Sunteți pe pagina 1din 25

ECHIPAMENTE AUDIO

Echipamentele audio ne ajută să înregistrăm, procesăm și să redăm semnalul


audio. Cele mai importante echipamente audio folosite în studio-uri sunt
următoarele: Microfon, consola de mixaj, procesoare, difuzoare, cabluri și
mai nou în lumea modernă e tot mai populară interfața de sunet.

MICROFONUL

CE ESTE MICROFONUL?
Microfonul este un dispozitiv care transformă undele sonore în semnale
electrice, astfel încât acestea să poată fi amplificate și reproduse ulterior.
Acestea se împart în 3 tipuri și 4 caracteristici de polaritate (răspuns direcțional)

TIPURI DE MICROFON
● Dynamic: După cum sugerează și numele, sunt folosite pentru a capta
semnal de la instrumente care au un caracter dinamic (tobe, percuție,
amplificator de chitară). Acestea au un rezultat bun în aproape tot
spectrul de frecvențe perceput de om.

1
Caracteristicile microfoanelor dinamice:

○ Distorsionează greu
○ Captează frecvențele mai limitat comparativ cu celelalte
tipuri
○ Nu necesită Phantom Power (48v)
○ Rezistență la umiditate
○ Au nevoie de gain

● Condenser: Sunt folosite pentru captarea semnalului de la surse bogate


în înalte cum ar fi vocea, suflători, cinele, avand capabilitatea de a capta
sunetul cu mai multă acuratețe pe aceasta plajă de frecvențe. Având
incorporat un adaptor de impedanță acestea au nevoie pe lângă semnal,
să le fie transmisă și tensiune prin cablu (Phantom power).

Caracteristicile microfoanelor condenser:


○ Distorsionează la SPL mare
○ Captează frecvențele înalte detaliat
○ Necesită Phantom Power (48v)
○ Sunet de fond mic
○ Nu necesită mult gain

2
● Ribbon: Sunt o variație a celor dinamice, dar mult mai pretențioase și cu
semnal de ieșire mic, motiv pentru care nu se folosesc prea des.

Caracteristicile microfoanelor ribbon:

○ Caracteristică polară „8”


○ Captează tranzienți foarte bine fiind mai sensibil
○ Proximity effect exagerat
○ Sensibile la presiunea aerului
○ Captează frecvențele ultra detaliat
○ Nu necesită mult gain

CARACTERISTICI POLARE ALE UNUI MICROFON


● Cardioid: Cele mai des întâlnite microfoane, acestea
folosindu-se pentru captarea semnalului de la o sursa
individuală. Acestea au cel mai sensibil punct în față,
scăzând gradual în laterale până în spate, unde este mult
mai puțin sensibil. Trebuie ținut cont de efectul de
proximitate (sensibilitatea crescută a microfonului la
frecvențe joase când sursa sonoră este foarte aproape de el).

● Omnidirecţional: Folosite pentru inregistrarea unor


grupuri sonore ( grup de suflatori, cor voci, etc ). Acestea
au aproximativ aceeasi sensibilitate pe toate punctele din
jurul capsulei indiferent de proximitate.

3
● Bidirecţional: Sunt în fapt 2 microfoane omnidirecţionale legate în
antifază. Sensibilitatea acestui tip de microfoane este ridicată în față și în
spate, aceasta scăzând spre laterale. Un grafic al acestei
sensibilități în spațiu ar fi reprezentat bine de cifra 8, fața
și spatele microfonului fiind partea de sus și respectiv jos
a cifrei 8, iar lateralele fiind reprezentate de zonele din
stânga și respectiv dreapta cifrei 8.

● Shotgun: Utilizat în principal în producția de film și televiziune pentru a


capta sunete specifice, cum ar fi dialogul de pe platou sau sunetele de la
distanță. Au o formă cilindrică lungă, de unde provine și
numele lor, și sunt construite cu un tub strâmt și lung
pentru a captura sunetele dintr-o anumită direcție. Sunt
montate adesea pe o șină de montare a camerei sau ținute
de o persoană care urmărește subiectul cu o cameră
video.

CONSOLA DE MIXAJ (MIXERUL)

CE ESTE CONSOLA DE MIXAJ?


