Problema 1.

Se consideră un consumator doritor să cumpere bunuri de două

tipuri. Gusturile sale sunt reprezentate printr-o relaţie de preferinţă pe
mulţimea vectorilor de consum notată: f , preferat sau indiferent. Această
relaţie de preferinţă este o preordine completă (completă, reflexivă şi
tranzitivă) şi verifică ipotezele de nesaturare şi de convexitate.
Ţinând cont de ipotezele de mai sus, fiecare din afirmaţiile
următoare conţine o contradicţie. Precizaţi aceste contradicţii cu ajutorul
unei reprezentări grafice.

⎛ 1⎞ ⎛ 4⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ 3⎞ ⎛ 5 ⎞
xA = ⎜ ⎟ , xB = ⎜ ⎟ , xC = ⎜ ⎟, xD = ⎜ ⎟ , xE = ⎜ ⎟,
⎝ 4⎠ ⎝ 1⎠ ⎝ 5 / 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ 3 / 2⎠
⎛ 1/ 2 ⎞
xF = ⎜ ⎟.
⎝ 7 / 2⎠

C D
A1: x f x , x f x şi x f x .
A C B C

A2: x f x , x ≈ x , x f x şi x f x .
B A D B C D A C

A3: xA f xC , x A ≈ x B şi x E ≈ x C .
F D
A4: x f x şi x f x .
B F

A5: x f x şi x f x .
F B B C

Rezolvare:

Ipoteza de nesaturare:
Fie x1=( x11 , x12 ,..., x1n ) , x2 =( x12 , x22 ,..., x 2n ) doi vectori de consum
posibil.
Dacă x 2h f x1h ∀ h =1,2,3,…,n şi inegalitatea este strictă pentru cel
puţin un h, atunci: x 2 f x1 şi x1 nu este preferat sau indiferent lui x2 .
( x2 - x1 > 0 ⇒ x 2 f x1 , dar x1 nu este preferat sau indiferent lui x2).
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

x2

B xB
αxB+(1-α)xC
xo

C xC

x1
Figura 1.1. Convexitatea preferinţelor

Ipoteza de convexitate a preferinţelor:

Fie x B f x 0 şi x C f x 0 (orice punct de pe segmentul [BC]
îndeplineşte această proprietate).
Avem: A1: D ∈ d AB şi prin convexitate avem:
C D
x f x deoarece x f x şi x f x , dar x f x constituie o
D C A C B C

contradicţie.
A2: x D ≈ x B f x A f x C ⇒ x D f x C ceea ce înseamnă că
relaţia xC f x D este falsă.
Altfel, x A f x C f x D ≈ x B ⇒ x A f x B ceea ce conduce la concluzia
că xB f xA este falsă.
A3: x B ≈ x A f x C ⇒ x B f x C.
C
Prin ipoteza de saturare avem: xE f xB f x . Deci x E f xC si
x ≈ x sunt contradictorii.
E C

A4: xA f x F (din ipoteza de nesaturare) şi x B f x F (din

ipoteza de convexitate). Atunci,
αxA+(1-α)xB= x D f x F , ceea ce este în contradicţie cu xF f xD.

A5. Fie G punctul de abscisă 2 situat pe segmentul FB şi fie

G
x vectorul de consum corespunzător.
Capitolul 1. Teoria consumatorului

⎛ 2 ⎞
Avem: xG = ⎜ ⎟ . Deoarece 5/2> 17/7 din ipoteza de nesaturare
⎝ 17 / 7⎠
rezultă că xC f xG .

x2

4 A
F
7/2
3 C
5/2

2 D
G E
3/2
1 B

1/2 1 2 3 4 5 x1
Figura 1.2. Situaţia punctelor A,B,C,D,E,F
pe grafic

Dar G ∈ d FB şi cum x F f x B şi x B f x B (din reflexivitate) ⇒

x fx .
G B

Dar x B f x C ⇒ x G f x C , ceea ce contrazice xC f xG .

Problema 1.2.

Fie funcţiile de utilitate:

a) U 1 ( x1 , x2 ) = x1α x2β , α > 0 , β > 0

b) U 2 ( x1 , x2 ) = x1ρ + x2ρ , 0 < ρ < 1 ,

unde x1 şi x 2 desemnează cantităţile consumate din bunurile 1 şi 2,

cu x1 ≥ 0 , x 2 ≥ 0 .
Reprezentaţi grafic o curbă de indiferenţă pentru fiecare din aceste
funcţii şi verificaţi proprietatea de descreştere a ratei marginale de
substituţie a bunului 2 cu bunul 1.
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Rezolvare:

a) Curba de indiferenţă, corespunzătoare nivelului de utilitate u, este:

1 α
−
x1α x 2β = u sau x2 = u β
x β
= f ( x1 ) ,
de unde:
∂f ( x1 ) = −
α
u
1
β
− (α + β )

x1 β
< 0 ,
∂ x1 β

deci, curba de indiferenţă este descrescătoare.

∂U 1 ∂U 2 αx
Deci avem: Rms (2,1) = − : =− 2.
∂x1 ∂x2 β x1

x2

u1/β

1 x1
Figura 1.3. Curba de indiferenţă pentru funcţia
de utilitate U1

Curba de indiferenţă corespunzătoare nivelului de utilitate u este:

1
ρ ρ
x1 + x2 = u , de unde: x 2 = ( u − x1 ) =h(x1). Cum: x1 ≥ 0 ρ ρ

şi x2 ≥ 0 , se obţine că:

0 ≤ x1 ≤ u ρ .
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

1− ρ

Avem: h ( x1 ) = −(u − x1 ) ρ x1ρ −1 < 0 , pentru: x1>0, deci curba de

' ρ

indiferenţă este descrescătoare, având:

1− ρ
∂ U 2 / ∂ x1 ⎛x ⎞
Rms (2,1) = − = −⎜ 2 ⎟ .
∂ U / ∂ x2
2
⎝ x1 ⎠

Curba de indiferenţă este redată în figura următoare:

x2

u1/ρ

u1/ρ x1

Figura 1.4. Curba de indiferenţă pentru funcţia

de utilitate U 2

Problema 1.3.

x1 x2
Fie funcţia de utilitate U ( x1 , x2 ) = , unde x1, x2 reprezintă
x1 + 2 x2
cantităţile consumate din cele două bunuri.
Reprezentaţi curbele de indiferenţă corespunzătoare unui nivel de
utilitate u>0.
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Rezolvare:

Curba de indiferenţă corespunzătoare nivelului de utilitate u>0

rezultă din:
x1 x2
=u,
x1 + 2 x2

Se va exprima x2 ca funcţie de x1:

ux1
x2 = f ( x1 ) = .
x1 − 2u
− 2u 2
f ' ( x1 ) = < 0 => f este descrescătoare;
( x1 − 2 u ) 2
4u 2
f '' (x 1 ) = > 0 => f este convexă.
(x 1 − 2 u) 2

x2

0 2u x1
Figura 1.5. Curba de indiferenţă

Problema 1.4.

Un consumator poate achiziţiona două bunuri, în cantitaţile x1 şi

respectiv x2 . Preţul unitar al primului bun este egal cu 3, iar preţul celui de
al doilea este egal cu 2. Preferinţele consumatorului sunt reprezentate prin
funcţia de utilitate:
U ( x1 , x2 ) = ( x1 + 4 )( x1 + x2 ) , cu x1 ≥ 0 , x2 ≥ 0 .
Se cere:
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

a) Reprezentaţi grafic curba de indiferenţă care corespunde unui

nivel de utilitate u>0.
b) Determinaţi cantitatea optimă consumată din fiecare bun în
funcţie de venitul V.

c) Reprezentaţi pe acelaşi grafic curbele lui Engel, relativ la cele

două bunuri, şi caracterizaţi aceste bunuri.

