Sunteți pe pagina 1din 47

AT I T U D I N I 01

U stir ht
O a
TR nă rig
-V e
Ă
D
PE Mă py
…semNe bUNe ANUl Are!
Co

editorial - monahul Filotheu

2009 a venit la noi cu paşi mari, grăbiţi. Am crezut, în umbra Duhului


Bisericii, în bunătatea vremilor pe care le trăim, oricâte catastrofe ar fi
părut că s-au abătut peste noi. Şi ea purcede din mila pe care Proniatorul
o face cu noi, cei de acum, aducându-ne în luptă cu vitregia clipei de
faţă pentru a câştiga veşnicia; pentru aceea şi
veşnicia începe în singura unitate de timp ce ni
s-a dat să o trăim, clipa unei respiraţii.
Orice vreme îşi are încercările ei şi luptătorii
pentru înveşnicire. Unii luptă să înveşnicească
în Dumnezeu clipa, să o îndumnezeiască, iar
alţii luptă să o înveşnicească în iad, în îngerul
morţii, să o îndrăcească. Adevărata durere
vine din aceea că nu realizăm că de bună voie
ne aşezăm când într-o parte, când în cealaltă
a liniei de bătălie dintre cele două tabere. Dar
ceea ce ni se întâmplă dincolo de voia noastră
este crucea pe care Tatăl, Bunul Proniator, ne-
o dă să o purtăm.
Anul 2009 aduce crucea unei crize mondiale a
sistemului bancar, conceput încă de la început
pentru a înlănţui omenirea. Ni se spune că
„au dispărut” 58 de trilioane de USD2, pe care
trebuie să-i plătească nu doar americanii, ci
toţi cei 6 miliarde de oameni de pe pământ, în
întreaga lor viaţă, şi, ca să nu le fie greu doar
lor, şi copiii, şi nepoţii lor. Criza aceasta nu este
prima din istorie. Exceptând criza petrolului de
acum 30 de ani, provocată de lipsa de măsură
a consumului, criza Americană din 929,
exportată întregii lumi imediat după aceea, este foarte asemănătoare cu Anul 2009 aduce crucea unei
cea de astăzi. O mare sumă de bani a dispărut, pentru a se instrumenta crize mondiale a sistemului
mai apoi un război care să schimbe ordinea mondială. Doar Dumnezeu bancar. Ni se spune că „au
ştie dacă acest scenariu se va repeta. Oamenii obişnuiţi doar descoperă că dispărut” 58 de trilioane de
toţi marii politicieni şi bancheri vorbesc despre o nouă ordine mondială ca USD, pe care trebuie să-i
rezultat al crizei financiare, şi că au devenit sclavi ai sistemului, nefericiţi plătească nu doar americanii,
de astă dată3. Poate şi de aceea Antihrist va fi primit ca eliberatorul cel ci toţi cei 6 miliarde de
oameni de pe pământ, în
 „… căci trebuie ca pomenirea lui Dumnezeu să fie mai deasă decât respiraţia” (Sf. Grigorie de întreaga lor viaţă, şi, ca să nu
Nazianz, Cuvîntul 27, Împotriva Evnomienilor, par. 4)
2 http://www.portfolio.com/views/columns/wall-street/2008/0/5/Credit-Derivatives-Role-in- le fie greu doar lor, şi copiii,
Crash şi nepoţii lor.
3 Vezi articolele lui Ovidiu Hurduzeu despre „sclavii fericiţi” în volumul A treia forţă: România
profundă.
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 03

U stir ht
O a
TR nă rig
mult aşteptat, un izbăvitor din robia pe care mai marii zilei de astăzi ne- sau pentru păcatele noastre fără de număr şi fără de hotar. Dacă însă li se

-V e
Ă
au pregătit-o, nouă şi urmaşilor noştri, iar păruta lui eliberare va fi cea mai va îngădui această enormă mişelie, e limpede că orice recurs la Adevăr,

D
PE ă py
cumplită tiranie din istoria întregii omeniri, o robie asumată, voluntară, Frumos, Bine, Dreptate, Milă, adică la Dumnezeu-Omul Hristos, va fi
care va veni prin lepădarea puterii raţionale a sufletului, anularea de bună socotit drept extremism, fanatism şi ultra-naţionalism, şi s-au întors la
Co

voie a voinţei şi împietrirea desăvârşită a simţirii inimii faţă de tot ceea noi vremurile în care a fi creştin va fi tot una cu a fi gata de moarte pentru
ce este politic incorect4 (corectitudinea politică fiind noua dogmă şi noul Hristos, gata de a-L mărturisi, cu preţ de suferinţă şi de sânge6, de data
cod de legi al sistemului viitorului). Dar ca să nu fiu proroc mincinos, aceasta fără a mai putea fi auziţi ori cunoscuţi. Veacul XXI de la Hristos
M

mă voi opri la a spune doar că ceea le aduce Ortodocşilor din România experimentul paşapoartelor şi per-
ce va urma va fi cumplit, va fi mult miselor auto biometrice. Până acum Germania a fost singura ţară din Când încetează Tainele
mai rău decât tot ceea ce putem să ne lume care a primit paşapoartele electronice, dar România, prin oamenii Bisericii a mai fi Taine? În
închipuim acum. săi politici, îşi doreşte să fie premiantă şi, pe lângă cipurile pe care nemţii chiar clipa în care clericul
O parte din această urâciune care şi le-au pus în paşapoarte, se vor include şi amprente biometrice: amprenta care le săvârşeşte se leapădă
va stăpâni pretutindeni este nevoia irisului şi amprenta digitală. Nu ni se spune, însă, şi nu vom putea verifica de credinţa apostolică şi
resimţită şi la noi de o nouă ordine niciodată ce vor conţine cipurile din paşapoarte şi din permisele auto şi la ce patristică a Bisericii, stă pe
politică. Cei 20 de ani brucanieni au bun atâtea măsuri de siguranţă într-o ţară atât de mică, unde depăşirea vitezei faţă împotriva Evangheliei
însemnat un timp foarte binecuvântat legale, conducerea sub influenţa alcoolului şi contrabanda cu ţigări sunt de zeci şi recunoaşte ereticilor pute-
faţă de ceea ce urmează de acum: de mii de ori mai numeroase decât falsificarea actelor. Este uluitor tupeul celor rea săvârşirii vreunei Taine,
Puţinii indivizi frustraţi care s-au ce vor să ne bage pe gât noile acte, dar uluitoare este şi trădarea politicienilor Duhul Sfânt încetează a mai
ostenit din răsputeri să otrăvească şi nepăsarea cetăţeanului obişnuit. Libertate, unde eşti? Celor ce credeau că lucra prin mâinile sale. De
sufletele intelectualilor din România totuşi sufletul românului nu-şi va pierde libertatea, de vreme ce «unde este aceea, responsabilitatea ier-
acestei perioade cu anti-creştinism, Duhul Domnului, acolo este libertatea»7, le putem spune că, dacă până arhilor faţă de adevărul de
anti-românism, anti-tradiţionalism, astăzi Tainele Bisericii au fost singurele care dădeau libertate sufletului credinţă al Bisericii este tot
anti-clericalism, anti-dogmatism, an- creştin, şi vor rămâne în veac arma cea mai puternică de luptă împotriva una cu a fi gata clipă de clipă
ti-canonicitate, imoralitate ori liber- răutăţii veacului prin puterea Duhului Sfânt, e strigător la cer cum se pentru moarte. Nu degeaba
schimbism, pun astăzi la cale o mare caută de către anumiţi „ortodocşi” minimalizarea şi dispariţia lor. Cum a rânduit Biserica primelor
mişcare politică, după modelul neo- aceasta? Când încetează Tainele Bisericii a mai fi Taine? În chiar clipa în veacuri ca arhiereii să se
conservatorismului american5. De care clericul care le săvârşeşte se leapădă de credinţa apostolică şi patristică aleagă dintre călugări, adică
mâine, fiii răsfăţaţi ai bolşevicilor a Bisericii, stă pe faţă împotriva Evangheliei şi recunoaşte ereticilor dintre cei mai fierbinţi pen-
şi reeducaţilor primilor ani de co- puterea săvârşirii vreunei Taine, Duhul Sfânt încetează a mai lucra prin tru credinţă. Sunt însă şi din
munism vor vorbi despre unitate, mâinile sale.8 De aceea, responsabilitatea ierarhilor faţă de adevărul de cei care au crezut că pot să-l
moralitate, decenţă, normalitate, credinţă al Bisericii este tot una cu a fi gata clipă de clipă pentru moarte. înşele pe Dumnezeu vânând
părându-li-se că suntem proşti şi Nu degeaba a rânduit Biserica primelor veacuri ca arhiereii să se aleagă arhieria de parcă ea s-ar
am uitat că în ultimii 20 de ani au dintre călugări, adică dintre cei mai fierbinţi pentru credinţă. Sunt însă şi da de la oameni, nu de la
Diavolul are trei cozi: şuierat cu limbile despicate împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale în Dumnezeu, şi nu s-au făcut
6 Mt. 5:: Fericiţi sunteţi când vă ocărăsc pe voi şi vă prigonesc, şi spun tot graiul rău împotriva
pentru cei saraci - reviste subvenţionate precum 22, Dilema, Idei în dialog şi altele cărora voastră, pentru Mine, minţind. vrednici numelui de păstori
comunismul, pentru cei istoria le-a vădit nonsensul existenţei. 7 - 2 Cor. 3:7 episcopi (supra-veghetori)
8 Theodorit al Kyrului, Istoria Bisericească, 4:23 Despre Hirotonia lui Moise Monahul: […]
credinciosi - ecumenismul Dacă aşa sau altfel se va întâmpla în România, rămâne ca Dumnezeu să „împăratul Valens a poruncit ca acest minunat bărbat să fie dus la Alexandria şi acolo să primească ai turmei lui Hristos, ci s-au
darul arhieresc, căci acest scaun era mai aproape. După ce Moise a fost adus şi a văzut că Lukie
iar pentru cei bogati - rânduiască, pentru sângele şi lacrimile Mucenicilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, încearcă să-i pună mâna pentru hirotonie, a zis: «Să nu fie ca eu să fiu hirotonit prin mâna ta. Căci vădit a fi năimiţi prin înseşi
nu se pogoară Darul Duhului Sfânt dacă tu îl chemi.» Lukie însă a zis: «De ce vorbeşti bănuind
masoneria” (Parintele 4 „În acele zile, trei patimi cumplite vor stăpâni în lume, simbolizate de numărul apocaliptic 666, acestea?» Şi Moise i-a răspuns: «Nu bănuiesc ceea ce ştiu sigur. Tu lupţi împotriva dogmelor
vorbele şi faptele lor, şi sim-
Paisie Aghioritul). şi anume: minte fără de judecată, adică plină de iuţime, de răzbunare şi ucidere; poftă fără de apostolice şi înveţi cele împotriva lor, iar cele făcute împotriva legii se potrivesc cuvintelor de hulă. plii credincioşi sensibili la
minte, adică vor domni pe pământ desfrânarea, sodomia şi beţia; minte plină de imaginaţie sau Căci ce nelegiuit nu a pătruns oare prin tine în adunările bisericeşti? Care din bărbaţii vrednici de
închipuire pripită adică oamenii vor fi amăgiţi de tot felul de griji, gânduri, tulburări şi patimi, încât laudă nu au fost alungaţi? Ce cruzime barbară nu au ascuns faptele tale cutezate de tine în fiecare gândul mântuirii îi cunosc
nu vor mai avea timp să se roage, să citească, să cugete la moarte” (Pr. Ioanichie Bălan, Convorbiri zi?» Moise spunea acestea cu curaj, iar Lukie îl auzea cum vorbea şi se pornea spre ucidere, dar se
duhovniceşti, Dialog cu Pr. Cleopa). temea ca nu cumva să se reaprindă războiul care abia încetase. Pentru aceasta Valens a hotărât ca
bine.
5 Vezi lucrarea Reconstrucţia dreptei. Între experimentul capitalist occidental şi proiectul naţional Moise să fie încredinţat spre hirotonie altor episcopi pe care el şi i-a ales. După ce a primit darul
românesc, de Valeriu Stoica şi Dragoş Paul Aligică, şi ecourile pe care ea le-a trezit în publicaţiile arhieresc cu o credinţă vrednică de toată lauda, Moise s-a dus la cei care-l ceruseră şi i-a condus pe
intelighenţiei de la noi. calea adevărului prin învăţăturile apostolice şi prin puterea de a face minuni”.
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 
0

U stir ht
O a
TR nă rig
din cei care au crezut că pot să-l înşele pe Dumnezeu vânând arhieria de de către cei care ar fi trebuit să-i aplice canoanele 06/SCRiSOARE Că CăTRE
ăTRE

-V e
Ă
parcă ea s-ar da de la oameni, nu de la Dumnezeu, şi nu s-au făcut vrednici Sfinţilor Apostoli, plus tăcerea lor desăvârşită CREDiNCiOşii B.O.R R-

D
PE ă py
numelui de păstori episcopi (supra-veghetori) ai turmei lui Hristos, ci s- în faţa numeroaselor mărturii de apostazie a lui Danion Vasile
12/P RiNTELE ARSENiE BOCA
12/Pă
au vădit a fi năimiţi prin înseşi vorbele şi faptele lor, şi simplii credincioşi Nicolae Corneanu şi a altora care şi-au continuat
ÎN DOSARELE C.N.S.A.S.
Co

Orice vreme îşi are sensibili la gândul mântuirii îi cunosc bine. Recenta împărtăşire din otrava nestingheriţi lepădarea de credinţă, plus invitarea 17/ iNEDiT COMENTARiU LA
încercările ei şi luptătorii papistaşă a mitropolitului Timişoarei şi atitudinea sa faţă de Ortodoxie papei prin oamenii politici intermediari, acestea P
PATER iC Părintele Arsenie Boca
pentru înveşnicire. Unii după apostazia sa, la care adăugăm cocoloşirea sa şi minimizarea gestului toate ne arată că sfârşitul este lângă uşi. Un imens 22/CiNE ţi ţiNE ORTODOxiA
M

luptă să înveşnicească
luptă tăvălug mondial nivelator al conştiinţelor şi înrobitor ROMâ âNEASCă?
NEASC
interviu cu Păr. Justin Pârvu
în Dumnezeu clipa, să o al sufletelor şi trupurilor, o mincinoasă „conştiinţă”
28/CE SE MAi AUDE DE TANACU T ?
îndumnezeiască, iar alţii politică ce va dobândi puteri inchizitoriale, un sinod interviu cu Păr. Justin Pârvu
luptă să o înveşnicească în care se leapădă de adevăraţii slujitori ai Bisericii9 31/R DU GyR SAU DESPRE
31/RA
iad, în îngerul morţii, să şi iubeşte apostaţii şi apostazia, iată semnele bune GRATUiTATEA EROiSMULUi -
o îndrăcească. Adevărata ale anului 2009! Din mila Sa cea mare Dumnezeu Păr. Gheorghe Calciu
durere vine din aceea că nu ne cheamă să purtăm cu bărbăţie aceste cruci. Nu 36/AT
36/A
ATiTUDiNi ALE LAiCATULUi
ORTODOx ROMâN?
realizăm că de bună voie ne era deloc roză situaţia socio-culturalo-economico-
39/A iTiDiNi şi ATiTUDiNi…
39/AT
aşezăm când într-o parte, politică a imperiilor în care au propovăduit Sfinţii 46/ 2009 – PROBLEMă – REACţiE
când în cealaltă a liniei de Apostoli; şi totuşi au îndrăznit şi au biruit lumea! - SOLUţiE M. Ecaterina Fermo
bătălie dintre cele două Hristos le-a dat putere să treacă cu înţelepciune de 54/BiSERiCiLE OCCiDENTALE
tabere. Dar ceea ce ni se şarpe şi blândeţe de porumbei prin toate ispitirile la Arhitect Nicolae Tulban
59/NU Mă VO V i LEPă
LEP DA DE TiNE,
întâmplă dincolo de voia care lumea antică i-a supus. Şi toţi şi-au pus sufletul
iUBiTăT ORTODOxiE!

noastră este crucea pe care pentru turmă mărturisind pe Hristos. Creştinii de 66/Să AVEM
A CURAJUL ACESTA,
Tatăl, Bunul Proniator, ne-o azi suntem chemaţi la aceeaşi mare încercare, aceea DE A MăM RTURiSi ADEVă DEV RUL
DEVă
dă să o purtăm. de luptă împotriva unui sistem foarte bine articulat şi Danion Vasile
pus la punct, prin lepădarea de faptele trupului şi ale 74/Gâ
GâN
Gâ DUR SMERi
âNDURi SMER TE ALă ALăTUR
ăTURi
TURi
DE CREAţi
CREAţiAţiA MARELUi BRâ RâNCU
RââNCUşi
întunericului şi prin scoaterea de sub praf a armelor
Virgil Maxim
Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga 84/ADEVăEV RUL DESPRE EMiNESCU –
EVă
răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, LA 120 DE ANi DE LA UCiDERE
blândeţile, înfrânarea poftelor –, prin împlinirea Victor şi George Roncea
tuturor poruncilor Evangheliei, prin răstignirea 95/iNTERViU CU PăRiNTELE
TEOFAN - duhovnicul mânăstirii Nera
trupurilor împreună cu patimile şi cu poftele. Avem
PTA Pâ
PTAţi
97/LUPTAţi P Nă
N LA CAPă
CAPăT ăT! Apel al
puterea să o facem, suntem singurii şi ultimii care o Părintelui
rintelui Justin Pârvu către credincioși.
putem face şi avem, tocmai pentru aceea, datoria de 100/PROOROCiE A Pă PăRiNTELUi
a o face. Hristos, Cel ce ne-a poruncit să îndrăznim, PAiSiE AGHiORiTUL!
căci cu El vom birui şi noi lumea, ne aşteaptă. La
redactor/ Fundația Petru Vodă & Editura Crigarux
mântuitori şi îndrăzneţi ani!
colaborator/ Dan Puric
layout/ www.atelieruldegrafica.ro
tehnoredactare/ Bogdan Dumitrescu
prelucrare foto/ Atelierul de grafică
corectură/ Claudia Maria Chira
fotografie/ Tomoaki Minoda, Maria Ștefănescu,
Sorin Radu, Călin Piescu Laurian Țoța
adresă/ Fundația Petru Vodă, comuna Poiana
Teiului, Jud. Neamț
telefoane/ 0788 729 140, 0723 241 568
e-mail/ office@atitudini.com
9 E bine să ne aducem aminte că Ieromonahul Daniil şi maicile Neonila,
Anastasia, Pahomia şi Siluana de la Tanacu sunt în închisoare pentru web/ www.atitudini.com
încă vreo câţiva ani buni. tipar/ Autograf
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 
0

U stir ht
O a
TR nă rig
scrIIso
scrIsoAre
scr soAre
soA re că
căTre creDINcIoşII În legătură cu comportamentul sacramental şi li- mitropolitului în numele acestei pocăinţe sunt

-V e
Ă
bIserIcII
bIser
bI serIIc
cII
c II orToDoxe româNe turgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, răspunzători într-o anumită măsură pentru lipsa

D
PE ă py
Danion Vasile monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii pedepsirii mitropolitului.
Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Înaintea Sinodului din iulie 2008, la întrunirea
Co

Iubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, Vremurile pe care le trăim sunt Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini, mi-
vremuri de mare confuzie şi apostazie. Acest an 2009 pare a fi un an de ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit tropolitul recunoştea public – şi răspunsul său a
mari frământări sociale, politice, economice şi financiare. E lesne de înţeles niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau fost foarte discutat înaintea Sinodului din iulie
M

că, asemenea oricărui imperiu păgân – că nu se pocăieşte pentru fapta sa. Întrebat de
din trecut, noul imperiu politico- preşedintele AZEC, domnul Răzvan Bucuroiu:
economic care se conturează din ce în „Înalt Preasfinţia Voastră, după ce emoţia a trecut,
ce mai clar va încerca să sufoce credinţa vă pare rău pentru acest gest?”, răspunsul a fost
cea dreaptă în Hristos, credinţa şocant: „Sincer să spun, nu-mi pare rău, doar că
Bisericii Ortodoxe. Se apropie nu regret că am dat un prilej la comentarii din cele
numai împlinirea profeţiilor legate mai felurite, şi majoritatea destul de negative. Ar
de o conducere politică mondială, de fi trebuit să calculez foarte bine gestul pe care l-am
pecetluirea cu semnul fiarei (adică făcut atunci, dar a fost un gest spontan şi, să zic
implantarea micro-cipului), ci şi aşa, o comuniune în Hristos, pe care am simţit-o
împlinirea profeţiilor legate de căderea alături de ceilalţi – să zic - creştini, pentru că sunt
unui mare număr de oameni – clerici cu adevărat creştini şi ei, şi nu ne desparte în fond
şi mireni – în apostazie. Tocmai de nimic, decât pe plan, să zicem, jurisdicţional,
aceea e foarte important să încercăm acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o
să rămânem aproape de învăţătura privim sub alt unghi şi din alt punct de vedere – dar
Mântuitorului Hristos, a Sfinţilor încolo nu există niciun fel de deosebire între noi.
Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Ne asemănăm şi ne identificăm, aş zice, din toate
Avem datoria de a rămâne tari punctele de vedere” (sublinierile ne aparţin – n.n.)
în credinţă şi de a atrage atenţia Mitropolitul nu numai că nu regretă greşeala – ci
păstorilor noştri atunci când suntem regretă doar că a dat prilej unor comentarii negative
în faţa unei situaţii de criză. Una – ci, mai mult, afirmă că, în afara învăţăturii
dintre cele mai importante probleme credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să despre primatul papal, Ortodoxia se identifică cu
cu care se confruntă Sfântul Sinod se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. catolicismul.
este apostazia Mitropolitului Nicolae De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric La întrebarea pusă de Radu Preda: „Credincioşii
Corneanu care, după ce s-a împărtăşit ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu care vor continua să vă întrebe cum vedeţi pastoral
la o liturghie greco-catolică, a fost slujitori ai altor culte. situaţia, pentru acei credincioşi care văd în asta o
Am vorbit despre cazul meu, iertat fără să se fi pocăit pentru gestul său. Unii ierarhi, preoţi, teologi şi Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea sminteală, cum le răspundeţi acelora? Nu celor
dar niciunul dintre membrii mireni consideră că problema „Corneanu” s-a încheiat prin decizia Sfântului cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta care, ca să zicem aşa, sunt fani ai intercomuniunii,
Sinodului nu a luat cuvân- Sinod din iulie 2008: sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ci celor care, de pildă, au nelămuriri teologice.
tul. Niciunul nu a interven- „În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, Pentru că înţeleg că dumneavoastră aveţi o viziune
it. Prin ridicarea mâinii s-a Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înalt Preasfinţitului în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a foarte coerentă, o înţeleg, fără să o pot accepta,
decis ca gestul meu să Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi credincioşilor mireni” (www.basilica.ro). bineînţeles, în integralitatea ei, dar cum răspundeţi
nu fie condamnat, cu o concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un Chiar dacă mitropolitul s-ar fi pocăit pentru păcatul acestora, pastoral? Îi puteţi sfătui pe credincioşii
singură excepţie: cea a ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari. său, după învăţătura Sfintelor Sinoade (cf. canoanele dumneavoastră să meargă la orice biserică, nu
Mitropolitului de Cluj, Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care 45 și 46 apostolice) ar fi trebuit să fie caterisit. Totuşi, contează la care, pentru că oricum euharistia este
Bartolomeu Anania. au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul el a fost iertat, invocându-se o pocăinţă inexistentă. peste tot aceeaşi?”, mitropolitul a dat un răspuns
şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare. Astfel, toţi ierarhii care au fost de acord cu iertarea îngrijorător: „Nici nu îi voi îndemna, nici nu le voi
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 
0

U stir ht
O a
TR nă rig
interzice. Dar există acest sentiment de comuniune între credincioşii pe verbal, nici în scris. Am participat la şedinţa circumstanţe, să se facă un asemenea gest?”

