Despre sinucidere
Din nefericire, este aproape imposibil să realizăm o clasificare a sinu­
Cartea a doua
CAUZE SOCIALE ŞI TIPURI SOCIALE
Capitolul 1
Metode pentru determinarea cauzelor şi
tipurilor sociale
Rezultatele primei părţi nu sînt în totalitate negat ive. Am stabil it , ",1
fiecare grup social are o tendinţă specific ă spre sinucidere pe care nu l '
poate explica nici constitutia organico-p sihic ă a indivi zilor, nici natui..
mediului fizic . Rezultă, prin eliminare, c ă acestă tendintă depinde d..
cauze, SOC" şi co~' prin ea însăşi, ~ fenomen ,colectiv. e hial
anumite fapte pe care le-am examin at, cum ar fi vari aţiile geografice ~ I
sezoniere ale sinuciderii, ne-au adu s la aceste conclu zii.
Acum este momentul să studiem mai îndeaproape tendinţa Spl"
sinucidere.
Se pare că ma i întîi ar trebui s ă vedem dac ă tendinta este simplă ş i da,",.
nu poate fi de scompusă, sau dacă nu este form at ă mai degrab ă dint r-o plu
ralitate de tendinte diferite, pe care analiza să le p oat ă izola şi să le studiez .
separat. Trebuie să pornim în cercetarea noastră de la cazurile individua l,
de sinucidere, căci, unică sau nu, tendinţa spre sinucidere se manifest»
prin intermediul lor. Vom oberva deci un număr cît mai mare de astfel d,"
cazuri, exceptîndu-Ie bineînţeles pe cele datorate alienării mintale. Dac«
vom descoperi că toate cazurile analizate au aceleaş i caractere esenţiale .
le vom alătura într-o clasă unică ; în ipoteza contrarie, mai probab il ă deo u
rece sinuciderile sînt prea diferite, pentru a nu exista mai multe variet ăţi .
vom constitui un anumit număr de specii, în functie de asem ănăr ile ~ I
deosebirile constatate. Numărul de tipuri distincte va da numărul Iii'
curente sinucigaşe, cărora le vom determina apoi cauzele şi Importanţa
Această metodă am urmat-o în analiza sinuciderilor datorate tulburările»
de intelect.
107
ciderilor raţionale, după formele sau caracterele lor morfologice, deoarece
documentele necesare lipsesc aproape cu desăvîrşire. Ar trebui să dispu ­
nem de descrierile complexe ale unui mare număr de cazuri parti culare.
Ar trebui să ştim în ce stare psihică se găsea sinucigaşul în momentul în
care a hotărît să-şi ia viata, cum a preg ătit fapta, cum a executat-o în cele
din urmă; dacă era agitat sau deprirnat, calm sau entuziast, anxios sau
iritat etc . Ori noi nu dispunem decît de citeva informatii referitoare la
cazuri de sinucidere provenite din tulburări mintale, datorită c ărora a şi
fost posibil să se con stituie principalele tipuri de astfel de sinucideri. în
ceea ce priveşt e sinuciderile raţionale, sîntem aproape lipsi li de informaţ ii .
Doar Brierre de Boismont a început să realizeze citeva descrieri, pentru
1328 de cazuri în care si nuc i ga ş ii au l ăs at scrisori sau mesaje, pe care
autorul le-a rezumat în cartea sa, Dar , pe de o parte, rezumatele sînt prea
succinte, pe de a ltă parte c onfidenţele l ăsate sînt adesea insuficiente, chiar
atunci cînd nu sînt de-a dreptul suspecte. Sin ucigaşul este prea «tran s­
portat » atunci cind se analizează pe sine însuşi sau analizează natura dis­
pozitiei sale; e l îşi imag ine ază , de exemplu, că acţionează cu sînge rece ,
cînd, în realit ate, se află în culmea surcscitării . în afară de faptul că nu sînt
prea obiective, aceste obse rva tii se referă la un număr prea mic de cazuri,
pentru a putea trage nişte concluzii precise. Se observă cîteva linii de
demarcatie foar te vagi, şi am pute a profita de indicatiile care se degaj ă
dac ă nu ar fi prea putin preci se pentru a servi drept bază unei cl asi ficări
uniforme. în plus, dat fiind modul în care se săvîrşesc cele mai multe
sinucideri, ar fi de-a dreptul imposibil să se obţin ă observatii atît de con­
crete cum ne-ar trebui ,
Există în să o alt ă cale de a ne atinge scopul. într-adcvăr, nu ar ta
tipuri ' diferite de sinucideri eclt ac ar di en mseşi cauzele acestora.
fiecărei sinusideri saI"e a~pria sa natură - îi sînt necesaru:onditii
proprii de existentă . Un acelaşi antecedent sau un acelaşi grup de antece­
deOienu pol produce consecinte diferite, căci atunci diferenta ar rămîne
nemotivată . Ar însemna s ă negăm principiul cauzalităţii. grice distinctie
specifică pe care o constatăm între cauze i !JlPlică o distinctie similară între
efecte. Vom putea deci con stitui tipurile sociale de sinucidere, clasifi­
c~ nu âu"i~cteristlclle lor, ci după cauzele care le-au rodus.
Vom analiza conditiile socia e e care e ind sinuciderile, le vom grupa
în unc ie de asemăll arile i deosebirile lor şi vom şti cu siguran li
fiecărei clase obtinute îi corespunde un anumit 1 e sinucidere, într-un
cuvînt, clasificarea noastră, în loc s le morfologică, va fi etiologică. Nu
108 Emile Durkheim
este o pierdere de calitate, căci natura unui fenomen poate fi pătrunsă mai
bine atunci cînd cunoaştem cauza lui, decît atunci cînd îi ştim doar carac­
terele .
Această metodă are doar defectul că postulează diversitatea tipurilor,
fără a le descrie direct. Ea poate stabili existenta şi numărul tipurilor, dar
nu şi caracteristicile lor distinctive. însă, cel putin într-o anumită măsură,
va fi posibil să evităm acest inconvenient. Odată ce vom cunoaşte natura
cauzelor, vom încerca să deducem natura efectelor, care vor fi caracte­
rizate şi clasificate după apartenenta la originea respectivă. Este adevărat
că dacă această deducţie nu va fi ghidată de fapte. s-ar putea să ne pierdem
în combinatii de pură fantezie. Putem însă să ne servim de cele citeva