Rezolvare:

a) Ecuaţia curbei de indiferenţă corespunzătoare unui nivel de

utilitate u>0, rezultă din egalitatea:

u
( x1 + 4 )( x1 + x2 ) = u , cu u-dat sau x2 = − x1 = f ( x1 ) .
x1 + 4

u
Avem: f ' ( x1 ) = − 2
−1 < 0 (deci strict descrescătoare) şi:
( x1 + 4)

u
f '' ( x1 ) = 2 3
> 0 (deci convexă).
( x1 + 4)

u
Curba de indiferenţă intersectează axa verticală în x 2 = şi axa
4
orizontală în x1 = −2 + 4 + u .

Restricţia bugetară se scrie:

3 x1 + 2 x2 = V .
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Există 3 cazuri posibile, şi anume:

x2

u
4

-2- 4 + u 0 -2+ 4 + u x1

Figura 1.6. Curba de indiferenţă

b1) dacă x1 ≥ 0 şi x2 ≥ 0 . Consumul optim din cele două bunuri

rezultă din îndeplinirea următoarelor condiţii necesare de optim:

2 x1 + x2 + 4 3
Rms (2,1) = =
x1 + 4 2

cu restricţia: 3x1 + 2 x2 = V ,

V V
care conduc la: x1 = − 2 , şi respectiv: x2 = 3 − , cu 4≤ V ≤ 12 .
2 4
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

x2 A

0 B x1

Figura 1.7. Alegerea optimă în cazul x 1 ≥ 0 |

şi x 2 ≥ 0

2 x1 + x2 + 4 3
b2) dacă x1 = 0 şi x2 ≥ 0 , avem: Rms (2,1) = <
x1 + 4 2
cu restricţia: 3x1 + 2 x2 = V .
V
Cum x1 = 0 , se deduce că: x2 = , cu V<4 (vezi figura 1.8.).
2

x2

V/2

0 B V/3 x1
Figura 1.8. Alegerea optimă în cazul când x1 = 0
şi x2 ≥ 0 .
Capitolul 1. Teoria consumatorului

b3) dacă x1 ≥ 0 şi x2 = 0 . Consumul optim din bunul x1 este:

V
x1 = , cu V>12 (vezi figura 1.9.).
3

x2
A

V/2

V/3 x1

Figura 1.9. Alegerea optimă în cazul x 1 ≥ 0 şi x 2 = 0 .

Concluzie:

⎧ V
⎪ x1 = 0 şi x2 = , dacă V < 4
2
⎪
⎪ V V
Soluţia va fi: ⎨ x1 = − 2 şi x2 = 3 − , dacă 4 ≤ V ≤ 12
⎪ 2 4
⎪ V
⎪ x1 = şi x2 = 0, dacă V > 12
⎩ 3
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

c) Curbele lui Engel sunt reprezentate în figura următoare:

Consum

2 Bunul 1

4
Bunul 2

0 4 12 Venit

Figura 1.10. Curbele lui Engel pentru cele două bunuri

Se observă că bunul 1 este normal, deoarece pe măsură ce venitul

creşte, consumul creşte de asemenea. Pentru bunul 2, se constată că pentru
un venit mai mic decât 4, consumul creşte odată cu venitul, pentru ca la un
venit superior valorii 4, o creştere a venitului să genereze o reducere a
consumului din bunul 2. Deci bunul 2 spunem că este inferior.

Problema 1.5.

Un consumator dispune de un venit V pentru a cumpăra două bunuri.

Notăm cu p1 şi p2 preţurile unitare ale celor două bunuri, consumate în
cantităţile x 1 şi x 2 . Preferinţele consumatorului sunt reprezentate printr-o
funcţie de utilitate U, definită prin:
U ( x1 , x2 ) = x1 + x2 , x1 ≥ 0 , x2 ≥ 0 .
Se cere:
Calculaţi funcţia de cerere pentru fiecare bun. Se presupune că
p2
V> 2 .
4 p1
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Calculaţi pentru fiecare bun, elasticitatea cererii în raport cu venitul

şi preţul în cazul p1=1 şi p 2 =2 şi V = 3.

Rezolvare:

a) Problema pe care trebuie să o rezolve consumatorul este:

(
⎧⎪max x1 + x2
⎨ x1 , x2
)
⎩⎪ p1 x1 + p2 x2 = V
Dacă λ este multiplicatorul lui Lagrange, putem scrie:
L ( x1 , x2 , λ ) = x1 + x2 + λ (V − p1 x2 − p2 x2 ) ,
de unde condiţiile de optim sunt următoarele:
⎧ ∂L 1 −1/ 2
⎪ ∂x = 0 ⇒ 2 x1 − λ p1 = 0
⎪ 1
⎪ ∂L
⎨ = 0 ⇒ 1 − λ p2 = 0
⎪ ∂x2
⎪ ∂L
⎪ =0 ⇒ p1 + p2 = V
⎩ ∂λ

Rezolvând sistemul, se obţin funcţiile de cerere din cei doi factori:

p 22
x1 = ,
4 p12
V p2
x2 = −
p 2 4 p1
2
p
Din condiţia: V> 2 , se deduce că: x1 ≥ 0 şi x 2 ≥ 0 . Dacă această
4 p1
condiţie nu este adevărată, cel puţin teoretic, se poate obţine soluţia: x1 > 0
şi x2 = 0 .

b) Fie η h = elasticitatea cererii bunului h în raport cu venitul;

ε h = elasticitatea cererii bunului h în raport cu preţul bunului
h (elasticitatea directă);
γ hk = elasicitatea cererii bunului h în raport cu preţul bunului
k (elasticitatea încrucişată).
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Dacă p1 = 1 , p2 = 2 şi V = 3 obţinem:
x1 = 1 şi x2 = 1 şi deci:

Pentru bunul 1:

∂x1 x1
η1 = : =0
∂V V

∂x1 x1
ε1 = : =−2
∂p1 p1

∂x1 x1
γ 11 = : =2
∂p2 p2

Pentru bunul 2:

∂x2 x2 3
η2 = : =
∂V V 2

∂x2 x2 .
ε2= : =−2
∂p2 p2

∂x2 x2 1
γ 21 = : =
∂p1 p1 2

Deoarece η1 = 0 , bunul 1 este situat la frontiera dintre bunurile

normale şi bunurile inferioare. Bunul 2 este un bun de lux ( η2 > 1 ).
Deoarece γ 12 > 0 , γ 21 > 0, există o substituibilitate brută a bunului
1 cu bunul 2, respectiv a bunului 2 cu bunul 1.
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Problema 1.6.

Fie următoarea funcţie de utilitate a consumatorului:

U ( x1 , x2 ) = x1α x2β , 0 < α < 1, 0 < β < 1 ,
unde x1, x2 reprezintă cantităţile consumate din bunul 1, respectiv bunul 2 iar
vectorul de preţuri unitare este p = ( p1 , p2 ) . Se ştie că venitul de care
dispune consumatorul este V>0.
a) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri;
b) Să se determine funcţia de utilitate indirectă pentru cererea
necompensată;
c) Să se determine cererea compensată din cele două bunuri;
d) Să se determine funcţia de utilitate indirectă pentru cererea
compensată.