-V e
Ă
care eu îi păstoresc, sentiment [pe] care l-am împrumutat şi eu de la ei, Sfântului Sinod, care a clarificat problema fără a „Cred că asemenea gesturi pot fi repetate pentru a se

D
PE ă py
[pe] care ni l-am - să zic aşa - comunicat unii altora de ani de zile, şi acest intra în detalii. Sfântul Sinod a tratat cazul cu o ajunge, într-un anumit moment, la intercomuniune,
sentiment îl au şi ei. N-am avut, să zic aşa, niciun cuvânt de reproş din anumită rapiditate. Numai Patriarhul, care a difuzat deoarece este absolut normal ca să se ajungă şi
Co

partea nimănui, ci dimpotrivă, când unii dintre cei care au urmărit presa un comunicat de presă, a furnizat precizări în cazul la acel punct. Între cele două Biserici nu există
sau care au mai aflat câte ceva din comentariile care s-au făcut, au venit la meu. Din partea monahilor şi a mănăstirilor, am diferenţe dogmatice. Am trăit impresia că Bisericile
mine să-mi spună: «Vă lăudăm, vă apreciem pentru tot ceea ce aţi făcut, primit critici de la Muntele Athos. Nu puteau lipsi! noastre sunt surori şi că toţi credincioşii Bisericilor
M

vă admirăm.» Am rămas, vă mărturisesc, foarte Nu m-au surprins. Eu îmi văd de drum. Diferenţele
emoţionat de reacţia aceasta a credincioşilor”. Altfel vor fi depăşite privind spre Hristos. Trebuie să
spus, mitropolitul locului, cel rânduit de Dumnezeu ţinem cont de normele canonice, dar idealul este să
pentru a veghea ca turma să păstreze dreapta- ajungem la intercomuniune. În ceea ce îi priveşte
credinţă, nu le interzice credincioşilor „să meargă la pe teologi, aşa cum am spus, intervin în dezbatere
orice biserică, nu contează la care, pentru că oricum cu seriozitate şi cu conştiinţa că nu putem rămâne
euharistia este peste tot aceeaşi”. Cuvintele din pentru totdeauna simpli observatori. În ceea ce îi
întrebare păreau formulate astfel încât mitropolitul priveşte pe credincioşi, a existat o manifestare a unor
să fi dat un răspuns ortodox, să fi precizat că nu te mii de persoane, care au aprobat gestul meu”. Mai
poţi împărtăşi în orice „biserică”, ci doar în Biserica mult, mitropolitul afirmă că textul comunicatului
Ortodoxă. Mai mult, ierarhul mărturisea că este a prezentat situaţia altfel decât ar fi fost la Sinod,
impresionat de deschiderea multor credincioşi prezentând lucrurile din altă perspectivă: „Odată
bănăţeni care – după cum se ştie – nu văd nicio închisă şedinţa sinodală, Administraţia Patriarhiei
diferenţă între împărtăşirea într-o biserică ortodoxă, a difuzat un comunicat, într-adevăr, un pic prea dur,
romano-catolică sau greco-catolică. Mitropolitul în care se regăseau cuvinte precum «tulburare» în
ştie că unii ortodocşi se împărtăşesc în Timişoara şi interiorul Bisericii Ortodoxe Române, «neplăcere»,
în biserici romano-catolice sau greco-catolice, şi nu «pocăinţă», «corecţie» (aici Corneanu surâde!!!)
le interzice să facă aceasta… [menţiunea îi aparţine jurnalistei – n.n.]. Sunt
După întâlnirea AZEC, la care intervenţiile sincer: am manifestat neplăcerea mea pentru că
mitropolitului au şocat publicul, a avut loc Sinodul gestul a suscitat scandal în mass-media. Totul
din iulie 2008. Iată cum descrie Mitropolitul aici. În mod evident, comunicatul Patriarhiei era
M-am aflat faţă în faţă Banatului, Nicolae Corneanu, acest sinod, în interviul care i-a fost luat îndreptat împotriva celor care aveau un ataşament noastre sunt, între ei, fraţi şi surori. Prin urmare,
cu misterul fraternităţii şi de Francesca Strazzari în luna august 2008 (apărut în revista italiană Il binevoitor faţă de relaţiile cu catolicii. Dar, şedinţa intercomuniunea este o etapă”.
am fost acoperit de harul Regno, nr. 6/2008, p. 57-58„ (http://www.revistalumeacredintei.ro”)): Sfântului Sinod s-a desfăşurat fără anateme, fără Deşi hotărârea Sfântului Sinod este clară: „Sfântul
dumnezeiesc. Însă, sunt „Ceea ce vreau să subliniez, fără a exagera lucrurile, este că problema mea acuze, fără învinuiri.” Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh,
convins că vor mai trece a fost pusă pe ordinea de zi alături de cea a episcopului de Oradea care E foarte interesant că mitropolitul afirmă că prezenţa preot, diacon, monah, monahie sau credincios
mulţi ani pentru a ajunge a concelebrat un botez (n.n. - slujba de sfinţire a Aghiazmei mari în ziua cuvântului pocăinţă în respectivul comunicat e prea mirean din Biserica Ortodoxă Română să se
la aceste gesturi. Abia după de Bobotează) cu episcopul greco-catolic. Am vorbit despre cazul meu, dură. E încă o dovadă că mitropolitul nu s-a pocăit împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină”,
aceea vor deveni normale.” dar niciunul dintre membrii Sinodului nu a luat cuvântul. Niciunul nu a pentru apostazia sa. Dacă pocăinţa mitropolitului mitropolitul Corneanu afirmă că gestul poate fi
intervenit. Prin ridicarea mâinii s-a decis ca gestul meu să nu fie condamnat, ar fi fost reală, ar fi fost făcută publică, aşa cum repetat pentru a se ajunge la intercomuniunea
cu o singură excepţie: cea a Mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania. public a fost şi gestul său apostat. Dar, nu numai dintre Biserici, intercomuniune pe care o consideră
Nu cunoştea exact ceea ce s-a întâmplat; a prezentat versiunea unui jurnal că el nu regretă gestul, ci crede că poate fi repetat: o etapă premergătoare unirii Bisericilor. Istoria
laic. Tăcere, în aula sinodală. Atunci, patriarhul a întrebat: Care este „Există anumite momente, condiţii particulare, Bisericii ne arată însă foarte clar că nu poate exista
părerea voastră?» Toţi au tăcut din nou. Aşa a decurs.” într-un climat de intensă spiritualitate, în care intercomuniune înaintea primirii dreptei-credinţe
Fiind întrebat: „Aţi primit critici din partea episcopilor, monahilor, suntem determinaţi să facem gesturi curajoase”. de către cei care au părăsit-o. Mitropolitul, prin
teologilor, credincioşilor?”, mitropolitul a răspuns: „Din partea episcopilor, Când ziarista l-a întrebat: „Dar, în consecinţă, se acest interviu, afirmă implicit faptul că el contestă
nicio critică. Niciunul dintre confraţii mei episcopi nu m-a atacat nici creează impresia că a sosit momentul, în anumite hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
10 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 11

U stir ht
O a
TR nă rig
Române privitoare la intercomuniunea cu heterodocşii. Cât priveşte Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolit când a spus că Sinodul din iulie s-a desfăşurat fără

-V e
Ă
reacţiile împotriva gestului său apostat, mitropolitul are o atitudine tipic ortodox al Banatului. În cuvântul său de salut, învinuiri, nefiind nevoie ca el să se pocăiască.

D
PE ă py
ctară: „S-au publicat în România studii, articole asupra inte
sseectară: intercomuniunii Eminenţa Sa a spus: «Pentru mine este o onoare că Dacă „furtuna a trecut”, aşa cum îşi doreşte
din cauza gestului meu. Au existat multe comentarii. Din punct de vedere am putut fi aici cu Excelenţele Voastre, mă bucur mitropolitul, şi cazul este închis, înseamnă că
Co

canonic, sunt conştient că am comis o eroare, fără îndoială, dar este şi vreau să exprim dorinţa de a rămâne în frăţietate mitropolitul a fost sincer în rătăcirea sa, şi atunci a
vorba de un imbold spontan, dictat de o circumstanţă particulară. (…) deplină, după cuvântul Mântuitorului nostru Isus greşit întreg Sinodul care l-a iertat.
A fost un gest spontan. Respect regulamentul Bisericii mele, disciplina, Hristos. În aceste momente, mă simt şi eu alături de Oricum ar fi, iubiţi fraţi şi surori în Hristos, vă rog
M

dar m-am aflat într-un moment cu Excelenţele Voastre şi rog pe bunul Dumnezeu să Vă să nu lăsaţi sufletele voastre prinse de amăgeala
totul excepţional, pe care l-am trăit cu dea har mult pentru ca lucrările ce se vor desfăşura apostaziei. Nu consideraţi că subiectul Corneanu
o asemenea intensitate interioară încât să fie spre binele tuturor şi spre preamărirea lui ţine de trecut, făcându-vă părtaşi faptelor sale.
am închis ochii. M-am aflat faţă în Dumnezeu. Amin.» Întreaga asistenţă a aplaudat După Sinodul apostat de la Ferarra-Florenţa,
faţă cu misterul fraternităţii şi am fost cuvântul de salut al Eminenţei Sale. A urmat apoi poporul credincios a refuzat să ia parte la slujbele
acoperit de harul dumnezeiesc. Însă, sunt discursul Excelenţei Sale, Nunţiul Apostolic în făcute de ierarhii care au vândut credinţa ortodoxă,
convins că vor mai trece mulţi ani pentru România şi Republica Moldova, Mons. Francisco- semnând unirea cu catolicii. Chiar dacă, deşi unirea
a ajunge la aceste gesturi. Abia după Javier Lozano, care, după ce a salutat asistenţa, s-a fusese semnată, ierarhii ortodocşi au refuzat să se
aceea vor deveni normale.” Mitropolitul adresat Mitropolitului Corneanu, spunând că el împărtăşească cu ierarhii catolici. Oare cum trebuie
cunoaşte rânduiala canonică, dar afirmă constituie, prin viaţa sa şi prin comportamentul său, să reacţioneze credincioşii care se află sub păstorirea
că harul dumnezeiesc îl acoperă atunci un exemplu ce arată mare ataşament la Cuvântul mitropolitului Nicolae al Banatului?
când calcă această rânduială. O astfel de Evangheliei şi la Ecumenism. De aceea, Episcopii Să ne rugăm, fraţilor, pentru mitropolitul Nicolae,
atitudine este similară cu a curvarului Catolici îi mulţumesc pentru fidelitatea şi curajul ca el să îşi înţeleagă greşeala şi să se lepede de
care zice că desfrânarea nu e păcat, sau de a trăi Cuvântul Evangheliei. Este o mărturie înşelarea în care se află. Să ne rugăm, fraţi şi surori
cu a homosexualului care zice că relaţiile vie a Cuvântului exprimat de Domnul nostru Isus întru Hristos, ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
homosexuale sunt binecuvântate de Hristos Ut unum sint” Române să îl judece pe mitropolitul Nicolae după
Dumnezeu. Iubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, daţi-vă seama rânduiala Sfintei Biserici, şi nu după înţelepciunea
Întrebarea „Preasfinţia voastră, vă simţiţi că mitropolitul Corneanu e un ierarh apostat. În acestui veac, în numele unei iubiri care acoperă
nevinovat?” primeşte următorul răspuns: măsura în care e lăudat de ierarhii catolici ai zilelor păcatul.
„Da, în mod absolut. Acum furtuna a noastre, e osândit de toţi Sfinţii Părinţi care au scris Şi să ne rugăm ca, oricât de mari vor fi ispitele din
trecut. Cred că, pe moment, totul s-a împotriva împărtăşirii cu heterodocşii şi împotriva vremurile care vin, în care confuzia, apostazia şi
terminat. Cel puţin aşa sper”. Mitropolitul ereziilor catolice. desfrâul vor cuceri atâta lume, noi să stăm tari în
consideră că problema este încheiată, Să stăm tari în rugăciune, cerându-i Bunului dreapta credinţă, sprijinindu-ne unii pe alţii.
şi afirmă cât se poate de clar: „Gestul Dumnezeu să îi lumineze pe ceilalţi ierarhi ai Să mă iertaţi că am îndrăznit să vă scriu, dar
rămâne. Nu mă pocăiesc. Nu am comis o crimă”. Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să simt nevoia să împart cu voi durerea provocată de
Afirmaţiile Mitropolitului Corneanu ne arată că el nu se pocăieşte pentru îl judece pe Mitropolitul Corneanu după canoanele afirmaţiile mitropolitului apostat.
păcatul său. Dacă s-ar fi pocăit, pocăinţa sa ar fi fost făcută public, în scris Sfinţilor Părinţi. Situaţia este foarte gravă. După Cu dragoste în Hristos, Danion Vasile.
şi prin viu grai. cum ştiţi, unii credincioşi, smintiţi de iertarea
(Interviul luat Mitropolitului Corneanu de Francesca Strazzari se
Există două posibilităţi: ori el nu s-a pocăit nici în faţa Sfântului Sinod, necanonică a mitropolitului la Sinodul din iulie, vor poate citi pe www.revistalumeacredintei.ro/sct_3/st_255/o_ultima_
şi atunci Sfântul Sinod a greşit invocând această pocăinţă inexistentă şi să părăsească Biserica Ortodoxă Română. Suntem, declaratie_socanta_a_mitropolitului_corneanu_gestul_ramane_
nu_ma_pocaiesc.htm).
iertându-l, ori el a mimat pocăinţa în faţa Sfântului Sinod, pentru a fi într-un fel, răspunzători faţă de atitudinea pe care o
iertat. Dacă pocăinţa sa a fost falsă, fiind motivată doar de dorinţa de a fi are Sfântul Sinod în acest caz.
iertat, atunci ierarhii Sfântul Sinod trebuie să rejudece cazul Corneanu. Vorbiţi cu preoţii voştri, vorbiţi cu duhovnicii
Ierarhii catolici din România au apreciat gestul mitropolitului apostat, voştri, încercaţi să vorbiţi cu ierarhii voştri. Trebuie
invitându-l la Sesiunea de toamnă a Conferinţei Episcopilor Catolici din să se adune Sfântul Sinod încă o dată, pentru a
România din 23 septembrie 2008: „O prezenţă cu totul deosebită şi mult rejudeca acest caz Corneanu. Viitorul ne va arăta
apreciată, la prima parte a sesiunii de dimineaţă a şedinţei, a fost cea a dacă mitropolitul Corneanu a minţit sau nu, atunci
1 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 13

U stir ht
ArHIV
ArrHIVă
HIVă 
HIVă -11-00

O a
TR nă rig
fete. Ceea ce n-am reuşit întrucât tocmai în anul acela, 929, Ministerul

-V e
Ă
PărINTele
PărINT
Păr INTe
INT e ArseNIe bocA îngăduie şi fetelor să studieze teologia şi m-am pomenit cu vreo câteva

D
PE ă py
îîN
NDDos
DosArele
os c.N.s.A.s. colege. Iar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată
vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică - Gh.
Co

Autobiografie Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam
Subsemnatul m-am născut în 90, Sept. 29, în Vaţa de Sus, jud. problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa,
Hunedoara. Şcoala primară şi liceul - în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe studiind mistică comparată a diferitelor religii superioare, ca să văz: prin
M

atunci mi se remarca o anumită înclinaţie proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul
spre singurătate şi spre probleme de vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văz dacă e
religie, chiar peste puterile mele de atunci. adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe şi asupra
Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi
Kant: „Religia în limitele raţiunii”, iscălită: controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a
„Boca Zianu cl. IV. Lic.” dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde
La intrarea în cursul superior de liceu şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă.
am rămas orfan de tată, care era cizmar Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea
de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea
său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de
pentru ca să nu mai pierd timpul, - ceea studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi
ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat parveneau pe această cale.
până acum, şi de multe ori mi-a folosit Toate aceste mă interesau să le aflu şi să le probez în
în viaţă. În cursul liceului mi-au plăcut vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci
foarte mult: matematicile, fizica, religia, stam în curtea şcoalei cu poarta deschisă. Cu colegii nu
desenul şi muzica. Terminând liceul şi ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcoalei, a
luând bacalaureatul la prima prezentare, vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul
înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat
aveam avere sau garantau tutorii pentru lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire
mine intram la aviaţie la Cotroceni, când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva.
- ceea ce n-a fost, împiedicându-mă De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea
sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă.
contemplativă, sau speculativă, şi în 929 Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Studiam foarte mult.
m-am înscris la Academia Teologică din Vorbăria mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc mi Timpul ce-mi mai rămânea
Sibiu. În cursul teologiei mi-am vândut l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care liber acasă îl foloseam citind
casa părintească spre a-mi putea continua s-a desăvârşit interior. Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma şi discutând teologie cu
Asta îmi este toată misiunea studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului şi purta titlul: încă un coleg de-al meu
şi rostul pe pământ, pentru mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 933. În care studia conservatorul.
care m-a înzestrat cu daruri, sentinţa de divorţ, ca fiind pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la vacanţe mă ocupam cu pictura. Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Aşa s-a întâmplat că odată,
deşi eu sunt nevrednic. şcoală. În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul plăcându-mi foarte mult
Pentru asta sunt solici- călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu următor, 933-34, la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am scrierea mistică a Sfântului
tat în toate părţile, ca să deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe Dl. Francisc Şirato, ioan Scărarul, am tradus-o
propovăduiesc iubirea lui note caracteristice: o deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. în româneşte, în vreme de
Dumnezeu şi sfinţirea fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i fie greu când va afla La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi cinci luni. M-a ajutat foarte
oamenilor prin iubire. că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea mult la închegarea convin-
disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa, de şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de gerii mele de-a intra în
pildă, mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nicio cunoştinţă cu multe ori era pus în imposibilitate să-şi ţină cursul. Abia aici m-am lovit de călugărie.
1 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
mişcările politice studenţeşti şi, cari mi-au produs o impresie neplăcută. ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.

-V e
Ă
În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică la o biserică

D
PE ă py
Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul universităţii, ci din Bicsadul Oltului care era de zugrăvit în frescă, împreună cu profesorul
ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Belle-artes ne tratau ca fiind în afară meu, Costin Petrescu.
Co

de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am Îndată după terminarea acelui an de practică, ce însă a fost mai scurt,
fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo am plecat, trimis de mitropolitul Nicolae Bălan, în sfântul Munte, ca să
mişcare politică. deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca
M

nimeni din cei ce au fost legionari vreodată să nu


Vremea petrecută în bucureşti poată ieşi din ţară Eu, neavând absolut nimic la
Am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa
Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. „sans Russia”, de la prefectura poliţiei din Sibiu.
Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi
de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii:
Radu-Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani a României, a Constantinopolului şi a Atenei,
am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine precum şi a celor două guverne: român şi grec,
că nu mă ocup cu nicio pierdere de vreme. Pe-acolo precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla
mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu chemare către desăvârşirea interioară prin
ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea meşteşugul călugăriei.
total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din M-am întors în ţară la 8 Iunie 938. Ţin minte data
copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca aceea, că intrând în ţară pe la Moraviţa, am văzut
un înger păzitor). drapelele româneşti, de acel 8 iunie de odată.
Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea De la data aceasta până la Paştile anului viitor
liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte
încă un coleg de-al meu care studia conservatorul. de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău
Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca” şi
mult scrierea mistică a Sfântului Ioan Scărarul, alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.
am tradus-o în româneşte, în vreme de cinci luni. În vinerea Domnului după Paştile anului 939,
M-a ajutat foarte mult la închegarea convingerii am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.
mele de-a intra în călugărie. Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul
În vremea aceea, mişcarea legionară era în toiu’ şi şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu-
Asta îmi este toată misiunea se discuta de ea în toate părţile. Eu, ca un independent de politic, nu mi- Sâmbăta de Sus, jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Toate preocupările mele
şi rostul pe pământ, pentru am găsit înclinaţie către mişcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai Al doilea an - la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura erau şi sunt până astăzi
care m-a înzestrat cu daruri, chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor interioare, nu exterioare.
deşi eu sunt nevrednic. Spania, morţi, Moţa şi Marin, am ieşit cu colegii întâmplători prin curte şi evlavie la mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie unul: Părintele Vorbăria mi-a fost urâtă de
Pentru asta sunt solicitat până în trotuarul străzii „Calea Griviţei” pe care trecea convoiul de la Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia, - eu simţindu-mă când mă ştiu. Chiar numele
în toate părţile, ca să Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la mănăstire după puteri. călugăresc mi l-am ales
propovăduiesc iubirea lui Griviţei. Deci am privit o parte din convoiu şi pe cei doi morţi. Atât tot. Într-o iarnă, probabil prin 94, ne trezim cu o avalanşă de oameni de pentru că Avva Arsenie îşi
Dumnezeu şi sfinţirea Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam la alţi toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre alesese nevoinţa tăcerii, prin
oamenilor prin iubire. profesori pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram care s-a desăvârşit interior.
discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor, sau
Iţhoc Steinberg, - eram prieteni. Îi spuneam câteodată: măi Steinberg, tu a păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a
eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi om adevărat, precum şi
fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice
te voiu concura în viaţă. Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi
1 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetă cetă- INeDIT comeNTArIU lA PATerIc

-V e
Ă
ţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, Al PărINTelUI ArseNIe bocA1

D
PE ă py
suflet purificat şi trup curăţit de patimi).
Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat Despre ispite
Co

poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, Avva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască.
iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă Adică fără ispite nu te poţi mântui.
reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în împărăţia de obârşie, de Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta
M

unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercarea cuminţeniei şi a iubirii care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită,
La intrarea în cursul noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii. scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel
superior de liceu am rămas Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat nu e cu putinţă să crească firea după Dumnezeu.
orfan de tată, care era cizmar cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu
de meserie şi foarte bun părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prilejul lor ne cunoaştem; dându-ţi seama de greşeli
pedagog cu fii-său. ştiu prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin. şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în
până astăzi că m-a bătut R. Vâlcii, 17 Iulie, ’45 Ieromonahul Arsenie vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre
odată pentru ca să nu mai creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării
pierd timpul, - ceea ce i-am când ţi se face îndreptare).
făgăduit cu lacrimi şi n-am Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se
uitat până acum, şi de multe ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi).
ori mi-a folosit în viaţă. În Ispitele au rostul:
cursul liceului mi-au plăcut . De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel
foarte mult: matematicile, iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viaţa
fizica, religia, desenul şi aceasta.
muzica. Terminând liceul 2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ţi pierzi
şi luând bacalaureatul la încrederea în tine însuţi, şi te fac să alergi la cineva
prima prezentare, înclinam mai tare ca tine, la Dumnezeu.
spre ştiinţele pozitive, 3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au
dar dacă aveam avere sau însuşirea de a ne observa mai bine răutăţile noastre.
garantau tutorii pentru 4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea
mine intram la aviaţie la duhovnicească la care eşti. În încercări (ispite) îţi trebuie o convingere, Smerenia e dulama lui
Cotroceni, - ceea ce n-a adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realităţi religioase, adică Dumnezeu. Uscăciunea
fost, împiedicându-mă realităţi trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le sufletească nu e deznădejde,
sărăcia. Drept aceea a biruit trăieşti. Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ţi: Nu trăi o viaţă ci e una din nevoinţele cele
înclinaţia contemplativă, aşa de grea, nu-ţi chinui tinereţea. Toate aceste momeli te sustrag de la fără de voie, care mai mult
sau speculativă, şi în 1929 temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruţare de spală sufletul decât ostene-
m-am înscris la Academia sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie lile cele de voie.
Teologică din Sibiu. puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău,
care să-ţi ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În
felul acesta, încercările dovedesc de ţi-e mai drag de tine sau de Hristos.
Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos,
treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui
Dumnezeu. Nu-i altă soluţie decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit
cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor.
Şi dacă am fi curaţi cu inima, L-am vedea şi acum.
. Însemnări din manuscrisele de la Sinaia
1 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.