informatii pe care le detinem în privinta morfologiei sinuciderilor. Chiar
dacă aceste informatii sînt prea incomplete şi incerte pentru a putea oferi
principiul de clasificare, ele vor fi utile atunci cînd clasificarea va fi
stabilită . Ne va arăta, de fapt, sensul în care să dirijăm deducţiile noastre,
asigurîndu-ne că speciile constituite deductiv nu sînt imaginare. Ne vom
întoarce, astfel, de la cauze la efecte, clasificarea etiologică fiind comple­
tată cu o clasificare morfologică, ce o va verifica pe prima.
Această metodă inversată este, din toate punctele de vedere, soluţia
optimă pentru problema pe care ne-am pus-o : aceea de a stud ia rata
socială.a sinuciderilor. Tipurile de sinucidere care fonTiCăZiăCC~ă ~i
car~etermină varh4ia sint singurele care prezintă interes ~ il~;i . Şi
nu toate iipurile de morţi voluntare au această propnetate, unele dintre ele:
nefiind suficient de legate de temperamentul moral al societăţii pentru a
caracteriza acea fizionomie specială a fiecărui popor în raport cu sinu ­
ciderea. Am văzut deja că akoolismul nu determină atitudinea proprie
către sinuCidere a unUlpopor; şi to ŞI, există sinucideri alcoolice, intr -un
nufuăr destul de mare chiar. DeSCrierea unor cazuri partlculare,chiar dacă
ar fi bine făcută, nu ne va puteaoeci arăta care dintre acestea au'lii1cai-acter
soc101glc. Dacă dorim să aflăm de unde provine sinuciderea considerată
ca fenomen colectiv, va trebui să o analizăm în forma sa colectivă adic ă
prin prisma datelor statistice. Trebuie să pornim de la intre' spre frag ­
mente, o@tul de anairZ! fiind § : t a socială: ne vom raporta însă la
diversele cauze care o determină, căci acestea sînt omogene şi nu se
disting din punct de vedere calitativ. După ce vom determina cauzele,
vom studia modul în care acţionează ele asupra indivizilor.
\ în 1878, sinciderile au crescut cu circa 40%, iar în Saxonia creşterea a ost
~e peste 100% între 1854-1880 (1171 cazuri în loc de 547). Dar în ambele
Despre sinucidere 109
II
Cum pot fi însă determinate cauzele?
în timpul cercetărilor judiciare ce se efectuează în fiecare caz de
sinucidere, este notat şi motivul (necaz de familie, durere fizică sau de
altă natură, remuşcare , alcoolism etc.) care pare să fi determinat sfirşitul :
în statisticile fiecărei ţări, toate rezultatele acestor anchete sînt reunire în
tabele speciale sub titlul : Motivepresupuse alesinuciderilor. Este normal
să profităm de această muncă şi să pornim cercetările noastre prin compa­
rarea documentelor amintite . După cit se pare, ele indică antecedentele
imediate ale sinuciderilor; or, pentru a intelege astfel de fenomene, nu
este bine să ne referim la cauzele imediate, decit dacă înaintăm apoi in
toată seria de gesturi. atunci cind este necesar. însă, _~şa cU!!L~ea în
urmă cu mUll..1imJL.Wagner; ceea ce nu~tistică a motive~
sinucidere nu este dccit o statistică a păre..!APe care şi-o fac despre ~e
motive agentii (subalterni, de obicei) care sînt însărcinaţi cu astfel de
inv~stiga\ii. Din păcate, se ştie că uneori conclutiTIe oficiale sînt defec­
tu~hiar atunci cînd se referă la fapte materiale şi atit de evidente încit
orice observator conştiincios le poate înţelege, fapt ce nu Iasă loc inter­
pretărilor. Cu atit mai indoielnice sînt ele cînd trebuie nu să înregistreze un
eveniment consumat, ci să-I interpreteze şi să-I explice. Precizarea
cauzelor unui fenomen este întotdeauna o problemă dificilă, fiihd necesare
nu~eobscrvatii şiexpenente. Iar dintre toate fenomenele, volitj;jrre
umane sint cele mai complexe. Este uşor să ne imaginăm, afunci, cii
vaforează considerentele Improvizate care, după citeva informatii super­
ficiale, pretind a desemna corect originea fiecărui caz în parte. Imediat ce
sint descoperite în trecutul victimei fapte ce determină, de obicei, dispe­
rarea, se consideră inutil să continue cercetarea; dacă se ştie că victima a
suferit recent pierderi materiale, că a avut necazuri familiale, sau că a
manifestat un apetit deosebit pentru băutură, sînt incriminate imediat
betia, problemele domestice sau decepţiile economice. Explicarea sinuci­
derilor nu ar trebui să se bazeze pe informatii atît de suspecte.
Şi chiar în cazurile încare ar fi demne de încredere, tot nu ne pot ajuta
prea mult, căci motivele atribuite astfel sinuciderilor nu sînt de fapt
adevăratele cauze. O dovadă este că numărul proportional de sinucideri
atribuite fiecărei cauze în parte este a~laşl, ~p ce
nu rele olute prezl vanatii considerabile. In Frafiii:""din 1856 pină
 Emile Durkheim Despre sinucidere 111
110
ţări, fiecare categorie de cauze îşi menţine ponderea propor\ională din Dacă vom considera eli cifrele prezentate sînt de fapt nişte aproximatii
totalul cazurilor, fapt ilustrat în tabelul XVII . grosiere şi dacă, în consecinţă, vom ignora micile diferente, vom observa
c~e sînt sensibil constante. Dar pentru ca partea fiearui rmtiv'
Tabelul XVII presupu s să rămînă proporţional ă atunci cînd număru l total de sinucideri
se dublează, trebuie să admitem că aceste motive capătă o eficacitate
FRANŢA *
dublă . Ori acest fapt nu poate fi atribuit unei coincidente Întîmplătoare.
Ponderea fiecărei categorii de cauze la 100 de sinucideri anual
COpQuzionăm deci că toate cauzele sînt plasate sub actiunea unei stări
pentru fiecare sex
m~care Q:care cauză o refle"ctăiDăi mult ;;u mai putin 1idel.
Bărbaţi Femei Această stare determin ă " prod uctivitatea» fiecărui motiv şi tot ea consti­

