Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- sunet sinus, fără armonice cu frecvenţe peste 40Hz, folosit pentru schimbarea
coloritului timbral;
- zgomot (sunet alb), sunet de formă neregulată, pentru care nu se poate determina
sunetul fundamental
Circuitele FM conţin generatoare de semnal numie funcţii operator şi pot crea
simultan 11 sunete(pentru instrumente sau alte efecte sonore).
Tehnica wavetable foloseşte eşantioane digitale depozitate într-o memorie ROM, care
pot fi redate de un procesor de semnal. Sitetizatoarele care folosesc această tehnică
pot interpreta simultan mai multe instrumente. Plăcile de sunet Gravis UltraSound
utilizează 32 de oscilatoare digitale pentru generarea, alegerea şi modularea
eşantioanelor, cu posibilitatea programării lor. În plus ocilatoarele digitale pot genera
efecte speciale vibrato (modularea în joasă frecvenţă a înălţimii unei note) şi tremolo
(modularea amplitudinii sunetului). Această sinteză a sunetelor folosind tabele cu
forme de undă pot fi simulate direct prin programe software. Totuşi eşantioanele
memorate nu ţin cont de totalitatea factorilor care determină emiterea unui sunet de
un instrument. Asemenea caracteristici cum sunt tensiunea aplicată arcuşului, viteza
de deplasare a arcuşului, poziţia arcuşului etc., care determină caractersticile notelor
emise de instrument nu pot fi reproduse de oscilatoarele digitale.
Altă soluţie propusă este crearea un model matematic pentru fiecare instrument
muzical (numit instrument virtual) printr-un număr de ecuaţii matematice. Emiterea
unui sunet înseamnă furnizarea unor variabile necesare modelului matematic creat.
Plăcile de sunet din familia AWE64 ale firmei Creative Labs, dispun de un sintetizator
bazat pe modelarea matematică, care poate reda simultan 64 de voci.
Combinarea tehnicii wavetable şi a modelării matematice duce la o reproducere a
sunetelor muzicale caracterizată prin acurateţe şi expresivitate.
Proiectat iniţial penru interconectarea sintetizatoarelor, interfaţa MIDI a putut fi
utilizată şi pentru generarea sunetelor în aplicaţii multimedia. Avantajele folosirii lui
sunte legate în primul rând de economia de spaţiu. Dacă fişierele wave au dimensiuni
mari, în cazul pieselor muzicale, cu rate de eşantionare mari, un fişier MIDI are
dimensiuni de circa 10 ori mai mici. În plus sunetele generate pot fi editate şi
pelucrare prin parametri controlaţi de programe software.
3.4 Filtre
Un sintetizator are funcţia de a crea o anvelopă asupra întregii tastaturi şi crează
frecvenţe de sunete care se schimbă de la o tastă la alta. Cum frecvenţa sunetului
este identică cu înălţimea sunetului, putem folosi tastatura ca să cântăm ca la un
instrument muzical.
Nu numai puterea unui sunet se schimbă în timp, dar de asemenea timbrul şi
înălţimea se pot schimba în timp, între perioada de pornire a unei chei şi perioada de
stingere. Pentru a stimula diferite anvelope într-un sintetizator va trebui să putem
controla oscilatorul, filtrul şi amplificatorul. Acest lucru se realizează printr-un circuit
specializat, care controlează înălţimea şi schimbările volumului pe durata. Filtru are
propriul să generator de anvelope care controlează strălucirea sunetului.
Pentru a crea sunetele naturale de bază, un sintetizator foloseşte filtre. Un filtru este
un circuit electronic care netezeşte forma originală a sunetului. Dacă ascultăm o
formă de sunet de formă de dinte de fierăstrău, o vom auzi destul de dură pentru că
forma sunetului are margini ascuţite numite armonice (overtones).
Dacă aplicăm filtre, unele armonice vor fi eliminate şi forma sunetului va fi mai
rotunjită. Cu cât eliminăm mai multe armonice, cu atât forma sunetului va deveni mai
rotunjită, mai domoală. Filtru mai controlează şi strălucirea sunetului. Punctul din
care filtrul va porni pentru eliminarea armonicelor se numeşte decuparea frecvenţei
(cutoff frecvency).
Cele mai multe filtre nu numai că elimină armonice, dar pot crea unele noi, prin
distorsiunea formei origiale a sunetului aproape de frecvenţa de decupare, metodă
care se numeşte rezonanţă.