-V e
Ă
noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici • Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în

D
PE ă py
în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce. chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti,
ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă
Co

Alte cugetări duhovniceşti: cu candela stinsă.


• Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva. • Noi să ne îmbogăţim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împăr-
• Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire şi îngăduite de tăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările
M

Dumnezeu. Le deosebim: vieţii. Iată adevărată bogăţie care nu se va lua de la noi.


- Când sunt de la diavol, simţi tulburare. • Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele.
- Când sunt de la fire, ne apărăm. • Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea
- Când sunt îngăduite de Dumnezeu, simţim o pace, bucurie, mulţumire. intra prin uşile închise.
• Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial. • În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.
• Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune. • Fericit este acela care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu,
• Decât ceartă mai bine pagubă. se sileşte spre răbdare; el va dănţui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi
• Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic. şi cu îngerii.
• Pentru valoarea mântuirii nicio suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, • Omul învaţă 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să înveţe să tacă.
numai şi numai să poţi câştiga mântuirea. • Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
• Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de • Să cultivăm energia voinţei.
păcate. La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei • Cuvintele noastre sunt fiinţe vii şi ne însoţesc până la judecata din urmă,
şi va da cei mai mulţi mucenici. cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.
• Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor • Să ne preocupe tăcerea. Pălmuirile întinăciunilor să ne menţină în stare
veni vremuri foarte grele. de umilinţă şi smerenie. În momente de limpezime
• Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame. • Să-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice. Destinul nostru e de minte, să ne dăm seama
• Să vă pregătiţi pentru martiraj. colosal de înalt: îndumnezeirea. că la mijloc e o patimă, un
• În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la • Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. duh rău care ne trage de
ispita lepădării de Dumnezeu. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care minte cu o logică foarte
• Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) strânsă, ca să ne scoată
nedrept, să te bucuri. apar bolile. afară din ascultarea de
În încercări trebuie să ai o • Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti • Îngerul păzitor de la botez este păzitorul legilor dumnezeieşti, pe care Dumnezeu. Să ne dăm
casă a ta, care să fie întărită mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit. omul trebuie să le îndeplinească. seama că mai avem ceva în
pe o temelie puternică, să • Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu • Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia noi neatins de logica aceasta:
ai ceva trainic, un foc, un ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia. mâna toată. conştiinţa. Deci să ascultăm
cărbune aprins în sufletul • Să nu ai niciun amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea • Numai în Duhul Sfânt poate fi obşte unită. Duhurile au magnetism, conştiinţa, nu dreptatea
tău, care să-ţi ajute ca în de Dumnezeu. cei ce se aseamănă se adună. Scopul creştinului este dobândirea Duhului noastră. Să căutăm, că mai
încercări să n-o luăm către • Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi. Sfânt. Trebuie să stai în prezenţa chipului Domnului Hristos din tine, şi este cineva care ne-ar putea
noi, ci către Hristos. • Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne în mod sigur aveţi ceva foarte bun în voi. Daţi ajutor acestui element în ajuta să ajungem la linişte.
La mulţi le-a zis: nu plecaţi cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem. care existăm, trăim şi suntem. Dacă nu iubeşti, urăşti, critici, tragi sforile. Dacă întinzi mâinile către
din ţară că ţara noastră are • Pe călugări îi bagă în iad nimicurile. Satana luptă continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta şi îţi îndreaptă ajutor, vei fi ajutat. inima
destinul ei şi va da cei mai • De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene. iubirea către tine, iubirea de sine şi ajungem până a urî pe Dumnezeu, căci înfrântă şi smerită Dumn-
mulţi mucenici. • Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea. eu-l e ateu. Nu te poţi lua „la trântă” cu el fără „Doamne Iisuse...”, şi nu ezeu nu o va urgisi.
• Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de poţi zice „Doamne Iisuse...” câtă vreme nu eşti sub ascultarea cuiva.
credinţă. • Faceţi măcar 00 de metanii pe zi, că vă dă sănătate sufletească şi trupească.
• Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă. • Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci
• Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte când Îl vei uita, Dumnezeu să-şi aducă aminte de tine.
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse...”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum • Cine nu iubeşte certarea, n-are minte.

-V e
Ă
uit eu de Tine”. • Pe vârful limbii călăreşte satana.

D
PE ă py
• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu • Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă.
pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, Îngăduie Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu
Co

te însoţesc dincolo. te speli apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.


• Eu vă ajut cu smerenia, căci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui • Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te
Dumnezeu. pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
M

• Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una • Nu cedezi la voia ta şi aşa pierzi vremea şi


din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală cu ea mântuirea.
sufletul decât ostenelile cele de voie. • Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că
• Prin nimic nu ne mâhnim mai mult cu mila lui nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi
Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în
alţii. ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după
• Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui pofta ta.
Dumnezeu e să ne dăruim Lui, pe noi înşine, pe viaţă. • Prin unire se măresc lucrurile mici, prin
Dumnezeu primeşte şi îmbrăţişează, apără şi întăreşte vrajbă se prăpădesc şi cele mari.
un asemenea dar. • Luaţi aminte: orânduiala de sine în mănă-
• Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă stirea de obşte e neorânduială.
în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii. • Aşa de atenţi trebuie să fim cu sufletul
• Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în nostru, ca şi când am locui în casă cu un
ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu. şarpe, că aşa şi este.
• Dacă sufletele părăsesc râvna, atunci şi Duhul lui
Dumnezeu care le-a fost dat se depărtează. Formele în care se dezvoltă
• Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când şi se înmulţeşte mândria în suflet
dobândeşti o atenţie neîncetată la tot ce gândeşti. Viaţa duhovnicească are multe greutăţi
Gândul să ştim să-l măturăm, dacă e de măturat, de învins, mai ales din partea mândriei.
dacă nu, să-l ajutăm. Patima importanţei, boala locului de cinste
• Mare meşter e vicleanul, până şi în poruncile lui sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei,
Dumnezeu se ascunde. neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, po-
• Gândirea călugărului e ca o albie între maluri, iar somorârea, groaza de umilinţă, toate acestea
cele două maluri sunt ascultarea şi lepădarea de sine. sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte
• Ca să scapi de uriaşul minţii (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire. mândria în suflet. Mândria şi toţi puii ei
• Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de
trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos. făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate. Sub
• Nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă. influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei. Ce e de făcut?
• Lucrul cel mai de folos începătorilor este ocara, că dacă eşti umilit, nu În momente de limpezime de minte - că sunt - să ne dăm seama că la mijloc
te mândreşti. e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să
• Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câştigarea prilejurilor, iar când răspunzi ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu. Să ne dăm seama că mai avem
înapoi celui ce te ocărăşte eşti de partea celui rău şi nu a Duhului Sfânt. ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa. Deci să ascultăm conştiinţa,
• Feriţi-vă de limbajul vulgar, obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. nu dreptatea noastră. Să căutăm, că mai este cineva care ne-ar putea ajuta
Trebuie curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte. să ajungem la linişte. Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima
• Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele. înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
• Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ţi îm-
blânzeşti câinele.
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
cINe
cIN e ţIN
ţINe
ţ INe
e or
orToDoxIA româNeAscă? asta bolşevică, şi bulgarii, şi sârbii, şi cehoslovacii, şi care au câte 5-6 copii, care suferă în mizerie şi multe

-V e
Ă
Interviu cu Părintele Justin Pârvu, polonezii, şi ungurii, naţiuni care au opus şi ele, într- lipsuri, că ni s-a dus buhul în toată lumea? Dacă ar

D
PE ă py
realizat de monahia Fotini, adevăr, un efort puternic împotriva ateismului. Dar face acest lucru, într-adevăr ai crede că urmăresc
3
 3 decembrie, 00 ceea ce s-a remarcat îndeosebi la noi, a fost faptul că ceva bun.
Co

România a avut un tineret foarte înţelept şi foarte - Păi cum să ajute familiile cu copii dacă ei vor să
- Părinte, Sf. voastră cum vedeţi cinstirea acestor martiri anticomunişti pătruns de esenţa acestui adevăr ortodox, încât prin decimeze populaţia?
înainte de canonizarea propriu-zisă, prin facerea de icoane şi acatiste? jertfele lui, cred eu, am depăşit cu mult toate aceste - Întotdeauna aşa a şi fost, din vremea partidului
M

Eu văd în aceste manifestări un lucru foarte bun, pentru că viaţa acestor ţări din jurul nostru. De aceea şi obiectivul nr. comunist. Cum se recrutau membrii de partid,
martiri este deja cunoscută în sfinţenia al pedepsei şi al persecuţiei Ortodoxiei în Balcani de pildă? Într-o şedinţă se discuta despre unele
lor, prin faptele lor, prin toată conduita a fost şi este ţara noastră, este România ortodoxă elemente care ar fi foarte potrivite de recrutat în
lor; ei au trăit şi încă mai trăiesc în cu tineretul acesta de jertfă care, în sfârşit, a luat de partid, dar dacă erau cumva creştini care merg la
mijlocul acestui popor. Ei au dovedit, în coarne taurul comunismului şi al tuturor străinilor biserică… „Cutare membru de partid este bun,
sfârşit, că din frageda lor tinereţe s-au care şi-au vândut conştiinţa şi neamul. Însă nu este dar nu vezi că merge la biserică, îşi botează copiii,
jertfit pentru adevărul acesta ortodox. suficient să admirăm ostenelile şi nevoinţele lor, ci îşi cunună feciorii?” – şi nu-l mai puteau înscrie
Acum, pentru noi, cel mai important mai trebuie să le încercăm şi noi, pe pielea noastră, în partid. Pe de altă parte, noaptea, de pe la ora
este să ne apropiem de jertfa lor cât mai căci aşa s-a plămădit ortodoxia asta până astăzi. unu, îşi cununau copiii lor în mănăstirea Bistriţa,
mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire - Nu vedeţi că acum fac experimente pe noi cu vaccinul în paraclisul Sf. Ioan de la Suceava, membrii de
la Dumnezeu prin ei. Domnitorii noştri Gardasil…, despre care se spune că ar avea drept partid, şi nu membrii oarecare, erau oameni de
n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte efect sterilizarea… elită ai partidului, cu mare răspundere. Se făceau
moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane - Experienţele care se fac pe noi, încât au ajuns să şi cununii, se făceau şi botezuri. Mi-aduc aminte,
făcătoare de minuni, însă au intervenit şi ucidă şi tineretul şi copiii aceştia, sunt asemenea veneau, erau anumite zile frumoase aşa pe care le
aşa am obţinut pe cuvioasa Paraschiva, experimentelor iudaice făcute pe poporul evreu. Nu sărbătoreau ei şi aveau icoane acasă, sechestrate de
aşa am obţinut icoane făcătoare de vedeţi cu câtă ură s-au pornit asupra pruncilor noştri? la diferite mănăstiri, biserici, muzee, veneau cu nişte
minuni, la care se închină tot poporul Întocmai ca la Naşterea Mântuitorului când iudeii cadouri de rămâneai uimit de câte o icoană veche de
astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, căutau să-L ucidă pe Hristos şi au omorât atâţia vreo 5-600 de ani. Printre camerele securităţii era şi
valori aduse din lumea aceasta ortodoxă prunci nevinovaţi; îl luau de la pieptul mamei lor, îl un depozit pentru icoane şi obiecte de cult de mare
şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu treceau pe sub sabie fără pic de milă, şi asta numai valoare luate de prin mănăstiri.
cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi pentru ura şi mânia lor împotriva lui Hristos. Astăzi - Şi ce s-a întâmplat cu aceste obiecte? Au mai fost
ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de asistăm la acelaşi fenomen. Distrug viţa română din recuperate?
năvălirile şi greutăţile istorice prin care pântece, să nu cumva să se mai perpetueze ortodoxia - Nu, nici vorbă, s-a făcut comerţ cu ele peste hotare.
am trecut în decursul timpului, moaşte în lume. Este aceeaşi metodă dar sub altă formă, cu Mi-aduc aminte, într-una din zile, i-au adus unui
şi icoane care au acoperit pământul cu aceeaşi ură, aceeaşi răutate, sălbăticie şi până azi. stareţ de la o mănăstire, cea mai veche şi frumoasă
rugăciunea şi cu prezenţa lor. Dar şi Aici se vede cât îi doare sufletul pe cei din guvernul icoană luată de la mănăstirea Putna şi dată acestui
secolul acesta al XX-lea, care a rodit României, că în loc să ofere copiilor din şcolile stareţ, care era omul de petreceri şi de mese şi omul
aceşti tineri care au luat drumul crucii noastre altfel de bunuri, cărţi, ajutoare materiale, lor. Ei, securiştii, preferau să se adăpostească şi să
- Dacă Biserica noastră şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte îmbunătăţirea şcolilor, să se ocupe de formarea lor se distreze aici, la mănăstiri, unde era totul gratuit
Ortodoxă îşi va lepăda că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi culturală care să fie cât mai aproape de adevărul şi călugării obişnuiţi cu „duhul ascultării”. În
credinţa strămoşească şi va totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor istoric şi de tradiţia poporului nostru creştin – aşa sărbătorile Crăciunului, în mănăstiri, se tăiau câte
nesocoti canoanele Sfinţilor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele ca să le dea o mângâiere şi materială şi spirituală - doi-trei porci, doi mergeau la securitate, şi unul care
Părinţi, atunci, cu durere o lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor ei îi omoară. Dacă ei nu au avut acest interes până rămânea pentru zilele în care veneau ei la mănăstire,
spun, Biserica oficială va fi sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial acum, s-au trezit deodată acum mari protectori ai cu tot cu familii.
prăbuşirea noastră… şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea copiilor – că pe de o parte ei apar ca nişte îngeri, dar - Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoa-
îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri. pe de altă parte sunt nişte demoni împieliţaţi. De ce scă colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor
Toate popoarele acestea din Răsăritul Europei au trecut prin cenzura n-ar veni sub o formă umană în ajutorarea familiilor morală sau mai multă sminteală s-ar face?
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
- Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă la realizarea sfinţilor, savanţilor, a oamenilor de creaţie. Ele sunt cele care

-V e
Ă
mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului au umplut bisericile, au umplut mănăstirile cu feciori, cu preoţi care

D
PE ă py
nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor nostru. Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, slujesc neîncetat liturghia în bisericile şi mănăstirile noastre. Ele sunt
Bisericii. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, cele care au ostenit zi şi noapte, la pieptul lor au ţinut copiii, acolo i-au
Co

dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest mizeria şi criza financiară – mamele n-ar trebui să- întors cu ochii spre Maica Domnului în rugăciune, i-au îndumnezeit şi i-
regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, şi lase copiii să se ducă de la 6-7 ani prin ţările au crescut în duhul acesta ortodox, aşa după cum şi creştinismul nostru se
pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă naşte astăzi în peştera Betleemului, în sfânta familie a Fecioarei Maria şi a
M

de partea regimului – pentru că intenţia lor era să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. dreptului Iosif. Ele, mamele, duc mai departe toată
să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii frumuseţea, în obiceiurile, colinzile, cântecele lor
comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi de doruri, de noapte şi de zi deasupra copilaşului,
acestea nu erau decât de faţada lumii. Dar pe de plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi
altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? de copilul lor plecat de acasă. Şi iată asta este urgia, cântările poporului nostru.
Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, crima şi pacostea asta venită peste noi - răutatea Mamele care au refuzat să vaccineze copiii, deşi nu au
când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de prea multe cunoştinţe medicale, dar prin experienţa
vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt ani. Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca lor practică şi bunul lor simţ, şi-au dau seama că tot
realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în ceea ce apare aşa deodată nu e lucru curat şi simt
cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte că nu e bun pentru copilul lor, pentru că au această
un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de nu ştiu încotro mai mergem, pentru că acum nu mai experienţă frumoasă de zeci de ani şi se opun la tot
revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea avem justificare că suntem în vreme de prigoană, ce apare aşa în afara lucrurilor normale cu toată
ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem puterea lor, să apere cu tărie sănătatea pruncilor
securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi ortodoxia ecumenismului. lor, şi sănătatea trupească, şi sănătatea sufletească.
s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul - Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină Pentru că cine socoteşte să ia viaţa aceasta trupească
poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a prin ucidere, prin mizerie, prin lipsuri… sunt
copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii… dispuşi să ia şi viaţa sufletească. Şi de aceea mamele
necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce - Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda au acest bun simţ şi intuiţie duhovnicească de a
măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele apăra cu toată puterea viaţa şi frumuseţea acestor
să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica tineri, lăsaţi de Dumnezeu ca să umple raiul cu ei. La ora actuală este o
la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai oficială va fi prăbuşirea noastră… - Cum vedeţi întoarcerea tinerilor români în ţară odată cu criza aceasta situaţie cum nu se poate
mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai - Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că financiară care a cuprins toată lumea? mai degradantă în rândul
crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat - Poporul român poartă azi nişte asemănări cu istoria poporului evreu. oamenilor Bisericii. Nu
cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se Poporul evreu a fost în robia egipteană, a fost în robia babiloniană, a suntem noi în măsură să-i
predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid. fost în toate greutăţile şi conflictele pentru că este singurul popor din discredităm, dar n-au ştiut
tulbure a comunismului. E o defăimare a harului - Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la istorie care mereu a arătat o nemulţumire până în zilele noastre. Au cerut decât să se măgulească pe
lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu cred că a trecut cu primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme la început să li se dea conducători - li s-au dat bătrâni să-i sfătuie. Au lângă acest regim, condam-
vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă cerut după aceea judecători – bătrânii nu sunt buni – le-a dat Dumnezeu nat de întreaga umanitate
pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la judecători. N-au fost buni nici judecătorii – au cerut să aibă prooroci. Le- de azi. şi, pe de altă parte,
noştri din închisori şi de prin munţi. Nu ierarhii şi noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în a dat Dumnezeu prooroci - n-au fost buni nici proorocii. Apoi au cerut s-au folosit de popor ca să-i
preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe să aibă regi. Le-a dat Dumnezeu regi şi împăraţi – dar n-au fost buni nici atragă de partea regimului
din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat împăraţii. Au cerut de la Dumnezeu să continue în istorie să stăpânească – pentru că intenţia lor era
copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. Ce se atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi lumea. Iată că Dumnezeu le-a dat să stăpânească lumea, pentru că unde să-i vadă poporul pe capii
citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, jertfele mamelor. este un evreu, acolo este şi pofta de stăpânire, pentru că acesta a fost Bisericii alături de capii
care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei - astăzi le - Cu prilejul acestor sărbători doriţi să transmiteţi idealul şi în viaţa, şi în visele lor – să stăpânească. Pentru că ei mereu au comunişti, şi aşa îşi câştigau
trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ceva mamelor?… fost şi sunt într-o nemulţumire continuă. Reluând ideea de mai înainte, credibilitatea.
ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste - Mamele au fost şi rămân creştinele care au contribuit tot ei au născut şi revoluţia franceză, ei au născut şi naţionalismul şi ideea
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
de naţiune. Dar pe de altă parte tot ei au născocit şi lupta între naţiuni şi acum vin copiii noştri de dincolo, îi sfătuiesc să vină mai cu grijă, mai cu

-V e
Ă
deznaţionalizarea. „Trebuie să le desfiinţăm, trebuie să venim cu revoluţia atenţie, şi să dea cu adevărat cinste şi valoare acestui pământ sacru de

D
PE ă py
franceză să spunem omului despre egalitate, fraternitate şi libertate”, unde ne tragem şi hrana noastră şi sănătatea noastră. De aceea socotesc
aceste principii care nu sunt decât utopie. Sigur că nu se poate vorbi de că e o binefacere de la Dumnezeu ca să revenim aici, să ne putem lucra
Co

egalitate, pentru că una este tata, alta este mama, altul este feciorul mai pământul cu mai puţini dolari sau euro şi să ne putem găsi aici în sărăcia
mare. Că stea de stea se deosebeşte în strălucire… alta este slava lunii, alta noastră, aşa cum au lucrat şi strămoşii şi părinţii noştri de altădată, că
este slava stelelor, alta este în sfârşit viaţa societăţii din lumea noastră. nu s-au dus peste hotare să cerşească la unguri, să cerşească la germani,
M