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim a consumatorului, pentru

determinarea cererii necompensate:
(
[ m ax ] x1α x 2β )
x1 , x 2

p 1 x1 + p 2 x 2 = V

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

L ( x1 , x2 , λ ) = x1α x2β + λ (V − p1 x1 − p2 x2 )
Se determină condiţiile necesare de optim:
⎧ ∂L
⎪ ∂x = 0 ⇒ α x1 x2 − p1λ = 0
α −1 β

⎪ 1
⎪ ∂L
⎨ = 0 ⇒ β x1α x2β −1 − p2 λ = 0
⎪ ∂x2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎩ ∂λ
Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:
Capitolul 1. Teoria consumatorului

⎧ α x2 p1
⎪ × = ;
⎨ β x1 p2 .
⎪
⎩ p1 x1 + p2 x2 = V
β p1 x1
De aici, rezultă că: x2 = . Înlocuind în a treia ecuaţie se
α p2
obţin:
β p1 x1
p1 x1 + = V ⇒ (α + β ) p1 x1 = α V ⇒
α
αV βV
x1* = şi x 2* =
(α + β ) p1 (α + β ) p 2
b) Funcţia de utilitate indirectă pentru cererea necompensată se
obţine înlocuind cererile optime în funcţia de utilitate:
α β
⎡ αV ⎤ ⎡ βV ⎤
U (x , x ) = ⎢
* *
⎥ ⎢ ⎥ =
1 2
⎣ ( α + β ) p1 ⎦ ⎣ ( α + β ) p 2 ⎦
α β α +β
⎛α ⎞ ⎛ β ⎞ ⎛ V ⎞
=⎜ ⎟ ×⎜ ⎟ ×⎜ ⎟
⎝ p1 ⎠ ⎝ p 2 ⎠ ⎝α + β ⎠
c) Se scrie problema de optim a consumatorului, pentru
determinarea cererii compensate:

[ min ] ( p1 x1 + p2 x2 )
x1 , x 2

x1α x 2β = u , cu u − dat .

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

L ( x1 , x2 , µ ) = p1 x1 + p2 x2 + µ ( u − x1α x2β )

Se determină condiţiile necesare de optim:

Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

⎧ ∂L
⎪ ∂x = 0 ⇒ p1 − µ α x1 x2 = 0
α −1 β

⎪ 1
⎪ ∂L
⎨ = 0 ⇒ p2 − µβ x1α x2β −1 = 0
⎪ ∂x2
⎪ ∂L α β
⎪ = 0 ⇒ u = x1 x2
⎩ ∂λ
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧α x2 p1
⎪β × =
⎨ x1 p2
⎪ xα x β = u
⎩ 1 2

β p 1 x1
De aici, rezultă că: x 2 = .
α p2
Înlocuind în a treia ecuaţie se obţin:

β
β
⎛ β p1 ⎞ α +β ⎛ α p2 ⎞α +β
x 1α x 1β ⎜ ⎟ = u ⇒ x 1∗ ∗ = u ⎜ ⎟
⎝ α p2 ⎠ ⎝ β p1 ⎠
α

α +β ⎛ β p1 ⎞ α +β
ş i x 2** = u ⎜ ⎟
⎝ α p2 ⎠

d) Funcţia de utilitate indirectă pentru cererea compensată se obţine

înlocuind cererile optime în funcţia de utilitate:
αβ αβ
α β
⎛ α p2 ⎞ α + β ⎛ β p1 ⎞ α + β
U ( x1** , x 2** ) = u α + β ⎜ ⎟ × u α +β ⎜ ⎟ =u .
⎝ β p1 ⎠ ⎝ α p2 ⎠

Problema 1.7.

Fie următoarea funcţie de utilitate a consumatorului:

U ( x 1 , x 2 ) = x 12 x 23 ,
unde x1, x2 reprezintă cantităţile consumate din bunul 1, respectiv bunul 2.
Să se atate dacă funcţia este sau nu concavă.

Rezolvare:

Se ştie că o funcţie este conavă dacă matricea Hessian este negativ

definită. O matrice este negativ definită dacă minorii principali au semne
alternante începând cu semnul minus.
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Matricea Hessian este dată de derivatele de ordinul II ale funcţiei de

utilitate:
⎛ ∂ 2U ∂ 2U ⎞
⎜ 2 ⎟
∂x1 ∂x1∂x2
H =⎜ 2 ⎟
⎜ ∂U ∂ 2U ⎟
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ∂x2 ∂x1 ∂x2
2
⎠
Astfel:
∂U ∂U
= 2 x1 x23 şi = 3 x12 x22 .
∂x1 ∂x2
Iar derivatele de ordinul II sunt:
∂ 2U ∂ 2U
= 2 x 3
2 = 6 x1 x22 ;
∂ x12 ∂ x1∂ x2
∂ 2U ∂ 2U
= 6 x1 x22 = 6 x12 x2 .
∂ x2 ∂ x1 ∂ x22
Matricea devine:
⎛ 2 x 23 6 x1 x 22 ⎞
H =⎜
⎜ 6 x x 2 6 x 2 x ⎟⎟ .
⎝ 1 2 1 2 ⎠

Se observă că minorul de ordinul I, ∆1 = 2 x23 este pozitiv. Pentru ca

funcţia să fie concavă ar fi trebuit ca acesta să fie negativ. Se poate astfel
afirma că funcţia nu este concavă.

Problema 1.8.

Fie funcţia de utilitate U ( x1 , x2 ) = Cx1α x2β , cu C , α , β > 0 .

Determinaţi ce condiţii trebuiesc puse pentru α şi β astfel încât funcţia de
utilitate să fie strict concavă.

Rezolvare:

Se va scrie matricea Hessian asociată:

Capitolul 1. Teoria consumatorului

⎛ ∂ 2U ∂ 2U ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∂x12 ∂x1∂x2 ⎟
H= .
⎜ ∂ 2U ∂ 2U ⎟
⎜⎜ ⎟
⎝ ∂x2 ∂x1 ∂x22 ⎟⎠
Calculăm derivatele de ordinul I şi II:
∂U ∂U
= Cα x1α −1 x2β şi = C β x1α x2β −1
∂x1 ∂x 2
∂ 2U ∂ 2U
= Cα (α − 1) x1α −1 x2β ; = Cαβ x1α −1 x2β −1 ; .
∂x12
∂x1∂x2
∂ 2U ∂ 2U
= Cαβ x1α −1 x2β −1 ; = C β ( β − 1) x1α x2β −1 .
∂x2 ∂x1 ∂ x2
2

Şi se obţine matricea Hessian:

⎛ Cα (α − 1) x1α −1 x2β Cαβ x1α −1 x2β −1 ⎞
H =⎜ α −1 β −1 ⎟
⎝ Cαβ x1 x2 C β (β − 1) x1α x2β −1 ⎠
Pentru ca funcţia de utilitate să fie strict concavă trebuie ca matricea
Hessian să fie negative definită, ceea ce înseamnă că minorii principali
trebuie să aibă semne alternante începând cu minus.
∆ < 0;
Astfel, se vor pune condiţiile: 1
∆ 2 > 0.
Din matricea Hessian, minorul principal de ordinul I este:
∆1 = Cα (α − 1) x1α −1 x2β . Pentru ca acesta să fie <0 , şi din C , α , β > 0 trebuie
ca α ∈ ( 0,1) .
Minorul de ordinul II este determinantul matricii Hessian:
⎛ C α (α − 1) x1α −1 x 2β C αβ x1α −1 x 2β −1 ⎞
∆2 = ⎜ ⎟=
⎝ C αβ x1 x 2
α −1 β −1
C β ( β − 1) x1α x 2β −1 ⎠
= αβ (1 − α − β ) C 2 x12α − 2 x 22 β − 2
Din ∆ 2 > 0 şi C , α , β > 0 rezultă că 1 − α − β > 0 ⇒ α + β < 1 .
Pentru ca funcţia de utilitate să fie strict concavă trebuie ca
α ∈ ( 0,1) şi ca α + β < 1 .
 Problema 1.9.