Dacă sunt emise două sunete cu aceeaşi frecvenţă, semnalul de ieşire este o sumă a
frecvenţelor sunetelor de intrare, cu o importanţă puternică asupra coloritului
timbral.
Controlul volumului unui sunetului în sintetizator se realizează cu un circuit care se
numeşte amplificator. Circuitele de amplificator afectează numai forma sunetului şi
nu sunetul care iese din portul de ieşire a instrumentului. Dacă dorim să conectăm
nişte boxe la sintetizator, trebuie să folosim un amplificator mai puternic. Un semnal
aplicat la intrarea în amplificator trebuie să furnizeze un semnal mai puternic la
ieşirea din amplificator, cu păstrarea formei semnalului de intrare, fenomen care se
numeşte fidelitatea amplificatorului.
Valoara puterii de ieşire a unui semnal dintr-un amplificator, pentru o cameră
obşnuită este cuprins între 50 şi 100W. Valoarea puterii oferite de un amplificator
depinde de tipul muzicii şi este determinată de amplitudinea tensiunii aplicate la
intrarea semnalului. Valoare tensiunii de intrare necesare pentru obţinerea unei
valori a puterii de ieşire dn amplificator se numeşte sensibilitatea amplificatorului.
O schimbare periodică a înălţimii unui sunet se numeşte vibrato. Dacă schimbările
periodice afectează claritatea sunetului în loc de înălţime fenomenul se numeşte
tremolo. Vibrato şi tremolo sunt importante pentru sunetele intrumentelor acustice.
De exemplu susţinerea unui sunet de vioară fără vibrato va suna ca un sunet aspru,
neprelucrat. Tremolo şi vibrato aplicate unei note au ca efect creşterea în putere a
notei. De exemplu sunetul emis de un flaut care are un efect de tremolo, duce la o
creştere gradată a nivelului notei, care se menţine la un nivel maxim până când
sunetul se stinge.
Dacă un sintetizator poate cânta mai mult de o singură notă în acelaşi timp,
sintetizatorul se numeşte polifonic. Sintetizatorarele moderne sunt echipate cu 32, 64
sau 128 de voci. O melodie ar putea fi interpretată simultan la mai multe instrumente
(pian, chitară, cor) în acelaşi timp. Sintetizatoarele care pot interpreta de exemplu,
un sunet de pian, un sunet de chitară şi un sunet acustic de bază în acelaşi timp se
numesc sintetizatoare multi-timbrale. Există şi programe software pe calculator care
simulează funcţiile unui sintetizator multi-timbral care pot emula un sunet complext.
Un sinetizator conţine o bază de sunete, internă sau externă. Tehnica presupune
analiza unui sunet extern, depozitarea lui ca un model sampler în memoria
calculatorului şi asignarea modelului la o tastă funcţională de pe tastatura
sintetizatorului (keyboard muzical). Un astfel de program software pentru simularea
unui sintetizator, care foloseşte sunete pentru instrumentele folosite în mod curent
se numeşte GigaSampler.
În forma lor naturală, sunetele sunt semnale analogice cu variaţie continuă. Pentru ca
aceste semnale să poată fi prelucrate cu ajutorul calculatorului, ele trebuie
transformate în semnale digitale cu variaţie discretă. Sunetele digitizate se numesc
sunete eşantionate.
Frecvenţa de eşantionare este dată de un semnal de ceas, numit tact, care permite
preluarea unui eşantion din sunetul analogic corepunzător. Cu cât rata de
eşantionare este mai ridicată, cu atât cantitatea de informaţie este mai mare, dar şi
calitatea semnalului digitizat este mai completă. Frecvenţa de eşantionare folosită
pentru înregistrarea unui CD este de 44.1kHz. Pentru calculatoare modulul de
extragere, analiză, digitizare a semnalului muzical este preluat de placa de sunet
care conţine două circuite specializate:
- Convertor analog / numeric ADC – pentru recepţionarea şi digitizarea semnalului
muzical
- Convertor numeric / analogic DAC – pentru recrearea şi reproducerea sunetului pe
baza eşantioanelor din memorie
General MIDI
Interfaţa MIDI comunică sistetizatorului prin mesaje MIDI, când începe şi când se
opreşte o secvenţă muzicală, ce note sunt interpretate, modulaţia notelor etc.
