VALERIU POPA

Luminile erau inca aprinse, Sala Palatului fremata de oameni, unii grabiti sa prinda un loc bun, altii stand
de vorba, astepau ora de incepere. Din cand in cand, rasetele tinerilor rasunau peste murmurul constant
ce se auzea pretutindeni, ecou al amintirilor din vacanta abia incheiata.

Pe scena, mese imbracate in catifea si scaune frumos asezate, ordonat, isi asteptau invitatii. Acestia,
profesori, sefi de catedra, decani, rector, imbracati festiv, in robe sobre si purtand cape, tinuta de gala a
academicienilor, urcau pe scena, se salutau, schimbau cateva fraze si ocupau locurile ce le erau
destinate. Si fetele lor erau cupinse de bucuria si emotia ce iradia de la cei prezenti, tineri studenti,
parinti, copii, bunici, invitati ai radioului si televiziunii.

Luminile in sala s-au stins treptat, scena a ramas iluminata, profesorii isi gasisera fiecare locul si asteptau
inceperea festivitatii. Era deschiderea anului universitar 1994-1995. In sala s-a asternut linistea si
rectorul a luat cuvantul. Apoi, pe rand, profesorii au fost invitati sa se adreseze studentilor. Printre ei se
afla si Valeriu Popa, care se intorsese de curand, dupa o perioada de mai bine de un an petrecuta pe
meleagurile Americii si Canadei. La initiativa lui se crease Facultatea de Stiinte Cognitive si
Parapsihologice, al carei scop principal era studiul celei de-a doua parti a corpului uman, cea
bioenergetica. In momentul in care rectorul l-a prezentat pe Valeriu Popa, invitandu-l la microfon, sala a
fost inundata de aplauze si o stare aparte s-a creat. Invatatorul captase atentia intregii sali. Cuvintele lui
aveau efect magic, ce se revarsa din puritatea sufletului sau, al idealului pentru care traia.

Domnule rector, domnilor profesori, domnilor studenti, domnilor viitori oameni. Am spus domnilor
viitori oameni. Va spun acest cuvant cu foarte multa seriozitate. Noi incercam, prin atitudinile noastre,
mai mult sau mai putin, sa devenim oameni. Cand eram mic intrebam: De ce e paznic la vie, de ce e
armata cand zici cuvantul om? Acum sunt mare, am saptezeci de ani si nu inteleg de ce trebuie sa fie
paznic la vie, de ce mai trebuie sa fie armate pe pamant cand spui cuvantul om. Inseamna ca noi nu
suntem inca oameni. Omul nu mai are nevoie sa aiba frica de cineva, numai de el. In cadrul facultatii pe
care am infiintat-o, cuvantul om trebuie sa fie inteles si dovedit de cei care vor termina aceasta
facultate. Pe frontispiciul facultatii trebuie sa stea scris: ’’Fii atent ca de la gand, privire, gest, vorba,
fapta, totul se inregistreaza in finit si dupa ce pleci din viata te intalnesti cu tine si cu faptele tale’’ Vin
dupa mai bine de un an de peregrinari dincolo de ocean. Mi-am petrecut timpul alergand, culegand. Am
adus carti din domeniul asa zisului paranormal, pentru ca paranormalul de azi este normalul de maine.
Nu suntem pregatiti sa intelegem acest normal de maine. Si tocmai asta doresc sa faca facultatea
noastra. Prin stiinta si credinta sa dovedim ca nu suntem independenti, ci dependenti de Vibratia
Universala Creatoare. Daca vom dovedi aceasta in mod stiintific, repetat, tinerii nostri, romanii, vor
deveni oameni despre care se va vorbi frumos in lume. La ora actuala se vorbeste urat despre noi in
strainatate, despre copiii crescuti in orfelinate in conditii inumane. Eu i-as fi condamnat pe cei care au
avut raspunderea pentru viata acestor copii sa traiasca in aceleasi conditii, zi si noapte, cel putin doi-trei
ani. Si ar fi trebuit prezentati la televiziune si dati drept exemplu in lume de felul in care Romania ii
pedepseste pe cei care au ingaduit asemenea chinuri si umilinte ale bietilor copii. Acum trei saptamani
am fost la Montreal, la prezentarea cu mare pompa a unui film romanesc. O rusine nationala. Toata
mizeria, decaderea umana a unor romani, pusa pe tapet sa o vada toata lumea. Intalnindu-l pe regizor, i-
am aratat dezaprobarea mea, in opozitie cu felicitarile celor din jur, spunandu-i ca atunci cand isi va
folosi talentul pentru a indemna si a convinge oamenii, romanii, tineretul sa fie mai buni, sa aiba rusine,
credinta, sa fie modele, atunci am sa il felicit si eu. Scopul artei este sa formeze oameni, nu sa-i
deformeze si sa-i indemne la dezmat.

Am vazut, in peregrinarile mele, fenomene care altadata pareau minuni. De exemplu, in Montreal, pe
coama unui deal este o catedrala unde sunt expuse zeci de perechi de carje lasate acolo drept marturie
de ologi veniti la biserica respectiva in speranta vindecarii, oameni paralizati care au reusit sa urce
singuri dealul pana la catedrala, renuntand la acele carje. Oare ce s-a intamplat, ce minune i-a facut pe
acei oameni veniti in carje pana la poalele dealului sa reuseasca sa-l urce si sa plece fara a mai avea
nevoie de acele bete, marturii ale unei neputinte apuse?

Exista un miracol? Exista un paranormal? Exista ceva? Exista, oameni buni. Si acest ceva, dragi tineri,
copii care v-ati inscris la facultatea de asa-zisa Parapsihologie, va rog sa-l tineti minte. Dar ca sa-l
cunoasteti, mai presus de orice trebuie sa lucrati toata viata ca sa aveti o tinuta morala ce tinde spre
ireprosabil.

Prin convigere, nu aveti voie sa fumati, prin convingere, nu aveti voie sa beti, sa faceti chiuretaje, sa va
destrabalati in sexualitate, sa ravniti la bunurile altora.

Atentie! Gandul este forta, este cea mai mare forta! Sa stiti ca in jurul vostru exista o aura care atunci
cand gandesti curat, crestineste, este puternica, te protejeaza, iar gandurile indreptate spre tine venite
de la un alt cetatean care te uraste lovesc in ea, iar daca nu are dreptate se intorc impotriva lui cu dubla
intensitate. Si chiar daca are dreptate gandurile de ura tot il afecteaza, ii intuneca aura. Deci, fiti atenti la
gandurile dvs.!

