Sunteți pe pagina 1din 1

Monolog comic

Avarul
Molière

Actul IV Scena 7

Haropagon.

Haroagon, singur, răcneşte prin grădină cu mîinile ridicate şi aleargă de colo colo cu
pălăria-n mînă.

Hoţii! Hoţii! Criminalilor! Bandiţilor! Doamne, pedepseşte-i! Cer dreptate! Sînt pierdut.
M-au ucis. Mi-au răsucit gîtul la spate. Mi-au furat banii. Cine- ar fi putut să-i fure? Unde
eşti hoţule? Unde-i el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul şi criminalul? Cum
aş putea să dau de el? Unde să-l dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici?
Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur de mînă şi se trage de degete) Dă-mi banii
înapoi, banditule! Ah, eu sînt. Mi se întunecă vederea. Simt că- nebunesc. Nu ştiu cine
sînt. Cine sînt eu şi cine eram? Ah, bănişori iubiţi...prieteni dragi, prieteni de-o viaţă,
nepreţuiţi şi sinceri, concubini minunaţi...Nu mai ştiu ce fac. Ah, bănişori ai iubirii,
tovarăşi de nădejde. De cînd mi-aţi fost furaţi nu mai pot să trăiesc, mă simt singur şi
părăsit. Sînt pierdut. Ajutorul meu, speranţa mea, prieteni de-o viaţă! Sînt pierdut! S-a
terminat cu mine. Nu mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi niic măcar un
minuţel fără voi. Gata, mă duc, mă prăpădesc, nu mai sînt, mor am murit, sînt deja mort,
am murit şi m-au îngropat. N-ar vrea poate un om drăguţ să mă dezgroape, să mă învie şi
să- mi dea banii înapoi, sau măcar să-mi spună cine-i hoţul? Ce? Ce spuneţi voi acolo? A,
e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiţilor! Care-i banda care a comis furtişagul?
Şi toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu- meu. M-am certat cu el şi n-am stat
suficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunţ toate tribunalele, să-
mi pun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orăşenii, la moarte cu toţii
infamilor! Cine sînt aceşti oameni care mă privesc zîmbind zeflemitor? Nu cumva mi-aţi
furat tocmai voi bănişorii bandiţilor? Ia uite la ei. La moarte cu voi. Sînteţi cu toţii
vinovaţi de la cel mai mic pînă la cel mai mare trebuie să-mi daţi socoteală. Hei! Ce
vorbiţi voi acolo pe şoptite? Ştiţi cumva ceva despre cel care m-a jefuit? Ce este atîta
zgomot acolo? Te pomeneşti că mi-au prins hoţul. Hei, vreau să ştiu dacă aţi pus mîna pe
tîlhar! Trebuie să daţi sfoară în ţară, să mi-l aduceţi legat şi cu o piatră de gît. Te
pomeneşti că toţi sînt complicii hoţului. Vă uitaţi la mine şi zîmbiţi? Cred că şi-au
împărţit banii mei între ei. Repede comisari, repede judecători, veniţi la mine cu toţii
oameni de ordine şi de încredere, executori, avocaţi, notari, paznici, repede la mine voi
călăi, inchizitori, să-l căutăm împreună pe hoţ. Vreau să cercetaţi tot oraşul, să căutaţi din
casă în casă, să faceţi percheziţii, la spînzurătoare cu toţi, mişeilor! Iar dacă nu găsiţi pe
nimeni spînzuraţi-vă şi voi şi apoi mă spînzur şi eu de o cracă.