Fie un consumator cu funcţia de utilitate: U ( x1 , x2 ) = ( x2 + 2 )( x1 + x2 ) , şi

x1 , x2 ≥ 0 .

Să se determine curba de indiferenţă a consumatorului pentru un nivel u>0 dat al

utilităţii şi să se reprezinte grafic.

Rezolvare:

Se egalează funcţia de utilitate cu nivelul dat al acesteia:

( x2 + 2 )( x1 + x2 ) = u şi se exprimă x2 ca funcţie de x1:

u u
x1 + x2 = ⇒ x2 = − x1 = f ( x1 ) .
x1 + 2 x1 + 2

Se va reprezenta grafic f ( x1 ) .

u
f ' ( x1 ) = −1 − < 0 => f descrescătoare;
( x1 + 2 )
2

2u
f " ( x1 ) = > 0 => f convexă.
( x1 + 2 )
3

Se respectă în acest fel proprietăţile curbei de indiferenţă: să fie descrescătoare şi

convexă.

Se determină intersecţiile cu axele:

u
∩(0 x1 ) ⇒ x2 = 0, − x1 = 0 ⇒ x1 = −1 + 1 + u ;
x1 + 2
u
∩(0 x2 ) ⇒ x1 = 0, f ( x1 ) = = x2
2
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Grafic:

x2

u
2

0 −1 + 1 + u x1
Figura 1.11. Curba de indiferenţă

Problema 1.10.

Fie un consumator cu funcţia de utilitate:

U ( x1 , x2 ) = x1 x2 , şi x1 , x2 ≥ 0 .
Să se determine curba de indiferenţă a consumatorului pentru un
nivel u=10 dat al utilitaţii şi să se reprezinte grafic.

Rezolvare:

Se egalează funcţia de utilitate cu nivelul dat al acesteia:

x1 x2 = u = 10 şi se exprimă x2 ca funcţie de x1:
100
x1 x2 = 10 ⇒ x1 x2 = 10 ⇒ x2 = = f ( x1 ) .
x1
Se va reprezenta grafic f ( x1 ) .
100
f ' ( x1 ) = − 2 < 0 => f descrescătoare;
x1
200
f " ( x1 ) = 3 > 0 => f convexă.
x1
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Se respectă în acest fel proprietăţile curbei de indiferenţă: să fie

descrescătoare şi convexă.

Se determină intersecţiile cu axele:

100
∩(0 x1 ) ⇒ x2 = 0, lim = 0 ⇒ 0 x1 − asimptotă verticală
x1 →∞ x
1

∩(0 x2 ) ⇒ x1 = 0, lim f ( x1 ) = ∞ ⇒ 0 x2 − asimptotă orizontală

x1 → 0

Curba de indiferenţă este repezentată în figura următoare:

x2

0 x1
Figura 1.12. Curba de indiferenţă

Problema 1.11.

Fie un consumator a cărui funcţie de utilitate este

U ( x1 , x2 ) = x1 ( x2 − 1) , cu x1 , x2 ≥ 0 .
Venitul de care dispune este de 3 u.m. iar vectorul de preţuri este
p = (1 1) .

a) Să se determine cererea necompensată;

b) Să se determine cererea compensată pentru un nivel dat al

utilităţii u=100.
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim asociată consumatorului:

⎧⎪ max U ( x1 , x 2 ) = x1 ( x 2 − 1)
x ,x
⎨ 1 2
⎪⎩ p1 x1 + p 2 x 2 = V
Se rezolvă prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:
L ( x1 , x2 , λ ) = x1 x2 − x1 + λ (V − p1 x1 − p 2 x2 )
Condiţiile necesare de optim sunt:
⎧ ∂L
⎪ ∂x = 0 ⇒ x2 − 1 − p1λ = 0;
⎪ 1
⎪ ∂L
⎨ = 0 ⇒ x1 − p2 λ = 0; .
⎪ ∂x2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎩ ∂λ
Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:
⎧ x2 − 1 p1
⎪ = ;
⎨ x1 p2 .
⎪
⎩ p1 x1 + p2 x2 = V
V + p2
De aici, rezultă că: x 2 =
*
. Înlocuind în a treia ecuaţie se
2 p2
obţin:

V + p2 V − p2
p1 x1 + = V ⇒ x1* = .
2 2 p1

⎛ V + p2 ⎞
⎛ x ⎞ ⎜ 2 p2 ⎟ ⎛ 2 ⎞
*
Cererea optimă va fi: x* = ⎜ ⎟ = ⎜1 ⎟ =⎜ ⎟.
⎝ x ⎠ ⎜ V − p2 ⎟ ⎝ 1 ⎠
*
2
⎜ 2p ⎟
⎝ 1 ⎠
Capitolul 1. Teoria consumatorului

b) Se scrie problema de optim asociată consumatorului:

⎧⎪ min { p1 x1 + p 2 x 2 }
x ,x
⎨ 1 2
⎪⎩ x1 ( x 2 − 1) = u = 100
Se rezolvă prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:
L ( x1 , x2 , λ ) = p1 x1 + p2 x2 + λ (100 − x1 x2 + x1 )
Condiţiile necesare de optim sunt:
⎧ ∂L
⎪ ∂x = 0 ⇒ p1 − λ ( x2 − 1) = 0;
⎪ 1
⎪ ∂L
⎨ = 0 ⇒ p2 − λ x1 = 0;
⎪ ∂x2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ x2 x1 − x1 = 100.
⎩ ∂λ

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ x2 − 1 p1
⎪ =
⎨ x1 p2
⎪ x x − x = 100
⎩ 2 1 1

100 p2 p2
De aici, rezultă că: x1** = = 10 . Înlocuind în a treia
p1 p1
ecuaţie se obţine:

p2 p1
10 ( x2 − 1) = 100 ⇒ x2** = 10 +1 .
p1 p2

⎛ p2 ⎞
⎜ 10 ⎟
⎛ x1** ⎞ ⎜ p1 ⎟ ⎛ 10 ⎞
Cererea optimă va fi: x ** = ⎜ ** ⎟ = ⎜ ⎟ = ⎜ 11 ⎟ .
⎝ x2 ⎠ ⎜ p1 ⎟ ⎝ ⎠
⎜ 10 + 1 ⎟
⎝ p2 ⎠
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Problema 1.12.

Se consideră un consumator ce dispune de un venit V, strict pozitiv,

pentru a cumpăra două bunuri notate x1 şi x2. Preţurile celor două bunuri, p1
şi p2, sunt presupuse strict pozitive.
Preferinţele consumatorului sunt reprezentate prin funcţiile de
utilitate U ( x1 , x2 ) = x1 x2 , unde x1 şi x2 sunt cantităţile consumate din cele
două bunuri.
Venitul acestuia este de 12 u.m. iar vectorul de preţuri este
p = ( 2 1) .

Se cere:
a) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri;
b) Dacă p2 şi V sunt constante iar p1 scade cu o unitate, să se
determine natura bunului 1;
c) Dacă p1 şi V rămân constante iar p2 creşte cu o unitate, să se
determine natura bunului 2;
d) Dacă p1 şi p2 rămân constante iar venitul creşte la 16 u.m., să se
determine natura bunurilor.