Consola de mixaj (mixer-ul) este componenta centrală a unui studio de
înregistrare profesional care permite preluarea, amplificarea, prelucrarea și
mixarea semnalelor într-unul singur, obținând astfel un produs audio final.

4
TIPURI DE CONSOLE DE MIXAJ
● Consola de mixaj analogică: A fost folosită pentru a înregistra și mixa
semnale audio de la începutul secolului al XX-lea până în anii '90, când
mixerele digitale au început să devină mai populare și accesibile.
● Consola de mixaj digitală: Utilizează o prelucrare complet diferită
comparativ cu cea analog în sensul în care ia semnalele audio analogice
de la microfoane și alte surse de semnal și le convertește în valori
numerice cu ajutorul convertoarelor analog/digital (ADC), pentru a le
putea procesa digital. După conversia semnalelor analogice în semnale
digitale, acestea sunt procesate de circuitele de calcul ale consolei
digitale (DSP), care utilizează algoritmi pentru a simula blocurile
funcționale ale unei console analogice, cum ar fi amplificatoarele,
potențiometrele și efectele de procesare a semnalului. După procesarea
semnalelor digitale, acestea sunt reconvertite în semnale analogice prin
intermediul converterelor digitale/analogice (DAC) și sunt trimise la
ieșirile fizice ale consolei.

● Consola de mixaj virtuală: Este o imitație software a unei console de


mixaj digitală întâlnită de cele mai multe ori în software-ul
echipamentelor audio moderne de diferite tipuri și în celebrele DAW-uri
în care se mixează și masterizează muzica în ziua de azi.

5
● Consola de mixaj hibridă: Este o combinație între o consolă analogică și
una digitală, oferind astfel avantajele ambelor tipuri de console. De
obicei, partea analogică a consolei este responsabilă de preamplificarea și
procesarea semnalului audio, în timp ce partea digitală se ocupă de
stocarea și manipularea datelor, oferind astfel un grad ridicat de
flexibilitate și control asupra mixajului.

6
SECȚIUNILE CONSOLEI DE MIXAJ
Consola de mixaj (mixer-ul) este împărțită în următoarele secțiuni:

● Inputs XLR/Line: Secțiunea mixerului care permite conectarea prin


cablu a surselor, cum ar fi microfoane, instrumente muzicale etc.
● Inserts: Intrări și ieșiri suplimentare disponibile pe o consolă de mixaj
care permit conectarea echipamentelor de procesare a semnalului audio,
cum ar fi efecte sau compresoare.
● Gain Knob: Secțiunea de gain de pe un mixer controlează nivelul de
intrare a semnalului audio care intră în mixer. Prin ajustarea butonului de
gain, puteți regla cât de puternic este semnalul audio care ajunge în
channel strip.
● Low Freq Cut/HPF: Low Freq Cut (sau High Pass Filter - HPF) este o
funcție disponibilă pe multe mixere audio și reprezintă un filtru care
îndepărtează frecvențele joase din semnalul audio. Acest lucru înseamnă
că frecvențele joase, cum ar fi baza și mediile joase, sunt tăiate și nu sunt
transmise către ieșirea mixerului.
● Equalizer: Secțiunea de equalizer (EQ) la un mixer este o funcție care
permite ajustarea tonalității semnalului audio în diverse moduri. Cu
ajutorul EQ-ului, puteți crește sau reduce nivelurile de frecvențe specifice
în semnalul audio, ceea ce vă permite să ajustați sunetul pentru a se
potrivi cu nevoile și preferințele dumneavoastră.
● Aux Sends: Secțiunea Aux Sends (sau Aux Send/Return) de pe un mixer
este o funcție care permite trimiterea unei porțiuni din semnalul audio de

7
pe un canal de intrare la o ieșire auxiliară. Aceasta vă permite să trimiteți
semnalul audio către o unitate de efecte, cum ar fi un procesor de reverb
sau delay, sau către un monitor de căști sau de scenă, în timp ce păstrați
semnalul original pe canalul principal.
● Effect: Secțiunea Effect (sau FX) pe un mixer este o funcție care vă
permite să adăugați efecte de procesare a sunetului la semnalul audio.
Aceasta include efecte precum reverb, delay, chorus, flanger, EQ și multe
altele.
● Pan: Funcția pan reprezintă panoramarea semnalului audio în imaginea
stereo (L/R) și ne ajută în poziționarea sunetelor în spațiu astfel oferind și
spațiu sunetelor în mix.
● Mute Switch: Așa cum spune și numele acestui buton, funcția mute sau
OFF blochează trimiterea sunetului respectiv în canalul de master, astfel
acesta nu se mai aude.
● Channel Faders: După ce amplitudinea semnalului audio este modificată
de GAIN și procesată apoi de blocurile channel strip-ului acesta iese
într-un final în master bus cu volumul stabilit de channel fader. Asta
înseamnă că volumul trimis în master fader este stabilit de Channel Fader.

