Sunteți pe pagina 1din 7

Studiul Transferului de Căldură Într-un Schimbător Apă – Apă

Funcţionând În Regim Nestaţionar


1.1 Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop determinarea experimentală a mărimilor caracteristice ale unui boiler
acumulator încălzit cu apă caldă pe durata unui semiciclu de funcţionare (încălzirea). Se pune astfel în
evidenţă dependenţa între debitul de apă caldă şi durata încălzirii şi se pot determina prin măsurătorile
efectuate valorile coeficientului de reţinere a căldurii şi coeficientului global de schimb de căldură.
Acestea pot fi apoi comparate cu valorile calculate în aceleaşi condiţii.

1.2 Descrierea instalaţiei de lucru


Instalaţia se compune din boilerul acumulator de tip orizontal, cazanul de apă caldă şi circuitele
aferente, conform schemei sinoptice de pe pupitrul de comandă. Boilerul acumulator este alcătuit dintr-
un rezervor cilindric de oţel în interiorul căruia este amplasată o serpentină dublă în formă de U din oţel
( λ = 40 W/(m.K)) care constituie suprafaţa de transfer de căldură. Serpentina este cuplată la
colectoarele tur şi retur ale cazanului de apă caldă prin intermediul ventilelor V6, V14, V15, V52.
Rezervorul poate fi alimentat cu apă potabilă din reţeaua de alimentare cu apa prin intermediul
ventilului V12 şi poate fi golit prin V16 la canal sau prin V13 şi V60, la turnul de răcire.

Caracteristicile tehnice ale boilerului acumulator sunt::


- capacitatea rezervorului: 165 dm3;
- presiunea maximă de lucru: 6 bar;
- lungimea desfăşurată a serpentinei: 5,74 m;
- diametrul exterior al serpentinei: de= 32 mm;
- diametrul interior al serpentinei : di = 25 mm;
- grosimea peretelui serpentinei: δ = 3,5 mm
- dimensiuni de gabarit : Φ 350 mm; L = 1600 mm.

Aparatele de măsură montate în instalaţie permit măsurarea debitului de apă caldă, a


temperaturii şi presiunii apei calde şi temperaturii apei care staţionează în rezervorul boilerului.
Butoanele de comandă a ventilelor se găsesc pe pupitrul de comandă aferent lucrării. Aparatele
de măsură a debitului şi temperaturilor amplasate local (debitmetrul electromagnetic, termorezistenţe)
pot fi citite fie local (debitmetrul electromagnetic) fie prin intermediul calculatorului cuplat cu
centrala de achiziţie date, pe ecranul căruia se afişează toate mărimile citite la interval de 2 minute.

1.3 Modul de lucru


Lucrarea poate începe odată cu obţinerea permisiei de lucru, semnalizată pe pupitrul de
comandă prin aprinderea lămpii “PERMISIE” prin care butoanele de acţionare de pe pupitru devin
operaţionale.

Prima operaţie este o manevră preliminară, constând din golirea rezervorului de apă şi apoi
umplerea acestuia cu apă rece din reţea. Pentru aceasta se deschid ventilele V12, V13, V60 în această
ordine. Umplerea rezervorului cu apă rece se poate verifica prin egalitatea temperaturilor apei reci la
intrarea şi la ieşirea din rezervor . Apoi se închid ventilele V12, V13, V60. Se realizează circuitul de
apă caldă prin deschiderea ventilelor V14, V15 şi V52 in această ordine. Ventilul de reglaj V14 se va
deschide 50%.

După pornirea pompei de circulaţie, semnalizată luminos pe schema sinoptică, se stabileşte, cu


ajutorul ventilului de reglaj V1 debitul de apă caldă, care trebuie menţinut constant pe durata
întregului regim de încălzire.

După cel puţin 5 minute de la efectuarea ultimei manevre se pot începe măsurătorile. Ele
constau în citirea la intervale regulate de timp (2 - 3 minute) a mărimilor din tabelul de mai jos.