Si inca un lucru de o importanta deosebita, indiferent de religia in care te afli: Tine minte! Tine minte, si
repet: orice ura contra cuiva se inregistreaza, se computerizeaza si esti direct raspunzator. Ura,
indiferent de cauza, iti afecteaza sanatatea psihica si fizica.

Eu va multumesc pentru atentia acordata, cu cei care vor ma voi intalni in cadrul conferintelor pe care le
tin la facultate. Pentru anii care vin mi-am luat o misiune destul de grea, sa-i invat pe cei care vor sa stie,
ce este moartea si cum se moare. Pentru ca acest act fiziologic este un act obligatoriu al vietii. Ne-am
nascut, traim si trebuie sa murim. Noi avem frica de ceea ce nu cunoastem. A sti ce este moartea si cum
se moare inseamna a nu mai avea frica de moarte. Eu, cel care va vorbeste, am invins frica de foc, am
reusit, prin vointa si incredere, prin cunoastere, sa merg descult pe carbuni aprinsi. Am facut-o si am
inregistrat pe caseta video ca sa va arat voua, studentilor, ca se poate face. Va multumesc pentru
atentie!

Dupa ce festivitatea a luat sfarsit, invatatorul a coborat de pe scena si s-a indreptat spre iesire. Pe hol a
fost insa inconjurat de mai multi tineri, de cativa profesori care il cunosteau, intrebarile erau puse
aproape pe nerasuflate, fiecare dorea sa afle ceva, o lamurire, un sfat ori sa-si satisfaca o curiozitate.
- Domnu’ Popa, cum a fost in America?

- Pai, cum sa fie, abia asteptam sa vin acasa. La ei, din zece cuvinte noua sunt dolar, dolar, dolar. Tineam
conferinte in sali amenajate special, aflate in incinta bisericii, undeva, la un fel de demisol. O data, de
doua ori pe saptamana, mergeam la biserica la slujba, iar dupa aceea oamenii ramaneau in sala de
conferinte si le mai vorbeam doua-trei ore. Erau foarte interesati si receptivi, dar nedumeriti in privinta
motivului pentru care eu faceam tot acest efort. Eram altceva decat sistemul cu care erau obisnuiti. O
data chiar am fost intrebat direct:

- Domnule, dumneata din ce partid faci parte, ce interese ai de vii sa tii conferinte si aduni atatia
oameni?

- Eu nu adun pe nimeni. Ei afla ca sunt aici si ma roaga sa la vorbesc. Cat despre partid, sa stii ca eu nu
fac politica, dar daca dumneata poti intelege numai in termenii acestia, uite, iti spun: fac parte din
partidul celor care incearca prin faptele lor sa se apropie de cuvantul om. Nedumerit in continuare,
cetateanul insista:

- Dar dvs. ce pretindeti pentru ceea ce faceti?

- Nimic.

- Cum asa? Faceti toate astea gratuit?

- Da. Gratuit.

- Pai, de ce? Ce interes aveti?

- Eu stiu ca din viata raman doar cu doua mari acumulari: cunostintele stiintifice si faptele iubire.

- Cum, cum?

- Cunostintele stiintifice din toate domeniile care ma ajuta sa fiu mai bun ca inainte si faptele iubire
morale. Si pentru ca tot vorbim de fapte bune, stiti dvs. cum verificati cand binele facut cuiva e aproape
de apogeul sau? Binele adevarat este atunci cand ii faci cuiva un serviciu si el plange de multumire, iar o
data cu el plangi si tu. De cate ori ai facut acest gest in viata ta? Eu il traiesc. Vin copiii si ma iau de gat si
imi spun: ’’Nenea Omu, datorita tie, eu traiesc”. Pai, te taie. Este suprema rasplata.

Dupa slujbe, stand de vorba cu oamenii si fiind sub influenta predicii, framantati, unii ma intrebau cum
inteleg eu pacatul. Eu sunt inginer, om de stiinta, deci am cautat sa formulez o definitie, un raspuns,
conform cu gradul meu de pregatire. Si am zis asa: Pacatul este un efect, o manifestare. Este ruperea
unui echilibru.

Dar cand o actiune a noastra este un pacat? Rup o floare. Am stricat un echilibru. Mananc un peste, o
pasare, am rupt echilibrul acelei fiinte. Cand acestea devin pacat? Daca, de exemplu, am omorat o
pasare si ea ar fi ultimul exemplar al acelei specii pe pamant, atunci am comis un pacat. Caci noi
distrugem o serie de plante, animale pentru a ne intretine propria viata. Acesta este deocamdata gradul
nostru de evolutie. Daca am distruge ultimii reprezentanti ai unei specii si aceasta n-ar mai putea exista
pe Pamant, atunci am face un pacat. Unii dintre noi s-au desprins mai devreme. Nu mai consuma carne,
unii nici macar branzeturi, lactate, oua. Cinste lor. Dar majoritatea nu sunt inca pregatiti pentru o
asemenea alimentatie, desi este incomparabil mai sanatoasa.Tot legat de notiunea pacatului. Ati
obseravat cu atentie frazele din rugaciunea ’’Tatal nostru?’’ Acolo spune, la un moment dat: ’’Si ne iarta
noua greselile noastre precum sI noi iertam gresitilor nostri…’’ Nu spune … si ne iarta noua pacatele
noastre. Deci greseala este iertabila, iar pacatul este platibil. De exemplu, un chiuretaj, cand l-ai facut de
buna voie, tu sotie, iar tu sot, doctor, ati consimtit, e pacat. Il platesti, candva, in activitatea vietilor
viitoare. Pana cand ai sa intelegi sa nu-l mai faci. Un singur caz este acceptat: cand sarcina pune in
primejdie viata mamei.

Discutiile ar fi continuat inca multa vreme daca nu ar fi intervenit un profesor, invitandu-l pe Valeriu
Popa la facultate pentru definitivarea unor tematici legate de noul an universitar. Asezat confortabil in
fotoliu, intr-o incapere retrasa, linistita, alaturi de cativa profesori, Valeriu Popa gandea cu voce tare
despre cum vedea el orientarea viitoare a facultatii.

- Noi trebuie sa intelegem cat mai bine, sa vedem ce e spiritualitatea, cat putem sa vorbim despre
Divinitate. Intai, trebuie sa acceptam ca exista. Deci inseamna ca noi nu suntem independenti. Bun…
Daca nu suntem independenti, am acceptat si suntem convinsi de aceasta, trebuie sa incercam, pe cat
ne este posibil, sa demonstram aceasta dependenta fata de ’’cineva’’ sau fata de ’’ceva’’.