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim asociată consumatorului:

⎧⎪ max U ( x1 , x 2 ) = x1 x 2
⎨ x1 , x2
⎪⎩ p1 x1 + p 2 x 2 = V

Se rezolvă prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

L ( x1 , x2 , λ ) = x1 x2 + λ (V − p1 x1 − p 2 x2 )
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Condiţiile necesare de optim sunt:

⎧ ∂L 1 − 12 12
⎪ = 0 ⇒ x1 x2 − p1λ = 0
∂
⎪ 1 x 2
⎪⎪ ∂L 1 12 − 12
⎨ = 0 ⇒ x1 x2 − p2 λ = 0
⎪ 2∂ x 2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎪⎩ ∂λ
Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:
⎧ x2 p1
⎪ =
⎨ x1 p2
⎪
⎩ p1 x1 + p2 x2 = V
V
De aici, rezultă că: x 2* = . Înlocuind în a treia ecuaţie se obţin:
2 p2
V V
p1 x1 + = V ⇒ x1* = .
2 2 p1
⎛ V ⎞
⎛ x ⎞ ⎜ 2 p1 ⎟ ⎛ 3 ⎞
*
Cererea optimă va fi: x = ⎜ ⎟ = ⎜
* 1 ⎟ = ⎜ ⎟.
x
⎝ ⎠ ⎜
*
2
V ⎟ ⎝6⎠
⎜ 2p ⎟
⎝ 2⎠
V 12
c) Noua cerere din bunul 1 va fi: x1* = '
= = 6 > 3 buc =>
2 p1 2
bunul 1 este normal (când preţul său scade, cererea creşte).
V 12
d) Noua cerere din bunul 2 va fi: x2* = '
= = 3 < 6 buc =>
2 p2 4
bunul 2 este normal (când preţul său creşte, cererea scade).
V ' 16
e) Noua cerere din bunul 1 va fi: x1* = = = 4 > 3 buc şi noua
2 p1 4
V ' 16
cerere din bunul 2 va fi: x2* = = = 8 > 6 buc => bunul 1 şi
2 p2 2
bunul 2 sunt normale (când venitul consumatorului creşte iar
preţurile bunurilor rămân constante, cererile din cele două bunuri
cresc).
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Problema 1.13.

Se consideră un consumator ce dispune de un venit V, strict pozitiv,

pentru a cumpăra două bunuri notate x1 şi x2. Preţurile celor două bunuri, p1
şi p2, sunt presupuse strict pozitive.
Preferinţele consumatorului sunt reprezentate prin funcţiile de
2
utilitate U ( x1 , x2 ) = x1 + x2 , unde x1 şi x2 sunt cantităţile consumate
3
din cele două bunuri.
Venitul acestuia este de 10 u.m. iar vectorul de preţuri este
p = ( 2 4) .
Se cere:
a) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri;
b) Să se calculeze elasticitate directă a cererii din cele couă bunuri
în raport cu preţurile lor;
c) Să se calculeze elasticitatea cererii din cele două bunuri în raport
cu venitul şi să se determine natura bunurilor.

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim asociată consumatorului:

⎧ ⎛2 ⎞
⎪ mx ,ax ⎜ x1 + x 2 ⎟
⎨ 1 x2
⎝3 ⎠
⎪p x + p x =V
⎩ 1 1 2 2

Se rezolvă prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:
2
L ( x1 , x2 , λ ) = x1 + x2 + λ (V − p1 x1 − p 2 x2 )
3
Condiţiile necesare de optim sunt:
⎧ ∂L 1 − 12
⎪ = 0 ⇒ x1 − p1λ = 0
⎪ ∂x1 3
⎪⎪ ∂L 1 − 12
⎨ = 0 ⇒ x2 − p2 λ = 0
⎪ ∂x2 2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎪⎩ ∂λ
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ 2 x2 p1
⎪ × =
⎨ 3 x1 p2
⎪
⎩ p1 x1 + p2 x2 = V
3 2V
De aici, rezultă că: p1 x1 + p1 x1 = V ⇒ x1* =
2 5 p1
3V
şi x2* = .
5 p2
⎛ 2V ⎞
⎛ x ⎞ ⎜ 5p ⎟ ⎛ 2 ⎞
*
Cererea optimă va fi: x* = ⎜ ⎟ = ⎜ 1 ⎟ = ⎜ ⎟ .
1

⎝ x ⎠ ⎜ 3V ⎟ ⎝ 1.5 ⎠
*
2
⎜ 5p ⎟
⎝ 2⎠

b) Elasticitatea directă a cererii din bunul 1 este:

∂x x −2V 2V
Ex1 p1 = 1 : 1 = 2 : 2 = −1 => cererea din bunul 1 este unitar
∂p1 p1 5 p1 5 p1
inelastică.

Elasticitatea directă a cererii din bunul 2 este:

∂x x −3V 3V
Ex2 p2 = 2 : 2 = 2 : 2 = −1 => cererea din bunul 2 este unitar
∂p2 p2 5 p2 5 p2
inelastică.

c) Elasticitatea cererii din bunul 1 în raport cu venitul este:

∂x1 x1 −2V 2V
Ex1 p1 = : = : = −1 => bunul 1 se află la frontiera
∂p1 p1 5 p12 5 p12
dintre bunurile normale şi bunurile superioare.
Elasticitatea cererii din bunul 2 în raport cu venitul este:

∂x2 x2 3 3
Ex2 V = : = : = 1 => bunul 2 se află la frontiera dintre
∂V V 5 p2 5 p2
bunurile normale şi bunurile superioare.
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Problema 1.14.

Se consideră un consumator ce dispune de un venit V, strict pozitiv,

pentru a cumpăra două bunuri notate x1 şi x2. Preţurile celor două bunuri, p1
şi p2, sunt presupuse strict pozitive.
Preferinţele consumatorului sunt reprezentate prin funcţiile de
utilitate U ( x1 , x2 ) = 3 x1 x2 , unde x1 şi x2 sunt cantităţile consumate din cele
două bunuri.
Venitul acestuia este de 16 u.m. iar vectorul de preţuri este
p = ( 2 1) .
Se cere:
a) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri;
b) Să se determine cererea compensată pentru un nivel dat al
utilităţii u = 30;
c) Să se calculeze funcţia de cheltuială;
d) Să se calculeze funcţia de utilitate pentru cererea compensată.

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim asociată consumatorului:

⎧⎪ max 3 x1 x 2
⎨ x1 , x2
⎪⎩ p1 x1 + p 2 x 2 = V
Se rezolvă prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

L ( x1 , x2 , λ ) = 3 x1 x2 + λ (V − p1 x1 − p 2 x2 )

Condiţiile necesare de optim sunt:

⎧ ∂L 3 − 12 12
⎪ = 0 ⇒ x1 x2 − p1λ = 0
⎪ ∂ x1 2
⎪⎪ ∂L 3 12 − 12
⎨ = 0 ⇒ x1 x2 − p2 λ = 0
⎪ ∂x2 2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎪⎩ ∂λ
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ x2 p1
⎪ =
⎨ x1 p2
⎪
⎩ p1 x1 + p2 x2 = V
De aici, rezultă că: x 2* = V . Înlocuind în a treia ecuaţie se obţin:
2 p2
V V
p1 x1 + = V ⇒ x1* = .
2 2 p1
⎛ V ⎞
⎛ x ⎞ ⎜ 2 p ⎟ ⎛ 4⎞
*
Cererea optimă va fi: x* = ⎜ ⎟ = ⎜ 1 ⎟ = ⎜ ⎟ .
1

⎝ x ⎠ ⎜ V ⎟ ⎝8⎠
*
2
⎜ 2p ⎟
⎝ 2⎠

b) Se scrie problema de optim asociată consumatorului:

⎧ min { p1 x1 + p 2 x 2 }
⎪ x1 , x2
⎨
⎪⎩ 3 x1 x 2 = 30

Se rezolvă prin metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

(
L ( x1 , x2 , λ ) = p1 x1 + p2 x2 + λ 10 − x1 x2 )
Condiţiile necesare de optim sunt:
⎧ ∂L 3 − 12 12
⎪ = 0 ⇒ p1 − λ x1 x2 = 0;
∂
⎪ 1 x 2
⎪⎪ ∂L 3 12 − 12
⎨ = 0 ⇒ p 2 − λ x1 x2 = 0;
⎪ 2∂ x 2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ x1 x2 = 10.
⎪⎩ ∂λ
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ x2 p1
⎪ x = p
⎨ 1 2
⎪ x x = 10
⎩ 1 2

p2
De aici, rezultă că: x1 = 10
**
. Înlocuind în a treia ecuaţie se
p1
obţine:
p2 p1
10 x 2 = 10 ⇒ x 2** = .
p1 p2