CHANNEL STRIP
Un singur canal pe o consolă de mixaj este cunoscut și sub numele de channel
strip și este configurat de sus în jos.

8
PROCESOARE

CE SUNT PROCESOARELE?
Procesoarele audio sunt dispozitive electronice care procesează semnalele
audio în timp real. Mai sus am vorbit despre tool-urile audio și cum să le folosim
corect iar acum aducem din nou vorba de ele ca echipamente audio separate de
DAW și de consola de mixaj. Există mai multe categorii de procesoare audio,
fiecare cu funcții și utilizări specifice. Iată câteva dintre cele mai comune
categorii de procesoare audio întâlnite în studiouri și în rack1-urile de scenă:

Preamp - Acest tip de procesor este utilizat pentru a amplifica semnalul


audio de la o sursă precum un microfon sau un instrument muzical, astfel
încât să poată fi înregistrat sau transmis.

Compresor - Acesta reduce diferențele de volum între semnalele audio,


reducând astfel nivelurile de zgomot și creând un sunet mai uniform și
mai clar.

1
Rack - Sistem de carcasă sau suport în care se pot monta diferite echipamente de procesare a
semnalului audio

9
EQ (egalizator) - acesta este folosit pentru a ajusta nivelurile de frecvență
ale semnalelor audio, permițând reglarea tonalității și a balansului
sunetului.

Reverb - procesorul de reverb adaugă un efect de sunet natural prin


adăugarea unei așezări de tip spațiu, simulând o cameră sau o sală de
concert.

Delay - acest tip de procesor adaugă o întârziere la semnalul audio,


creând un efect de ecou.

10
Modulation - aceste procesoare pot fi utilizate pentru a adăuga efecte,
cum ar fi tremolo, chorus sau flanger la sunetul de bază.

11
BOXE AUDIO

CE SUNT BOXELE AUDIO?


Boxele sunt dispozitive electronice care transformă semnalul digital în sunet,
mai exact funcționează ca un microfon întors pe dos. Acestea pot fi active sau
pasive. Pasive sunt cele care au nevoie de putere externă în schimb ce activele
au un amplificator incorporat.

TIPURI DE MONITOARE
● Nearfield: Acestea sunt cele mai obișnuite monitoare utilizate în studiouri de
înregistrare profesionale. Sunt concepute pentru a fi plasate în apropierea
ascultătorului și sunt proiectate să ofere o reproducere precisă a sunetului. Au
dimensiuni reduse și sunt amplasate pe suporturi dedicate sau pe mese de mixaj.
● Midfield: Aceste monitoare sunt mai mari decât cele de câmp apropiat și sunt
plasate la distanță medie față de ascultător. Ele oferă o reproducere fidelă și detalii
sonore mai bogate, ceea ce le face ideale pentru mixaj și masterizare.
● Farfield: Aceste monitoare sunt cel mai adesea folosite în studiouri mari și săli de
control, unde ascultătorul se află la o distanță semnificativă de monitoare. Acestea
oferă o dispersie mai largă a sunetului și o reproducere acustică de înaltă fidelitate în
spații mai mari.

12
Este important de menționat că fiecare tip de monitor audio are avantajele și dezavantajele
sale, iar alegerea lor depinde de dimensiunea studioului, de tipul de producție audio și de
preferințele personale ale inginerului de sunet.

CABLURI AUDIO

Cablurile audio sunt o parte esențială a oricărui sistem audio și au un impact


semnificativ asupra calității sunetului. Există două tipuri principale de cabluri
audio:

● Balansate: Cablurile balansate au două fire conductoare și o legătură la


pământ și sunt proiectate pentru a preveni interferențele electrice
externe, folosind un fir conductor suplimentar pentru a anula orice
zgomot electric care ar putea afecta semnalul audio transmis.
● Nebalansate. Cablurile nebalansate au un singur fir conductor și sunt mai
des întâlnite unde claritatea audio maximă nu este atât de importantă. Cu
toate acestea, există și cazuri specifice în care se poate folosi un cablu
nebalansat.

