Sa luam adeverinte Ca vietuim acasa, În patrie la noi, Am fost si vom ramâne De-a pururi dacii liberi Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. La Sarmisegetuza, La focuri, cu Zamolxe, Si stelele din ceruri Din sânge ni se rup. Nu ne-au învins romanii Si-am râs de toti barbarii Strigând la ei cu steagul Facut din cap de lup. Aceasta dam de stire, De sub pamântul nostru, Urmasilor în care Reinviem acum. Femeile iubindu-si Sa nasca dacii liberi Spre razbunarea noastra Pe cel din urma drum. Numiti si tara noastra Cu numele ei dacic Iubiti pe nou venitii Dupa atâtia ani, Dar vesnic tineti minte Ca peste dacii liberi Au tot calcat invazii Si altfel de romani. Noi am ramas în glie Si devenim padure, Si devenim recolte, Sa va hranim pe voi, Si temelia tarii S-o întarim cu oase Si iubitori de pace, Si vrednici de razboi. Cu tot ce nazareste Din firea noastra veche, Dam Romelor de stire, Prin ierburi murmurind, Ca numai oboseala Ne-a asezat sub scoarta, Dar daca e nevoie Ne vom scula orïcând.