marea spovedanie - cristian sima

Cristian Sima este un controversat om de afaceri. Doctor n matematica si cu ctiva

ani de practica pe pietele de capital din Italia, Franta si de la Londra, Sima
a fost unul dintre primii investitori romni care a deschis o firma de brokeraj de
dicata pietelor internationale. WBS Holding, firma pe care Sima a nfiintat-o n 199
7 la Londra, investea pe bursele internationale si pe piata valutara Forex, ntr-o
perioada cnd majoritatea brokerilor se concentrau pe bursa locala. n perioada mar
tie - august 2007, el a fost membru n Consiliul de Administratie al Bursei de Val
ori Bucuresti (BVB).
Cristian Sima a disparut din Romnia n octombrie 2012, fiind acuzat de mai multi di
ntre clientii sai ca le-a blocat accesul la banii din conturi. Sima a sustinut c
a de fapt le-a pierdut toti banii pe bursa. Fost presedinte al Bursei SIBEX si p
roprietarul casei de brokeraj WBS Holding, Cristian Sima era cunoscut pentru par
iurile sale riscante pe bursa, care i-au adus cstiguri enorme, nsa si pierderi sim
ilare.
Printre clientii care si-au pierdut atunci banii pe mna lui Sima s-a numarat si f
ostul ministru de Finante liberal Daniel Daianu, care ar fi pierdut 200.000 de e
uro, creatoarea de moda Irina Schrotter, care ar fi pierdut 100.000 de euro, dar
si Marie Rose Mociornita sau vedeta de televiziune Andreea Raicu.
Cristian Sima a scris o spovedanie, care urmeaza sa apara n curnd la Editura Integ
ral si care va fi lansata la Trgul de carte Bookfest. Publicam n cele ce urmeaza I
ntroducerea acestei carti.
*
*

O spovedanie e o marturisire. Un act de curaj si nacelasi timp o usurare. Nu m-am

spovedit niciodata, nici unui preot, nici iubitei, nici macar propriului meu co
pil. O voi face acum, public. Nu ma astept sa fiu crezut si cu att mai putin sa f
iu iertat. Am avut o viata agitata, un fel de montagne russe. Nu regret nimic di
n ce am facut, regret poate ce nu am facut, experientele pe care nu le-am avut,
oamenii pe care nu i-am cunoscut suficient. Am fost norocos, pentru ca am fost m
ereu n mijlocul evenimentelor. Am trait intens si niciodata nu m-am plictisit si
nici nu am avut sentimentul ca traiesc degeaba. Istoria ultimilor 50 de ani nu a
trecut pe lnga mine, am fost binecuvntat sa fiu mereu alaturi de vremuri, chiar s
i atunci cnd m-am mpotrivit curentului. Se poate spune orice despre zbuciumul meu
din ultimii 30 de ani, n afara de un cuvnt pe care, oricum, l-am detestat dintotde
auna: cool. Nimic nu a fost linistit si nimic din ceea ce am trait nu a fost deg
eaba. Am dormit putin toata viata, 3-4 ore pe noapte, tocmai pentru ca erau attea
lucruri de trait pe viu.
Am fost la Brasov n 14 noiembrie 1987, am fost n Piata Universitatii n 21 decembrie
1989, am fost primul muritor de rnd care a intrat n Studioul 4 pe 22 decembrie198
9. Am fost n toaleta din Televiziunea Romna n care generalul Militaru l ndemna pe Ili
escu sa inventeze diversiunea cu teroristii. Am fost la Firenze n1993, n Via Dei G
eorgofili cnd a explodat bomba pusa de mafia siciliana. Am fost n RER-ul parizian
la Porte Saint-Michel, n 1995, cnd algerieni de la GIA au explodat o butelie cu ga
z plina de cuie. Am fost n 1999 n cabina de la Crans Montana care s-a prabusit la
furtuna de zapada si am fost n Turnurile Gemene cu 10 zile nainte de atentatul din
9/11. Am scapat nevatamat din toate, dar am ramas cu povestile acestor evenimen
te vesnic vii n memorie. Spovedania mea nu se vrea o nsiruire platonica de ntmplari
si personaje, de denunturi si caracterizari. Scopul ei e sa-mi usureze constiint
a ncarcata si, mai ales, sa descrie atmosfera fiecarei epoci. Voi ncerca o analiza
, evident subiectiva, a sistemelor pre si postdecembrist din Romnia si nu n ultimu
l rnd a evolutiei europene din anii 90, premergatoare Uniunii Monetare si marii cri