Nr. Denumirea mărimilor Simbol UM Modul de măsurare


Crt.
1 Debit de apă caldă D1 m3/ debitmetru
h electromagnet
2 Temperatură apă caldă intrare t1’ ºC ic
termorezistenţă
boiler
3 Temperatură apă caldă ieşire t1” ºC termorezistenţă
boiler
4 Temperatură perete ţeavă tp ºC termorezistenţă

5 Temperatură apă rece boiler t2 ºC termorezistenţă


6 Temperatură apă rece boiler t21 ºC termorezistenţă
7 Temperatură apă rece boiler t22 ºC termorezistenţă
8 Temperatură apă rece boiler t23 ºC termorezistenţă
9 Temperatură apă rece boiler t24 ºC termorezistenţă

Durata unui regim de încălzire este în general cuprinsă între 35 şi 50 minute şi depinde de
temperatura iniţială a apei reci şi de temperatura realizată de cazan.
Modificarea regimului se face prin oprirea circulaţiei apei calde (închiderea ventilelor V14 şi
V15 în această ordine) şi înlocuirea apei încălzite din rezervor cu apă rece din reţea (deschiderea
ventilelor V12, V13 şi V60) succesiunea manevrelor repetându-se în continuare ca în regimul anterior.
Debitele de apă caldă corespunzătoare celor 3 regimuri de încălzire vor avea valorile D1 = 2
m3/h; 1,5 m3/h; 1 m3/h. Condiţiile de transfer de căldură recomandă totuşi ca debitul de apă caldă să fie
mai redus.
Pentru respectarea intervalelor de timp între două măsurători succesive se va utiliza cronometrul
cu afişaj numeric de pe pupitrul de comandă.
Tabelul de date măsurate se alcătuieşte după modelul de mai jos:

TABELUL 1.2.

Durata D1 T 1' T1'' T1md T2md Tp


Nr. 3
(min) (m /h) (ºC) (ºC) (ºC) (ºC) (ºC)
1
2
.
.
n

Mărimea t1md = (t’ + t1”)/2 este media aritmetică a celor două valori ale temperaturilor apei calde
la intrarea, respectiv ieşirea din aparat. Mărimea t2md = (t21 + t22 + t23 + t24)/4 este media aritmetică a
celor patru valori ale temperaturii apei reci, măsurate pe înălţimea rezervorului. Cele patru măsurători de
temperatură sunt necesare deoarece în interiorul rezervorului se produce fenomenul de stratificare
termică. Pentru calcule aproximative se poate considera t2md = t2.

1.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători


Prelucrarea datelor experimentale obţinute necesită reprezentarea grafică (recomandabil să se
facă pe hârtie milimetrică sau calculator) a temperaturilor t1’, t1” şi t2md ca funcţii de timp. Graficul de
variaţie a celor trei mărimi se obţine unind punctele t - t din tabelul de date măsurate 1.2. Se trasează
apoi curba de variaţie a temperaturii medii a apei calde t , md. Se planimetrează suprafeţele cuprinse între
t1’ şi t”, care se notează cu I1 precum şi aceea între t1md şi t2md, care se notează cu I2. Atât I1 şi I2 se
măsoară în grade • minute (K· min).
Rezultă coeficientul de reţinere a căldurii şi coeficientului global de schimb de căldură
(experimental):

D2* ⋅ c 2 ⋅ (t 2 f − t 2i ) 60
η= ⋅ 3
D1 ⋅ c1 ⋅ I 1 10

D2* ⋅ c 2 ⋅ (t 2 f − t 2i ) 103  W 
η= ⋅ (1.1)
S ⋅ I1 60  m 2 ⋅ K 

unde c1=c2=4.19 [kJ/(kgK)], S = 1.5 m2 este suprafata de schmb de caldura, iar D2* = 120 kg este
capacitatea rezervorului.
Valoarea coeficientului global de schimb de căldură determinată experimental ke se va compara
cu mărimea calculată analitic kc cu relaţia:

1  W 
Kc =  m 2 ⋅ K 
1 δ 1 (1.2)
+ +
α1 λ α 2

Coeficientul de convecţie pe partea apei calde (convecţie forţată la curgerea prin ţevi) se
determină cu ajutorul relaţiei lui Miheev, valabil pentru regimul turbulent de curgere:
0.25
 Pr 
Nu 1 = 0.021 ⋅ Re 0.8
⋅ Pr 0.43
⋅ 1  (1.3)
1 1  Pr p1 
 
w10.8
sau: α 1 = A ⋅ , (1.4)
d i0.2

4 ⋅ D1
unde: w1 = ; [m/s] (1.5)
n ⋅ π ⋅ d i2 ⋅ 3600

w1 ⋅ d i
Re1 = ;n=2
υ1

Coeficientul de convecţie pe partea apei reci (convecţie naturală pe ţevi orizontale) se calculează
cu ajutorul relaţiei:
0.25
α ⋅d  Pr 
Nu 2 = 2 e = C ⋅ ( Gr ⋅ Pr ) 2 ⋅  2 
n
 Pr p 2  (1.6)
λ2  
0.25
 ∆t   W 
sau α 2 = B ⋅  2   m 2⋅K  (1.7)
 de   

în care g = 0,5, n = 0,25 pentru 103 <(Gr ·Pr) <109, A = f(t1), B = f(ts1), iar ∆t2 = tp2 – t2.
β 2 ⋅ d e3 ⋅ (t p 2 − t 2 )
Gr = g ⋅ (1.8)
υ 22

unde g = 9,81 m/s2 este acceleraţia gravitaţională.

Proprietăţile fluidului rece se determină din tabelul 1.2 la temperatura medie a stratului limită ts1
egală cu 0,5(tp2+t2), prin interpolare liniară.

Temperaturile pereţilor se determină iterativ. În prima iteraţie se aleg:

1
tp1=t1- ⋅ ∆t m (1.9)
3

2
tp2=t2+ ⋅ ∆t m (1.10)
3

t1 =0.5 ⋅ (t1'' + t1' ) (1.11)

t 2 f − t 2i
t1' −
t2= t1' − t 2i (1.12)
ln
t1' − t 2 f
∆tm=t1-t2 (1.13)

Cu aceste valori alese, se determină valorile: α1 , α2 , kc cu care se calculează valorile


temperaturilor peretelui:

kc k
t *p1 = t1 − ⋅ ∆t m ; t *p 2 = t 2 − c ⋅ ∆t m (1.14)
α1 α2

Calculul se repetă până când diferenţa între valorile iniţiale tp1 şi tp2, şi cele rezultate (tp1*
respectiv tp2*) este suficient de mică. A doua iteraţie se face valorile tp1* si tp2*.
Tabelul 1.2

T
ρ β·104 Cp
λ η·105 υ ·10 6
Pr A B
(ºC) (grd-1) (W/mC) (kg/m·s) (m2/s)
(kg/m3) (kJ/kgºC)
10 999 0,95 4,19 0,577 129,6 1,3 9,5
20 998 2,1 4,18 0,597 99,3 1,0 7,0 2000 112
30 996 3,0 4,18 0,615 72,2 0,8 5,4 2100
40 992 3,9 4,175 0,633 65,8 0,66 4,3 2400 149
50 988 4,6 4,18 0,647 55,5 0,56 3,55 2600
60 983 5,3 4,18 0,658 47,1 0,48 3,0 2700 178
70 978 5,8 4,19 0,668 40,4 0,41 2,55 2850
80 972 6,3 4,19 0,673 35,2 0,36 2,55 3000 205
90 965 7,0 4,20 0,678 30,9 0,33 1,95 3100

1.5 Concluzii
Se trasează grafic variaţia temperaturilor în timp.
Se compară valoarea coeficientului de reţinere a căldurii obţinut pe cale experimentală cu
valorile cunoscute din literatura de specialitate pentru aparate funcţionând în regim staţionar şi
nestaţionar.
Se compară valoarea coeficientului global obţinută pe cale experimentală cu valoarea calculată şi
se explică eventuala deosebirea între ele.
Se compară valorile coeficienţilor globali de transfer de căldură obţinuţi la diferite valori ale
debitului de agent primar şi se explică motivul diferenţei între ele.