⎛ p2 ⎞
⎜ 10 ⎟ ⎛ ⎞
**
⎛x ⎞ ⎜ p1 ⎟ ⎜ 10 2 ⎟
Cererea optimă va fi: x = ⎜ ⎟ = .
⎟=⎜ 2 ⎟
** 1
**
x ⎜
2 ⎝ ⎠ ⎜ p 1 ⎟ ⎜⎝ 2 ⎟⎠
⎜ p ⎟
⎝ 2 ⎠

c) Funcţia de cheltuială este:

( )
V x1** , x2** ,30 = p1 x1** + p2 x2** = 10 p1 p2 + p1 p2 = 11 p1 p2 = 11 2 .
d) Funcţia de utilitate pentru cererea compensată este:
U ( x1** , x2** ) = 3 x1** x2** = 3 10 .

Problema 1.15.

Fie următoarea funcţie de utilitate a consumatorului:

U ( x1 , x2 ) = 2 x1 x2 + 3x2 ,
unde x1, x2 reprezintă cantităţile consumate din bunul 1, respectiv bunul 2 iar
vectorul de preţuri unitare este p = (12, 21) . Se ştie că venitul de care
dispune consumatorul este V=150 u.m.
a) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri;
b) Să se determine elasticitatea directă pntru ambele bunuri;
c) Să se determine elasticitatea încrucişată pentru ambele bunuri;
d) Să se determine elasticitatea celor două bunuri în raport cu
venitul;
e) La o scădere a preţului bunului 1 cu 2 u.m., să se determine
efectul modificării preţului asupra cererrii din cele două bunuri
prin metoda Slutsky;
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

f) Să se verifice dacă efectul total al modificării preţului prin

metoda Slutsky este egal cu efectul modificării preţului calculat
prin metoda Hicks.

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim a consumatorului, pentru determinarea

cererii necompensate:

[ m ax ] ( 2 x1 x 2 + 3 x 2 )
x1 , x 2

p 1 x1 + p 2 x 2 = V

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

L ( x1 , x2 , λ ) = 2 x1 x 2 +3x2 + λ (V − p1 x1 − p2 x2 )

Se determină condiţiile necesare de optim:

⎧ ∂L
⎪ ∂x = 0 ⇒ 2 x2 − p1λ = 0
⎪ 1
⎪ ∂L
⎨ = 0 ⇒ 2 x1 + 3 − p2 λ = 0
∂
⎪ 2x
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎩ ∂λ

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ 2 x2 p
⎪ = 1;
⎨ 2 x1 − 3 p2 .
⎪p x + p x =V
⎩ 1 1 2 2
Capitolul 1. Teoria consumatorului

2 p1 x1 + 3 p1
De aici, rezultă că: p 2 x 2 = . Înlocuind în a treia
2
ecuaţie se obţin:

2 p1 x1 + 3 p1
p1 x1 + =V ⇒
2
2V − 3 p1 2V + 3 p1
x1* = şi x 2* =
4 p1 4 p2

x1* = 5.5 buc;

Înlocuind, avem:
x2* = 4 buc.

b) Elasticitatea directă se calculează astfel:

∂x x −V 2V − 3 p1 −2V
E x1 = 1 : 1 = : = = −1.14 ∈ (−∞; −1) ⇒
p1 ∂p1 p1 2 p1 2 2
4 p1 2V − 3 p1
cererea din bunul 1 este elastică;
∂x x −V 2V + 3 p1 −2V
Ex2 = 2 : 2 = : = = −0.89 ∈ (−1;1) ⇒
p2 ∂p2 p2 2 p2 2
4 p22
2V + 3 p1
cererea din bunul 2 este inelastică;

c) Elasticitatea indirectă se calculează astfel:

∂x x
Ex1 = 1 : 1 = 0 ⇒ cererea din bunul 1 nu depinde de modificare
p2 ∂p2 p2
preţului bunului 2; bunul 1 este indiferent faţă de bunul 2;
∂x x −3 p2
E x2 = 2 : 2 = = −0.1 < 0 ⇒ bunul 2 şi bunul 1 sunt
p1 ∂p1 p1 2V + 3 p1
complementare;

d) Elasticitatea în raport cu venitul este:

∂x x 1 2V − 3 p1 2V
Ex1 = 1 : 1 = : = = 1.14 > 1 ⇒ bunul 1 este
V ∂V V 2 p1 4 p1V 2V − 3 p1
bun supeior;
∂x x 1 2V + 3 p1 2V
Ex2 = 2 : 2 = : = = 0.89 ∈ (0;1) ⇒ bunul
V ∂V V 2 p2 4 p2V 2V + 3 p1
2 este bun normal.
 a) Metoda Slutsky

Preţul nou din bunul 1 va fi: p1' = 10 u.m.

Starea iniţială (A) este dată cantităţile din cele două bunuri când peţurile şi
x1* = 5.5 buc;
veniturile sunt nemodificate: *
x2 = 4 buc.
Starea finală (C) este dată cantităţile din cele două bunuri atunci când se modifică
preţul unui bun, venitul consumatorului rămânând acelaşi:
2V − 3 p1'
x1* = = 6.5 buc;
4p1'
2V + 3 p1'
x2* = = 3.9 buc.
4 p2
Se aplică ecuaţia lui Slutsky pentru a determina venitul cu care se cumpără
cantităţile iniţiale, în condiţiile în care preţul din bunul 1 s-a modificat:
V ' = p1' x1* + p2 x2* = 10 × 5.5 + 21× 4 = 139 u.m.
Se poate calcula acum starea intermediară (B) dată de cantităţile din cele două
bunuri, în condiţiile în care se modifică atât preţul din bunul 1, cât şi venitul:
2V ' − 3 p1'
x1 =
*
= 6.2 buc;
4p1'
2V ' + 3 p1'
x2* = = 3.6 buc.
4 p2

Astfel, se pot calcula efectul de substituţie şi efectul de venit:

∆x1*S = x1* ( B ) − x1* ( A) = 6.2 − 5.5 = 0.7 buc
∆x1*V = x1* (C ) − x1* ( B ) = 6.5 − 6.2 = 0.3 buc

De aici rezultă efectul total al modificării preţului:

∆x = ∆x1*S + ∆x2*V = 0.7 + 0.3 = 1 buc
*
1

f) Preţul nou din bunul 1 va fi: p1' = 10 u.m.

Starea iniţială (A) este dată cantităţile din cele două bunuri când peţurile şi
x1* = 5.5 buc;
veniturile sunt nemodificate: * ;
x2 = 4 buc.
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Starea finală (C) este dată cantităţile din cele două bunuri atunci
când se modifică preţul unui bun, venitul consumatorului rămânând acelaşi:
2V − 3 p1'
x1* = = 6.5 buc;
4p1'
2V + 3 p1'
x2* = = 3.9 buc.
4 p2
Diferă doar modul de calcul al venitului. Se aplică ecuaţia lui Hicks
pentru a determina venitul cu care se cumpără cantităţile iniţiale, în
condiţiile în care preţul din bunul 1 s-a modificat:
U ( x1* ( A), x2* ( A) ) = U ( x1* ( B ), x2* ( B ) ) ,

unde B reprezintă starea intermediară.