1856-60 1874-78 1856-60 1874-78 tuie adevărata cau ză a sinuciderilor.

Un alt fapt, pe care îl cităm de la Legoyt 1, arată mai bine la ce se redu ­
Sărăcie. modificarea situatiei
13.30 11.79 5. 38 5.77 ce acţiunea cauzală a acestor motive diferite. Nu există profesii mai di~te
financiare
Necazuri de familie 11,68 12.53 12.79 16.00 decît agricultura şi functiil e liberale . Viata unui artist, a unui savant,
Dragoste. gelozie. desfriu. avocat, ofiter, sau magistrat nu se aseamăn ă în nici un fel cu cea a unui
15.48 16.98 13.16 12.20
imoralitate
20.22 agricult or. Putem deci fi siguri că sinuciderea în cele două categorii nu
Necazuri diverse 23.70 23,43 17.16
25.67 27. 09 45.75 41,81 este determinat ă de aceleaşi cauze sociale . Dar nu numai că În ambele
Maladii mintale
Remuşcări . frica de condamnare
cazuri sînt invocat e aceleaşi cauze, ci, În plus, ponderea fiecărui motiv
după crimă 0.84 - 0.19 - rămîne aceeaşi pentru cele do uă categorii de subiecti. Iată care au fost În
9.33 8,18 5,51 4
Alte cauze şi cauze necunoscute Franta, Între 1874 şi 1878, procentele (raportate la 1(0) ale principalelor
Total 100.00 100,00 100.00 100.00 mobiluri de sinucidere în cele do uă profesii :