Si acum, hai sa ne gandim, prin cine putem realiza acest lucru? Intai sunt ’’intermediarii’’ intre noi si cei
de ’’sus’’, care se numesc mediumi. Medium este un semen si un cotemporan, caruia, in momentul cand
vine la viata, i se pregateste corpul astfel incat el sa poata comunica pe frecventa corpului energetic. Ei
ne pot da probe materiale care sa ne convinga ca exista viata superior inteligenta, dincolo de perceptiile
noastre fizice, material grosiere. Din aceste probe trebuie sa vedem cat putem demonstra stiintific, ca
apoi acel adevar sa devina un bun al tuturor. Cu ani in urma am admis ca exista acea aura care este in
jurul corpului nostru. Intai am admis ca pluteste in jurul nostru. In prezent exista deja mai multe aparate
in lume care evidentiaza aceasta aura, s-au facut numeroase studii. Acum nici nu se mai pune problema
daca exista sau nu, ci eforturile se indreapta spre descifrarea ei, spre cunoasterea mecanismului ei intim
de functionare, din cate straturi este alcatuita, ce reprezinta fiecare strat, ce poate sa ne dezvaluie aura
despre sanatatea fizica si psihica a fiecaruia dintre noi. La inceput a fost o ipoteza pentru marea
majoritate a oamenilor, acum a devenit o certitudine dovedita de stiinta, deci un bun, o informatie
accesibila oricui.

O alta problema, mai delicata, este legata de faptul ca noi putem vehicula un anume tip de energie, din
corpul nostru iese, ea trebuie sa fie captata, demonstrata prin aparatura conceputa de oamenii de
stiinta contemporani. Dar daca eu nu accept, nu pot realiza nimic. Daca spun de la inceput ’’nu e
adevarat’’, gata, m-am blocat. Dar cel care se framanta, cauta, isi pune intrebari, e deschis, ajunge sa
inventeze, adica sa materializeze idei. Dar ce este o inventie? Este o idee care pluteste prin spatiu, iar un
individ, care cauta cu staruinta, isi ridica ’’antena’’ in spatiu, ’’prinde’’ acea idee si o materializeaza intr-o
descoperire. Asa se explica inventii inregistrate in diferite parti ale globului, cu aceeasi tema si aproape
in acelasi timp. Dar de unde vin aceste idei? E o mare intrebare. Daca tu spui ca numai Pamantul este
locuit, atunci te-ai inchis.

Unii profesori ascultau cu interes, altii faceau fete-fete, iar altii pur si simplu plecasera. Asa se intampla
intotdeauna. Cei care ramaneau pana la sfarsitul discutiilor, erau pe deplin rasplatiti caci, de multe ori,
spre sfarst, primeau, cand se asteptau mai putin, raspusuri la intrebari ce ii framantasera toata viata ori
solutii la problema de moment cu care se confruntau fara sa gaseasca o iesire. Valeriu Popa continua sa
vorbeasca parca dintr-o lata lume, pe care doar el o vedea, o auzea.

Dar daca accepti ca in acest finit care se numeste Cosmos, unde sunt patru sisteme Univers si miliarde
sisteme solare, sunt si alte planete locuite, ca exista fiinte inteligente ce locuiesc in spatiul din jurul
planetei, ierarhizate dupa gradele de evolutie, dintr-o data tu ai o alta deschidere, a alta perspectiva a
vietii, te apropii mai mult de cuvantul Om. Facultatea noastra trebuie sa deschida capetele tinerilor din
Romania. La noi in tara se nasc mii de copii cu proprietati paranormale. Vin atatia la mine, parintii lor imi
arata cum se lipesc obiectele de mainile copiilor lor, de frunte si nu stiu exact despre ce este vorba. Unii
se sperie, altii, care au mai auzit de bioenergie, se grabesc sa-i indemne pe tineri sa-si deschida cabinete
de tratamente, sa faca bani. Sau, in alte situatii, doctori cu diploma ii angajeaza la cabinetele lor, percep
taxe exorbitante de la pacienti, se imbogatesc, iar acesti tineri se epuizeaza si isi incarca karma cu tot
felul de dezechilibre de la pacientii intalniti. Acesti copii trebuie sa inteleaga ca au venit la viata in
Romania cu o misiune in slujba Divinitatii, nu ca sa faca bani pe seama propietatilor paranormale cu care
s-au nascut ori le-au aparut pe parcursul vietii. Ei trebuie ajutati sa nu se piarda, caci este un mare pacat.
Eu am saptezeci de ani. Din tinerete mi-am descoperit aceste propietati pe care le am si in prezent. Dar
mi-am castigat existenta din munca mea de inginer, mi-am tinut familia asa cum am putut din banii
castigati pe meritele mele profesionale. Niciodata n-am indraznit sa pretind bani pentru calitatile ce mi
le-adat Dumnezeu. El mi-a dat pe gratis, cum as putea sa cer bani oamenilor necajiti pe care El a ales sa-i
ajute si prin mine? Daca cei care ma cauta cu disperare sa-i ajut, dupa ce scapa din prapastia mortii,
doresc din suflet sa-mi dea bani ca o mica recunostinta, stii ce fac? Ii trimit la o biserica in constructie
sau renovare, la un orfelinat sau o casa de batrani sa doneze acolo suma pe care o cred de cuviinta. SI ei
imi aduc chitanta de la locul respectiv, pe care scrie donatie din partea…. si scrie numele lor si al meu. Sa
venitI la mine acasa sa va arat. Am in pungi adunate sute, mii de asemenea chitante. Puteam sa fac
avere, si mama averii. Dar eu stiu ca totul se inregistreaza si, cand plec din aceasta viata, voi da
socoteala pentru ce am facut. Binele pe care Dumnezeu m-a ajutat sa-l fac oamenilor, aceasta este
averea mea. Stiu ca felul meu de a gandi nu convine unora,dar eu am o vorba: Invata in viata sa fii faras.
Deasupra lui se aduna multe gunoaie, dar, in final, gospodina niciodata nu va arunca farasul. Tot
gunoaiele le va arunca.

Acesti copii asa-zis paranormali trebuie ajutati, sa li se dea burse sa fie prezentate in cursuri calitatile lor,
sa fie studiat fenomenul, cum Ii se lipesc ochelarii de mana, bucati de lemn, plastic, ce forta lucreaza? Ca
acesta nu e magnet, nu e metal, deci intra in sfera de cercetare. Ce aparatura pot eu sa realizez? Incep
sa gandesc, gandul meu se duce sus iar entitatile din spatiu care cunosc raspunsurile la intrebarile mele
imi transmit, prin gand, ce trebuie sa fac. Asta sa punem in fata copiilor nostri. Noi nu trebuie sa-i
mutilam, sa spunem: “Materia pe care o predau este a mea si trebuie sa invatati intocmai”. Firesc este
sa le spunem:” Materia mea iti da o deschidere catre cautare. Eu am doar misiunea sa-ti deschid dorinta
de cautare si sa-tI arat ca exista.” Sa facem in asa fel, prin exemple proprii, printr-o argumentare
stiintifica, ca acesti copii sa fie mandri ca sunt romani, mandri de credinta lor, sa accepte cu bucurie,
curaj destinul greu dar frumos pe care si l-au luat atunci cand au venit la viata in aceasta tara. Nu sa dea
bir cu fugitii, cum au dat de greu.