De aceea ei au venit şi au născocit comunismul, au născocit revoluţia din să cerşească în ţările galice existenţa lor. A stat aici, a muncit pământul,
98 din Rusia, au născocit marxismul şi au măcinat creştinismul rusesc. a creat doina lui Eminescu, aici a creat poezia lui Alecsandri, amintirile
Ortodoxia rusească a fost decimată de această concepţie iudaică, concepţie lui Creangă, suferinţa cântată în versuri de Radu Gyr, Nichifor Crainic şi
care vine şi până în zilele noastre. Acum sigur că tânărului acesta al nostru, toţi marii noştri oameni de cultură, toţi cântăreţi ai vieţii noastre creştine
scos din rădăcinile fireşti ale credinţei, ale ortodoxiei, punându-i-se la ortodoxe. De aici ar fi bine să reînnodăm firul acesta şi să reluăm mai
dispoziţie farmecul acesta al televizorului, al calculatorului, aceste tehnici departe viaţa în pregătirea noastră pentru veşnicie. şi dacă nu ne-a binecuvântat
răufăcătoare pentru om, pe lângă binefacerile lor – sigur că a devenit un om Masoneria stă la pândă să vadă când se prăbuşeşte muntele acesta, Dumnezeu prin suferinţele
răzvrătit, un om dezrădăcinat din ascultare, din dragoste faţă de familie, bastionul Ortodoxiei – au răbdare. Se pare că suntem printre ultimii lor, măcar să aducem la
de părinţi. Iată acum, la 8 ani, copilul, aduce în casă pe iubita lui, mama supravieţuitori ai Ortodoxiei. lumină sfinţenia lor şi să ne
îl primeşte şi de aici încep căsătoriile acestea dezastruoase, de probă. închinăm lor ca unor sfinţi,
Trăiesc câte şase-şapte ani, zece ani aproape şi în cele din urmă, poate care se roagă pentru noi. Cu
se iau, se căsătoresc cu mare greu. Şi fac şi ei cununia religioasă datorită cât noi vom avea mai mulţi
presiunii părinteşti. Ce iese din aceşti doi tineri consumaţi, epuizaţi, după sfinţi, oficial şi neoficial, cu
o trăire de viaţă de la 5-6 ani? Ce oameni pot să mai iasă din ei? Şi iată- atât şi mila lui Dumnezeu
ne, poporul nostru, un popor babilonian. Şi a venit Dumnezeu cu mânia va fi peste noi şi vom putea
Socotesc că e o binefacere Lui astăzi şi ne-a împrăştiat în toată lumea, ne-a împrăştiat în lumea avea îndrăznire înaintea lui
de la Dumnezeu ca să întreagă şi am ajuns să nu mai trăim nici măcar într-o unitate, cum trăia Dumnezeu, prin sfinţii şi
revenim aici, să ne putem poporul evreu, - ei erau oarecum într-o conservare permanentă; ei totuşi martirii noştri.
lucra pământul cu mai îşi păstrau identitatea lor religioasă şi naţională. La râul Babilonului,
puţini dolari sau euro şi să cântarea acesta pe care o avem noi în Biserică, şi plânge foarte frumos
ne putem găsi aici în sărăcia înstrăinarea noastră de patria pământească şi cerească. „Cum să cântăm
noastră, aşa cum au lucrat şi cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita Ierusalime, uitată
strămoşii şi părinţii noştri să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi
de altădată, că nu s-au dus voi aduce aminte de tine”. Ei bine, vedeţi dumneavoastră, acest tineret al
peste hotare să cerşească la nostru a uitat de tot – nu mai are Ierusalim, nu mai are biserică, nu mai
unguri, să cerşească la ger- are şcoală, nu mai are armată, nu mai are regi, nu mai are împăraţi, nu
mani, să cerşească în ţările mai are cărturari, nu mai are învăţători, nu mai avem conducători… Toţi
galice existenţa lor. netrebnici ne-am făcut – şi atunci mânia lui Dumnezeu vedeţi cât este
de mare! Iar aceste fenomene de acum în care străinii ne iau şi ne aruncă
în graniţele noastre poate să fie şi o revenire, şi un început de pocăinţă de
toate fărădelegile şi răutăţile pe care le-am făcut şi le facem şi acum. Păi se
vede şi de la distanţă planul acesta diabolic pe care îl fac asupra noastră.
Unde s-a mai pomenit ca o ţară ortodoxă ca România să mărşăluiască pe
străzile Bucureştiului, capitala noastră curată şi sănătoasă de altă dată,
cu obiceiurile şi frumuseţea lui ortodoxă – să găzduiască acum aici toate
blestemăţiile pământului, să transformăm pământul acesta de sfinţenii,
de rai, în loc de pângărire şi de spurcăciune a fărădelegilor?! Şi faptul că
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
ce se mAI
mAI AUDe De TANAcU? preoţilor, iar preoţii au datoria de a primi orice gâtul părintelui. El, chiar dacă era mai ameţit, nu a

-V e
Ă
Interviu realizat de Victor roncea bolnav care vine să le ceară ajutorul. Dar, din păcate, renunţat la citit şi a mers mai departe cu molitfele.

D
PE ă py
Părinte, cu ocazia acestor sărbători, aţi putea să adresaţi un cuvânt de ierarhia bisericească nu numai că ca nu a explicat Şi i-a citit în seara aceea, i-a citit la miezul nopţii,
încurajare pentru Părintele şi maicile de la Tanacu, care suferă închisoare însemnătatea rugăciunilor Bisericii, ci s-a lepădat i-a citit a doua zi, şi a adormit femeia. A dormit
Co

pe nedrept? chiar de unele rânduieli bisericeşti, întocmite cu atâta liniştită vreo patru, cinci ore. Când se trezeşte, nu
Dar eu am stat 6 ani închis, fără să am privilegiul de a mă bucura de grijă şi evlavie de Sfinţii şi marii Părinţi ai Bisericii. mai avea nimic, era complet sănătoasă. Iată unul din
sărbătorile acestea frumoase ale Ortodoxiei în libertate, în sânul familiei De unde să aibă judecătorul noţiuni în ce priveşte efectele acestor rugăciuni. Şi la câte astfel de cazuri
M

sau în sânul Bisericii. Dar am avut marea bucurie să simt că, aşa prigonit cazurile de demonizare şi întreaga viaţă a cultului n-am mai fost eu martor!
cum eram, sunt de fapt în chiar sânul Părintelui ceresc. Aşa şi părintele nostru ortodox? Un om normal nu şi-ar putea Da, se pare că Biserica s-a pliat întocmai poziţiei
Daniel, dacă reuşeşte, să se bucure de starea asta de umilinţă şi smerenie, imagina că un preot, care a dat dovadă de dragoste şi mass-mediei şi era cât pe ce să desfiinţeze aceste
trăind într-o lume a tâlharilor, lipsită de orice bun simţ. El trebuie să devotament faţă de enoriaşii săi, să răstignească un practici şi rugăciuni din viaţa bisericească.
gândească anume că nu suferă degeaba, ci undeva, în trecutul lui, al copil, fata aceasta, că a legat-o, lăsând-o în chinuri Bine, dar cine au întocmit aceste molitfe? Cele mai
părinţilor, moşilor sau strămoşilor lui, cineva a făcut o greşeală şi acum a să moară de foame şi de sete. Numai un om bolnav cunoscute sunt încă din secolul IV, molitfele Sf.
picat pacostea pe el ca să ducă să răscumpere povara asta a trecutului. Şi putea să se gândească la aşa ceva. Dar în spatele Vasile şi apoi cele ale Sf. Ioan Gură de Aur. Cine
această cruce nu este o osândă, ci ea este o mare vrednicie. Cât priveşte acestor regizări este de fapt un sistem demonic, care spune să nu se mai citească molitfele Sfântului
anii pe care îi duce în puşcărie, sunt nişte ani, nu obişnuiţi – pentru că urmăreşte să denigreze Biserica Ortodoxă, regie Vasile este ca şi cum ar spune că nu mai sunt valide
una e să stai într-o elită de oameni de deţinuţi politici, aşa cum am stat la care din păcate au participat chiar fii ai acestei rugăciunile în Biserica Ortodoxă. Am terminat – nu
noi în închisori, şi alta este să stai într-o mocirlă de haiduci, de borfaşi, Biserici. Păi ce ar face ei într-un spital de nebuni, se mai face Maslu, nu se mai fac rugăciuni pentru
de ţigani, de tot ce are societatea mai urât. Desigur că îi vine foarte greu de alienaţi? Nu-l pune pe cel bolnav în cămaşa de bolnavi, şi poate niciun soi de rugăciune. Şi atunci
lucrul acesta, dar cu cât va răbda acum această stare de lucruri, cu atât forţă? Nu-l ţine legat acolo de picioarele patului câte probabil ne vom aştepta la o vindecare aşa din senin,
Dumnezeu îl va pune într-o stare mai aleasă, în care se va bucura de toată 24 de ore? Şi cine ştie dacă îi mai dă careva o cană de în afara harului lui Dumnezeu. Şi Tainele ce rol mai
Să ştiţi că toate aceste necinstea şi orbirea acestor oameni care l-au pus acolo. apă. Dar câţi mor acolo şi nu mai cercetează nimeni? au, dacă noi spunem că este o înapoiere a Bisericii
metode de denigrare a Sfinţia voastră cum aţi privit această poveste dureroasă cu Tanacu? Că intră cu o boală în spital şi ies cu cinci boli – de prin citirea acestor vechi rânduieli? Dacă citim
Bisericii nu vor putea opri Bineînţeles că procesul Tanacu nu este un proces obişnuit pentru nişte aceste lucruri nu se mai interesează nimeni. molitfele Sf. Vasile nu înseamnă că ne întoarcem
credinţa poporului român, oameni oarecare ai dreptului civil, juridic; acest proces necesita oameni Oare cât de intenţionaţi au fost oamenii aceştia de în Evul Mediu, că asta ar însemna că dacă citim
care dintotdeauna a alergat capabili să înţeleagă procesul spiritual al evenimentelor, oameni ai Bisericii. la Tanacu să ucidă? Oare era pentru prima dată Evanghelia ne întoarcem în antichitate. Şi în Evul
şi va alerga la rugăciunile Pentru că este lucru puţin credibil ca un tânăr intrat la mănăstire la 4- când Părintele Daniel citea molitfe de dezlegare unor Mediu nu au fost Sfinţi care se rugau pentru lume?
Bisericii de tămăduire a 5 ani să ajungă un criminal ordinar şi să fie acuzat de crimă. Pentru demonizaţi? Câţi nu se fac sănătoşi prin aceste rugăciuni din
neputinţelor trupeşti şi că adevărul care s-a pus în valoare a fost numai ceea ce s-a prezentat în Păi, îmi aduc aminte, pe vremea mea, eram începător tradiţia bisericească? Nu este o tradiţie inventată
sufleteşti, care se înmulţesc gazetă. Şi tot primele informaţii ale ziarelor au fost preluate mai departe şi la mănăstirea Durău, prin 938. Era a treia zi de de Părintele Daniel de la Tanacu, este o practică
din ce în ce mai mult. de toate instanţele judecătoreşti. La aceasta a mai contribuit şi atmosfera Paşti şi oamenii continuau să vină la mănăstire folosită de vechii Părinţi ai Bisericii şi, cu toate că
Dacă citim molitfele Sf. creată de cei ce s-au lepădat de el – pentru că el a fost un preot care a cu cei bolnavi, cu căruţele cu boi. Şi se aud dint- erau mai înapoiaţi, vindecau mai multe suflete decât
Vasile nu înseamnă că ne cam incomodat, din toate punctele de vedere, mă refer la conducerea odată ţipete şi răcnete – o femeie de la Fărcaşa vindecăm noi, cei păcătoşi de azi. Păi, câţi părinţi
întoarcem în Evul Mediu, bisericească pe care a avut-o acolo. Acest proces trebuia să revină unei era grav bolnavă, demonizată. O prietenă de-a ei a nu vin aici, la mine, cu copiii lor care nu pot dormi
că asta ar însemna că comisii foarte serioase, mai exact unor duhovnici, unor oameni care să legat-o cu nişte aţe, a pus-o în căruţă şi a adus-o la noaptea? Plânge şi răcneşte bietul copil de parcă n-
dacă citim Evanghelia ne cunoască rânduielile bisericeşti şi care le mai şi pun în aplicare. Pentru mănăstire. Părintele Pahomie, bătrânul, le spune ar fi om. Ei bine, aceşti copii capătă astfel vindecare,
întoarcem în antichitate. că avem de-a face cu nişte oameni care nu au habar de rânduiala citirii credincioşilor: „Din seara asta ţine toată lumea post liniştire, chiar dacă medicii nu le găsesc nicio cauză
molitfelor Sfântului Vasile cel Mare, rânduiala de alungare a duhurilor şi rugăciune, până când i se citesc toate rugăciunile şi nu le acordă nicio şansă. Însă, să ştiţi că toate
necurate care stăpânesc sufletul unui om. necesare”. Şi părintele s-a apucat de citit molitfele, aceste metode de denigrare a Bisericii nu vor putea
Deci aceste rânduieli nu sunt ceva străin de duhul Bisericii… cu ea bolnavă, în faţa icoanei Maicii Domnului; o opri credinţa poporului român, care dintotdeauna
Era de datoria Bisericii să explice însemnătatea rânduielilor şi rugăciunilor ţineau vreo trei femei. Când ajunge părintele pe la a alergat şi va alerga la rugăciunile Bisericii de
care se citesc la cei bolnavi cu trupul, sau cu sufletul, pentru că Evanghelia molitfa a treia a Sf. Ioan Gură de Aur, sare femeia în tămăduire a neputinţelor trupeşti şi sufleteşti, care
spune clar că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi – de sus de sub epitrahil şi se repede în gâtul părintelui. se înmulţesc din ce în ce mai mult. Şi dacă acest caz
aceea Însuşi Mântuitorul îndeamnă bolnavii să alerge la rugăciunile Cu greu au reuşit credincioşii să-i scoată mâinile din de la Tanacu a avut un sfârşit tragic,
30 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 31

U stir ht
O a
TR nă rig
asta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost rADU Gyr sAU

-V e
Ă
făcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată DesPre GrATUITATeA eroIsmUlUI

D
PE ă py
dreaptă, trebuie să fie un om credincios, un om duhovnicesc. În viaţa Pr. Gheorghe calciu
bisericească nu se merge cu calcul, cu dovezi şi cu părerile gazetarilor.
Co

Trebuia adunaţi vreo patru, cinci duhovnici îmbunătăţiţi din ţara asta, Eroismul este o stare de spirit. Ea aparţine unei generaţii, unui popor,
să-l fi pus la încercare, în ce măsură este sănătos cu mintea, cu sufletul şi sau persoanelor singure. Sensul pe care îl dăm noi eroismului în
cu inima şi aceştia să dea un verdict, oameni care cunosc viaţa şi realitatea această accepţie nu are nimic de-a face cu eroismul militar, nici măcar
M

duhovnicească a lucrurilor. Iar dacă totuşi este condamnat, mai există şi cu eroismul cruciaţilor, celor de
nişte protecţii, pentru că acest om a servit Biserica lui Hristos – era firesc bună credinţă. Această categorie
un regim adecvat. Pentru că trebuie să-l redai societăţii mai bun decât l-ai de eroi sunt circumstanţiali, tran-
luat. Care este rolul închisorilor? Nu îl vâri acolo şi nu-l mai vezi zece ani zitorii, determinaţi de spiritul
până când a ieşit din puşcărie, ci urmăreşti o îndreptare a lui… Dar omul vremii, de entuziasmul creat local
acesta sigur stă nevinovat, şi bineînţeles şi măicuţele dimpreună cu el. şi temporar, sau de apelul unor
Toate aceste lucruri rămân o pată puternică pe seama Bisericii Ortodoxe. persoane harismatice care pun în
Începând din secolul IV şi până astăzi, există în molitfelnicele bisericeşti faţa unei generaţii un scop precis
aceste tipuri de rugăciuni, de exorcizare şi timp de atâtea secole poporul şi tangibil.
s-a servit de ele. Este o necinste şi insultă adusă popoarelor creştine, Eroismul gratuit este cel care nu
implicit. Cine nu cunoaşte măreţia acestor molitfe ale Sfinţilor Vasile vizează o victorie în materie, ci
cel Mare şi Ioan Gură de Aur, stâlpii Ortodoxiei, nu cunosc şi nu trăiesc în spirit. Incertitudinea victoriei
nimic din ortodoxia noastră. nu impietează eroismul persoanei
Rugăciunile de exorcizare sunt consemnate în mai multe manuscrise, care îl practică, aşa cum pocăinţa
astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan cuiva nu impietează asupra per-
Gură de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 3), f. 20; – pt. Molitfele Sf. Vasilie severării în ea, chiar dacă nu avem
cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. ), Grotaferrata, f. 05; Sinaiticus 973 certitudinea că suntem mântuiţi.
(sec. 2), f. 06; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis Taina mântuirii stă în mâna
G.b.2.VI (sec. 3), f. 84. Cele mai vechi rugăciuni de alungare a dracilor s- Domnului, taina eroismului stă în devoţiunea celui care a primit harul Eroismul este o stare de
au păstrat în Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele acestei virtuţi. Eroismul lui Don Quijote era unul gratuit. El a pornit spirit. Ea aparţine unei
mai importante manuscrise liturgice din lume, în care apare pentru prima lupta împotriva duhurilor rele, a strigoilor, a cavalerilor răi, fără o altă generaţii, unui popor,
dată textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur. ţintă, dincolo de dorinţa de a-i birui. Eroul (nu în sens de personaj) tragic sau persoanelor singure.
se distinge de orice alt erou prin neaderare la istorie şi la temporalitate. Sensul pe care îl dăm noi
El trăieşte într-o altă dimensiune care este cea mistică. Toate eroismele eroismului în această
gratuite sunt mistice, chiar dacă nu apar explicit ca atare. accepţie nu are nimic de-a
Propensiunea spre eroismul gratuit al lui Radu Gyr mijeşte încă din opera face cu eroismul militar,
lui de tinereţe, probabil, cu puţin înainte de contactul lui cu Mişcarea nici măcar cu eroismul
legionară, care teoretiza un eroism gratuit – programat. Tinereţea lui cruciaţilor, celor de bună
Radu Gyr se dezvoltă sub steaua acestui eroism care era al generaţiei credinţă. Această categorie
lui. După apariţia României Mari, visată de atâtea generaţii din secolele de eroi sunt circumstanţiali,
anterioare celui de al doilea război mondial, generaţiile noi, din 22 şi tranzitorii, determinaţi
ulterioare, erau contaminate de „visul” antecesorilor lor şi nu puteau să-şi de spiritul vremii, de
găsească un echilibru pentru a-şi justifica existenţa într-o Românie Mare, entuziasmul creat local şi
diferită de cea visată. Opţiunea lor s-a îndreptat spre purificarea morală a temporar, sau de apelul unor
naţiunii, spre asanarea sufletească a unui neam lovit de toate calamităţile persoane harismatice care
modernismului, care, atunci, ca şi acum, aducea o înţelegere neconvenabilă pun în faţa unei generaţii un
a libertăţii şi a egalităţii, pentru un popor ieşit de curând din lanţurile scop precis şi tangibil.
3 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 33

U stir ht
O a
TR nă rig
unei robii politice şi influenţionale ale marilor puteri creştine şi păgâne. de litere şi, mai ales, asupra tinerilor, a fost, şi în Pancha, nu este decât groparul eroului nebun. În

-V e
Ă
Numai astfel se explică eroismul gratuit al generaţiilor pe care le-am multe cazuri mai este încă, extraordinară. Tipurile urmă, Sancho Pancha îşi va certa mereu şi-şi va

D
PE ă py
pomenit, atracţia sacrificiului şi punerea totală a lor sub scutul naţiunii şi moderne privesc mai suspicios opera aceasta, tinerii propti-n călcâie măgarul lui cuminte. Va da din cap
sub binecuvântarea Bisericii. Ei trăiau sub zodia lui Eminescu, nu numai nu prea înţeleg gratuitatea eroismului donquijotesc, prostimea: Este nebun! Dar eu voi merge numai
Co

ca gândire şi poezie, ci şi ca situare în conceptul împlinirii într-un timp oprindu-se mai mult asupra comicului situaţiilor suflet şi numai vis ’nainte.
infinit, expus în arta poetică a lui Eminescu, din poezia La Steaua: „Era româneşti, dar în perioada anterioară modernizării Cum ar putea un tânăr din vremea noastră, care
pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem şi nu e!” excesive a lumii apusene şi a blazării generaţiilor, ascultă muzică rock şi-şi vopseşte părul în două sau
M

magnetismul eroului lui Cervantes era irezistibil cinci culori, să înţeleagă asta: A merge numai suflet
pentru cei care înţelegeau că au o chemare dincolo şi numai vis ’nainte? Visul lor este lipsit de suflet,
de limitele lumii acesteia. protestul lor faţă de vidul societăţii se poate exprima,
Este impropriu să faci afirmaţii într-un domeniu atât cel mult, prin numărul de cercei trecuţi prin nas,
de fulgurant şi atât de sensibil ca sacrificiul gratuit urechi sau alte părţi ale trupului. Dar, fără îndoială,
al unui erou care nu aspiră la victorii de spectacol, dincolo de aceste acte materiale, există încă ceva.
care nu consideră lumea o scenă şi care nu joacă Poezia lui Gyr nu are umor, nimeni nu-şi râde de
un teatru de exhibiţie. Înţelegerea se conturează donquijotismul lui, toţi îl compătimesc, sau îl evită, ca
din integritatea poeziei, neclamoroasă şi cuminte pe un nebun viteaz care şi-a asumat nebunia vitează
în expunere, la prima vedere, dar cu un fluviu într-o lume îngropată în materia şi cuminţenia ei.
subteran de semnificaţii care te invadează treptat, Ceea ce scrie Gyr în poezia lui, nu este o îndemânare
confiscându-ţi sentimentul şi mişcarea sufletească. poetică, nici o falsă suferinţă pe care poetul şi-o
Gyr expune compact detaliile, cu aceeaşi minu- poate însuşi ca pe ceva real, ci o premoniţie, o înainte
ţiozitate cu care o face şi Cervantes, dar relatarea este vedere şi o înainte trăire a unei suferinţe şi a unui
la persoana întâi, poetul nu-şi ascunde identificarea ideal intangibil, dar cu atât mai de dorit, pentru că
Ceea ce scrie Gyr în poezia Eroismul gratuit al lui Gyr nu este o consecinţă a şederii lui în închisoare, sa cu eroul. Nu ascunde nici atracţia exercitată de şi idealul şi poetul se plasează dincolo de condiţia
lui, nu este o îndemânare unde claustrarea, întoarcerea spre sine, contemplaţia şi rugăciunea devin, ideal asupra lui şi nici inutilitatea sacrificiului său umană obişnuită. Purtându-şi cu mândrie armura,
poetică, nici o falsă cu necesitate, modul de a trăi viaţa şi a învinge opresiunea născută din eroic. prin lumea meschină, poetul se consideră unic şi
suferinţă pe care poetul şi-o simplul fapt al reeducării spaţiului de mişcare fizică şi spirituală. Germenii chiar este unic printre tipurile umane comune în
poate însuşi ca pe ceva real, unei asemenea disponibilităţi pentru sacrificiu apar încă din tinereţe. Una Voi râcâi cu grijă rugina de pe za care se desfăşoară.
ci o premoniţie, o înainte din poeziile sale în care sunt subsumate elemente de sacrificiu gratuit prin Şi-n pod găsi-voi spartă o chivără. M’auzi?
vedere şi o înainte trăire substituirea persoanei este Domnişoara Lizeta, dedicată tatălui său, fost I-oi drege buza ştirbă la loc, din mucava Hei! Nimeni n-o să poarte veşmânt medieval
a unei suferinţe şi a unui actor la teatrul naţional din Craiova. Şi o voi strânge-n braţe lung timp, cu ochii uzi. Mai scump ca zaua ştearsă cu trudă de rugină.
ideal intangibil, dar cu atât Mi-ai ascuţi de-o piatră cu gându-n lume lancea Ca Rosinanta, nimeni n-o să mai aibă cal
mai de dorit, pentru că şi Domnişoara Lizeta a murit Şi-o noapte aştepta-voi în friguri zorii când, Şi nici în vis ca visu-mi să ardă de lumină.
idealul şi poetul se plasează Şi niciun clopot nu a dăngănit Mi-oi săruta mârţoaga pios pe botu-i blând,
dincolo de condiţia umană Ca freamătul în aer să şi-l piardă Pornind călare-alături cu soarele din Mancha. Sfinţenia cavalerului pe urma castelor de fum, cu
obişnuită. Şi nu s-a înclinat măcar un steag cernit. trupul lui însângerat şi vânăt de ciomege va rămâne
Gyr, ca propriul său erou, nu citeşte cărţile autorilor veşnic un mister şi o zonă interzisă hangiilor şi
La poartă, de romane cavalereşti. El ştie ceea ce Don Quijote bucătarilor lumii. Prezenţa lui Gyr – Don Quijote
Căci domnişoara locuise-ntr-o mansardă nu ştia: că dincolo de evenimentele osificate ale în lumea hangiilor apare ca o provocare la nebunie.
Domnişoara Lizeta e moartă. lumii acesteia, dincolo de cimitirul istoriei, demonii Cuminţii ştiu că lumea merge înainte prin nebunii
Cum, cum? Nu s-a găsit niciun ins distrugerii spirituale lucrează neobosiţi. Trăind în duhului şi ei nu vor ca ceva să se schimbe. De aici şi
S-aprindă lumânarea ce s-a stins? această lume a aparenţelor materiale, Gyr îşi are ca vrăjmăşia împotriva acestei categorii de nebuni.
însoţitor lumea că înţelepciunea ei cu aripi frânte, Când Iisus, în ţara Gadarenilor, alungă dracii din
Dar cea mai programatică poezie de tinereţe a lui Gyr este Don Quijote. lumea cuminte şi supusă legilor care o conduc, dar cel îndrăcit, îngăduindu-le să intre în turma porcilor
Fascinaţia operei lui Cervantes asupra poeţilor, filosofilor, a oamenilor el ştie că acest tip uman, reprezentat de Sancho care se şi îneacă din cauza asta, cetăţenii gadareni
3 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
vin la El şi-I cer să plece din ţara lor. Este ca şi cum I-ar fi spus: „Lasă-ne Sunt Unamuno parcă, nici eu nu ştiu precis,

-V e
Ă
în pacea noastră să ne creştem porcii, cum i-am crescut şi până acum. Noi Identitatea certă m’ar ţine’ncătuşat.