SAXONIA ** Agricultură
Profesii
liberale
Bărbaţ i Femei
Pierderea loculu i de mun c ă , mod ificar ea situaţiei
1854-78 1880 1854-78 1880 financiare, s ărăc ie 8,15 8.87
Nec azuri de familie 14,45 13. 14
5,64 5. 86 7.43 7. 98
Dureri fizice Decepţ ii in dra gost e, gelozie 1.48 2.01
Necazuri familiale 2,39 3.30 3.1 8 1.72
B eţi e şi alcooli sm 13.23 6,41
Sărăc ie , modificarea situatiei
11.28 2.80 4,42 Sinucideri ale criminalilor sau infractorilor 4,09 4,73
financiare 9.52
Il, 15 10.74 1,59 0.44 Suferinte fizice 15,91 19,89
Imoralitate, jocuri de noroc
10.41 8.51 10.44 6.21 Maladii mintal e 35,80 34.04
Remuşcări. teama de condamnare etc.
1,79 1,50 3.74 6.20 Dezgust fală de v iaţ ă , diverse contrarietăţi 2,93 4,94
Decepţii sentimentale
Tulburări mintale. demenţă relig ioasă 27. 94 30. 27 50.64 54.4 3 Cau ze necunoscute 3,96 5,97
2,00 3.29 3,04 3. 09
Furie
Dezgust de viaţă 9.58 6.67 5.37 5.76 100.00 100,00
Cauze necunoscute 19.58 18,58 11.77 9.7 5

100.00 100.00 100.00

Total 100.00 In ~fară <le cazurile de belie şi de alcoolism, toate cifrele, mai ales cele
mari, diferă putin de la o co loană la alta. Rezumîndu-ne doar la conside­
... - - ­
• După Legoyt, p. 342 .