- Totusi, exodul romanilor in Occident pentru o viata mai buna este o realitate, comenteaza un profesor.
Multi tineri pleaca si mai ales cei bine instruiti, pe motiv ca aici nu se pot implini profesional si nu pot
avea conditiile de viata oferite de Occident, de America. Nu le putem pretinde sa se plafoneze aici, unde
nu au aproape nici un sprijin, nici o perspectiva reala.

- Sunt niste prosti orbiti de materie. Vor veni vremuri, si ele nu sunt departe, cand vor dori din tot
sufletul sa se intoarca, dar nu vor mai putea. Fie ca drumul spre tara va fi blocat, fie ca nu vor mai avea
loc aici. Mare parte din romanii pe care i-am intalnit in America s-au dus fie pentru inavutire, din motive
de ura, vrajba fata de unii sau altii din Romania care i-au nedreptatit ori le-au facut viata grea cat au stat
in tara. In conferintele pe care le tineam ma adresam lor, uneori pe un ton mai aspru. Le spuneam:
“Tineti minte, toti cei care ati plecat de acasa, fara sa va intoarceti si sa va ajutati poporul impartasind
din acumularile voastre, sunteti niste dezertori, niste lichele.”

- Aoleu, si cum au reactionat?, intreaba un profesor.

- Foc. S-au suparat pe mine. Insa le-am spus: Nu va suparati pe mine ca acuma va explic. Cu greu,
ilaritatea din sala s-a mai domolit.

- Va linistiti?,i-am intrebat Ne-am intalnit sa facem o discutie. Astept cateva clipe si intreb o doamna din
fata:

- De ce vrei sa traiesti, doamna? De… ce… vrei… sa… traiesti? Si fiti atenti ca intrebarea vi se pune
tuturor si va rog scrieti-o pe hartie. De ce ati plecat din tara? Am primit mai multe raspunsuri:” Ca sa-mi
cresc copiii, nepotii, sa ma realizez profesional, sa-mi fac o situatie…”

Singura nota pe care am dat-o la toti a fost zero barat. Cea mai mica.

- Dar care e raspunsul bun?, intreaba cineva din sala.

- Uitati, oameni, care este raspunsul meu: vreau sa traiesc ca sa invat despre cea de a doua parte a
corpului uman, partea psihica, de care nu m-am ocupat deloc pana acum. Ce stii doamna despre partea
psihica?

- Mai nimic, imi raspunde.

- Ce stii domnule despre partea psihica? Respectivul ridica din umeri. Nici unul dintre cei pe care i-am
intrebat din sala n-a dat un raspuns multumitor.
- Dar despre cum sa faceti dolari, stiti? La acest subiect, raspunsurile lor mi-au aratat ce imaginatie
bogata aveau. Da, stiau.

- Si acum, va rog sa tineti minte ca acest corp pe care il purtati este format, in mare, din doua elemente:
fizic, pipaibil si bioenergetic demonstrabil. Fizicul la moarte ramane jos, pe pamant, iar psihicul se
desprinde, nu moare, ci continua perfectionarea. Ce e boala? Un efect datorat dezechilibrului in limita
de toleranta a fizicului. Moartea este tot un efect datorat dezechilibrului peste limita de toleranta a
fizicului, si atunci partea psihica pleaca din fizicul deteriorat in care nu mai poate vietui. Si de la
dumneata pleaca, si de la mine, si de la el, aceasta este o lege a naturii. Cu ce-ai ramas? La un moment
dat din sala au izbucnit aplauze. Zic:

- Acuma nu ma mai urati? In sala au izbucnit rasete, atmosfera s-a destins, nu mai erau suparati.

- Hai, oameni buni, sa discutam prieteneste. Acum sa vedem ce-ati facut de sunteti dezertori fata de
tara? Hai, sa vedem… Ai plecat pentru un intres meschin, ca nu te-ai inteles cu Caeusescu, ca nu te-ai
inteles cu nu stiu cine, ca ai fost legionar. De ce ai fost legionar?

- Ca sa facem o ordine in Romania, am primit un raspuns din sala.

- Pai, de aici vrei sa faci ordine in Romania? Hai acasa, hai sa ne unim cu totii, ati plecat multi, sunteti
milioane de romani imprastiati prin lume, ajutati cu bani si organizati la alegeri voi supravegherea
voturilor la urne, ca sa nu se mai zica ca sunt voturile false. Mergeti in fiecare comuna, veniti acasa toti.
Nu vorbiti din afara, ca-i urat, e murdarie, doamne.

Si asa, la sfarsit, am ajuns din antipaticul urat, simpaticul imbratisat. De acum puteam discuta si un alt
aspect al problemei. Ii intreb: Ce credeti dvs, ca venirea intr-o tara e intamplatoare? Care crede ca exista
revenire la viata? Din nou, rumoare in sala. ’’Nu exista, se aud cateva voci, nu credem ca exista.’’ Va rog,
aveti amabilitatea si adaugati cuvantul ’’inca’’. Daca nu spuneti cuvantul inca eu va fac prosti si, sa nu va
suparati pe mine, cine ai fi, oricine ai fi, eu te fac prost. Fii un sistem deschis, poate ’’maine’’ vei intelege
si vei accepta. O doamna din San Francisco, doctorita, se ridica si spune ca ea nu crede.

- Proasto, o apostrofez. Ea continua sa comenteze pe aceeasi tema.

- Proasto la patrat, ii zic si eu. Toata sala radea in hohote. Ea se cam bosumflase. In momentele acelea
vad un copilas care tot fugea pe langa mine. Se juca. Al cui este copilasul acesta ca are cutare, cutare,
cutare.

- Vai de mine, asa e, striga tocmai doamna din San Francisco. Era nepotul ei.