TIPURI DE CABLURI AUDIO

● Cablu TS: prescurtare pentru Tip/Sleeve și adesea denumite cabluri de


chitară sau cabluri de instrumente – un tip de cablu audio pe care vrei
să-l menții cât mai scurt posibil, deoarece sunt predispuse la interferențe
electrice externe. Acestea vă permit să conectați surse audio mono (cu un
singur canal), cum ar fi chitare, pedale de efecte și tobe electronică,
mixere și interfețe audio.

13
● Cablu TRS: Arată destul de asemănător cu tipul de cablu audio TS,
diferența se poate observă la cele două benzi de cauciuc de pe capul
conectorului, care formează 3 conductori: tip / ring / sleeve.

● Cablu XLR: este un tip de cablu audio robust și echilibrat, care poate fi
utilizat pentru a conecta diferite dispozitive audio cum ar fi: microfoane,
difuzoare, sisteme PA, lumini DMX și anumite instrumente la mixere și
difuzoare de scenă pentru a garanta un semnal clar și precis, indiferent de
lungimea cablului utilizat. De asemenea, aceste cabluri au o istorie
îndelungată și sunt un standard în industria audio, fiind găsite pe tot felul
de dispozitive audio.

● Cablu SpeakOn: Cablurile SpeakOn sunt considerate standardul în


industrie pentru setup-ul scenelor mari. Acestea sunt mai puțin utilizate
în dispozitivele concepute pentru consum casnic și sunt adesea prevăzute
cu o împletitură peste cablu pentru a îmbunătăți durabilitatea și a reduce
uzura.

14
● Cablu Banană: Deși sunt similare ca dimensiune cu TS, cablurile banană
sunt distincte în construcție și sunt concepute pentru conectarea
difuzoarelor la amplificatoare.

● Cablu RCA: Cablurile RCA sunt o caracteristică comună în sistemele A/V


de acasă și se găsesc adesea în configurațiile DJ care conectează playere
CDJ și platine la mixere. Similar cu cablurile TS, fiecare cablu RCA are
doar două fire în interior, ceea ce le face în mod inerent nebalansate, așa
că este o idee bună să le mențineți cât mai scurte posibil.

● Cablu MIDI: Folosit pentru a trimite informație, mai degrabă decât


semnale audio, MIDI este un tip de cablu audio care există încă din anii
1980 și de atunci a fost o componentă importantă în dezvoltarea
producției audio digitale.

15
● Cablu S/PDIF: Sony/Phillips Digital Interface sunt tipuri de conexiuni
audio digitale care sunt mai des întâlnite pe sistemele A/V de consum,
consolele de jocuri, decodoarele și televizoarele mai vechi. Aceste
conexiuni vin în două formate - optic (cunoscut sub numele de Toslink) și
coaxial (RCA). În prezent, aceste conexiuni sunt considerate învechite
deoarece HDMI a devenit principalul mod de conectare a dispozitivelor
moderne.

● Cablu USB: Cablurile USB sunt foarte răspândite în dispozitivele,


echipamentele și accesoriile audio moderne, indiferent dacă acestea sunt
concepute pentru a asculta sau a crea semnal audio. Cablurile USB vin în
diferite dimensiuni și tipuri, USB-A și USB-B fiind cele mai comune, dar
USB-C este mai nou și devine tot mai popular în toate tipurile de
dispozitive de consum și profesionale. USB-C este un port reversibil, ceea
ce înseamnă că poate fi conectat indiferent de orientarea cablului.

16
INTERFAȚA AUDIO

CE ESTE INTERFAȚA AUDIO?


Interfețele audio sunt dispozitive esențiale în procesul de înregistrare și
producție muzicală, deoarece permit conversia semnalelor analogice din
microfoane și instrumente în semnale digitale pe care le poate procesa și
înregistra software-ul de pe computer. Aceste dispozitive direcționează, de
asemenea, semnalele audio digitale de la computer la căști sau monitoarele de
studio, pentru a putea fi auzite în timp real.