D
PE ă py
nici nu vrem altceva”. Privesc aici o urmă şi urmăresc un vis,
Un nebun trece prin hanuri şi castele şi răstoarnă o lume bine osificată Pe care-l ştiu că este, deşi nu l-am visat.
Co

pe temeliile ei cuminţi. Ticurile şi obişnuinţele sunt zdruncinate, Vagabondez cu gândul, convins că-l urmăresc,
schematismul sufletesc se dezarticulează, lumea se răstoarnă: Dar nu ştiu ce povară mă ţine sedentar
Şi, în zadar, de-o viaţă, mă chinui să păşesc,
M

Şi totuşi, huiduită mi-o fi armura’n drum Pe urma Rosinantei, din urma de măgar.
Eroismul gratuit este cel Şi nimeni cavalerul cel trist nu-l va’nţelege Va veni o vreme când o anumită parte a societăţii va prelua sarcina cavalerilor
care nu vizează o victorie Cât e de sfânt pe urma castelelor de fum, neînfrânţi, ce mor? Trăgând să mor alături de-o veche lumânare,
în materie, ci în spirit. Însângerat de pietre şi vânăt de ciomege. Voi auzi pe Sancho bocind şi pe preot:
incertitudinea victoriei Cum a putut să’ncapă un vis atât de mare
nu impietează eroismul Generaţia lui Radu Gyr şi generaţia noastră au trecut prin această lume În trupul ăsta firav şi slab de Don Quijote?
persoanei care îl practică, de hangii şi paznici ai unei mentalităţi instituţionale, însângeraţi de pietre
aşa cum pocăinţa cuiva şi vineţi de ciomege. Neînţeleşi şi neacceptaţi, ei au trecut printr-o lume Poate că protestul tineretului de astăzi şi de mai de ieri împotriva Generaţia lui Radu Gyr şi
nu impietează asupra măcinată de incapacităţi spirituale şi de ideea că a muri pentru un ideal, convenţionalismului social, exprimat prin inele în nas, lanţuri, fuga de generaţia noastră au trecut
perseverării în ea, chiar sau, cel puţin, a suferi pentru el este o boală psihică numită fanatism sau acasă, viaţa pe sub poduri, mâncaţi de păduchi, nu este decât o formă prin această lume de hangii
dacă nu avem certitudinea intoleranţă, după autorul care face consideraţia. viciată a Don Quijotismului generaţiilor noastre şi dinainte de noi, care şi paznici ai unei mentalităţi
că suntem mântuiţi. Taina Virgil Ierunca, în Jurnal de exil, 3 Mai, 950, scrie despre Nicu Naum, se chinuiesc să păşească din urma de măgar pe urma Rosinantei. Şi unii instituţionale, însângeraţi
mântuirii stă în mâna legionar care şi-a păstrat sufletul de „frate de cruce” până la moarte şi pe au reuşit! Mă refer la acei tineri revoltaţi care, în America, au descoperit de pietre şi vineţi de
Domnului, taina eroismului care l-a vizitat la spitalul din Paris, următoarele: „Îi sunt simpatic, nu ştiu pe Dumnezeu, idealul naţional, sacrificiul pentru aproapele, şi chiar ciomege. Neînţeleşi şi
stă în devoţiunea celui care a de ce, fiindcă fanatismelor sale de legionar intransigent, eu îi opun stările monahismul; vorbesc de tinerii care au murit în România, în 989, fără neacceptaţi, ei au trecut
primit harul acestei virtuţi. mele macerate de îndoială, de deznădejde şi de confuzie. Nu voi înţelege a le păsa dacă era „util”, fără a-şi pune problema dacă erau manipulaţi printr-o lume măcinată de
niciodată tinereţea acestor oameni care-şi convertesc puritatea, suferinţa sau nu. Ei au simţit chemarea eroismului gratuit şi au chemat-o, părăsind incapacităţi spirituale şi
şi sărăcia în voinţă de speranţă. Sunt neclintiţi şi tari. Poate pentru că pentru totdeauna urma măgarului. de ideea că a muri pentru
sunt nişte săraci cu duhul seduşi de temeritatea cruciatului”. un ideal, sau, cel puţin, a
Ierunca este un intelectual şi nu a înţeles nimic din Victor Naum şi cei Mi-o năluci, în urmă, că am învins toţi zmeii, suferi pentru el este o boală
ca el. Nu mintea seacă, oricât de subtilă (e cazul lui Ierunca ) va putea Că sunt biruitorul întregului pământ psihică numită fanatism sau
înţelege eroismul gratuit. Nu convertirea purităţii în „voinţă de nădejde” Şi că-mi adoarme ochii, blând, mâna Dulcineii, intoleranţă, după autorul
îl explică pe Don Quijote, sau pe Nicu Naum şi categoria lor, ci sensul Şi voi muri departe de morile de vânt. care face consideraţia.
mistic al luptei lor pe un tărâm interzis raţiunii, unde aceasta nu poate fi
decât bucătăreasă sau hangiu. Cât de departe de morile de vânt a murit Radu Gyr?

Însetoşat, hangii nu-mi vor întinde cana


Şi aripile morţii mi-or rupe carnea, dar
M’o strânge scutierul călare pe măgar
Şi va porni cu mine să-mi afle castelana.
Şi visu’o să-mi sărute şi-o să-mi amoarte rana.

Să fie asta o premoniţie a nebunului care nu-şi converteşte puritatea în


voinţă de nădejde, ci rămâne fidel purităţii şi gratuităţii eroismului? Va
fi o vreme, oare, în care tipul Sancho Panza va lua în spate pe nebunul
doborât să-l ducă spre împlinirea visului, la Dulcineea?
Costache Oprişan, în Poemul Noologic, spune despre Unamuno:
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
00
00
 00 – Problemă
Problemă – reAcţIe - solUţIe mi s-a spus că datorită unor turnătorii mincinoase Macel în Gaza, Paşapoarte şi Premise Biometrice).

-V e
Ă
monahia e
ecaterina
caterina Fermo la „cabinetul 2”, făcute de mai-marii Mănăstirii „Oamenii, însă, cu cât mai multe nevoi vor veni

D
PE ă py
Cernica, părintele nostru drag era căutat drept peste ei, cu atât mai mult rău vor face şi, în loc să se
(recesiune
(r ecesiune mondială, măcel în Gaza, vrăjitor şi uzurpator al „regimului”. Anii au trecut pocăiască, se vor înrăi împotriva lui Dumnezeu. Iar
Co

Paşapoarte şi Premise biometrice) şi, spre groaza şi spaima mea, văd împlinindu-se fărădelegile săvârşite de ei vor întrece fărădelegile
Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea? pas cu pas tot ceea ce dânsul a prezis cu har de la menilor din vremurile potopului. Toţi vor vor
oamenilor vor-
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze Domnul nostru Iisus Hristos, pe care L-a slujit bi numai despre rău, tendinţele vor fi numai
M

timp de patruzeci şi două de credincios până la mutarea sa. Şi îndrăznesc să zic


luni./Şi şi-a deschis gura sa şi eu vorba cu duh din patericele sfinţilor părinţi „să
spre hula lui Dumnezeu, ca să nu fie!”, şi totuşi, „ciuma” şi-a extins ghearele din ce
hulească numele Lui şi cortul în ce, iar noi (poporul), căci el constituie adevărata
Lui şi pe cei ce locuiesc în cer./ biserică, ne aflăm în dezorientare, în manipulare,
Şi i s-a dat să facă război cu şi, îndrăznesc să zic, în multă naivitate şi neştiinţă!
sfinţii şi să-i biruiască şi i s- Este trist că am ajuns şi noi poporul român (creştini
a dat ei stăpânire peste toată de 2000 de ani, creştinaţi de Sf. Apostol Andrei,
seminţia şi poporul şi limba şi fapt cu care nu încetăm să ne mândrim) să ducem o
neamul. (Apocalipsa 3: 4-7). viaţă plină de dorinţe şi împliniri materiale, căutând
Vrem nu vrem, recunoaştem chiar numai mijloacele cele mai rentabile pentru a
oficial sau pe la colţuri, am obţine maximum de avantaje materiale, cu orice
ajuns să trăim vremuri „de risc, chiar al exodului, căci iată: din 22 de milioane rele, aplecarea va fi spre rău, prietenia va avea ca
bejenie”, vorba scriitorului. am ajuns între 7-8 milioane de români, care am scop răutatea, peste tot – reaua tâlhărie, reaua
Uimirea mea a fost foarte rămas să ne luptăm cu morile de vânt pe acest constrângere, reaua izolare, reaua dezbinare. Cu
mare în primele clipe când pământ. Dacă totul s-ar opri aici şi am avea timp toate acestea, se va crede ca şi făcătorul de rău se
am realizat acestea. Îmi să gândim şi să lucrăm asupra acestui aspect, poate mântuieşte. Atunci, posedând capital mare, se vor
O dată la 30 de secunde amintesc că abia mă botezasem şi părintele Argatu, în lumina căruia că ne-am reaminti ce fericiţi trăiau străbunii noştri, tângui că nu au nimic, se vor văicări că nu au de
o bomba cade în Gaza. am primit primii paşi, ne descria cu lux de amănunte cum va cădea fără tehnologie, fără IMB-uri, ATV-uri, vile şi ajuns. Atunci vor da aurul în camăta, îşi vor creşte
Aproximativ 40 de comunismul, făcându-se praf (era în anii 985-986). Dar mai ales ne plimbări în insulele Bahamas! Şi mulţi se mântuiau procentele şi vor cere milostenie pentru a se hrăni;
palestinieni au fost ucişi spunea cum vor pătrunde cele mai puternice ispite, cele mai grave tentaţii şi mulţi se sfinţeau. Oare să ne fie chiar aşa de mirare vor plânge că nu au ce manca. Principalul scop va
astăzi în urma ofensivei din lumea largă, care se vor năpusti peste bietul popor român (care va că trăim vremuri pre-apocaliptice? Iată ce spunea fi sporirea capitalului (comorii), pentru a aduna cât
terestre israeliene, potrivit reacţiona exact invers decât ar aştepta Domnul), drogurile, crimele, marele analist al secolului XX – XXI, Ieromonahul mai multă bogăţie; şi, cu cât mai mult se va înmulţi
unor surse medicale citate desfrânările de tot felul, până la recunoaşterea oficială a căsătoriei între Serafim Rose, care a trăit în haosul Americii anilor lăcomia câştigului de bani, cu atât mai mult se vor
de AFP. Armata israeliană homosexuali şi lesbiene. Toate acestea vor pătrunde adânc în sufletul şi 70-80, şi a fost ucenic al Marelui Făcător de Minuni înmulţi şi necazurile în lume”.
a anunţat astăzi oficial că viaţa de zi cu zi a românului, zicea părintele Argatu în anii ’86. Desigur Sf. Ioan Maximovici: „Acum e mai târziu decât ni Dacă ne vom întoarce în urma cu 80 de ani, vom
un soldat al forţelor sale a că noi, cei prezenţi la astfel de prevestiri, ne înfioram, dar mărturisesc se pare. Apocalipsa se desfăşoară deja”...spunea el la observa din punct de vedere economic, social şi politic
fost ucis în luptele din Fâşia sincer că aveam o umbră de îndoială, iertată să-mi fie comparaţia (căci sfârşitul anilor ’80-’82. Au trecut de atunci aproape o stare de criză pe întreg globul pământesc, foarte
Gaza, aceasta fiind prima nu sunt nici măcar umbra lor), precum odinioară ucenicul Motovilov se 30 de ani, cred că e inutil să ne aducem aminte ce asemănătoare cu cea pe care o trăim în anul 2009... şi
victimă israeliană anunţată îndoise de înaintevederea Sf. Serafim de Sarov. Desigur credeam, poate s-a întâmplat pe Terra noastră dragă în răstimpul astfel ajungem, la ceea ce analiştii vremurilor actuale
oficial de la declanşarea aşa peste 00 de ani, cine ştie, oricum noi nu apucăm! Dar ceea ce ne acesta. Dar putem să facem măcar bilanţul anului numesc PROBLEMĂ – REACȚIE – SOLUȚIE.
operaţiunii terestre. dădea fiorii cei mai mari era proorocirea căderii bisericii instituţionale, 2008 şi începutul lui 2009. Plin de surprize „Moş Dacă lucrurile ar fi spuse de la început, pe faţă de
a conducătorilor ei, a duhovnicilor şi, implicit, a lumii întregi care se va Craciun”… sau „Moş Gerilă” sau „Ded Moroz”, către conducătorii şi guvernanţii pământului, atât
rătăci în „uscăturile şi stufărişul plin de şerpi”. De fapt, îndoiala mea a „Mikulos” „Sarsaila”, „Mikiduţă” şi cine ştie câte în ce priveşte planurile lor economice cât şi cele
ţinut doar până în ziua când am văzut maşina securităţii la uşa părintelui nume o mai fi având, a venit în sfârşitul anului 2008 social politice, să nu mai vorbim de cele secret
Argatu şi pe fetele ce aveau în grijă casa părintelui, zburând ca potârnichile începutul anului 2009 cu „mari surprize” care mai de militare, omenirea s-ar deştepta ca la un semn...
la vânătoare! Târziu, atunci când sufletul meu putea să suporte adevărul, care mai uimitoare şi strivitoare: Recesiune Mondială, fiind evident, potrivnici unei sclavii mondiale, unei
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
conduceri fasciste. A fost oare vreodată consultat vreun popor sau vreo Autentificarea pe baza venelor din deget ar putea lucru, a afirmat compania. Posibilitatea macabră

-V e
Ă
naţiune în legătura cu puterea Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) înlocui amprentarea şi sistemele biometrice de ca nişte criminali să se folosească de un deget tăiat

D
PE ă py
asupra întregului sistem uman, sau a binecunoscutului NATO, centrul recunoaştere a feţei şi a retinei. Companiile din a fost înlăturată de oamenii de ştiinţă de la Hitachi,
puterii militare, care tinde să deţină controlul asupra întregului glob Europa au început să implementeze un sistem deoarece autentificarea nu se poate face dacă sângele
Co

pământesc?! Dar prin PROBLEMĂ – REACȚIE – SOLUȚIE se poate biometric avansat patentat în Japonia care identifică nu curge prin deget. Hitachi spune că autentificarea
manipula omenirea (indiferent de culoarea pielii, culoarea politică, sau oamenii după modelele unice de vene din interiorul venelor din deget este mai puţin costisitoare decât
apartenenţa religioasă) în aşa fel încât să ceară poporul să se facă ceva. degetelor lor. Autentificarea prin venele din deget, scanarea irisului sau recunoaşterea feţei/vocii şi
M

Astfel cei ce stăpânesc pământul vor obţine ceea ce vor vor. Aşadar „EI” creează introdusă pe scară largă de băncile japoneze în că rata de respingere este mult mai mică decât cu
PROBLEMA, desigur fiind altcineva care să facă asta ultimii doi ani, e considerată a fi cea mai rapidă
(şi să fie responsabil pentru asta) – vezi terorismul ca şi mai sigură metodă biometrică. Dezvoltată de
PROBLEMĂ mondială, criza petrolului, problemele Hitachi, ea verifică identitatea unei persoane pe baza
teritoriale ale Orientului Mijlociu şi nu în ultimul structurii vaselor de sânge de sub piele. Easydentic
rând  Septembrie. Group, liderul european în industria biometrică
Apoi PROBLEMA este prezentată prin mass- cu sediul în Franţa, a anunţat că va folosi această
media al cărui control este deţinut (oriunde pe glob) metodă de securitate, utilizată de Hitachi într-o
de aceeaşi oameni care deţin puterea şi Băncile şi gamă de sisteme de acces pentru Regatul Unit şi
Guvernele şi Religia, etc. Pusă astfel PROBLEMA în pieţele europene. În Japonia, mii de bancomate
– în media – publicul va reacţiona, pentru că mai folosesc tehnologia de identificare a venelor din
mare putere de manipulare a lumii de la Polul Nord deget. Hitachi a anunţat astăzi că va introduce amprentarea. Şi oamenii nu trebuie să-şi aducă
la Polul Sud nu există decât în media. Desigur se va 20.000 de astfel de sisteme de autentificare la aminte de un codul PIN. Sistemul celor de la Hitachi
Autentificarea pe baza auzi, cum de fapt s-a auzit mereu în toate colţurile lumii, pe toate limbile, chioşcurile şi magazinele care aparţin la două este utilizat pentru a verifica identitatea utilizatorului
venelor din deget ar putea glasul poporului care va spune: Trebuie să se facă ceva! Acest lucru nu mai companii japoneze, care vor utiliza dispozitivele ce scoate bani din bancomat, la sistemele de acces pe
înlocui amprentarea şi poate continua asa! (vedem recent problema gazelor cu ruşii, războiul din pentru a proteja confidenţialitatea informaţiilor bază de uşi şi la accesarea reţelelor de calculatoare din
sistemele biometrice de Gaza şi multe alte grozavii). Eh!...în momentul acela „cheie”, intervin „EI” clienţilor cerând vânzătorilor să se autentifice înainte Japonia. O alternativă tehnică, dezvoltată de Fujitsu,
recunoaştere a feţei şi (care au creat PROBLEMA, dând vina pe oricine altcineva) şi ne oferă de a accesa baza de date a clientului. Reţeaua de scanează palmele mâinilor oamenilor să identifice
a retinei. Companiile minunata SOLUTIE – microcipul. Pentru exemplificare avem experienţa vase de sânge este capturată prin transmiterea de în mod similar modelul unic de vene. Acest sistem a
din Europa au început să celor două războaie mondiale, sursă de îmbogăţire a celora care le-au creat: raze în infraroşu din diferite unghiuri prin deget, de obţinut, de asemenea, recunoaşterea internaţională.
implementeze un sistem masoneria, evreii sionişti, familiile regale. obicei degetul mijlociu. Aceasta se poate face într- Recent, la Carolinas Health Care System, cu sediul
biometric avansat patentat Un crach financiar poate duce, desigur dacă eşti printre cei „fericiţi” care un mic dispozitiv ataşat la un perete sau ca parte a la Charlotte, Carolina de Nord, primul furnizor de
în Japonia care identifică cunosc realitatea bine ticluită cu mult timp în urmă la o super-îmbogăţire, unui bancomat. Lumina este parţial absorbită de servicii de îngrijire medicală din Statele Unite a pus
oamenii după modelele căci tu anunţi căderea, apoi cumperi pe nimic şi relansezi preţul hemoglobina din sânge, iar reţeaua de vase capilare în aplicare această tehnologie.
unice de vene din interiorul îmbogăţindu-te. Un război „bine ticluit” poate duce la o îmbogăţire rapidă este capturată de o cameră ce arată profilul tri- Aparatele de scanare a palmelor, care sunt legate
degetelor lor. Autentificarea a unor grupuri, de obicei aceleaşi prin acapararea unuia din elementele dimensional al venelor din deget, care e unic. Acesta la bazele de date de înregistrare a pacienţilor din
prin venele din deget, necesare vieţii pe pământ – petrolul. este transformat într-un simplu cod digital, care este spitale, sunt utilizate pentru a permite accesul în
introdusă pe scară largă de Dar până la urmă tot „Ei” vin cu minunata soluţie prin intermediul apoi comparat cu înregistrarea anterioară a profilului, departamentul de urgenţă, ambulatoriu şi la toate
băncile japoneze în ultimii fiecărui stat: pentru a verifica identitatea unui individ. Chiar punctele de înregistrare a bolnavilor internaţi şi a
doi ani, e considerată a fi controlul total al omenirii prin intermediul tehnologiei despre gemeni se spune că au sistemul de vase din celor ce vin la consultaţii”.
cea mai rapidă şi mai sigură avansate – microcipul. deget diferit. Hitachi susţine că, deoarece venele sunt La astfel de ştiri noi nu avem dreptul să tăcem! Lipsa
metodă biometrică. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, în interiorul organismului, invizibile cu ochiul, este de perspicacitate şi dreapta judecată a guvernan-
şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă extrem de dificil să le schimbăm şi să le manipulăm. ţilor şi a unor preoţi, chiar şi a conducătorilor
sau pe frunte./Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai În timp ce amprente pot fi „ridicate” şi scanate fără bisericilor lumii, ne va împinge pe noi cei ce căutam
cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei./Aici este ca o persoană să realizeze asta, este extrem de puţin cu adevărat mântuirea într-o situaţie limită în care
înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr probabil că profilurile de vene ale degetelor oamenilor va trebui să alegem: ori sistemul antihristic, ori
de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 3: 6-8) pot fi luate fără ca aceştia să fie conştienţi de acest moartea prin foame.
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
Paşapoarte biometrice măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum

-V e
Ă
Masoneria mondială a impus în România paşapoartele cu cipuri elec elec- şi producerea altor documente de călătorie, personalizarea paşapoartelor

D
PE ă py
tronice care conţin datele biometrice deşi a fost dovedită deja nesiguranţa electronice se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare
acestora. Bineînţeles politicienii români s-au conformat supuşi, România a Paşapoartelor Electronice, care funcţionează în structura Direcţiei
Co

fiind singura ţară din lume care a implementat direct ambele sisteme Generale de Paşapoarte a M.A.I. Conform aceluiaşi act normativ,
de identificare (facială şi amprente digitale). Primii care vor primi acest producerea blanchetelor (paşapoarte în alb) se realizează de către
tip de paşaport vor fi locuitorii judeţului Ilfov, urmând ca până în 30 Compania Natională Imprimeria Natională”. Deci, acceptând de buna
M

iunie sistemul să fie funcţional în toată ţara. Sfatul nostru: schimbaţi- voie acest sistem, noi vom participa la construirea
vă paşapoartele acum cât mai puteţi primi din noii ordini mondiale.
cele fără cip.
Ministrul Administraţiei şi Internelor, Gabriel Henry Kissinger şi noua ordine mondială
Oprea, a vizitat, miercuri, Centrul Naţional La începutul acestui articol povesteam despre
Unic de Personalizare a Paşapoartelor Elec- proorocirile Parintelui Argatu, aproape în totalitate
tronice unde, începând cu această zi, se vor împlinite. Ţin minte că unul din numele vehiculate
produce noile tipuri de paşapoarte, care conţin mereu în predicile dânsului referitoare la vremea
50 de elemente de siguranţă, faţă de 32 existente antihristică, era: Obama trebuie sa profite de
pe actualele documente. Elementul de noutate situatie si sa impuna o noua ordine mondiala” Henry
al paşaportului biometric este introducerea Kissinger, şi spunea că el va juca un rol important în
unui cip care include datele personale ale perioada instalării antihristului.
deţinătorului. Noile documente conţin 50 de „Preşedintele ales îşi preia mandatul într-un moment
elemente de siguranţă, faţă de 32 existente pe în care se petrec transformări simultane în multe
actualele paşapoarte. parţi ale lumii. Obama poate să dea un nou impuls
Noile paşapoarte sunt dovadă a faptului că politicii externe americane, în parte şi pentru că
România îşi poate îndeplini responsabilităţile ascensiunea lui este atât de extraordinară şi admirabilă. Obiectivul lui este Cele trei PROBLEME din
pe care le are că ţară membră a Uniunii Europene. de a dezvolta o strategie completă pentru America în această perioadă, începutul acestui an sunt
Introducerea unor elemente suplimentare când o nouă ordine mondială poate fi creată. Este o mare oportunitate”, cheia pe care o foloseşte
de siguranţă şi, bineînţeles, controlul strict crede Henry Kissinger (foto), fost secretar al Departamentului de Stat satana printre oameni
la graniţe au rolul de a împiedica exportul american în timpul preşedintelui Richard Nixon. Ultima ştire fierbinte pentru a ajunge stăpân prin
şi importul de infracţionalitate, consideră despre implicarea în lumea politică a misteriosului personaj Henry supunere totală, fizică şi
ministrul Administraţiei şi Internelor. Kissinger o aflăm din presa zilei: Henry Kissinger pe 5 Ianuarie 2009 a sufletească a întregului glob
Potrivit sursei citate, România este singurul zis: „Criza internaţionala oferă o mare oportunitate pentru crearea unei pământesc, dar la toate ace-
stat din lume care emite un model de paşaport Noi Ordini Mondiale”. Obama este „mesia” ei. stea, noi nu trebuie să luam
electronic care cuprinde, chiar de la momentul Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci aminte decât la cuvintele
introducerii, ambele elemente de identificare, este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. Mântuitorului care spune:
respectiv imaginea facială şi amprentele digitale. (Apocalipsa 3: 6-8) „cine este credincios în
Începând cu 3 decembrie 2008, România, Desigur mulţi se vor întreba, ce legătura poate avea Noua Ordine puţin, acela va fi credincios
ca stat membru UE, poate emite paşapoarte Mondială cu criza financiară, cu noile modele de paşapoarte şi buletine şi şi în mult”.
electronice în conformitate cu Regulamentul cu acest citat din apocalipsă. Oare de ce numărul 666, este atribuit direct
nr. 2252/2004 al Consiliului Europei, privind Antihristului? Începutul acestei taine îl găsim din cercetarea Vechiului
standardele pentru elementele de securitate şi T stament unde, la capitolul Regi 0:4, aflăm că împăratul Solomon
Te
elementele biometrice integrate în paşapoarte îi obliga pe supuşii din ţările cucerite să-i plătească un impozit de 666
şi în documente de călătorie emise de statele talanţi de aur, aşadar numărul 666 era un simbol de supuşenie fiscală.
membre. Conform Ordonanţei de Urgenţă a Iată de ce diavolul a ales 666 să fie un fel de impozit luat de la creştini în
Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor favoarea sa. Numărul în sine nu conţine nimic rău, însă acest număr este
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
folosit cu un scop special, cu viclenie, în baza lui întocmindu-se un dosar paralel, Hamas susţine că a reuşit să răpească soldaţi pentru Al Jazeera. Conform planurilor masonice

-V e
Ă
electronic al întregului glob pământesc. Aflăm cu uimire, chiar cu spaimă ai forţelor statului evreu şi a lansat 25 de rachete pe „Regele”, „Mesia” trebuie să fie încoronat în templul

D
PE ă py
că în America fiecărui om care primeşte cetăţenie americană i se atribuie teritoriul israelian. refăcut din Ierusalim. Însă astăzi pe acel loc se află
un număr electronic la care poate renunţa cu condiţia să părăsească ţara. În cea de-a noua zi de război în Orientul Mijlociu, moscheea lui Omar. După cum vedem, nici evreii şi
Co

Este foarte curios totuşi, că numărul oricum rămâne, adică el funcţionează trupele israeliene au ajuns în oraşul Gaza. După nici arabii nu au reuşit pană acum să învingă în acest
nu numai când eşti în viaţă ci rămâne şi după moarte. Omul moare iar bombardamente aeriene intense asupra poziţiilor război fanatic. Acesta este motivul clar al întregii
numărul rămâne. Oare de ce se impun astfel de acte unor persoane care Hamas, armata israeliană a lansat sâmbăta seara zguduiri mondiale, instalarea falsului Mesia. Spun
M

nu sunt contribuabili, cum ar fi pruncii, pensionarii ofensiva terestră în regiune. O coloană de tancuri
şi călugării? israeliene, susţinută de aviaţie, a parcurs o distanţă
Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa considerabilă în teritoriul palestinian, iar marina
nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a israeliană împiedică deplasările pe şoseaua de-
scurtat acele zile. (Mc. 3:20) a lungul coastei, ceea ce efectiv împarte enclava
Din vieţile sfinţilor se cunosc multe despre pri- în două, au declarat martori oculari. Tancurile
goanele creştinilor din primele veacuri. Evident israeliene au deschis focul asupra mai multor
noi ne deosebim foarte tare de creştinii primelor obiective ale grupării radical islamiste, cu scopul
veacuri, atât în ce priveşte curăţenia duhovnicească de a elimina orice punct de rezistenţă. Trupele
cât şi cea trupească, dar duhul lui Dumnezeu Hamas au răspuns cu rachete Qassam. Martori au
şi Cuvântul Lui promis nouă, este întotdeauna precizat că au auzit explozii şi tiruri de tanc la nord
acelaşi. Totul depinde numai de noi. Nu numai să de tabăra de refugiaţi de la Jabaliya, în zona pe unde
vorbim despre Dumnezeu, ci să şi trăim în Hristos. trupele israeliene au intrat pe teritoriul palestinian,
Conform planurilor ma- Realitatea virtuală tinde să înlocuiască realitatea prezentă şi omul preferă în parcurgând mai multe sute de metri. Sfinţii Părinţi că cea mai mare virtute a oamenilor în
sonice „Regele”, „Mesia” acea realitate virtuală, chiar dacă îşi dă seama că îşi pierde sensul existenţei Bilanţul provizoriu al victimelor după cele nouă zile perioada premergătoare instalării antihristului este
trebuie să fie încoronat în sale. Sensul existenţei omenirii este mântuirea şi căpătarea locului din de război a ajuns la peste 493 de morţi şi aproximativ dreapta judecată. Dacă nu o putem avea, dacă nu o
templul refăcut din ieru- împărăţia cerurilor. Cele trei PROBLEME din începutul acestui an sunt 4000 de răniţi”. Peste 700 de palestinieni şi-au putem nici măcar intui, atunci să ne lăsăm conduşi
salim. Însă astăzi pe acel loc cheia pe care o foloseşte satana printre oameni pentru a ajunge stăpân prin pierdut viaţa în urma ofensivei israeliene în Gaza, în minte şi inimă de profeţiile sfinţilor şi marilor
se află moscheea lui Omar. supunere totală, fizică şi sufletească a întregului glob pământesc, dar la toate dintre care o treime au fost femei şi copii, iar alte duhovnici teologi (Sf. Metodie – anul 30 d.H, Sf.
După cum vedem, nici evreii acestea, noi nu trebuie să luam aminte decât la cuvintele Mântuitorului care 3.000 de persoane au fost rănite. Totuşi, de la sediul Nil, Sf. Lavrentie de Cernigov, Sf. Paisie Aghioritul,
şi nici arabi nu au reuşit spune: „cine este credincios în puţin, acela va fi credincios şi în mult”. Aceste organizaţiei din Damasc, Musa Abu Marzouq, Sf. Efrem Sirul şi nu în ultimul rând dragul nostru
pană acum să învingă în cuvinte ne trezesc pe noi şi ne fac atenţi să nu acceptăm nici cel mai mic liderul biroului politic al Hamas, îşi exprimă părinte Sf. Ierarh Calinic de la Cernica).
acest război fanatic. Acesta compromis tehnologic sau politic, menit să ne subjuge antihristului şi să convingerea că gruparea separatistă este pe punctul Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e
este motivul clar al întregii ne pierdem mântuirea. Cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui de a câştiga războiul cu Israel. El anunţă că există spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă
zguduiri mondiale, insta- (Mt. 24:3) trei condiţii care trebuiesc îndeplinite înainte de a dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească
larea falsului Mesia. Spun fi luat în considerare orice plan de pace: agresiunea încă. Iată vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să
Sfinţii Părinţi că cea mai războiul din Gaza israelienilor trebuie să înceteze, toate căile de acces dau fiecăruia, după cum este fapta lui.
mare virtute a oamenilor Am lăsat special la urmă problema cea mai fierbinte de pe globul pământesc trebuie să fie deschise (inclusiv cea din Rafah, dintre (Apocalipsa 22: -2)
în perioada premergătoare - războiul din Palestina. O dată la 30 de secunde o bomba cade în Gaza. Gaza şi Egipt) şi Israel trebuie să se retragă definitiv Proorociile Sf. Nil, Izvorâtorul de Mir – Sf. Munte
instalării antihristului este Aproximativ 40 de palestinieni au fost ucişi astăzi în urma ofensivei terestre din Fâşia Gaza. „Nu spunem că vom înceta să mai Athos, secolul XVI.
dreapta judecată. israeliene, potrivit unor surse medicale citate de AFP. Armata israeliană a lansăm rachete din Fâşia Gaza spre Israel, noi
anunţat astăzi oficial că un soldat al forţelor sale a fost ucis în luptele din vorbim doar despre încetarea agresiunii israelienilor
Fâşia Gaza, aceasta fiind prima victimă israeliană anunţată oficial de la la adresa civililor din Gaza. Noi trimitem un mesaj
declanşarea operaţiunii terestre. Potrivit presei israeliene, un important când lansăm rachete. Acela că nu ne vom preda,
responsabil Hamas ar fi fost rănit tot astăzi. Printre palestinienii morţi că trebuie să ne luptăm cu Israel şi că vom câştiga
figurează şi 22 de civili, potrivit sefului serviciilor de urgenţă palestiniene, această luptă. Ştim că vom pierde o grămadă de
doctor Mouawiya Hassanein. Peste 200 de persoane au fost rănite. În oameni, dar vom câştiga”, a declarat Marzouq
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
DesPre
DesP
Des Pre
P re b
bIserIcIle occIDeNTAle simbol. Există multe cărţi despre cum se produc, cum lucrează (chiar şi

-V e
Ă
Arhitect Nicolae Tulban nelimitat) aceste simboluri, nu este locul aici a descrie sau explica. Aici

D
PE ă py
se poate doar semnala nocivitatea lor, mai ales în folosirea lor în anumite
După ce Sfintele Taine au fost transformate în accidente şi ulterior în locuri, unde ele au fost introduse artificial, pentru a „facilita” înţelegerea a
Co

simboluri, relaţia oamenilor cu Dumnezeu s-a schimbat. Dumnezeu a ceea ce trebuie pur şi simplu trăit.
devenit doar vizitator între oameni, El a fost exilat în cerurile Lui, pentru ca Această stare de despărţire de Dumnezeu a devenit caracteristică pentru
pe pământ să intervină doar la solicitarea oamenilor sau la furie. Sau când omul occidental. Este mult mai simplu să se considere mai aproape
M

îi vine o idee trăsnită precum cea de de simboluri decât de El Însuşi. A pierdut relaţia directă cu chipul şi
a-şi omorî Fiul pentru a-i răscumpăra asemănarea cu Dumnezeu numai prin voia proprie. Din acest motiv nu
pe oameni. Pentru un astfel de Dum- mai simte nevoia de a trăi alături de El, pătruns de El, de a se mai uni cu Pentru meşterii athoniţi,
nezeu nu se poate construi o casă ca El. Preferă ca în locul lui să se înconjoare de simbolurile Lui, simboluri ca şi pentru toţi construc-
„reşedinţă permanentă”. Nu are rost. care însă nu Îl poartă în ele precum o icoană. Cu aceste simboluri nu se torii Bizanţului, clădirea
Pentru El trebuie făcute case în care să umple de El, ci îşi aminteşte de El. bisericii este participarea
se simtă bine, să se relaxeze, pentru a Construcţiile conceptuale care au format scolastica şi apoi i-au urmat la viaţa Împărăţiei, este un
i se atenua furia sau pentru a înţelege (oare nu este aici ceva numerologic: de când numărul anilor Domnului nu act liturgic. imperfecţiunile
mai bine ce îi cer oamenii. Iar oamenii se mai scrie cu trei, ci cu patru cifre...) - aceste construcţii l-au deformat bisericilor bizantine le dau
s-au gândit că este mai bine să renunţe făcându-l să uite că viaţa nu este învăţătură, ci vestire. Evanghelia nu este acestora personalitatea
la acea plicticoasă idee de a construi un sistem filosofic, ci mărturisire până la moarte. Au curs râuri de cerneală care le caracterizează și
casa lui Dumnezeu după asemănarea pe tema aceasta în aproape două milenii. S-a exprimat această mărturisire pe care arhitectura gotică
Împărăţiei Acestuia, tocmai pentru şi în piatră. Iar mărturisirea transpare prin comparaţii chiar între biserici și o îndepărtează cu toată
că există acest risc – de a-L plictisi, şi, chiar biserici construite în preajma trecerii din primul în al doilea mileniu puterea din catedrală. În
cum vine foarte rar, de a nu se simţi creştin. arhitectura bizantină, locul
bine între noi. Iar cum azi toate cele Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate face decât în Duh. Împărtăşirea şi materialul de construcţie
ale Lui sunt simboluri (şi nu „...ale Lui către oameni nu se face prin învăţătură, ci prin vestire – distincţie se întâlnesc pentru a re-
Tale dintru ale Tale...”, cum spune făcută deja de Sfântul Apostol Pavel. Inutilitatea elocinţei, a înţelepciunii capitula totul în relaţia pe
Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan omeneşti în vestirea lui Dumnezeu a fost amintită de dumnezeiescul care Biserica o presupune,
Gură de Aur), ne permitem să credem apostol în câteva rânduri, de exemplu în prima epistolă adresată Co- relaţia de iubire a Tatălui şi a
că nu exagerăm spunând că din rintenilor – „Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, Cuvântului întrupat.
simboluri se construiesc bisericile de azi, şi nu din piatră şi cărămidă. dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui
Aşadar oamenii au purces la un nou mod de a construi (sau poate e mai bine Hristos”(Cor. :7).
spus a simboliza) casa Lui. Cum cărămizile – înţelegând aici prin cărămizi La 963, Sf. Athanasie Athonitul, susţinut de prietenul său Nichifor
toate cele ce alcătuiesc o biserică – au devenit simboluri, s-a purces la a II Focas (proaspăt împărat bizantin la acea vreme), începe construirea
studia bine simbolurile şi relaţiile dintre ele. S-a construit o hermeneutică, Katholiconului Marii Lavre de la Sfântul Munte. Cam în aceeaşi vreme,
bine fundamentată, cu autoritate asigurată prin multe citate şi note de dar la aprox. 00 de ani mai târziu, şi ceva mai la vest, abatele Suger începe
subsol, de la cei mai înţelepţi oameni (evident, nu de la El). Chiar şi ce a construirea Abației St. Denis. Puse faţă în faţă, imaginile celor două
spus El s-a considerat a fi spus de mulţi oameni, de la Moise la Ioan. Ca să biserici sunt practic expresia vizuală a cuvintelor pauline. Marea Lavră
fie clar pentru toată lumea, grija cea mai mare este perechea de numere care binevesteşte prin fiecare detaliu, prin cel mai ascuns cotlon. Cărămizile
urmează invariabil oricărui nume de prooroc, evanghelist, apostol sau ce-o puse una peste alta, lemnele din care sunt alcătuite şarpantele şi planşeele,
mai fi. S-a construit aşadar o metodă de a cunoaşte adevărul, dar un adevăr ca şi balustradele şi scările, toate dau mărturie pentru rugăciunile care
închipuit de om, de omul occidental mai ales. au însoţit construirea. Fiecare mistrie de mortar pusă între cărămizi
Toată această construcţie conceptuală, din simboluri, este transpusă şi în parcă lasă încă să se audă rugăciunea neîntreruptă a călugărilor care au
arhitectură. Arhitectura nu se mai face pentru a aduce efectiv o lume în construit acolo. Fiecare imperfecţiune lăsată vizibilă de către constructori
alta – lumea Împărăţiei în astă lume – ci pentru a construi în cea de-a doua dă mărturie nu pentru lipsa lor de îngrijire, ci pentru preocuparea lor
ceva care să amintească de prima. Şi acel ceva este denumit, în occident, continuă pentru desăvârşirea interioară a constructorului, prin asceză
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
şi nu pentru desăvârşirea exterioară a clădirii înălţate spre cer. Prin şi cu succes „cercetată” spre a găsi la ea toate formele în lucrarea de arhitectură eclezială rupe atributul

-V e
Ă
arhitectura bisericii, bizantinii nu au urmărit prezentarea lui Dumnezeu în care arhitectura poate comunica un sistem [liturgic] de substantiv [arhitectură], erminia

D
PE ă py
ca ideal de perfecţiune a gândirii umane, cum au făcut-o constructorii filosofic. De altfel asta a făcut şi Panofsky în lucrarea devenind hermeneutică, arhitectura devenind
gotici. Clădirea bisericii – atât ca verb cât şi ca substantiv – nu este decât binecunoscută. Abaţia nu este bunăvestire, ea este laică. Aici şi astfel se poate găsi diferenţa dintre
Co

expresia euharistiei. învăţătură. lucru şi lucrare. Prin hermeneutică se realizează


Călugării care au construit Lavra şi mănăstirile care i-au urmat au trăit Diferenţa dintre catedrala gotică şi biserica bizantină înţelegerea profundă a textului biblic, dar acest
în rugăciune, nu în sisteme filosofice. Să nu uităm că Sfântul Athanasie – trecând peste toate diferenţele de scară, de text este luat ca simplu lucru, legătura dintre ele
M