Apoi, cat am mai stat pe acolo, ma suna la telefon si, in gluma, se prezenta ’’doctorita prostuta’’.
Asemenea socuri, intamplari care prin evidenta lor te pun in imposibilitatea de a le contesta, schimba
mentalitati, transforma oameni. Si ei ma ascultau si ma acceptau la inceput prin interes. Caci, dupa
conferinta, ii consultam si le dadeam remedii la suferintele lor. Cei care urmau sfaturile mele, se faceau
bine. De aceea ma cautau. Unul din profesorii din sala, ascultandu-l pe Valeriu Popa, marturiseste: V-ati
uitat la fotografia mamei sotiei si ati spus ca ’’mai are doi ani de trait. Exact la doi ani, a murit.
Nu eu i-am spus, raspunde inginerul. Prin mine s-a spus ce a avut voie sa stie. Cand am fost la New York,
am stat de vorba cu o doamna, romanca, ce avea reale calitati bioenergetice, motiv pentru care era
asaltata de pacienti ce cautau cu disperare vindecare. Desi se afla in plin succes, ii lipseau niste repere
clare, care sa o ajute sa nu greseasca. Vorbind o data cu ea, am sfatuit-o: Sa nu primeasca bolnavi decat
cu acte de la doctor, ca nu se mai pot trata pe cale medicala. Sa filmeze toate cazurile, la inceput si pe
parcursul tratamentului aplicat de ea. Sa incheie un act cu familia bolnavului ca in caz de nereusita nu
are nici o pretentie. Sa nu pretinda bani pentru ajutorul uman acordat. Sa afirme public, in presa, ca nu
se ocupa de medicina, ea nefiind medic. La inceputul si sfarsitul tratamentului sa ceara bolnavilor acte
doveditoare despre boala. Sa citeasca lucrari de specialitate, precum cartile Barbarei Ann Brennan si inca
altele. Sa revina in Romania, caci tara noastra are o misiune in slujba Divinitatii. Soarta Romaniei a fost
hotarata de Divinitate. Ramane ca noi, romanii, inclusv cei din diaspora, sa o indeplinim. De cativa ani,
deasupra Romaniei s-au deschis tunele de energie divina, raspandite in diferite locuri de pe teritoriul
tarii, potentand in mod exceptional valorile parapsihologice autohtone. De aceea, noi, profesorii de la
facultate, trebuie sa fim exemple, sa-i convingem pe tinerii studenti sa aiba o viata ingrijita, sa se purifice
pe toate planurile. Astfel, ei vor avea canalele energetice deschise. Daca activitaea lor va fi considerata
demna de interes, vor fi in permanenta indrumati si ajutati si nu numai de noi, pamantenii. Cei care nu
au inca conditii materiale satisfcatoare, casa, o masina, cele necesare unui trai decent, sa nu fie
complexati, caci au o familie numeroasa, vazuta si nevazuta, stiuta si nesiuta, care ii va ajuta de fiecare
data cand vor avea dreptul sa ajute. Menirea celor cu misiune, cei adevarati, nu este sa faca bani, nici sa-
i ajute pe altii sa-i faca! Ei trebuie sa aiba rabdare si misiunea lor li se va revela! In viitor va fi nevoie de
oameni cu calitatile si cunostintele celor pe care ii pregatim noi, astazi. Deocamdata ei trebuie sa
continue sa se pregateasca, sa munceasca si sa nu aiba teama. Omul nu poate desface ceea ce a hotarat
Divinitatea. Poate numai intarzia indeplinirea misiunii sale din prostie (prin frica, necunoastere,
neimplicare). Romania poate deveni Mecca Omenirii. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Incaperea era inundata de soarele bland, de toamna. Valeriu Popa visa cu ochii deschisi, cu voce tare.
Cel putin pentru cei prezenti cele spuse erau un vis, un vis minunat ce la umple sufletele de speranta si
bucurie. Dar pentru Valeriu Popa era doar un vis? Sau o realitate pe care el o vedea inainte, o forta a
destinului care se anunta prin acest om, pentru a fi pregatiti sa o intampinam, sa o acceptam si s-o
urmam?

Firul vietii se deapana cu o graba nemaiantalnita pana acum pe fusul timpului, dandu-ne tot mai putine
clipe pentru intalniri cu prietenii, cu cei dragi, alaturi de care ne simtim atat de bine. Constransi pe zi ce
trece tot mai mult de problemele materiale, cautam cu infrigurare imprejurarile unde sufletul isi poate
exprima esenta, unde putem simti iubire, bucurie, pace.

Exista oameni care se bucura pentru simplu fapt ca traiesc, au o sanatate relativ buna, un mod de viata
ingrijit, avand o dieta bazata pe recomandarile lui Valeriu Popa, care ii ajuta si in prezent sa isi pasteze
un tonus de viata demn de admirat.

Toamna anului 2002 mi-a prilejuit intalnirea cu un astfel de om, veche cunostinta a lui Valeriu Popa, cu o
viata a carei poveste este fascinanta, dramatica, cu numeroase pereglinari intre rai si iad, care a ajuns in
final un invingator, urmand sfaturile inginerului, salvatorul a mii de suflete ratacite pe nesfarsitul cuprins
al oceanului vietii. Este vorba de Nicu Omota, care si in prezent, la peste 60 de ani, traieste urmand
prescriptiile de viata si nutritie invatate de la Valeriu Popa. Boala si suferinta, alaturi de salvatorul lui, au
fost marii invatatori ai vietii lui.

Iata ce povesteste chiar el:

“In 1974, ca urmare a unei conjuncturi a vietii pe care nu am reusit atunci sa o depasesc cu intelepciune,
s-a declansat o boala a sistemului nervos, boala care de-a lungul a peste 9 ani m-a impiedicat sa ma
bucur de viata. A inceput astfel un lung sir de internari in clinici de specialitate, cu multiple diagnostice,
tratamente medicamentoase dintre cele mai elaborate, fara sa scap in tot acest timp de cumplitele
senzatii de scufundare, ameteala, rasturnare, palpitatii. Medicii renumiti pe care i-am consultat (dr.
Bazilescu, prof. Meiu, dr. Diacicov, dr. Cosa, dr. Predescu, dr. Cremene, dr. Hangan) lasau deja sa se
inteleaga ca nu voi obtine niciodata o stare buna de sanatate, deoarece boala, in loc sa se amelioreze,
cum era firesc, datorita ingerarii atator medicamente se agrava din zi in zi.

Astfel, evolutia diagnosticului a fost urmatoarea: sindrom asteno-vegetativ, tetanie neurogena, sindrom
anxios cenestopat, nevroza anxioasa cu elemente depresive, dezvoltare neuroasteniforma cenestopata,
sindrom depresiv cu elemente anxioase, psihastenie cu elemente depresive, anxioase si obsesivo-fobice,
dependenta la amital, decompensare neurastenica. Ca urmare a consumului exagerat de sedative,
tranchilizante, neuroleptice, s-au adaugat si alte neplaceri la cele existente deja. Dupa patru ani de
tratament alopat in clinicile din Bucuresti, m-am internat la clinica de psihiatrie din Tg. Mures, fiind
supus unor proceduri pe care le consider inumane, ma refer la electrosocuri si la socurile insulinice,
ajungand uneori chiar in stare de coma.