Interfaţa poate comunica unui sintetizator informaţii pentru schimbarea sunetului, a
volumului, canalele de recepţie a semnalului muzical, punctul de pornire sau
terminare a unei secvenţe muzicale sau poziţia metrică în cadrul unei secvenţe
muzicale.
Mesajele MIDI pot fi clasificate în două categorii:
- mesaje de canal;
- mesaje de sistem
Mesajele de canal se referă la un canal anumit al cărui număr este trimis în octet.
Mesajele de canal permit transmiterea informaţiilor legate de interpretarea muzicii.
Comunicaţia se realizează la nivel de octet (8 biţi), un octet de stare şi unul – doi
octeţi de date.
Primul bit din octetul de stare are rolul de a comunica sistemului MIDI care funcţie va
fi executată. Sistemul MIDI funcţionează pe o bandă de 16 canale numerotate de la 0
la 15. Unităţile MIDI vor accepta sau ignora un bitul de stare funcţie de canalul pe
care sistemul MIDI este programat să-l folosească. Numai bitul de stare are numărul
canalului MIDI încorporat.
Toţi ceilalţi biti sunt depozitaţi în canalul identificat, până ce alt bit de stare este
trimis. Cei mai importanti biţi sunt: Note on, Note off, Polyphonic Key Pressure,
System exclusive (SysEx), Patch Change , Control Change, etc.
Comanda Note on, comuncă sistemului MIDI că începe o notă, urmează încă doi
octeti de date: Pitch byte care spune ce notă cântă, ce viteză are nota, cât de lungă
este nota. Chiar dacă nu toate mecanismele MIDI recunosc viteza notei este nevoie
de completarea notei transmise prin comanda Note on. În sistemul MIDI apăsarea
unei clape şi eliberarea ei sunt considerate două evenimente distincte.
Comanda Note off permite oprirea notei şi necesită 2 biţi. Comanda Patch Change, pe
1 bit dă numărul programului din sintetizator care indică care instrument trebuie
utilizat pe canalul specificat. Numărul informaţiei patch este diferit pentru fiecare
sintetizator şi standardele au fost impus de Asociaţia Internaţională MIDI (IMA).
Selecţia canalului este importantă când trimiţi Patch Change către un sintetizator.
Producătorii de sintetizatoare au adoptat un standard numit general MIDI, pentru ca
numărul instrumentului ataşat prin Patch Change să fie întotdeauna acelaşi pentru
orice tip de sintetizator. Astfel totdeauna patch 0 va fi atribuit pentru Grand piano,
patch 40 va fi stribuit pentru vioară etc.
Comanda Control Change permite controlul unor funcţii ale sintetizatorului.
Bitul de stare SysEx are nevoie de 3 biţi cu următoarea semnificaţie: primul este un
număr de timp; al doilea are format tip data (bit funcţie), al treilea bit de terminare
transmisie (eox).
Dacă sintetizatorul lucrează în mod Omni, atunci mesajele MIDI se adresează tuturor
canalelor . Dacă sintetizatorul lucrează în mod Poly, atunci fiecărei note i se asociază
câte o voce (în limita numărului de voci disponibile).
Interfaţa MIDI are o structură de port cu 3 conectori în spatele fiecărie unităţi MIDI
etichetate IN, OUT, THRU. Aceste porţi controlează toate informaţiile din sistemul
MIDI.
Poarta IN acceptă date MIDI care intră dintr-o sursă externă. Acesta controlează
generarea sunetelor din placa de sunet a sintetizatorului.
Poarta OUT trimite date MIDI către ieşire. Datele care ieşire din sintetizator sunt :
apasare cheie, patch change, viteza de apăsare notă, etc.
Poarta THRU trimite date în restul sisietmului MIDI. Informaţiile care pleacă de la
poarta THRU sunt copii ale datelor primite de la poarta IN a sintetizatorului. Ele pot fi
înlănţuite cu mai multe module MIDI către alte dispozitive conectate în lanţ (nu se
efectuează nici o schimbare asupra informaţiei de la momentul sosirii în poarta IN
până la plecare la poarta THRU).
Interfaţa MIDI dispune de 5 pini pentru conexiunea la sintetizator, dar foloseşte
numai 3. Prin pinul 1 şi 3 primeşte informaţia, iar pinul 2 este conectat la bloc de
date, pinul 4 şi 5 fiind nefolosiţi.