Din ecuaţia lui Hicks rezultă:

U ( x1* ( A), x2* ( A) ) = 2 x1* x2* + 3 x2* = 2 × 5.5 × 4 + 3 × 4 = 56 ;
U ( x1* ( B), x2* ( B ) ) = 2 x1* ( B) x2* ( B) + 3 x2* ( B) =
2V ' − 3 p1' 2V ' + 3 p1' 2V ' + 3 p1'
=2 × + 3 =
4 p1' 4 p2 4 p2
2V ' + 3 p1' ⎛ 2V ' − 3 p1' ⎞ 2V ' + 3 p1' 2V ' + 3 p1'
= ⎜ 2 + 3 ⎟= × =
4 p2 ⎝ 4 p1' ⎠ 4 p2 2 p1'

(2V ' + 3 p1' ) 2 ( 2V + 30 )

' 2
(V ' + 15) 2
= = =
8 p1' p2 1680 420

(V + 15 )
' 2

De aici rezultă că: = 56 . Se obţine: V ' = 28 30 − 15 .

420

Se poate calcula acum starea intermediară (B) dată de cantităţile din

cele două bunuri, în condiţiile în care se modifică atât preţul din bunul 1, cât
şi venitul.
2V ' − 3 p1' 14 30 − 15
x1* = = buc;
4p1' 10
2V ' + 3 p1' 14 30
x =
*
2 = buc.
4 p2 10
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Astfel, se pot calcula efectul de substituţie şi efectul de venit:

14 30 − 15 7 30
∆x1*S = x1* ( B ) − x1* ( A) = − 5.5 = − 7 buc
10 5

14 30 − 15 7 30
∆x1*V = x1* (C ) − x1* ( B ) = 6.5 − = 8− buc
10 5

De aici rezultă efectul total al modificării preţului:

7 30 7 30
∆x1* = ∆x1*S + ∆x2*V = −7+8− = 1 buc .
5 5

Se verifică astfel egalitatea dintre efectul total de preţ calculat cu

metoda Slutsky şi efectul total de preţ calculat cu metoda Hicks.

Problema 1.16.

Fie următoarea funcţie de utilitate a consumatorului:

U ( x1 , x2 ) = ln x1 + 3ln x2 ,

unde x1, x2 reprezintă cantităţile consumate din bunul 1, respectiv bunul 2 iar
vectorul de preţuri unitare este p = (1,1) . Se ştie că venitul de care dispune
consumatorul este V=12 u.m.
a) Să se arate dacă funcţia este sau nu concavă;
b) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri;
c) Să se determine cererea compensată pentru un nivel dat al
utilităţii dat, u > 0 ;
d) La o creştere a preţului bunului 1 cu 1 u.m., să se determine
efectul modificării preţului asupra cererrii din cele două bunuri
prin metoda Hicks.

Rezolvare:

a) O funcţie este concavă dacă matricea hessian este negativ

definită; ceea ce înseamnă că minorii principali trebuie să aibă
semne alternante începând cu semnul minus.
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Matricea Hessian este dată de derivatele de ordinul II ale funcţiei de

utilitate:

⎛ ∂ 2U ∂ 2U ⎞
⎜ 2 ⎟
⎜ ∂ x1 ∂ x1∂ x2 ⎟
H =
⎜ ∂ 2U ∂ 2U ⎟
⎜⎜ 2 ⎟
⎟
⎝ ∂ x2 ∂x1 ∂ x2 ⎠
Astfel:
∂U 1 ∂U 3
= şi = .
∂x1 x1 ∂x2 x2

Iar derivatele de ordinul II sunt:

∂ 2U − 1 ∂ 2U
= 2 = 0;
∂ x12 x1 ∂ x1∂x 2
∂ 2U ∂ 2U − 3
=0 = 2.
∂ x2 ∂x1 ∂ x22 x2

Matricea devine:
⎛ −1 ⎞
⎜ x2 0⎟
H =⎜ ⎟
1

⎜ −3 ⎟
⎜0 x 22 ⎟⎠
⎝
−1
Se observă că minorul de ordinul I, ∆1 = este negativ şi că
x12
3
minorul de ordinul II, ∆ 2 = 2 2
este porzitiv. Se poate astfel afirma că
x x
1 2

funcţia este concavă.

b) Se scrie problema de optim a consumatorului, pentru

determinarea cererii necompensate:
[ max ] ( ln x 1 + 3 ln x 2 )
x1 , x 2
.
p1 x1 + p 2 x 2 = V
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

L ( x1 , x2 , λ ) = ln x1 + 3ln x2 + λ (V − p1 x1 − p2 x2 )

Se determină condiţiile necesare de optim:

⎧ ∂L 1
⎪ ∂x = 0 ⇒ x − p1λ = 0
⎪ 1 1

⎪ ∂L 3
⎨ = 0 ⇒ − p2 λ = 0
⎪ ∂x2 x2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎩ ∂λ

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ x2 p
⎪ = 1;
⎨ 3 x1 p2 .
⎪
⎩ p1 x1 + p2 x2 = V

De aici, rezultă că: 4 p1 x1 = V .

Înlocuind în a treia ecuaţie se obţin:
V 3V
x1* = şi x 2* =
4 p1 4 p2

x1* = 3 buc;
Înlocuind, avem:
x2* = 9 buc.

c) Se scrie problema de optim a consumatorului, pentru

determinarea cererii compensate:
[ min ] ( p1 x1 + p2 x2 )
x1 , x 2

ln x1 + 3 ln x 2 = u

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

(
L ( x1 , x2 , λ ) = p1 x1 + p2 x2 + λ u − ln x1 + 3ln x2 )
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Se determină condiţiile necesare de optim:

⎧ ∂L λ
⎪ ∂x = 0 ⇒ p1 − x = 0
⎪ 1 1

⎪ ∂L 3λ
⎨ = 0 ⇒ p2 − =0
⎪ ∂x2 x 2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ ln x1 + 3ln x2 = u
⎩ ∂λ

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ x2 p1
⎪ 3x = p ;
⎨ 1 2
⎪ln x + 3ln x = u
⎩ 1 2

De aici, rezultă că: p 2 x 2 = 3 p1 x1 . Înlocuind în a treia ecuaţie se

obţin:

u = ln x1 x 23 ⇒ x1 x 23 = e u = k > 0 ⇒
k 3 p1 k
x1** = şi x 2** = 4

⎛ 3 p1 k ⎞
3 p2
4
⎜ ⎟
⎝ p2 ⎠
d) Preţul nou din bunul 1 va fi: p1 = 2 u.m.
'

Starea iniţială (A) este dată cantităţile din cele două bunuri când
V
x1* = = 3 buc;
4 p1
peţurile şi veniturile sunt nemodificate:
3V
x2* = = 9 buc.
4 p2
Starea finală (C) este dată cantităţile din cele două bunuri atunci
când se modifică preţul unui bun, venitul consumatorului rămânând acelaşi:
V
x1* = = 1.5 buc;
4 p1'
3V
x2* = = 9 buc.
4 p2
Capitolul 1. Teoria consumatorului

Se aplică ecuaţia lui Hicks pentru a determina venitul cu care se

cumpără cantităţile iniţiale, în condiţiile în care preţul din bunul 1 s-a
modificat:
U ( x1* ( A), x2* ( A) ) = U ( x1* ( B ), x2* ( B ) ) ,
unde B reprezintă starea intermediară.