In urma acestor tratamente n-am obtinut nici o ameliorare a sanatatii, motiv care m-a determinat sa
incerc de unul singur mai multe remedii naturiste, cu slaba vointa pe care o mai aveam, stiindu-se bine
ca medicamentele depersonalizeaza, reduc vointa, creeaza dependenta. M-am straduit deci sa reduc din
marea doza de tranchilizante. Totul era insa in zadar, reactia organismului la lipsa de drog era atat de
puternica incat apelam si mai disperat la ele. Intrasem intr-un cerc vicios din care nu mai gaseam iesire.
In urma unei alte internari la spitalul Gh. Marinescu, mi s-a pus diagnosticul care inspaimanta pe oricine:
psihoza discordanta.

Pierzandu-mi increderea in viata, in mine, in orice, in 1981 am doua tentative de sinucidere. Mi-am dat
seama de pericolul in care ma gaseam si, cu o ultima speranta, m-am internat din nou in spital, cu
diagnosticul farmacodependenta. Cura de dezintoxicare medicamentoasa la care m-am supus a fost atat
de chinuitoare incat m-a adus intr-o asemenea stare de slabiciune ca nu puteam sta in picioare decat
sprijinit.

La externare problema dezintoxicarii nu fusese rezolvata, dovada si continutul retetei: pyramen,

torecan, clordelazin, romergan, reluind in scurt timp si vechea medicamentatie. Pentru mine nu mai
exista absolut nici un tren... Incercasem totul, ma agatasem cu disperare de orice medicament.”

Privindu-l, am realizat pentru o clipa una din minunile facute de Valeriu Popa, care mai dainuie si dupa
ce dansul a plecat dintre noi. Marturie vie, Nicu Omota, om care depasise varsta de 60 de ani, ma privea
senin, cu un chip adolescentin, cu o privire pierduta undeva in trecut, la vremea cand a inceput regimul
naturist.

“In acest moment al vietii, cand nu mai speram la nimic, l-am cunoscut pe domnul Popa, in aprilie 1983.
In doar citeva minute de consult, fara sa-mi dea ragazul sa-i spun ceva despre mine, mi-a descris toate
simptomele bolii de care sufeream, informandu-ma in acelasi timp despre afectiunile unor organe,
datorate consumului excesiv de medicamente, afectiuni despre care nu stiam nimic, ele fiind confirmate
medical abia ulterior. Am aflat pentru prima data care sunt cauzele generatoare ale suferintelor
cumplite pe care le aveam. Domnul Popa m-a intrebat daca vreau sa ma vindec sau sa fiu vindecat. In
sfirsit, am inteles atunci ca totul depinde de mine si am optat astfel pentru autovindecare.

Hotararea de a trece la un mod de viata nou, la o alimentatie bazata numai pe cruditati, a pornit din
convingerea ferma ca dezintoxicarea prin aport de hrana vie este superioara uneia care, pentru acelasi
scop folosea o grupa de medicamente ca sa scape de alta...

Timp de cateva luni am cautat sa inteleg principiile tratamentului naturist propus de Valeriu Popa,
studiind carti de specialitate, sfatuindu-ma cu dansul precum si cu multi dintre pacientii care urmau de
mai multi ani regimurile naturiste recomandate de el. In iulie 1983 am inceput prima cura de
dezintoxicare, bazata pe sucuri naturale si cruditati.

Regimul era personalizat de Valeriu Popa, in functie de pacient si de gradul de intoxicare.

Pentru mine el a constat din:

1) Un suc din cruditati ce se bea dimineata, intre orele 8 si 11. El era alcatuit din:

- 250 ml suc morcov

- 170 ml suc spanac

In functie de caz, el era alternat cu alte combinatii de sucuri, ca de exemplu:

- 250 ml suc morcov

- 200 ml suc telina

sau

- 350 ml suc de sfecla cu tot cu frunze.

La pranz, ora 13, consumam urmatorul amestec de cruditati: 100g grau incoltit, 25g miez de nuca, 25g
miere de albine, 1/2kg. pere.

La cina, ora 19, amestecul era constituit din: 100g grau incoltit, 25g miez de nuca, 25g miere de albine,
1/2kg. mere.
La inceput, fiind dependent de medicamente, in paralel cu regimul naturist am luat si tratamentul
medicamentos, insa, dupa o scurta perioada, am renuntat la pastile.

Castigul in sanatate a fost enorm, dat fiind ca numai dupa trei saptamani de regim de cruditati, am reusit
sa renunt la 80% din medicamente, revenindu-mi treptat starea de liniste si atat de doritul somn natural.
Uitasem cum arata un om normal, ce inseamna sa te poti bucura de viata. Daca in cei 9 ani de boala
eram mereu la limita celor 180 de zile de concediu medical, in pragul pensionarii deci, in perioada
regimului natural nu am avut nevoie de nici o zi de concediu medical!

Regimul atingea doua scopuri in acelasi timp; dezintoxicarea organismului pe de o parte si o alimentatie
menita sa refaca echilibrul acido-bazic distrus de consumul de medicamente.

Un alt regim des recomandat de Valeriu Popa in cazuri mai grave este si urmatorul:

BG1

1. Ora 7.30, terapia cu ulei.

- dupa trezire, primul gest sa fie scuiparea salivei adunata in gura. O lingura de ulei de floarea soarelui se
mesteca 20 de minute stand in fotoliu: se racleaza limba indepartand stratul albicios-galbui depus. Se
clateste gura cu apa sarata (o lingurita de sare la o cana) si se repeta raclajul limbii de 30 de ori. Apoi se
perie de cateva ori limba cu periuta de dinti destinata anume acestui scop.

- se pune apa pe foc in doua vase de 2-3 litri si se prepara infuziile pentru clisma si spalatura vaginala.

- se pregateste apa calda pentru igienizarea dupa clisma.

2. Terapia cu malai. - se ia in gura o lingura de malai si se mesteca stand in fotoliu 10-15 minute, cand
incepe sa se scurga saliva. In acest moment se lipeste de dinti alta periuta decat cea folosita in terapia cu
ulei si se lasa sa se scurga saliva intr-un castronas sau farfurie. Apoi se clateste gura cu apa sarata.