Athonitul a plecat la Domnul direct de pe schelă. dimensiuni – este una de orientare. Prima, catedrala
Arhitectura nu se mai Pentru meşterii athoniţi, ca şi pentru toţi constructorii Bizanţului, gotică, este orientată de la pământ către cer. A doua,
face pentru a aduce efec- clădirea bisericii este participarea la viaţa Împărăţiei, este un act liturgic. biserica bizantină pleacă din Cer pentru a-L aduce
tiv o lume în alta – lumea Imperfecţiunile bisericilor bizantine le dau acestora personalitatea care le pe pământ. În timp ce formele gotice se înalţă către
Împărăţiei în astă lume – ci caracterizează, personalitatea pe care arhitectura gotică o îndepărtează cu cer cu toată îndrăzneala, biserica bizantină învăluie
pentru a construi în cea de-a toată puterea din catedrală. În arhitectura bizantină, locul şi materialul de liturgic lumea aceasta cu Împărăţia. Despre Sfânta
doua ceva care să amintească construcţie se întâlnesc pentru a recapitula totul în relaţia pe care Biserica Sofia din Constantinopol, Procopie, cronicarul
de prima. şi acel ceva este o presupune, relaţia de iubire a Tatălui şi a Cuvântului întrupat. Împăratului Iustinian, spunea că este ţinută de sus,
denumit, în occident, Despre bisericile athonite nu s-a scris „ştiinţific” mare lucru. O recunosc de Cer, cu un fir de aur. Relaţia aceasta cu Cerul
simbol. Prin arhitectura autorităţi în domeniu. Cyril Mango pomeneşte doar de trei lucrări, dintre şi cu pământul este determinantă pentru forma
bisericii, bizantinii nu au care doar una de sine stătătoare. Dar bisericile athonite, ca de altfel toate bisericii bizantine. Catedrala gotică, în schimb, este
urmărit prezentarea lui cele ortodoxe, nu rezonează cu spiritul ştiinţific, scolastic. Ele „ascultă” construită pentru a dovedi de fapt chinul presupus
Dumnezeu ca ideal de de spusele Apostolului şi nu ne învaţă, ci ne vestesc. Ele sunt în armonie de eliberarea de forţa gravitaţiei. Stâlpii catedralei
perfecţiune a gândirii cu cântările pe care le găzduiesc, cu fumul tămâiei care iese abundent din gotice sunt supuşi la imense apăsări, la un efort de
umane, cum au făcut-o cădelniţele neobosite, cu imensul candelabru mişcat de aripile heruvimilor. compresiune ieşit din comun, după cum dovedesc
constructorii gotici. Bisericile de la Sfântul Munte sunt în armonie până şi cu întunericul care şi multele şi elaboratele nervuri pe care aceştia le
Clădirea bisericii – atât ca le învăluie în timpul Sfintei Liturghii. au, nervuri extraordinar de bine corelate cu cele
verb cât şi ca substantiv – Pe de altă parte, abaţia de la Saint Denis, ca de altfel oricare dintre ale bolţilor. În bisericile bizantine, arhitecţii nu
nu este decât expresia catedralele gotice, este întruparea, materializarea învăţăturii scolasticii, s-au sfiit să folosească chiar coloane recuperate din
euharistiei. monumental descrisă de Panofsky ca sistem în scrierea lui de referinţă templele antice – pentru că în bisericile bizantine
pentru acest câmp2. Pentru abate – o combinaţie ce-i drept reuşită între stâlpii nu sunt supuşi la compresiunile din cele
ceea ce sunt arhitectul şi ctitorul pentru arhitectura bizantină – esenţială gotice, ci la întinderea pe care o primesc din faptul – dintre înţelegere si text – se face ca lucru. În
era tocmai prezentarea lui Dumnezeu ca ideal de perfecţiune umană. că ţin pământul atârnat de Cer. erminie, pe de altă parte, această legătură are loc
Pentru el nu avea în niciun fel importanţă materialul de construcţie Nu este locul aici pentru a dezvolta o analiză la nivel de lucrare, de împreună lucrare, depăşeşte
sau locul în care se construia. Dovedesc aceasta toate tehnicile gotice de adâncă. Doar de a semnala că o asemenea analiză stadiul de lucru. “Interpretul” din cea de-a doua
construire. Pentru ‘imaginea’ lui Dumnezeu se trece peste orice obstacol. privind arhitectura ortodoxă poate fi şi trebuie situaţie – cel care ia textul Scripturii ca lucrare
Se dărâmă zone întregi din oraş. Se aduce piatră de la distanțe enorme. curând începută, plecând nu de la cunoaşterea, ci şi nu ca lucru – este net diferit de primul. Pentru
Se construieşte cu o precizie de ceasornic. Efortul de a sculpta coloanele de la trăirea a ceea ce ea materializează. În răsărit că a lucra, după erminie, pe Text – şi, in extenso,
gotice, cu nenumăratele lor nervuri, ca şi fiecare piatră din bolţile ogivale mijloacele ştiinţifice ca mijloace ale înţelepciunii pe toate modurile de expresie eclezială – fie ele
nu este niciodată prea mare pentru a-L exprima pe Dumnezeu. acestei lumi nu sunt eficiente. Ştim de la Sfântul picturale, muzicale sau arhitecturale presupune şi
Abația de la Saint Denis, ca materializare a învăţăturii, poate fi cu spor Apostol Pavel... un lucru mult mai profund – a permite Textului
 „A comprehensive study is still lacking”. - C. Mango – „Byzantine Architecture”, Harry Abrams, Or prin această occidentală îndepărtare de să lucreze asupra ta. Iar aceasta nu se întâmplă
NY, 986. Lucrarea pomenită este “Notiţă despre arhitectura Sfântului Munte”, de G. Bals, Dumnezeu am ajuns a-I construi acestuia casa în primul caz. Hermeneutul, uzual occidental
apărută în Buletinul CMI, Bucureşti, 93. Între timp, a apărut o singură monografie, anume cea
realizată de Paul Mylonas, alături de multe articole în periodice si crestomații. – clădirea bisericii. Erminia arhitecturală poartă – mai ales protestant, dar şi catolic – şi neuzual
2 „Dar înseamnă că ei [scolasticii, n.n] spre deosebire de Platon și Aristotel, se simţeau obligaţi să-
și expliciteze ordinea și logica gândirii, că principiul de manifestatio, care determină orientarea și pecetea metodelor de lucru ştiinţifice pentru un ortodox, după ce ortodoxia a fost atinsă şi vlăguită
scopul gândirii lor, guverna deopotrivă și expunerea acestei gândiri, supunând-o la ceea ce am putea demers care nu trebuie făcut nici ştiinţific, nici de pietism, disecă textul cu propriile-i mijloace,
numi postulatul clarificării de dragul clarificării.” -E. Panofsky – „Arhitectură gotică și gândire
scolastică”, Anastasia, Bucuresti, 999 – pg. 69. metodic, ci în Duh şi în Adevăr. Lipsa Duhului fără să-i permită acestuia să lucreze. În acest fel se
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
NU mă VoI lePăDA De TINe,

O a
TR nă rig
păstrează permanent distant faţă de text, neîncercând să intre cu textul

-V e
Ă
într-o lucrare comună. IUbITă orToDoxIe!

D
PE ă py
La fel se întâmplă şi în exprimarea prin arhitectură în spaţiul eclezial.
Arhitectul poate, reuşeşte să lucreze cu spaţiul „de la distanță”, luându-l ca În 452, toamna, fostul arhiepiscop al Kievului, acum cardinal papal, este
Co

un lucru, să se implice doar în înţelegerea lui, fără a purcede la împreună- trimis la Constantinopol să întărească unirea de la Florenţa. Bizantinii
lucrarea cu acest spaţiu pentru a aduce Împărăţia pe pământ. Este ceea aveau nevoie de ajutorul apusean în faţa pericolului turcesc. Preţul era
ce se practică cu precădere în occident, după evul mediu, dar invadează supunerea faţă de papă. Isidor ajunge în Constantinopol cu puţin înainte
M

şi spaţiul ortodox, mai ales după diseminarea de  noiembrie. Ghenadie era monah
pietismului în „stupidul secol XIX”, ca să atunci în mănăstirea lui Harsianit
folosesc cuvintele lui Nae Ionescu. Ori, şi plecase acolo de la mănăstirea
prin arhitectura bisericească ortodoxă nu se Pantocrator unde trăise mai înainte
urmăreşte prezentarea unor culmi ale ştiinţei, chiar şi ca mirean. La  noiembrie
lingvisticii sau care-o mai fi, ci împreună- afişează celebra scrisoare pe uşa chilei
lucrarea dintre om şi Dumnezeu. Aşa cum sale. Apoi este chemat la palat unde pe
occidentalul tinde asimptotic la perfecţiune, 5 noiembrie trebuiau să se întâlnească
ortodoxul este convins că el poate deveni slujitorii bisericeşti cu cardinalul Isidor
desăvârşit. Pentru că scrie în Evanghelia după şi cu înalţii demnitari pentru a pune la
Matei: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl cale unirea. Pe 27 noiembrie Ghenadie
vostru Cel ceresc desăvârşit este”(Mt. 5:48). trimite tuturor cetăţenilor şi clericilor
Arhitectura bisericii poate fi studiată astfel un ultim avertisment. El va fi nevinovat
mult şi bine. Aristotelicele categorii pot fi de cele ce se vor întâmpla şi nu va
construite, integrate şi diferenţiate pe multă participa la liturghia din 2 decembrie
hârtie. Există deja studii ale bisericilor 452 din Sfânta Sofia unde au slujit
şi studii ale istoriei studiilor bisericilor. grecii cu latinii şi au fost pomeniţi
Există până şi vaste şi profunde abordări papa Nicolae şi patriarhul unionist
funcţionaliste, care scot din piatră seacă Grigorie, fugit atunci la Roma.
argumente despre cum avea loc serviciul
liturgic, chiar şi în perioada apostolică. Dar scrisoarea sf. Ghenadie către cetăţenii din Ei ne ameninţă, dar noi
niciunde nu s-a pus problema existenţei constantinopolAceastă [scrisoare] a fost afişată pe uşa nu ţinem minte răul. Ei ne
cel puţin a unei capacităţi de vestire, de chiliei la 1 noiembrie, după ce a venit cardinalul înfricoşează, dar noi privim
bună vestire pe care aceste edificii o au prin O, sărmani cetăţeni, aţi pierdut toate, şi acum lepădaţi şi dreapta credinţă ţintă la Dumnezeu. Ei ne
spaţiul lor interior şi prin spaţiul pe care în chip ruşinos şi fără conştiinţă. În loc să scăpaţi la Dumnezeu în necazul clevetesc, fiecare cu ce-i dă
îl (re)ordonează în exteriorul lor. Pentru ce vă înconjoară, voi vă despărţiţi de Dumnezeu? Eu sunt fără de vină. la gură, dar noi îi iubim.
arhitectura bisericilor ortodoxe această Îl am pe Dumnezeu martor şi pe sfinţi, şi pe voi, că nu am fost în vreun Căci ce altceva se cuvine să
vestire este fundamentală. Orice analiză a lucru lipsit de grijă. Şi acum mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că rea facă omul, pe de-o parte,
acestor clădiri cu mijloace occidentale nu se unire faceţi. Pieriţi! Huliţi împotriva mea şi mă ameninţaţi? Dar chiar deprins cu filosofia, iar pe
apropie de ele, chiar dacă este foarte utilă dacă m-aţi omorî, după cum mă ameninţaţi, eu sunt gata şi de moarte. Ce de alta, creştin adevărat
pentru izolarea în timp şi spaţiu a unor folos îmi este să trăiesc, ca să văd părăsirea voastră de către Dumnezeu? prin harul lui Dumnezeu
elemente esenţiale. Bisericile ortodoxe nu se Doamne, nu lăsa pe oamenii aceştia să cadă în păcatul acesta; nu prin şi monah neîmpătimit de
supun categoriilor occidentale, pentru că nu pieirea noastră să fie socotită dreaptă credinţa ortodoxă şi în Răsărit şi în lucrurile lumii şi care este
provin din acele categorii. Apus şi în insule. Căci dacă noi o nesocotim, atunci şi de Tine ne spălăm şi va fi aşa cu ajutorul lui
Biserica ortodoxă rămâne reşedinţa perma- Dumnezeu?
nentă a lui Dumnezeu, în timp ce bisericile occidentale sunt în concluzie  În sensul că dacă Constantinopolul cade în urma lepădării de ortodoxie a cetăţenilor lui,
înseamnă că ortodoxia este adevărata credinţă şi Dumnezeu a arătat-o adevărată prin pieirea
case de vacanţă ale lui Dumnezeu. capitalei apostate.
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
pe mâini. Mai bine dă-i câştig de cauză, fără ca noi sărmani cetăţeni, ce faceţi? Şi împreună cu robia ce conştiinţa mea. Şi ca să spun mai limpede, aşa poporul de rând şi să acopere latinismul, acestea le

-V e
Ă
să pierim. Dă-le urechi să audă, de vreme ce este cel va veni peste voi aţi lepădat şi credinţa predanisită socotesc acel Sinod [de la Florenţa]: după cum a socotesc străine de atitudinea sinceră bisericească

D
PE ă py
ce grăieşte voia Ta. Iar dacă nu, Doamne, răpeşte- de părinţi şi aţi mărturisit necredinţa? Vai vouă la fost pseudo-ecumenic cel din vremea [împăratului] şi creştinească, şi sunt împotriva lui Dumnezeu şi a
mă degrab din viaţa aceasta, mai înainte să văd pe judecată!”. Acestea şi altele mai multe scriindu-le şi Constanţiu, care a scos [din simbol], precum i s-a raţiunii drepte. Căci când a auzit cineva de o credinţă
Co

cel ce adună2 roadele unei atât de mari neruşinări. afişându-le pe uşa chiliei sale, s-a închis înăuntru şi părut, termenul „deofiinţă”5. Fiindcă eu am o astfel şi unire bisericească făcute doar pentru un timp
Nu mă voi lepăda de tine, iubită ortodoxie! Nu voi fi hârtia a fost citită. de părere: cel care l-ar pomeni pe papă sau ar avea anume? Dacă o astfel de unire e bună, pentru ce să
mincinos faţă de tine, credinţă predanisită de Părinţi, părtăşie cu cineva care îl pomeneşte, sau ar sfătui, sau nu fie pentru totdeauna, nu doar pentru o perioadă
M

scrisoarea sf. Ghenadie către eclesiastici ar îndemna [pe cineva să-l pomenească], pe acesta eu determinată. Iar dacă e rea, pentru ce să aibă loc
Această scrisoare a fost trimisă slujitorilor bisericeşti, îl voi socoti la fel cum a făcut sfântul şi marele Sinod fie şi pentru singură zi? Şi ce altă condiţie poate să
marelui eclesiarh Silvestru şi marelui hartofilax de la Constantinopol, care a cercetat dogma latină aducă unirea celor ce cugetă şi cred în chip drept,
Agalianos în ziua când slujitorii bisericeşti au fost şi a caterisit atunci pe cei care o cugetau, adică pe decât faptul că cei uniţi cugetă şi propovăduiesc la
convocaţi în mod oficial şi public la palatul lui Xilala. Bekkos şi pe cei de un cuget cu el6. fel? Totuşi ar putea fi vorba de un astfel de termen
Şi aceasta a fost prima convocare oficială şi publică Eu nu socotesc un lucru mic pomenirea papei determinat: ca papa să scoată din Simbol pe „şi din
după ce toate s-au pregătit în secret prin intermediul sau a vreunui episcop [de felul amintit mai sus], Fiul”, după cum şi noi am făcut cu „numai din Tatăl”
cardinalului4 şi a celor trei arhierei ai anului acestuia. ci [mă gândesc] la comuniunea duhovnicească a şi cu „nu din Fiul”9, deşi este dogmă dintru început
Scrisă în 15 noiembrie. ortodocşilor şi la supunerea desăvârşită faţă de a Bisericii de Răsărit, precum şi dascălii latinilor
„Sfinţi Părinţi, eu am vrut să vin – după cum şi adevăraţii păstori, care se face prin pomenire. Iar mărturisesc. Şi cu toate acestea noi nu rostim aceste
fac întotdeauna –, dar nu ştiu deloc limpede ce se sinoadele şi ceilalţi [Părinţi] hotărăsc că dacă ne expresii în simbol. Şi trebuie ca pe de-o parte aceste
doreşte de la adunarea aceasta. De aceea, aflaţi voi întoarcem de la cugetul unora7, atunci trebuie să contradicţii să fie cercetate, iar pe de alta Simbolul
pentru ce vă cheamă. Poate va fi acolo şi cardinalul fugim şi de părtăşia cu ei. Şi celelalte asemenea câte să fie şi pentru noi, şi pentru papă ca la început.0
său şi va vrea să spună ceva, sau poate sfatul acesta le hotărăsc, le ştiţi. Iar mai presus de toţi şi Domnul Acest termen de timp ar avea sens. Iar ceea ce spun
are loc ca să vină altcândva şi să vorbească înaintea nostru zice: „Dar străinului nu-i vor urma, ci vor ei, nu e amânare bisericească, adică o amânare
tuturor şi a voastră, şi pentru ca voi să vă apăraţi f gi de el, că nu ştiu glasul străinilor” (In . 0, 5).
fu temporală a cercetării [diferenţelor de dogmă], ci
înaintea lui după rânduiala bisericească. Dacă vin [la Să nu-mi fie mie a face Biserica mea – maica cea acordul nostru pentru o vreme la adaosul din Crez
mine] unii de la voi cu vreo absurditate deşartă, prin sfântă a ortodocşilor – eretică, primind pomenirea şi la unirea florentină, care a validat în chip rău acest
hotărâre împărătească, şi eu vreau să vină. Iar voi papei, atâta vreme cât papa mărturiseşte şi crede adaos, şi un latinism pentru o vreme; şi măcar de ar
să nu suferiţi a auzi sau a grăi ceva fără mine. Eu vă acele lucruri din pricina cărora nu a fost primit de fi pentru o vreme şi nu pentru totdeauna, după cum
dau deja părerea mea. Dacă această adunare va avea Biserica noastră. Căci dacă cineva [dintre ortodocşi] vedem la cei ce îl practică.
loc pentru că ei vor şi acordul slujitorilor bisericeşti va mărturisi că acela [papa] învaţă acum în chip Oare nu aceleaşi argumente s-au adus şi în vremea
până ce duhul meu rămâne în trupul acesta! Mai la unirea ce s-a făcut în popor, dar care, vai!, e drept cuvântul adevărului, mărturiseşte [de fapt] că împăratului de mai înainte de către unii stricaţi [la
mult cu nimic să nu mă mai ispitiţi, oamenilor, că eu despărţire de Dumnezeu, lăsaţi-mă netulburat, înaintaşii săi sunt eretici. Deci părerea mea aşa este minte], iar noi am dovedit că ele sunt absurde şi
nu mă voi face părtaş vreodată unei astfel de uniri, fiindcă au cunoscut de mii de ori părerea mea în şi era totdeauna, şi va fi, şi voi fi totdeauna în afara împotriva conştiinţei şi vrednice de ocară pentru toţi
fiindcă în acest chip [cum vreţi voi] nici cu latinii nu această problemă şi atotputernicul nostru împărat comuniunii cu papa şi cu cei ce sunt în comuniune oamenii, şi pentru ortodocşi, şi pentru eterodocşi?
veţi fi uniţi, şi de Dumnezeu veţi fi despărţiţi, şi veţi şi sfetnicii lui şi voi toţi, şi cu puţine zile înainte i-am cu el, cum au fost şi părinţii noştri, a căror dreaptă Ar trebui, mai degrabă, fie să ne unim cu latinii, fie
dobândi şi necinstea veşnică. [Varianta dată de Duca trimis prin preacinstitul între ieromonahi domnul credinţă se cuvine să o imităm şi noi, fiindcă sfinţenia să nu ne unim, şi atunci vor urma şi celelalte câte le
(Istoria turco bizantină 36, 3)]. Ignatie douăsprezece capete clare despre această şi înţelepciunea lor nu le avem8. presupune unirea sau despărţirea2 .
Sărmani romei, pentru ce v-aţi înşelat şi v-aţi problemă, pe care şi voi le ştiţi. Eu altceva decât ceea Iar termenele de timp pe care le şuşotesc pe ascuns O astfel de părere având eu, precum dintotdeuna
depărtat de nădejdea în Dumnezeu şi aţi nădăjduit ce spun totdeauna nu voi spune vreodată. Fiindcă părinţii latinismului, ca să acapareze pe furiş
9 Ambele se referă la purcederea Duhului. Sau prima se referă la
în puterea francilor şi, împreună cu Oraşul care va acel Sinod de la Florenţa îl socotesc după cum îl 5 Sinodul de la Niceea Traciei din 359-360 (vezi Teodoret al Cyrului, naşterea Fiului şi a doua, la purcederea Duhului.
fi nimicit, aţi lepădat şi dreapta voastră credinţă? socoteşte şi Dumnezeu şi adevărul şi toţii creştinii Istoria bisericească, II, 2, PSB 44, pp. 0-2). 0 Deci nu e destul doar scoaterea din Crez a lui Filioque, ci trebuie
6 E vorba de sinodul din 285 de la Vlaherne din vremea patriarhului cercetată credinţa în amănuntul ei, pentru ca scoaterea din Crez să fie
Milostiv fii mie, Doamne! Mărturisesc înaintea Ta, care sunt fii adevăraţi ai Bisericii de Răsărit, şi Grigorie II Cipriotul. Sinodul a fost ţinut în urma tulburărilor expresia unei demers interior.
pricinuite de unirea grecilor cu latinii la Lyon în 274.  Odată ce a fost de acord conştient, chiar dacă pentru o vreme, cu
că nevinovat sunt de o greşeală ca aceasta. Ştiţi voi, urmez cu smerenie părerea Sfinţilor Părinţi şi 7 Credinţa dogmatică. erezia, e puţin probabil ca omul să se mai poată întoarce, pentru că s-a
8 Neavând sfinţenia şi înţelepciunea Sfinţilor Părinţi, trebuie să dat de bună voie rob în mâna duhurilor nevăzute.
3 Palatul unui oarecare bogătaş Teodosie Xilala. ne ţinem strâns de formulările lor dogmatice pentru a nu cădea în 2 Nu se poate face o unire în anumite aspecte în nădejdea că în timp
2 Probabil se referă la sultanul turc care va lua Constantinopolul. 4 Isidor fostul mitropolit al Kievului, acum cardinal al papei. primejdia de a le înţelege greşit. se va ajunge la unirea deplină.
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
ştiţi şi voi, şi toţi, şi aşa având-o totdeauna de acum şi dacă se va face ceva, fie că mergem noi acolo, fie că nimic, pentru că nu vei izbuti nimic, chiar dacă vei cu aceştia, împotriva lui Dumnezeu, totuşi noi ne

-V e
Ă
înainte, cel ce vrea să fie în părtăşie cu mine să fie în unii de acolo vin aici (ceea ce ar fi şi mai bine), acest veni să te întâlneşti cu noi ca să facem ceva”. Şi eu rugăm pentru ei. Ei ne ameninţă, dar noi nu ţinem

D
PE ă py
părtăşie cu această părere, iar cel ce nu vrea să facă lucru [ce se va face] va fi bine primit şi lui Dumnezeu, i-am răspuns: „E mai bine să nu vă faceţi latini. Dar minte răul. Ei ne înfricoşează, dar noi privim ţintă
ce vrea. El va vedea. şi împreună cu nădejdea în El va fi acceptat fără dacă aţi hotărât cu tărie să vă faceţi, şi deja v-aţi la Dumnezeu. Ei ne clevetesc, fiecare cu ce-i dă la
Co

Iar despre ceea ce e de folos Oraşului3 spun că reţinere, cu toată tăria şi în chip duhovnicesc, şi de făcut, [atunci, într-adevăr,] toate sunt degeaba şi eu gură, dar noi îi iubim. Căci ce altceva se cuvine să
izbăvirea Oraşului sunt acelea pe care le-am grăit în creştini7. Şi va rămâne unirea noastră nesfâşiată sunt fără de vină în privinţa aceasta”. Aşadar, sfinţi facă omul, pe de-o parte, deprins cu filosofia, iar pe
mănăstirea Pantrocratorului – dacă ele s-au făcut şi câtă vreme şi împăratul nu înclină pătimaş în vreo Părinţi, nu am fost fără de grijă nici în ce priveşte de alta, creştin adevărat prin harul lui Dumnezeu şi
M