ze economice din 2008. Nu am pretentia ca voi scrie un compendiu plictisitor de

istorie contemporana, ci doar speranta ca veti putea gusta mpreuna cu mine ameste
cul de parfumuri si mirosuri pestilentiale ale ultimilor 30 de ani.
Aceasta carte s-a nascut cu multe chinuri existentiale, cu multe ntrebari la care
am ncercat sa-mi raspund, dar mai ales cu o lupta continua a autorului cu propri
a-i ipocrizie. Ramne sa decodati singuri daca am reusit sa ma lepad de o ipocrizi
e care mi-a condus existenta din 1985 pna n 2012. Eu sper ca la sfrsitul acestei sp
ovedanii sa pot sa spun ca nimic nu a ramas nespus. Ipocrizia este ofranda pe car
e viciul o pune pe masa virtutii. (La Rochefoucauld). Ma iluzionez ca, dupa ce ma
voi usura de tot ceea ce ma apasa azi, mi veti descoperi toate viciile pe care l
e admirati si toate virtutile pe care le detestati. Intuiesc ca dupa publicarea
acestor Spovedanii voi fi ntrebat cu preponderenta de ce am facut-o abia acum si ma
i ales de ce am ales acest moment. Lenin spunea ca cele mai importante lucruri l
a o revolutie nu sunt nici idealul pe care-l tinteste si nici cauzele si frustra
rile pe care se sprijina, esential e doar momentul ales pentru a o declansa. Dep
arte de mine ideea de a declansa chiar si o minora razmerita, dar cred cu tarie
ca suntem ntr-un moment de cumpana si ca o mai buna ntelegere a vechiului sistem v
a duce cu siguranta la crearea unuia mai bun.
Att eu, ct si ntreaga mea generatie, am falimentat cu brio n tranzitia postdecembris
ta. Plecarea n masa a cadrelor universitare n1990-1991 a lasat sistemul educationa
l fara nicio sansa de viitor. Aceea a fost migratia cea mai dureroasa pentru soc
ietatea romneasca si abia acum si produce efectele teribile. Generatia mea ar treb
ui sa faca un pas n urma si sa nu ncerce sa se amestece n schimbarea care ar urma s
a vina. Experienta esecului nostru, o experienta foarte bogata si folositoare, t
rebuie pusa la dispozitia tinerei generatii fara nicio sugestie pentru ceea ce v
a urma. Noi, tinerii din decembrie1989, putem doar sa le dam sfaturi fara a avea
pretentia de a fi urmate ad litteram, nu avem niciun ascendent moral asupra tin
erilor de azi, care va trebui sa ndrepte nu doar catastofele comunismului, ci mai
ales mentalitatea lacoma si arivista creata n tranzitia din ultimii 25 de ani.

Ideea de a pune pe hrtie tot ceea ce am trait nu mi apartine. Nu am crezut si nici

azi nu cred ca as avea talentul necesar pentru a povesti obiectiv marele tablou
al tranzitiei. Exista nsa multa lume, oameni pe care nu-i cunosc, care, dupa ce
au citit multe fragmente din aceasta carte publicate de-a lungul timpului pe Fac
ebook, m-au mpins de la spate sa scriu si mai ales sa public. Realizez ca interes
ul majoritatii nu sunt culoarea si mireasma unei epoci, ci mai ales dezvaluirile
sistemului corupt cu care m-am calcat pe picioare zilnic. Sper ca trairile mele
, ale oamenilor simpli si normali ce apar si ei n aceasta marturisire, sa fie pna
la urma mai importante dect arhiva cu conturi si transferuri. Arhiva, oricum, am
pus-o la dispozitia Justitiei romne nca din noiembrie 2014 si nu cred ca va dura m
ult pna cnd vom vedea si urmarile n tribunalele dmbovitene. Spovedaniile sunt, nsa, un
amestec de suspine, dureri si rsete, un terci al propriilor mele trairi, ce ar vr
ea sa descrie att tragismul sistemului, ct si ridicolul celor ce au facut posibila
instaurarea sa.
Cum cel mai important lucru pe care l-am trait este chiar scrierea acestei carti
, am agatat pe firul genezei Marii Spovedanii tot ceea ce mi s-a parut mai relevan
t pentru a descrie Sistemul, papusarii lui si cauzele care au dus la instaurarea
sa. Daca ar trebui sa explic ntr-o singura fraza cum s-a ajuns aici, as spune pe
nerasuflate: Sistemul s-a format, s-a dezvoltat si s-a propagat prin efortul si
contributia ntregului popor romn. Daca fiecare dintre noi va pune umarul la distru
gerea si reasanarea lui macar n aceeasi masura n care am pus umarul la proliferare
a lui, atunci cu siguranta vom reusi. Cum eu am contribuit din plin la acest Sis
tem, voi contribui si mai mult la demascarea si distrugerea lui. Nu am uitat nim
ic din ceea ce am facut si vreau ca macar generatiile viitoare sa nvete ceva din
experienta mea. Asta nu nseamna ca voi milita pentru ideea ca vina colectiva e ce
a care ne-a adus aici. Exista vinovati si va trebui sa existe si pedepse pentru
ei.

ntr-o tara condusa de hoti, singurul pacat capital e prostia supusilor. n Drept, ci
neva e vinovat doar daca ncalca drepturile altuia; n Etica, el este vinovat doar d
aca se gndeste sa faca asta , spunea Immanuel Kant. Daca ne-am gndi de fiecare data
cnd ntreprindem ceva daca nu cumva ncalcam drepturile celorlalti, sigur am comite m
ai putine pacate morale si sigur nu am favoriza nasterea si nmultirea monstrilor
coruptiei. Spovedindu-ma, voi ncerca sa ma gndesc la drepturile tuturor, att ale ca
lailor, ct si ale victimelor.