•• După Oeningen, Moralstatistik. tabele anexe, p. IlO.

I Op. cit., p. 358.
112 Emlle Durkheim

rarea mobilurilor, s-ar putea crede că acestea sînt nu neapărat de aceeaşi

intensitate, ci de aceeaşi natură, în ambele cazuri. In realitate, însă, fortele
ca;:e în:!l?i~sinu~.id~.!!!!!ncitorul şi intelectua1ul orăşean sînt foarte
diferite. Aceasta demonstreazăcă moti vele atribuite de investigatii şi chiar
~care şi le imaginează însăşi victima nu sînt decît cauze aparente.
Fiind doar repercusiuni individuale ale unei stări generale, ele nu o
exprimă totuşi fidel, deoarece cauzele rămîn aceleaşi chiar cînd starea se
modifică. Ele marchează punctele slabe ale individului, cele prin care se
Capitolul II
insinuează cel mai uşor curentul care incită la autodistrugere. Cauzele
imediate nu fac totuşi parte din acest curent şi nu ne pot ajuta la înţelegerea Sinuciderea egoistă
lui.
Nu este deloc regretabilă, deci, situatia unor ţări ca Anglia sau
Austria, care au renuntat la cercetarea pretinselor cauze de sinucidere. Vom vedea mai întîi în ce manieră acţionează asupra sinuciderii
Eforturile de realizare a statisticilor trebuie îndreptate într-o cu totul alt ă diferitele confesiuni religioase .
directie. In loc să caute a rezolva problemele insolubile ale cazuisticii
morale, ar fi mai bine să noteze cu maximum de grijă simultaneit ăţile
sociale ale sinuciderilor. In orice caz, ne facem o regulă din a nu introduce Aruncînd o privire pe harta europeană a sinuciderilor, observăm
în studiul nostru informatii pe cît de îndoielnice, pe atît de putin in­ imediat că în ţările pur catolice, ca Spania, Portugalia, Italia, sinuciderea
structive ; de fapt, cercetătorii nu au reuşit niciodată să tragă o concluzie este putin dezvoltată, ea atingînd valoarea maximă în ţările protestante :
interesantă din aceste informatii. Recurgem la ele doar atunci cînd par să Prusia, Saxonia, Danemarca. Cifrele de mai jos, calculate de Morselli,
aibă o semnificaţie specială sau să prezinte garantii deosebite. Fără a confirmă acest rezultat:
încerca să aflăm în ce forme apar la diferiţii subiecti cauzele producătoare Mtdia sinuciderilor
ale sinuciderii, vom încerca să determinăm chiar aceste cauze. L ăsînd la 1.000.000 de locuitori