3. Ora 8.30 - Clisma.

- se strecoara infuzia calda de musetel in irigator ( temperatura se controleaza cu cotul in dorinta de a fi

cat mai calda) si in pozitia genupectorala se introduce canula (dupa ce s-a uns anusul cu ulei de masline).
Inaintea defecarii se face un masaj pe burta in jurul ombilicului. Trebuie folosita toata cantitatea de
infuzie (2 litri).
- cu apa calda pregatita inainte se face igienizarea stand cu fundul intr-un lighean. In cazul iesirii
muschilor, ei se introduc printr-o apasare usoara cu degetele.

4. Ora 9 - Spalarea vaginala.

- se strecoara infuzia calduta de nalba mare in irigator si stand cu fundul in ligheanul gol (sau pe prosop)
se introduce canula in vagin si se asteapta pana se scurg cei doi litri de infuzie din irigator.

5. Ora 9.30 - Sarituri pe varfuri.

- se deschide geamul si in fata lui se fac 100 de sarituri pe varfurile picioarelor miscand bratele si
respirand in acelasi ritm (se poate incepe gradat cu 10 - 20 de sarituri).

6. Ora 10 - Orezul.

- 4 linguri de orez nedecorticat se spala intr-o cana si se lasa la inmuiat pana la ora 11.

- se executa automasajul in puncele indicate ( daca se da o asemenea recomandare).

7. Ora 11 - Masa 1

- orezul pregatit cu o ora inainte, se inghite boabe intregi sau mestecate. Apoi se bea o jumatate de litru
de apa distilata. Toata operatiunea sa dureze o ora.

8. Ora 12.30 - Pregatirea mesei 2

- se rad si se amesteca cu o lingura de lemn:

- 5 linguri de grau incoltit

- 2 linguri de telina mica

- 2 linguri de radacina de patrunjel (gros)

- 1 lingura de gulie verde (nu rosie; daca nu se gaseste gulie se poate inlocui cu ardei gras)

- doua linguri de sfecla moale

- 1 lingura miere naturala

 - 2 linguri de mere

-ca desert se mananca o lingura de polen conservat in miere (se foloseste tot o lingura de lemn).

9. Ora 13 - Masa 2

- toate cele de mai sus se amesteca bine si se servesc cu o lingura de lemn. Obligatoriu masa dureaza o
ora.

10. Ora 16 - Masa 3

- se bea o cana de infuzie de salvie neindulcita (250 ml. de apa distilata data in clocot si o lingurita de
salvie).

11. Ora 18.- Masa 4

- se mananca 100 bucati seminte crude de bostan.

- se bea o cana de infuzie de cimbrisor (250 ml. de apa distilata data in clocot si o lingurita de cimbrisor).

12. Ora 19. - Pregatirea infuziilor

- se pregatesc infuziile pentru clisma si spalatura vaginala.

13. Ora 20. - Somniferul

- se curata 4 mere ionatane iar coaja se infuzeaza in 250 ml. de apa distilata cu captarea aburilor (cand
clocoteste apa intr-un vas cu capac, se ridica capacul si se pun repede in vas cojile pregatite pe o
farfurioara, iar capacul se pune la loc). Apoi se opreste focul, se pune vasul deoparte 10-15 min. cu
capacul pus si se adauga o lingurita rasa de miere. Apoi se consuma cojile de mere, iar zeama se soarbe
incet din lingura. Toata operatia trebuie sa dureze 45 de minute.

14. Ora 21 - se fac clisma si spalatura vaginala.

15. Ora 21.30 - Culcarea in pat cu geamul deschis 10 minute, apoi somnul.
Prepararea infuziei pentru clisma

Se clocotesc 2 litri de apa distilata intr-un vas de 3 litri. Se pun 2 linguri de rostopasca si se infuzeaza
timp de 2 minute. Apoi se lasa 10 - 15 minute sa stea cu capacul pus sa se raceasca.

Infuzia pentru spalaturi vaginale se face identic, dar se foloseste nalba mare (flori sau radacini).

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Folosirea acestui regim fara o recomandare din partea celor are au cunoscut si aplicat metodele
naturiste ale lui Valeriu Popa este STRICT CONTRAINDICATA

Lupta cu boala a continuat timp de 7 ani, si nu a fost intotdeauna usor, dar pot spune ca am obtinut cu
fiecare etapa mari progrese in sanatate, neasteptate si necunoscute de mine pana acum, pe masura ce
se eliminau depozitele cu toxine din organism, cauzate de viata dezordonata si de medicamentele luate
fara masura. Am invatat mult de la dl. Valeriu Popa. Am aflat ca sanatatea nu este un dat cu care te nasti
si mori, ce poate fi pastrat fara nici un efort individual... Dansul m-a luat asociat in lupta contra bolii; de
fapt, nu-l lasa pe bolnav in postura de parazit, caruia sa i se administreze ceva din afara, ci ii stimuleaza
toate resursele energetice, il determina sa acorde suprematie mintii, care sa conduca trupul in lupta
aceasta pentru a-l trage din boala, adesea din moarte.

Dansul m-a determinat sa recunosc ca am fost vinovatul principal pentru boala pe care am avut-o. Cred
ca fiecare este responsabil pentru sanatatea lui si nu trebuie sa o lase pe seama altora.”

Mai stam putin de vorba dupa care ne despartim, strangandu-ne mana prieteneste. Se indeparteaza
repede, cu pas vioi, asemena omului care stie incotro merge.

A ramas consecvent in convingerea ca revenirea la natura, fara a renunta la cuceririle stiintei aplicate
pozitiv, este solutia rezolvari problemelor cu care se confrunta omenirea in prezent. Pornind de la cele
invatate de la Valeriu Popa, in ultimii ani a cautat sa gaseasca noi modalitati de tratament si intretinere a
sanatatii, practicarea lor fiind insa cheia rezultatelor deosebite obtinute de Nicu Omota.

Privind in urma lui Nicu, gandul imi zboara la un alt prieten bun, invatatura vie a lui Valeriu Popa, care
inca se mai petrece prin aceasta lume, dupa ce, cu ani in urma era gata-gata sa o paraseasca.

Era ziua de 31 decembrie 1990. Dimineata, angajatii unui institut de proiectari venisera la serviciu pentru
ultima oara in acel an. Veseli, se pregateau de petrecere, povesteau despre planurile facute pentru seara
de Revelion, unde vor merge sa se distreze de Anul Nou.

Intr-un birou, Gelu, un barbat inalt, brunet, cu ochi negri, slab, cu chipul supt, contrasta vizibil cu veselia
colegilor care gustau din sandvisurile puse pe mese si ciocneau cate un pahar.
Era inginer proiectant si, avand biroul la etajul 4 al cladirii unde lucra, facuse un efort supranatural
pentru starea in care se afla ca sa urce scarile pana la locul sau de munca. Acum, pur si simplu simtea ca
“se duce”.Mai avea un singur gand. Numai Valeriu Popa il mai putea salva. Cu miscari mecanice, ca un
robot, mai mult mort decat viu, paraseste biroul, apoi cladirea unde lucra si se indreapta spre locuinta
lui Valeriu Popa.