Sistemul standard MIDI stabileşte diferenta între un fişier WAVE şi un fişier MIDI.
Un fişier wave este un sistem de înregistrare digitală a sunetului produs de un
instrument, incluzând vocea umană. Când un calculator execută un fisier wave, el
converteşte secvenţa digitizată numeric într-un semnal audio pe care îl auzim în
boxe. Un fisier MIDI conţine elementele pe care le-a executat intrepretul pe tastatura
muzicală, nota apăsată, când a fost apăsată, cât timp a fost apăsată şi cu ce presiune
a fost apăsată. Ca să asculţi un fisier MIDI este nevoie de un instrument care să
genereze automat sunetele instrumentului muzical. Un fisier MIDI este foarte mic ca
dimensiune şi poate fi creat inlusiv schimbând instrumentele care interpretează
secvenţa muzicală. Totuşi un sunet care nu este în memoria bancii de date, nu va
putea fi generat.
Calitatea sunetului depinde de calitatea sintetizatorului. Prin comparatie un fisier
wave exemplifică sunetele cum sunt produse fără nici o modificare .
Sistemul MIDI recunoaşte un număr de 16 canale logice pentru asignarea
instrumentelor muzicale în acelaşi timp. Teoretic poţi avea un număr de 16
instrumente care cântă în acelaşi timp. Aceste număr poate să varieze din cauză că
sintetizatorul poate să producă numai un număr de maxim note în acelaşi timp.
Claviatura unui instrument muzical poate fi setată pentru a transmite pe oricare din
cele 16 canale MIDI.
Fiecare conexiune, numită port, poate să trimită sau să primeasă mesaje muzicale
standard de tipul: note on, note off, pitch bend, control pentru volum, pedală,
modulaţia semnalului, schimbare de program, canal pentru presiune, aftertouch, etc.
Aceste semnale sunt trimis odată cu unul din cele 16 canale identificate. Aceste
canale sunt folosite pentru a separa vocile umane de instrumente sau pentru
separarea instrumentelor care interpretează melodia. Probabibilitatea de a multiplica
cele 16 canale într-un singur fisier, este posibila prin controlarea mai multor
instrumente în acelaşi timp, folosind o singură conexiune MIDI. Când un instrument
MIDI este capabil de a produce mai multe suntete indepenedente simultan, canalele
MIDI sunt folosite pentru a adresa diferite secţiuni în mod independent. Acest lucru
nu ar trebui sa fie confundat cu polyphonic (abilitatea de cânta mai multe note
simultan cu aceeasi voce).
Comanda note x poate să reprezinte orice notă de la cinci octave peste 8.175 Hz,
notată MIDI note 0 până la cinci octave desupra lui 12.544Hz, notata MIDI note 127
cu o precizie de un semiton.
Comanda pitch bend permite trimiterea de mesaje ajustabile cu +/- 2 semitonuri
(urechea umană nu poate deosebi tonuri pure cu o diferenţă mai mare de 1/20
semitonuri).
Comanda continuous controler este folosită pentru schimbare ton, timbrul sau
volumul sunetului.
Comanda program change mesaje, trimite pe un canal informaţii despre un alt
instrument. Protocolul MIDI foloseşte 7 biti pentru aceste mesaje şi peste 128 de
programe de schimb de informaţii (program change mesaje).
Comanda aftertouch messaje trimite mesaj despre presiunea de apăsare a notei pe
claviatura instrumentului.
Mesajele system contin informaţii despre alte mesaje MIDI, de exemplu semnal de
ceas Alte instrumente vor putea trimite mesaje de tip active sens folosite pentru a
menţine conexiunea dintre cel care trimite semnal şi cel care primeşte după ce toate
comunicaţiile MIDI au fost închise.
3.7 Microfoane
Microfonul este un dispozitiv traductor care permite conversia energiei sonore a
semnalului într-un semnal analogic, fără pierderea caracteristiclor semnalului iniţial.
Caracteristicile principale ale unui microfon sunt:
- sensibilitatea microfonului, definită ca raportul dintre tensiunea electrică dată de
microfon şi presiunea sonoră exercitată asupra membranei microfonului;
- caracteristica de frecvenţă, care indică abaterile faţă de sensibilitatea la frevenţa de
1000 hz;
- raportul semnal / zgomot;
- caracteristica de directivitate.