deoparte indivi~otiveleşi ideile sale, vom cerceta care sînt Stări!e State protestante \90
diferitelor medii sociale (confesiuni religioase, familie, societate liric ă , mixte (protestanţi şi catolici) 96
g~uri profesionale etc.), I ctle e care variază sinuciderea. Ahia - catolice 58
după aceea, revenind la indiVid, vom determina mOdiiI in care s';'indivi­ - greco-catolice 40
dualizează aceste cauze pentru a produce efectele ucigaşe.
Inferioritatea greco-catolicilor nu poate fi atribuită totuşi doar religiei;
- - - ---­- _---
_._.-­.. - -' " - -.­ __. _­ ~
avînd o civilizatie complet diferită de celelalte natiuni europene, inega­
litatea de cultură poate fi cauza reală a discrepanţei. Observatia nu este
. însă valabilă pentru majoritatea societăţilor catolice şi protestante. Ele nu
se află, într-adevăr, la acelaşi nivel intelectual şi moral; totuşi, asemă­
nările sînt suficient de importante pentru a putea atribui diferentei de
religie contrastul atît de evident în pri vinţa sinuciderii.
Această primă comparaţie este însă prea sumară. În ciuda incontes­
tabilelor similitudini, mediile sociale nu sînt identice în ţările la care ne
referim. Civilizatiile Spaniei şi Portugaliei sînt superioare celei din Germa­
nia, diferenţă ce ar putea determina nivelele diferite ale sinuciderii. Pentru
a elimina sursa erorii, pentru a determina cu mai multă precizie influenta
 Despre sinucidere 115
114 Emile Durkheim ,.
Din cele 14 provincii comparate, există doar două iregularităţi : Sile­
catolicismului şi protestantismului asupra tendinţei spre sinucidere, să

zia - care prin nivelul mare de sinucideri, ar trebui să aparţină categoriei a

, comparăm cele două religii în sînul unei singure societăţi. Numărul cel

_ doua, dar este în cea de-a treia - şi Pornerania, care s-ar potrivi mai bine
i mai mic de sinucideri în toată Germania, mult sub media ţării, se înregis­

i trează în Bavaria. Există doar 90 de sinucideri anual la un milion de

coloanei a doua decît primei.

Din acest punct de vedere, şi Elvelia este interesantă pentru studiul
i: locuitori, din 1874 şi pînă azi, în timp ce în Prusia există 133 (1871-75),
nostru. Aici se întîlnesc populaliilefranceză şi germană şi putem observa
~ în ducatul Bade 156, în Wiirttemberg 162, în Saxonia 300. Tot în Bavaria

--------
separat influenţa cultului asupra celor două rase. Or, această influenţ ă este
există cea mai numeroasă populaţie catolică: 713,2 din 1.000 de locuitori.
constantă în ambele cazuri. Cantoanele catolice dau de rayJ)..jj,sinci ori
Provincii bavareze (1867-75) mai puţine sinucideri decît cele protestăriie. indiferent de naţionalitatea lor.

Provincii ~'U minori~

Sinucide.-ri
la
Provincii cu maioritaU
Sinucideri
la Provincii c u ~st~ YO%
Sinocideri
1.
.- - --- --
Totalul cantoanclor
ca1olica. 1.000.000
caJolicl 1.000.000 catolici 1.000.000 Cantoane franceze Cantoane germane
(sub SO%) locui lori
(SO .90%) locuitcri l,,~ui ton indiferent de nationalitate

PalatinatulRinului 167 Francooia PalalinalUlSuperior 64 83 sinucideri la

Franconia Centrală 207 inferioară 157 Bavaria Superioară 114 Catolice t .OOO.OOO de Catolice 87 sinucideri Catolice 86.7 sinucideri
Francooia Svabia 118 Bavaria inferioară 49 locuitori
Mixte 212. ()sinucideri
Superioară
~ ~
453 sinucideri la
Media 192 Media ns Media 75 Protes­
t.OOO.OOO de
Protes­
293 sinucideri
Protes­
326, 3 sinucideri
tante lailie tante
locuitori
Comparind provinciile acestui regat, obserVĂm că sinuciderea depinde
di'"ref! proporlional de .numărul de protestanţi ~vers propor\i~nal de Ac~ea religiei este atît de puternică încît domină toate celel:;!!e
n~l de catolici. Legea este confirmalâtiili1umai de cifrele medii, ci
influenţe .
de toate cifrelecare apar în tabel; prima coloană conţine valori superioare
~ de altfel, posibil ca Într-un număr destul de mare de cazuri să
fală de cea de-a doua, iar aceasta fală de cea de-a treia, Iară nici o excepţie .
determinăm numărul de sinucideri pentru fiecare populaţie confesională .
Cazul Prusiei este identic :
Cifrele determinate de diferiţi observatori sînt date în tabelul XVIII.
Provinciile Prusiei (1883-90) Peste tot, fără nici o excepţie 1, protestanţii furnizează mult mai multe
sinucideri decît orice alt cult. Diferenţa oscilează între unminim de 20 pînă
Sinuciden
Provincii cu
Sinucideri
la
Provincii cu
Sinucideri
la
Provincii cu
Sinucideri
la
Provinciicu la la 30IU şi llll maxim de 300%. în fala une i asemenea aglorneraţii de fapte
611+89% -lO+ SO% 32 + 28%
pe.te 50%
prote'lanp
1.000.000
prote'lanp
1.000.000
pro"'lanP
1.000.000
locuitori prote'l&nP
1.000.000
locuiton
concordante, este inutil să invocăm, aşa cum face Mayr 2, caZ!!!. unii!i
No[\~iei şi Suediei care au o cifră modestă de sinucideri, liiuIiotuşi ţ ări
locuitori lOCUitori