Suna la dansul, nu raspunde. Cu puterile rapuse, se aseaza pe scarile de la bloc si asteapta. Avea de gans
sa ramana acolo o ora, doua, oricat, pana il va gasi pe cel in care isi pusese ultima farama de nadejde.
Oare de ce asteptase atata, de ce nu facuse nimic timp de trei ani, se intreba Gelu in gand.

Venise in parc sa il asculte pe Valeriu Popa inca din 1988, dar desi venea des, vazuse si auzise atatea
cazuri de bolnavi vindecati, totusi, nu facuse nimic. Ba chiar mai mnlt, statea mai retras, la cativa metri
de Valeriu Popa, nu cumva sa il ia la ochi si cine stie ce sa-i spuna. Da, ii fusese tare frica, de destinul lui,
de ce trebuia sa se intample. Ce spunea Valeriu Popa era tare greu de urmat, poate el nu va trebui sa
faca toate acestea. Si gandind asa nu a facut nimic, dar se simtea tot mai rau.

Inca din 88’, cand il vazuse, fara sa il cunoasca, Valeriu Popa i-a zis ca are aciditate mare si psoriazis.

Asa era. Intre timp boala s-a agravat. Dureri insuportabile de stomac ii faceau viata un chin. Manca cu
greu, slabea si ajunsese sa mearga tot timpul cu borcanelul de medicamente in buzunar.

Consumul exagerat de medicamente i–a dat o serie de alte complicatii pe langa boala ce o avea.
Incepusera sa-l doara toate: inima, ficatul, plamanii, capul, incepuse sa sufere si de tiroida, avea depresii
interminabile, nu dormea, la cel mai mic efort avea ameteli, palpitatii. Ce mai. Era o pava ce astepta din
clipa in clipa sa se scufunde.

Acum sedea pe scari si nu stia daca va mai avea putere sa se ridice. De doua saptamani nu mai reusise sa
manance nimic, slabise 12 kg, simtea cum se scurge viata din el.

Un sentiment de disperare si deznadejde il cuprinsese cand un vecin ce urca pe scari ii spusese ca

Valeriu Popa este in Germania. Atati ani se tinuse pur si simplu dupa dansul, ascultase recomandarile
facute atator pacienti, dar de frica, el nu ceruse nici un sfat si acum, cand era hotarat sa inceapa un
regim, Valeriu Popa nu era de gasit. Cine sa-i spuna ce sa faca?

Tot invartindu-se pe langa usa inginerului, iese vecinul de palier, un baiat zdravan, inalt, cu alura de
sportiv, si afla de la el ca Valeriu Popa este in casa lui, consulta o studenta bolnava de leucemie.

Si astfel, in ajun de An Nou, Gelu isi primeste sansa la viata sub forma unui regim dat de Valeriu Popa.

Ajuns acasa, a stat cu familia, dar nu a mancat nimic din bunatatile puse pe masa. A baut incet, in circa o
ora, o ora jumate, un suc facut din 150ml suc de morcov si 100ml suc de cartof. Starea de rau, durerile
ingrozitoare de stomac se mai domolisera.

De atunci, timp de aproape trei ani Gelu a Tinut cu strictete regimurile date de Valeriu Popa.
Primul regim a constat din: orez, grau incoltit, supa de fasole pastai verzi, legume verzi fierte, papaya,
portocale, lamai, struguri, mere, mandarine, pepene verde, prune, castravete, stafide, orice fruct dulce-
acrisor, lapte de capra rosie, sucuri de fructe, apa intre mese.

Acesta a durat 45 de zile. Apoi a urmat un altul: orz, porumb, mei, grau, orez vechi de peste un an,
fasole, legume verzi fierte cu condimente, branza, oua fierte, ulei cu mustar, ulei de masline,struguri,
lamai, mere, banane, alte fructe. Tot 45 de zile.

Dupa care a urmat un al treilea regim: orez, orz, grau, porumb, mei, supa de fasole boabe, supa de
ridichi, supa de legume, oua fierte, dovleac, pepene, castravete, banane, cantalup, struguri, smochine,
cirese, lamaie dulce, alte fructe dulci, apa, suc dulce de fructe, miere; mancarurile se prepara prin
fierbere.

Si astfel, aceste regimuri i-au fost hrana timp de 3 ani. Primu an nu a consumat nici macar o felie de
paine. Dupa aceasta perioada, treptat, a avut voie, din cand in cand sa mai adauge in alimentatie 5 – 10
masline, alta data 10 alune si treptat, alte alimente, numai dupa ce le testa o vreme, sa vada daca
stomacul le tolereaza.

Tot dupa ani de zile a introdus in alimentatie carnea, rar, la sarbatori sau daca este invitat la cineva,
unde se servesc preparate din carne.

In prezent, alimentatia lui este structurata dupa recomandarile lui Valeriu Popa, consuma 60% din
alimente sub forma de cruditati iar restul, de preferat fierturi usoare de legume sau cereale.

Si de data aceasta Valeriu Popa a avut dreptate. Odata, vara fiind, Valeriu Popa se afla intr-o biserica, in
apropierea altarului. Trecusera mai bine de doi ani de regim si Gelu se simtea bine, era un om revenit la
viata. Se afla si el in biserica, in spatele inginerului. Valeriu Popa privea undeva in zare, , parca dincolo de
zidurile bisericii. Fara sa se intoarca spre Gelu, brusc, fara veste, rosteste:” O sa suferi mult in viata asta”,
a ami repetat de doua ori aceeasi fraza, dupa care nu a mai zis nimic.

Dupa alti ani, cand iesea din casa cu un cunoscut, il intalneste in holul blocului pe Gelu. Aratand spre el,
se adreseaza celui care il insotea:” Il vezi pe Gelu, o sa aiba necazuri, suferinte, dar de regim nu o sa se
lase”.

Au trecut anii, Gelu, inginer proiectant, bun meserias, a ramas fara slujba. Si-a cautat timp de 4 ani un
loc de munca aproiat de calificarea lui, dar cine te mai angajeaza la aroape 50 de ani? Acum lucreaza la
un magazin de antichitati impreuna cu sotia si in timpul care ii mai ramane cultiva pamantul la tara.

Desi are destule greutati, simte ca haina trupeasca s-a uzat de atatea incercari si nu-l mai ajuta ca pe
vremuri, este un om senin, vesel, placut.

Valeriu Popa i-a aratat drumul spre Cer. Acuma Gelu paseste pe aceasta cale.