17
CONFIGURAREA MEDIULUI DE LUCRU ȘI
ACUSTICA

PLANIFICAREA SPAȚIULUI

FORMA CAMEREI
Ideal ar fi să nu existe pereți paraleli într-o cameră în care urmează să fie instalat
tratamentul acustic deoarece e mult mai ușor să eviți standing-waves-urile prin forma
camerei decât prin tratamentul acustic. Este posibil să tratezi eficient frecvențele înalte și
medii în orice formă a camerei, cu ajutorul tratamentului acustic adecvat dar pentru a aborda
frecvențele joase, care sunt mai dificil de controlat, este nevoie adesea de un tratament
acustic mai complex și mult mai costisitor. Cele mai rele camere din punct de vedere acustic
sunt cele cubice și cele de tip rectangular 2xx. În acest tip de camere, se creează standing
waves și avem rezonanța camerei. Cu cat o cameră e mai mare, cu atat devine mai potrivită
pentru a fi amenajată într-un studio dar și mai costisitor.

Cea mai cunoscută formă de studio este forma de sicriu. De ce această formă?
Pentru că este o formă lipsită complet de pereți paraleli, deci frecvențele circulă
și nu creează efectul de ping-pong.

18
AMPLASAREA MONITOARELOR ȘI GĂSIREA SWEETSPOT-ULUI
În funcție de forma camerei tale, trebuie să poziționezi monitoarele lângă unul din pereții cu
lățime mai mică. În fericitul caz în care ai o cameră cu formă dreptunghiulară, așează
monitoarele ca în imaginea de mai jos:

● Triunghiul de monitorizare: Ideal este să amplasezi monitoarele și sweetspot-ul în


formă de triunghi echilateral. Asta înseamnă că distanța dintre monitoare ar trebui să
fie aceeași ca distanța dintre monitoare și poziția de ascultare. Acest aranjament
ajută la crearea unei imagini stereo stabile și uniforme.
● Orientarea monitoarelor: Monitoarele ar trebui să fie amplasate astfel încât punctul
din mijlocul înaltei și al sub-ului să fie la nivelul urechii pentru a păstra balansul între
joase și înalte.

Este foarte important să mutăm monitoarele pe axa triunghiului sau chiar să mărim
triunghiul echilateral până avem din start frecvențele joase cât mai clare.

19
TRATAMENTUL ACUSTIC

Ai înțeles deja ce este sunetul și cum se propagă de la sursă către sistemul


nostru auditiv, (pag. 7) așa că acum e momentul să înțelegi că el se reflectă din
pereții și din obiectele pe care le ai în studio și de aceea ai nevoie de
tratamentul acustic.

Sunetul produs de monitoarele tale audio ajunge la urechile tale în 3 etape


importante:

● Sunetul direct: sunetul care vine pe linie dreaptă direct din monitoare
către sistemul nostru auditiv.
● Reflexiile primare: primele 5-15 reflexii care se aud tare și care sunt cele
mai problematice. Vin de pe suprafețele din apropiere (tavan, podea,
pereți și mobilier reflectorizant, cum ar fi birou sau consolă)
● Reflexiile târzii: ajung mai târziu la urechea ascultătorului și au
intensitate mai slabă dar fiind foarte multe pot cauza probleme împreună.
Ajung la ascultător mai târziu ca un ecou care în cele din urmă se
împreună și pe care le auzi ca pe o reverberație (ambianță plăcută)

20
Scopul tratamentului acustic într-un studio de înregistrări este să elimine orice reflexii sonore
neplăcute (reverb) și, pe cât posibil, să auzim doar sunetul direct și dry din monitoare. Asta e
teoria dar în practică, însă, inginerii și muzicienii au descoperit că absorbția funcționează cel
mai bine în combinație cu un alt tip de tratament acustic cunoscut sub numele de difuzie.

Există mai multe tipuri de tratament acustic utilizate pentru a îmbunătăți


calitatea sunetului într-un spațiu prin diminuarea reflexiilor. Iată câteva dintre
cele mai comune tipuri de tratament acustic:

ABSORBȚIA ACUSTICĂ

Acest tip de tratament implică utilizarea materialelor absorbante acustice


pentru a reduce reflexiile nedorite și a controla nivelul de zgomot ambiental.
Aceste materiale pot fi plăci acustice, bureți acustici, panouri de fibră de sticlă
sau plăci poroase care absorb energia sunetului. Ele pot fi amplasate pe pereți,
tavane sau alte suprafețe pentru a reduce reverberația și a îmbunătăți claritatea
sunetului.