Prusia Oc­ protestante, Mai întîi că, aşa cum am arătat la Începutul capitolului,
Hanovra 212.3 123.9 Poznan 96,4
Silezia 309,4 cidentală c(;ffiparalllie internaţionale nu sînt demonstrative, nici măcar cînd se
Ţările
312,9 Hesse 200,3 Silezia 260,2 tOO,3 referă la un număr mare de ţări. Există suficient de mari diferenţe între
Schleswig Rinului
popu~~ ' . suia Scandinavă şi cele din Europa Celllrală pentru a
Brandeburg Hohenzol­
Pomerania 171.5 296.3 Westfalia 107,5 90.1
şi Berlin lem
Prusia I Nu avem informatii despre influenta religiei în Franta . Iată totuşi ce spune Leroy în

171,3
Orientală studiul s ău despre Seine- el-Mame: în comunele Quin cy, Nanteuil-lcs-Mcaux.

Mareuil. protestantir dau o sinucidere la 310 locuitori . catolicii una la 678 (oI" cir.. p.

1-­ ~
203).

Media 264,6 Media 220,0 Media 163,6 Media 95.6 2 Hendwocttetbuch det Staatswissenschaften. Supplirnent. 1. I. p.702.

 ,;

EmiIe Durkheim .1
Despre sinucidere 117
116

Tabelul XVIII Diferenta fată de rata sinuciderii la catolici rămîne însă mică. Nu tre­
buie totuşi să uităm că. mai mult decît orice altă comunitate religioasă.
Sinuciderile. în diferite ţări . pentru 1,000,000de subiecţi evreii trăiesc în oraşe şi practică profesii intelectuale. Ei sînt. deci, mai
din fiecare confesiune ; puternic înclinaţi spre sinucidere, dar nu din cauza religiei pe care o
practică. Dacă În ciuda acestei influenţe rata sinuciderii la evrei este atît de
Numele ;
Protestanţi Catolici Evrei mică, putem crede că, pentru situatii echivalente, iudaismul este religia ai
observatorului
cărei membri se sinucid cel mai putin.

Austria (1852-59) 79.5 51.3 20.7 Wagner

Prusia (1849-55) 159.9 49.6 46 .4 Id. II
- (1869-72) 187 69 96 Morselli
- (1890) 240 100 180 Prinzing
87 Legoyi Cum evreii sînt peste tot În număr infim şi cum. În majoritatea societă­
Baden (1852-62) 139 117
136,7 124 Morselli ţilor analizate, catolicii sînt În minoritate, putem vedea în aceste proportii
- (1870-74) 171
- (1878-88) 242 170 210 Prinzing cauza numărului relativ mic al sinuciderilor în sînul acestor culte 1. ~
135.4 49 .1 105.9 Morselli maginăm, într-adevăr, că religiile cu mai putini membri avînd de lumat
Bavaria (1844-56)
94 193 Prinzing
- (1884-91) 224
Wagner
îmPotriva ostilitătii P9pulatiilor ambiante. sÎO! obligate să exercite as~ra
113.5 77,9 65.6
WUrttemberg (1846-60)
Durkheim prop;iilor adepţi un control sev i să se su ună unei disci line ri uroase.
- (1873 -76) 190 120 60
142 Id. Pe a us 1 cară ce . dată, ele dc ind de un
- 170 119