Din ecuaţia lui Hicks rezultă:

U ( x1* ( A), x2* ( A) ) = ln x1* ( x2* ) = ln 3 × 93 = ln 37 ;
3

U ( x1* ( B), x2* ( B) ) = ln x1* ( B) ( x2* ( B) ) =

3

(V ' ) × 33
3 4
⎛ V ' ⎞⎛ 3V ' ⎞
= ln ⎜ ' ⎟⎜ ⎟ = ln
⎝ 4 p1 ⎠⎝ 4 p2 ⎠ 44 × 2

De aici rezultă că: ln 3 7

= ln
(V ) ' 4
× 33
. Se obţine: V ' = 12 4 2 .
44 × 2

Se poate calcula acum starea intermediară (B) dată de cantităţile din

cele două bunuri, în condiţiile în care se modifică atât preţul din bunul 1, cât
şi venitul.
V ' 34 2
x1 = ' =
*
buc;
4p1 2
3V '
x2* = = 9 4 2 buc.
4 p2
Astfel, se pot calcula efectul de substituţie şi efectul de venit:
34 2
∆x1 = x1 ( B ) − x1 ( A) =
*S * *
− 3 buc
2
34 2
∆x1*V = x1* (C ) − x1* ( B ) = 1.5 − buc
2

De aici rezultă efectul total al modificării preţului:

34 2 34 2
∆x1* = ∆x1*S + ∆x2*V = − 3 + 1.5 − = −1.5 buc
2 2
Prin creşterea preţului bunului 1, se vor cumpăra cu 1.5 buc mai
puţin, în condiţiile în care utilitatea consumatorului rămâne constantă.
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Problema 1.17.

Fie funcţie de utilitate de tip Stone-Geary a consumatorului:

( ) +(x − x )
α β
U ( x1 , x2 ) = x1 − x1 2 2 , α , β > 0, α + β = 1 ,

unde x1, x2 reprezintă cantităţile consumate din bunul 1, respectiv bunul 2,

x1 , x2 reprezintă nivelurile de subzistenţă iar vectorul de preţuri unitare este
p = ( p1 ; p2 ) . Se ştie că venitul de care dispune consumatorul este V>0.

a) Să se determine cererea necompensată din cele două bunuri

1
pentru α = β = ;
2

b) Să se determine funcţia de utilitate pentru cererea necompensată,

1
pentru α = β = ;
2

c) Să se verifice dacă utilitatea marginală în raport cu venitul este

egală cu multiplicatorul lui Lagrange;

Rezolvare:

a) Se scrie problema de optim a consumatorului, pentru determinarea

cererii necompensate:
⎡ 1 1
⎤
( ) (
[ m ax ] ⎢ x1 − x1 + x 2 − x 2 2 ⎥
2
)
x1 , x 2 ⎣ ⎦
p 1 x1 + p 2 x 2 = V

Se scrie Lagrangeanul asociat problemei de optim:

1 1

(
L ( x1 , x2 , λ ) = x1 − x1 ) (2
+ x2 − x2 ) 2
+ λ (V − p1 x1 − p2 x2 )
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Se determină condiţiile necesare de optim:

⎧ ∂L 1
1
( )
−
⎪ = 0 ⇒ x 1 − x1
2
− p1λ = 0
⎪ 1 ∂x 2
⎪⎪ ∂L 1
1
( )
−
⎨ = 0 ⇒ x 2 − x 2
2
− p2 λ = 0
⎪ 2∂x 2
⎪ ∂L
⎪ = 0 ⇒ p1 x1 + p2 x2 = V
⎪⎩ ∂λ

Împârţind primele două ecuaţii şi făcând sistem cu a treia se obţine:

⎧ x −x p
⎪⎪ 2 2
= 1;
⎨ x1 − x1 p2
⎪
⎪⎩ p1 x1 + p2 x2 = V

De aici, rezultă că: x1 =

(
p 22 x2 − x2 ) + x . Înlocuind în a treia
1
p12
ecuaţie se obţin:

p1
( )
p 22 x 2 − x 2 + p12 x1
+ p 2 x2 = V ⇒
2
p 1

Vp1 + p 22 x 2 − p12 x1 Vp 2 + p12 x1 − p 22 x 2

x =
*
2 şi x1 =
*

p 22 + p1 p 2 p12 + p1 p 2
Capitolul 1. Teoria consumatorului
1
−
⎛ Vp2 − p22 x2 − p1 p2 x1 ⎞ 2 1
Se obţine multiplicatorul lui Lagrange: λ = ⎜ ⎟ ×
⎝ p12 + p1 p2 ⎠ 2 p1

b) e calculează funcţia de utilitate indirectă pentru cererea

compensată înlocuind cantităţile optime obţinute în funcţia de
utilitate dată:

1 1

u *
( p1 , p2 ,V ) = ( x
*
1 − x1 ) +(x
2 *
2 − x2 ) 2
=
1 1
⎛ Vp + p 2 x − p22 x2 ⎞ 2 ⎛ Vp + p 2 x − p12 x1 ⎞2
=⎜ 2 2 1 1 − x1 ⎟ + ⎜ 1 2 2 2 − x2 ⎟ =
⎝ p1 + p1 p2 ⎠ ⎝ p2 + p1 p2 ⎠
1 1
⎛ Vp − p 2 x − p1 p2 x1 ⎞ 2 ⎛ Vp1 − p12 x1 − p1 p2 x2 ⎞ 2
= ⎜ 2 22 2 ⎟ +⎜ ⎟
⎝ p1 + p1 p2 ⎠ ⎝ p22 + p1 p2 ⎠

c) Trebuie să verificăm relaţia:

∂u * ( p1 , p2 , V )
=λ
∂V

Calculăm utilitatea marginală în raport cu venitul:

1
−
∂u ( p1 , p2 ,V ) 1 ⎛ Vp2 − p22 x2 − p1 p2 x1 ⎞ 2
*
p2
= ×⎜ ⎟ × 2 +
∂V 2 ⎝ p1 + p1 p2
2
⎠ p1 + p1 p2
1
−
1 ⎛ Vp − p 2 x − p p x ⎞ 2 p
+ × ⎜ 1 21 1 1 2 2 ⎟ × 2 1
2 ⎝ p2 + p1 p2 ⎠ p2 + p1 p2
 Microeconomie-aplicaţii la nivelul agenţilor economici

Dăm factor comun, introducem în radical şi obţinem:

1
−
∂u * ( p1 , p2 , V ) 1 ⎛ Vp2 − p22 x2 − p1 p2 x1 ⎞ 2
= ×⎜ ⎟ ×
∂V 2 ⎝ p12 + p1 p2 ⎠
⎡ ⎤
p2 p22 + p1 p2 Vp2 − p22 x2 − p1 p2 x2 p12
×⎢ + × × ⎥=
⎢ p1 ( p1 + p2 ) Vp1 − p12 x1 − p1 p2 x2 p1 ( p1 + p2 ) ( p22 + p1 p2 )
2
⎥
⎣ ⎦
1
−
1 ⎛ Vp − p 2 x − p1 p2 x1 ⎞ 2 ⎡ p2 Vp2 − p22 x2 − p1 p2 x2 p1 ⎤
= × ⎜ 2 22 2 ⎟ ×⎢ + × ⎥=
2 ⎝ p1 + p1 p2 ⎠ ⎢⎣ p1 ( p1 + p2 ) Vp1 − p12 x1 − p1 p2 x2 p2 ⎥⎦
1
−
1 ⎛ Vp − p 2 x − p1 p2 x1 ⎞ 2 ⎡ p2 1 ⎤
= × ⎜ 2 22 2 ⎟ ×⎢ + ⎥=
2 ⎝ p1 + p1 p2 ⎠ ⎣ p1 ( p1 + p2 ) p1 + p2 ⎦
1
−
1 ⎛ Vp2 − p22 x2 − p1 p2 x1 ⎞ 2
= ×⎜ ⎟ =λ
2 p1 ⎝ p12 + p1 p2 ⎠

Egalitatea se verifică.