21
DIFUZIA ACUSTICĂ

Difuzoarele sunt utilizate pentru a dispersa sunetul și a evita rezonanțele


nedorite într-un spațiu. Acestea pot fi panouri difuzoare sau elemente
arhitecturale cu suprafețe geometrice complexe, care ajută la distribuirea
uniformă a sunetului și la crearea unei difuzii corespunzătoare.

IZOLAREA ACUSTICĂ

Acest tip de tratament implică utilizarea materialelor izolante acustice pentru a


reduce transmiterea sunetului între spații sau pentru a izola un spațiu de sunete
exterioare nedorite. Aceste materiale pot fi panouri izolante, vată minerală,
cauciuc antivibrant sau alte materiale speciale pentru izolare acustică.

22
AMPLASAREA ELEMENTELOR DE TRATAMENT ACUSTIC
Înainte să începem tratamentul acustic, să vorbim puțin despre problemele comune în
acustică:

● Comb Filtering: Apare atunci când sunetul direct se combină cu reflexia sa,
provocând scăderi în răspunsul în frecvență.
● Flutter Echo: Rezultă din reflectarea sunetului înainte și înapoi între pereți paraleli
netratați, producând ecouri auzite.
● Room Modes, unde staționare, noduri și antinode: Niveluri inegale ale presiunii
sonore în cameră din cauza reflexiilor, cauzând rezonanțe care afectează răspunsul
frecvențelor joase.
● Timp de decadență: Se referă la durata în care sunetul se estompează în cameră,
care ar trebui să găsească un echilibru între o cameră „live” și una „dead”.

Zonele critice în tratamentul acustic:

● Sunet direct: Sunetul neobstrucționat provenit de la difuzoare.


● Reflexii timpurii: Reflexiile care ajung imediat după sunetul direct, de obicei,
ricoșează de pe pereți, tavan și suprafețe ale mesei. Absorbanții pot fi utilizați pentru
a aborda reflexiile timpurii.
● Colțuri: Frecvențele joase se adună în colțuri, ceea ce duce la exces de bas.
Capcanele de bas, plasate în colțuri, ajută la tratarea acestei probleme.
● Pereți laterali din spate: Pereți paraleli din spatele studioului pot provoca flutter echo.
Reflectorii/difuzorii împrăștie sunetul pentru a preveni flutter echo, iar absorbantele
pot fi utilizate, dacă este necesar.

Tratarea acustică este adesea înțeleasă greșit și utilizată necorespunzător din cauza
complexității sale și a absenței unor analizatori. De exemplu, mulți ingineri audio în devenire
acoperă fiecare suprafață a camerei lor cu plăci din spumă acustică (burete de studio)
pentru a imita aspectul camerelor profesionale de înregistrare pentru voci (vocal booth,
borcan). Tratarea unei camere în acest mod este, din fericire, ineficientă și poate chiar să
afecteze negativ calitatea sunetului.

Formula pentru calcularea grosimei panourilor acustice:


Viteza sunetului (343 m/s) / frecventa (EX: 50Hz) = 6.86 m (lungimea undei de 50Hz)
6.86 / 4 = 1.72 m (grosimea panoului)

23
Cum să tratez zonele critice într-o cameră în funcție de forma ei?

Prin ilustrația de mai sus puteți înțelege logica tratamentului acustic. Haideți să facem un
exercițiu imaginar, fiecare cameră are monitoarele așezate la peretele din partea de sus și
sweetspot-ul la 38% din cameră. Orice cameră trebuie analizată înainte de a începe tratarea
acustică pentru a ajunge la un sunet cât mai flat.

24
PRE-PRODUCȚIE

CE ESTE MICROFONUL?
Microfonul este un dispozitiv care transformă undele sonore în semnale
electrice, astfel încât acestea să poată fi amplificate și reproduse ulterior.
Acestea se împart în 3 tipuri și 4 caracteristici de polaritate (răspuns direcțional)

25

S-ar putea să vă placă și