(1881-90)
putea înţelege de ce protenstantismul nu produce exact aceleaşi efecte
peste tot. Şi chiar dacă rata sinuciderii este mică în cele două ţări scan
dinave, ar părea totuşi ridicată dacă ţinem cont de pozitia modestă pe care
îl ocupă acestea printre popoarele civilizate ale Europei. Nu avem vreun
\ catolici; raportul între numărul de sinucideri .la catolici şi la protestanţi
motiv să credem că ar fi ajuns la un nivel intelectual superior celui din
Italia. cu toate că sinuciderile sînt de două-trei ori mai mari în Norvegia ~ I
Suedia (90-100 sinucideri la un milion de locuitori. fală de 40 în Italia ).
Nu cumva protestantismul este cauza intensificării fenomenului? Aşa cii
această presupusă exceptie confirmă. mai degrabă, legea 1.
în cazul evreilor. aptitudinea lor către sinucidere este inferioară cel ei il
protestanţilor şi. în majoritatea cazurilor. şi celei a catolicilor. chiar dacă
într-o mai mică măsură. Totuşi. mai ales în anii din urmă. au fost cazuri ÎII
care raporturile dintre ratele de sinucidere pentru evrei şi catolici a fost
inversat. Pînă la mijlocul secolului. evreii s-au sinucis mai putin dec ît
catolicii. în toate ţările, cu exceptia Bavariei 2 ; situatia a început să SI:
schimbe abia spre anul 1870.
--
plus de moralitate. Mai există şi alte fapte ce par să demonstreze influenţa
a&stui factor. In Pnlsi" starea de minoritate în care se găsesc catolicii
rata
iar
­
este foarte accentuată, căci reprezintă doar o treime din populaţia totală,
siftucldemTa catolici este de trei ori mai mică decît la protestanţi.
Diferenţa se diminuează în Bavaria unde două treimi de locuitori sînt
este de 100 la 275, sau 100 la 238, după perioadă. In sfîrşit, În Imperiul
Austriac, aproape în întregime catolic. există doar 155 de sinucideri ale
protestanţilor la 100 pentru catolici. Se are deci că atunci cînd rotestan­
tismul devine minorit . a sa s re sinucide se minuează .
inuciderea este însă obiectul unei indulgente prea mari pen u ca frica
de oprobriu să poată acţiona cu atîta putere, chiar asupra minorităţilor,
obligate de propria situaţie să fie deosebit de preocupate de sentimentul
public. Fiind un act care nu afectează pe nimeni, sinuciderea nu atrage
vreun prejudiciu asupra grupului ce dovedeşte o înclinaţie mai mare spre
autodistrugere, şi nici nu intensifică antipatia pe care o inspiră acesta, aşa
cum s-ar întîmpla în schimb dacă frecvenţa crimelor sau delictelor ar
creşte. De altfel, intoleranţa religioasă provoacă deseori un efect contrar,

I Mai este carol Angliei . unde nu există catolici, iar nivelul de sinucideri este scăzut
atunci cînd este prea puternică. In loc să-i incite pe disidenţi să respecte
Cazul va fi explicat mai tîrziu . mai mult opinia generală, Îi determină să se dezintereseze de ea. Cînd te
2 Bavaria este încă singura excepţie; aici. evreii se sinucid de două ori mai mult decit
catolicii . Nu am putea preciza dacă situaţia iudaismului În această ţară are o laturii
1 Legoyt . op. cit., p. 205 ; Oettingen, Moralstatistik. p. 654 .
deosebită.