De ce presa din Romania e asa cum e?

De pe http://achilianu.ro

Nu ma inham la vreo analiza in profunzime, nici nu-mi doresc asta si, pana la urma, nici nu se cade sa se
faca pe net asa ceva. Insa, nu pot sa nu surprind(asa ca sa ma simt si io bine!  ) cateva aspecte:
1. Aia vechi, ca sa nu le zic batrani sau invechiti  , au ramas undeva in anii de dinainte de ’89. “Tovarasul”
a fost inlocuit, ce-i drept, cu “domnul”. In rest cam nimic! Ei cer respect, ei se cred miezul din fanta altoit cu
ala din dodoasca. Cuvantul lor e litera de lege, iar ei sunt Stapanii Cuvantului. Cel putin in mintea lor… Cum
se numesc aia care traiesc in trecut si in mintea lor? 
2. Aia tineri, adica aia nou-veniti sunt, si au dreptul sa fie asa, manelisto-cocalaro-agramato-digei. Dreptul
este dat de societatea din care provin, care e intr-o continua schimbare. O societate din ce in ce mai
iconoclasta. O societate in continua tranzitie. Digei, pentru ca discoteca in care se desfasoara este una
imunda, atipic construita si arhaica.
3. Profesorii de la Jurnalism sunt, ca de altfel intreaga scoietate din care fac parte, niste miserupisti. Fiecare
functioneaza dupa principiul: “Dupa mine, Potopul”. Ai inteles, nu? Daca lui ii e bine, i se rupe de celalalt.
Plus ca majoritatea, caci vorbim de majoritati, nu de o totalitate, o arde in cenacluri, prin reviste de
specialitate unde imprastie valori si principii ce demult nu se mai aplica, intr-o lume a lor, unde-s protejati
de mirosul si mizeria din realitatea inconjuratoare. Stau acolo, uneori chiar se indigneaza, dar niciodata, sau
aproape niciodata, nu ies in fata pentru “a se lupta”.
4. Presa migreaza spre online. Asta creeaza adevarate tragedii celor care nu se pot adapta. Si da, cei mai
multi nu se pot adapta. Una din partile negative ale acestei migratiuni oarecum fortuite este posibilitatea
oricarui om de a comenta. Probabil asa s-a nascut si acest post.   Si da, oricine are dreptul de a comenta,
dar nu oricine trebuie sa comenteze! 
5. Audiovizualul a avut, are si va mai avea un caracter lacrimogen. Majoritatea prezentatorilor/moderatorilor
fraternizeaza cu publicul, cu “afectatul”. Treaba care, din cate stiu, afecteaza obiectivitatea. Nu poti sa fii
strajnic al deontologiei profesionale si strasnic umar de plans pentru mase, in acelasi timp. In particular, da.
In viata de zi cu zi e alegerea ta, care oglindeste, pana la urma, calitatea ta umana.
6. Mogulii – sa le zicem asa – nu sunt nici mai mult, nici mai putin decat niste afaceristi. Pe care, pe linie de
business ii inteleg: “Sa iasa banu’, frate/soro! Daca banul vine cu imagine si cu putere, cu atat mai bine!”
Insa, in majoritatea lor, sunt niste nepriceputi. Unii poate ca au furat, altii poate ca au facut specula, iar
altii, pur si simplu, s-au trezit cu bani. Habar n-au ei de toate intemperiile jurnalismului. Stiu doar ca ei sunt
cu banul si ca cel care vrea sa se infrupte de la ei, trebuie sa faca compromisuri. Cum era treaba cu
compromisurile in lumea jurnalisticii? 
7. Publicul este… Poti completa tu! Sau na, ca sa nu fiu chiar rau, am sa pun si eu cateva epidete: needucat,
miserupist, grabit etc.
Intr-o societate normala sau intr-un caz ideal, publicul ar trebui sa fie capabil sa constientizeze starea sa si
sa progrezeze. Sa se educe. La noi e cam imposibil. O a doua solutie ar fi ca cineva sa-si asume “educarea”
publicului. Poate statul, poate altcineva, nu stiu! Treaba e ca nimeni nu-si asuma si nici nu cred ca ar avea
succese.
P.S1: Cam atat! 
P.S2 : Multumesc…
P.S3 : Sanatate cititorului si celui care nu citeste…