încă se vor face – şi nimic altceva. Dar nu se vor face, parte. Căci [numai] astfel e cu putinţă să se facă şi acest folos, şi nu am fost nicidecum indiferent în ce monah neîmpătimit de lucrurile lumii şi care este şi
şi ştiu că nu se vor face. Însă trebuie ca Dumnezeu şi ceva bun, dacă Dumnezeu, Căruia Îi sunt cu putinţă priveşte credinţa şi folosul care vine de la Dumnezeu va fi aşa cu ajutorul lui Dumnezeu? Dar pentru că
eu nevrednicul Său rob să fim fără de vină. cele cu neputinţă oamenilor, va milui pe creştini, şi de la evlavia noastră cea dreptcredincioasă către e cu putinţă ca, din pricina păcatului meu, răutatea
Am mai făcut cunoscut marelui duce, ba, mai degrabă, şi va da atunci cale şi chip unirii adevărate cu care El. Domnul să deschidă ochii tuturor, iar dacă nu, unora şi năpasta sortită oraşului să ducă şi la ucideri
i-am scris pe larg, după cum ştie preacinstitul mare cunoscătorii şi înţelepţii din amândouă părţile, măcar să vă păzească pe voi, sau pe cei mai buni de oameni care nu au făcut nimic nedrept, şi fiindcă
eclesiarh şi preacinstitul dikeofilax, să-i aducă la mişcaţi de Dumnezeu, vor fi de acord cu conştiinţă dintre voi, statornici în credinţa părintească, ca ei au călcat legea în legătură cu sfinţii, dată nouă
cunoştinţă împăratului că cele ce vor ei să le facă dreaptă. Dacă vreţi asta, eu v-am spus: voi veni şi voi pentru voi să fie o oarecare nădejde de la Dumnezeu. de Domnul în capitolul 28 de la Matei, care zice
sunt ţinute ca întrutotul rele şi de către Dumnezeu grăi acestea pe larg, şi trag mare nădejde să pot să-i Prin rugăciunile voastre să mă miluiască şi pe mine, că şi acum împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila
şi de oameni, şi de ai noştri şi de cei din afară4, şi de înduplec pe unii, dovedindu-le că cele ale sfatului lor păcătosul. Dar mult mă întristez. şi cei ce se silesc o răpesc9, lucru pentru care mai
duşmani şi de aliaţi, şi niciunire nu vor fi acestea, nici sunt nefolositoare şi vătămătoare, şi cele ale sfatului Metanie [vă fac la toţi]. cu seamă mă ameninţă, de aceea [spun acestea]:
neunire, nici nu va mai fi de acum înainte Biserica meu sunt folositoare. Şi, pe lângă acestea, de vreme Să se citească [această scrisoare] pe faţă, în auzul mai întâi, ca nimeni să nu mă învinovăţească mai
Constantinopolului în rând cu ortodocşii dacă ce nădăjduiţi şi oarecare ajutor de acolo, [vă spun că] tuturor. târziu că am tăcut de frică în vremea acestei siluiri;
acestea se vor duce la îndeplinire după cum vreţi. această ridicare dreptcredincioasă [a ochilor voştri în la doilea rând, ca să nu poată învinovăţi cineva
Şi ceea ce am cerut de la început, îndată după ce a către Dumnezeu] ar putea să arate deşarte şi acele scrisoare înainte de căderea primejdia cum că a venit pe neaşteptate; în al treilea
venit cardinalul, dar voi nu aţi vrut, aceasta iarăşi o nădejdi, şi astfel să nu-L mai ofensaţi pe Dumnezeu constantinopolului rând, ca să nu mă clevetească cineva către unii mai
spun şi vă sfătuiesc: să vin la palat şi să fie acolo cele [prin necredinţa în El]. Iar dacă pentru a înfăptui Prezenta scrisoare a fost dată în această zi în întregul simpli că eu sunt vinovat – fie că voi trăi, fie că voi
trei tagme ale cetăţenilor, adică senatul, biserica şi latinismul, pe care îl vreţi în chip ruşinos, puneţi Oraş, fiind transcrisă în multe copii, cu şase luni muri – pentru nimicirea adevărului. Acestea vi le
reprezentanţii civililor; să vină şi cardinalul cu câţi acum, spre amăgirea celor mai simpli, termene înainte de căderea Constantinopolului, care a avut mărturisesc şi vouă, căci de acum înainte voi tăcea.
veneţieni şi genovezi vrea el, şi voi arăta cum acest de timp şi nădejdile unor cuvântări şi cercetări loc în 29 mai. „Căci cel înţelept, zice, va tăcea, fiindcă vremea e
lucru pe care îl zoreşte cardinalul5 va fi nefolositor în împreună [a problemelor de credinţă], sfârşitul 27 noiembrie, Genadie păcătosul, rob al lui rea.” (Am. 5, 3)
toate aspectele lui. Iar folositor este ca cele bisericeşti acestui sfat rău va fi cum a şi fost adeseori. Dar eu, Dumnezeu şi cel mai mic între cetăţenii de bun În ce priveşte punctul al treilea (ca să încep cu
să rămână aşa cum sunt şi să nu fie mişcat din ele nici chiar dacă întregul Răsărit s-ar duce în Apus, nu mă neam ai Constantinopolului, către toţi clericii sfârşitul), vă spun că dacă m-am folosit vreodată de
cât de puţin, nici într-o parte, nici în alta, când este voi duce; iar dacă întregul Apus ar veni în Răsărit şi mirenii. Ştiţi bine cu toţii că petrecerea mea această problemă bisericească20 spre folosul propriu,
o asemenea tulburare a lucrurilor. Dar pentru că ei voi tăcea, şi deja tac de pe acum. Căci din clipa în împreună cu voi de-a lungul întregii mele vieţi nu şi ceea ce am grăit sau scris nu a fost potrivit
făgăduiesc să ajute Oraşului (şi nu contează dacă care voi toţi şi adunarea voastră de acum vă veţi face a fot vătămătoare oraşului nostru în nici un lucru, conştiinţei mele, anatema să fiu de la Dumnezeu!
ajută sau nu6) să fie pace în Oraş, să se facă neapărat latini, cu cine şi pentru cine şi ce să mai grăiască nici nu va fi cuiva dintre voi, decât dacă cineva pe Dacă m-am făcut monah fie din împotrivirea faţă de
una din două: sau să vină de acolo apocrisiari fără smeritul Ghenadie în apărarea dogmei părinteşti? nedrept mă va învinovăţi sau mă va cleveti sau mă va latinismul ce se face acum, fie din pricină că doream
nicio teamă şi să facem aici sinod, sau să meargă Acestea le-am scris marelui duce, precum ştiu face nebun. Iar dacă cu ceva am fost de folos sau am vreun fel de cinste trecătoare, care piere odată cu
acolo cel puţin şase feţe bisericeşti, dintre cele mai de preacinstiţii amintiţi, însă mult mai pe larg. Căci cinstit oraşul acesta, şi îndeosebi pe unii, cu darul viaţa aceasta, şi nu pentru făgăduinţele pe care le-
seamă, şi să dezbată despre unire în chip bisericesc acum ei au trecut la faptă. Este şi la mine o copie lui Dumnezeu care mi l-a dat, şi dacă, oraşul acesta, am făcut de multă vreme lui Dumnezeu şi pentru
şi duhovnicesc şi liber. Căci dacă se face mai întâi a acelei scrisori, şi marele duce m-a informat că: atât cât îl va mai ţine Dumnezeu, îmi va păstra vreo pocăinţa cea adevărată împreună cu Dumnezeu2 şi
pace [în Oraş] vom avea [ca ajutătoare] şi sfătuirea, „Degeaba te osteneşti, părinte, pentru că pomenirea amintire pentru multele bunătăţi [ce i le-am făcut], 8 E vorba de cap. .
şi părerea celor mai de seamă dintre cei de o credinţă papei e gata să se facă şi este cu neputinţă să se [singur] Dumnezeu o ştie, Cel Ce îmi va şi răsplăti. 9 Împărăţia se ia prin silirea omului asupra sa însuşi, nu prin silirea lui
de către alţii, cum făceau unioniştii cu cetăţeni constantinopolitani.
cu noi, adică a aghioriţilor şi a preasfinţilor patriarhi; întâmple altfel. Şi e mai bine să nu o împiedici cu Iar acum, chiar dacă pentru legea Domnului şi 20 Sfântul era acuzat că se folosise de polemica împotriva latinismului
pentru a-şi face un renume şi, în general, că s-a folosit de Biserică şi de
3 Constantinopolul, oraşul prin excelenţă al Imperiului bizantin.
pentru dragostea către voi cetăţenii, unii hulesc problemele cu care se confrunta Ea în interes propriu.
4 Cetăţenii şi străinii. 7 În acest fel unirea nu ar fi avut doar o latură legală formală, validată împotriva noastră pentru că nu vrem să ne despărţim 2 Minunată precizare: pocăinţa nu o face omul singur şi nici măcar în
5 E vorba de unirea temporală cu latinii. prin hotărâre oficială, ci ar fi avut şi adeziunea duhovnicească şi faţa lui Dumnezeu, ci împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu se pocăieşte
6 Nu oamenii aduc pacea, ci Dumnezeu. lăuntrică a creştinilor. de predania părintească şi să ne unim fără de ruşine împreună cu omul, asumă şi El suferinţa şi nevoinţa omului,
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
pentru fuga de toată cinstea şi odihna omenească, care, ca la începutul propovăduirii, potrivit prorocirii Iar despre punctul al doilea, adică despre necazul venit pe neaşteptate,

-V e
Ă
să fie pedepsit veşnic sufletul meu! Dacă nu mi-a Domnului, se lucrează curăţirea credinţei de tot aceasta spun: pentru mine nimic nu este mai dulce, nimic mai de dorit

D
PE ă py
fost şi nu-mi este planul de a trăi acum şi în viitor felul de impurităţi ale apostaziei, şi toate dogmele decât a muri pentru adevăr. Totuşi, nu am nicio pricină dreaptă pentru
restul vieţii în sfântul munte al Atonului şi dacă nu acestei Biserici le îmbrăţişez ca dumnezeieşti şi acest lucru (pentru că eu mă lupt după lege şi nu vreau să vă arunc în
Co

am căutat cu adevărat acest lucru, adeseori, ca să prea adevărate şi mântuitoare. Dintre acestea este osândă din pricina mea), chiar dacă unii uneltesc asupra mea pe ascuns
dobândesc experienţa lui Dumnezeu, dacă Domnul şi faptul că Duhul Sfânt purcede, adică Îşi ia fiinţa, sau pe faţă, sau dacă ei nedreptăţesc cu ceva pe vreun alt om care nu a
mi-ar îngădui, să nu văd faţa Domnului! Dacă m- din Dumnezeu şi Tatăl, precum zice Simbolul făcut nimic nedrept şi care se preocupă de dogmele şi legile părinteşti.
M

a reţinut în Oraş vreun alt gând în afara faptului tuturor sinoadelor ecumenice, iar nu din Tatăl şi Şi pentru că mulţi socotesc folositor ceea ce eu
de a nu mi se părea vreodată nici mie, nici tuturor din Fiul, cum zice Simbolul latinesc şi cum explică adesea şi de multe ori am spus şi am arătat că e
creştinilor ortodocşi că din pricina plecării mele din definiţia florentină prin explicaţii nemaiauzite. nefolositor, din această zi eu voi tăcea, iar voi
Oraş s-au primejduit cele ale credinţei, să fiu şters Mă alipesc şi de sfântul şi marele Sinod împotriva faceţi cum vreţi. Credinţa este slobodă şi nesilită.
din cartea celor vii! Dacă, privind starea credinţei şi a latino-cugetătorului Bekkos şi îl socotesc cu tărie Nici eu nu trebuie să fiu oprit de către voi, nici
Bisericii, am fost indiferent în ceva, deşi mai dinainte ecumenic24, fiindcă absenţa schismaticului [papă] voi, de către mine, şi, de aceea, nici nu vă mai
văd şi vorbesc de aceste ispite de la Dumnezeu, nu nu îi ia ecumenicitatea, şi mă cutremur de hotărârea opresc, de vreme ce, oprindu-vă în tot chipul, nu
m-aş fi blestemat pentru aceasta pe mine însumi. înfricoşată a acelui Sinod dimpreună cu afurisirile am realizat nimic, nici nu voi fi părtaş vreodată
Şi vă am martori pe toţi, pe preaînălţatul împărat şi anatemele [date de el], ca de o hotărâre sfinţită şi unei asemenea uniri, şi [de acum] nici nu-mi dau,
şi pe slujitorii bisericeşti şi aproape toată lumea, că dumnezeiască, care a exprimat în „oros”-ul său cele nici nu-mi voi da vreodată vreo părere despre
astfel de sfaturi ale mele au fost date pretutindeni. cuvenite şi în legătură cu dogmele latineşti, şi în aceasta. Eu de acum voi fi unit cu Sfinţii noştri
Dacă nu doresc pacea Bisericilor şi unirea într-un legătură cu pomenirea papei25. Rămân în făgăduinţa Părinţi, ale căror duhuri umplu ţinutul ceresc şi
cuget a tuturor creştinilor, însă să fie cea adevărată pe care am dat-o fericitului [Marcu] al Efesului, când ale căror cărţi şi învăţături, pentru cei ce cred şi
şi duhovnicească, şi bisericească, şi dreaptă, şi s-a mutat la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu şi a le înţeleg bine, [umplu] lumea aceasta a noastră;
mântuitoare22, să nu-mi petrec viaţa în pace! Dacă îngerilor şi a oamenilor; am aceleaşi păreri cu cele pe [voi fi unit] şi cu cei ce sunt uniţi cu ei [cu Sfinţii
nu mă încredinţează conştiinţa că este dreaptă şi care le-am arătat în discuţia cu episcopul Kortonei, Părinţi], oricare şi oriunde ar fi cei ce păzesc în
nemitarnică, având dragoste nefăţarnică şi faţă de făcută pentru dovedirea adevărului nostru, şi cu cele chip dreptcredincios şi înţelept dogma noastră
împărat, şi faţă de patrie, şi faţă de voi toţi, şi faţă din multe şi felurite scrieri pe care le-am expus, cu ortodoxă şi părintească27. Şi de acum, cuvânt de
de fiecare în parte, să nu-mi ierte Domnul păcatele! darul lui Dumnezeu, în apărarea credinţei părinteşti la mine nu veţi mai vedea, de vreme ce aţi întărit
Dacă vreodată în toată viaţa mea m-am purtat cu în „Mărturisirea” credinţei mele, ba, mai degrabă, a răul. Acesta am făcut-o de dragul vostru, purtând
viclenie faţă de aproapele în vreun lucru sau, ca să Bisericii soborniceşti, pe care am expus-o în întregime, de grijă ca să nu aveţi un astfel de păcat faţă de
le spun iarăşi pe toate într-un cuvânt, am negustorit înainte cu trei ani; îmi menţin şi semnăturile pe care, mine şi, prin mine, faţă de Veghetorul dreptăţii. Iar dacă pentru acest Nu mă voi lepăda de tine,
vreodată cu vreun lucru al lui Dumnezeu pentru împreună cu slujitorii bisericeşti care atunci au fost de lucru – anume, pentru că nu sunt părtaş la o asemenea unire şi pentru iubită ortodoxie! Nu voi
folosul meu, deşi sunt legat cu mii de păcate, să- acord cu mine, le-am semnat în vremea perioadei mele că îmi păzesc credinţa părintească neamestecată cu eterodocşii şi cu cei fi mincinos faţă de tine,
mi pună Domnul înaintea feţei mele fărădelegea de legat26 şi, mai apoi, după solia lui kyr Vrienie, cu care au părtăşie cu ei, şi pentru că nu-mi schimb cu nimic împotrivirea credinţă predanisită de
mea la judecata viitoare! Acestea sunt mai limpezi care [solie] eu nu am avut părtăşie; [aceste semnături [la unire] [făcând pogorământ] din pricina situaţiei presante [de acum], Părinţi, până ce duhul meu
decât soarele pentru cei ce privesc nepătimaş şi cu se refereau] la faptul ca noi să nu primim vreodată şi pentru că tac –, voi aţi mai vrea să spuneţi şi să faceţi orice altceva, eu rămâne în trupul acesta! Mai
conştiinţă bună. pomenirea papei câtă vreme suntem despărţiţi şi în unul nu numai pentru cele pe care le-am spus mai înainte şi le-am scris mai mult cu nimic să nu mă mai
În ce priveşte primul punct, spun şi mărturisesc că dezacord cu el în ce priveşte dogmele de căpetenie dinainte şi le-am sfătuit, dar nu v-am înduplecat, ci şi pentru nedreptatea ispitiţi, oamenilor!
eu, împreună cu ceilalţi trei preasfinţi patriarhi, pe ale credinţei, potrivit hotărârii amintitului Sinod şi a pe care o veţi face mai departe faţă de mine, după cum mă ameninţaţi, eu
sfânta maică – Biserica aceasta23 – am avut-o pururea tuturor sfinţilor noştri Părinţi şi învăţători. sunt fără de vină la Dumnezeu şi voi suferi cu bucurie ispita, sau chiar
şi o am ca maică adevărată a creştinilor ortodocşi, în şi moartea, pentru mărturia dogmei părinteşti şi dreptcredincioase, spre
24 E vorba de sinodul din 285 de la Vlaherne. slava lui Dumnezeu.
poartă împreună cu omul greutatea pocăinţei. Unul din aspectele 25 Nota Lambros: „Acel Sinod afuriseşte şi dă anatemei pe cei care
întrupării este acesta: Hristos se face împreună penitent cu noi, vor avea vreodată părtăşie cu papa prin pomenirea lui, câtă vreme el
asumând şi vindecând păcatul nostru. nu-şi îndreaptă greşelile din pricina cărora Biserica sobornicească a
22 E limpede că substratul unirii cu latinii era politic şi material, ortodocşilor a tăiat pomenirea lui, şi dintre care greşeli una şi cea mai 27 În ultimă instanţă, Biserica este comuniunea în Duh a tuturor celor de aceeaşi credinţă
mincinos şi vătămător. mare este înnoirea răuslăvitoare din Simbol” (p. 34). dogmatică conştientizată mintal, simţită cu inima şi exprimată prin fapte şi atitudini lăuntrice şi
23 Biserica Ortodoxă Care, potrivit prorociei Domnului, nu va fi 26 Sf Ghenadie a fost cel puţin cinci ani (443-448) judecător exterioare. Spaţiul şi timpul nu mai au valoare într-o astfel de comuniune. Doar harul poate face
învinsă de porţile iadului. general al romeilor. perceptibilă o astfel de comuniune.
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
să AVem
să AVem c
cUrAJUl AcesTA,
mărTUrIsIrI
a lovit cu un baston bolovanul de acolo despicându-l, când l-au trezit, tânărul i-a întrebat: „Unde mă

-V e
Ă
De
e A măr
mărTUrIsI ADeVărUl şi apele au intrat în pământ. Arhanghelul a făcut aflu? Mi se pare că sunt în mare unde m-au aruncat

D
PE ă py
predică la Hramul mănăstirii Petru Vodă, semnul crucii şi a zis: „Să curgă apele aici”! Şi apele, călugării”…
CoIs
M s
 noiembrie 00 - Danion Vasile care trebuia să distrugă biserica, au arătat puterea „Nu ştii unde eşti? Eşti în mănăstire, la biserică. Eu
rI

dumnezeiască, au arătat că Dumnezeul creştinilor sunt egumenul Neofit, spune-mi, cum ai ajuns aici”?
TUr

Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil dimpreună cu toate Puterile cereşti, este Dumnezeul Cel adevărat, Dumnezeul care a Şi atunci tânărul a povestit cum a fost aruncat în
TU

dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, făcut cerul şi pământul. mare de călugări şi cum a fost salvat în chip minunat
Căpetenii, preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, rugaţi- Am să pomenesc acum despre o minune pe care a de Sfinţii Arhangheli. Dimineaţă, când au venit cei
vă lui Dumnezeu pentru noi să mergem pe calea dreptei făcut-o Sfântul Arhanghel Mihail în Sfântul Munte trei călugări la mănăstire, stareţul i-a întrebat: „Ce
măr

credinţe, să urmăm poruncile Evangheliei astfel încât să Athos, la mănăstirea Dochiaru. Ştiţi foarte bine s-a întâmplat cu comoara”? „Minciună a fost, părinte,
ajungem în Împărăţia Cerurilor. Amin. cât de greu se ridică o mănăstire, ce mari eforturi ne-a înşelat tânărul acela”! „Bine - a zis stareţul -
Astăzi, Biserica Ortodoxă, Biserica lui Hristos îi prăznuieşte materiale se fac, şi cum Dumnezeu trimite în haideţi să mergem la biserică şi să-I mulţumim lui
pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Aţi auzit cuvântul chip minunat ajutoare pentru ridicarea bisericii, a Dumnezeu”. Şi au intrat în biserică şi l-au văzut
apostolului: „Dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri, unui paraclis, a chiliilor… Aşa s-a întâmplat şi la atunci pe tânăr care mai avea încă piatra legată de
şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit Dochiaru: un tânăr muncitor a găsit o mare comoară; gât, ca semn al minunii care se întâmplase. Părinţii
dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi dacă vom fi nepăsători şi, ducându-se la stareţul mănăstirii i-a spus despre aceia au fost daţi afară din mănăstire, iar tânărul a
la astfel de mântuire, care luând obârşie din propovăduirea comoara pe care o aflase, iar părintele stareţ a trimis intrat în obştea mănăstirii şi biserica a fost pictată în
Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce-au ascultat-o, împreună trei părinţi ca să-l ajute să aducă mulţimea de galbeni cinstea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe pe care o găsise muncitorul. Ei bine, în momentul Trebuie să înţelegem că aşa cum Sfinţii Arhangheli
feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt” (Evr. 2: 2-4). în care au văzut acea comoară mare, călugării nu l-au ajutat pe acest tânăr iubitor de Hristos, aşa ne
Voi începe cuvântul de astăzi vorbind despre ajutorul au rezistat ispitei şi s-au gândit să-l omoare pe pot ajuta şi pe noi, dacă la vreme de necaz ştim să
minunat pe care Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil tânărul care găsise comoara şi l-au aruncat în mare, le cerem ajutorul. Ce se întâmplă însă cu cei mai
l-au dat celor iubitori de mântuire. Cunoaştem minunea pe gândindu-se că se vor întoarce la mănăstire şi vor mulţi oameni atunci când dau de necaz? Se grăbesc
care a făcut-o Sfântul Arhanghel Mihail cu tânărul Arhip spune părintelui stareţ că nu a existat nicio comoară să-şi împărtăşească necazurile, să se plângă unii
şi cu biserica din Hones pe care au vrut s-o surpe păgânii, şi că tânărul muncitor minţise. În momentul în care altora şi foarte puţini se gândesc să ceară ajutorul
inundând-o, minune care este prăznuită de Biserica Ortodoxă au legat o bucată de marmură de gâtul tânărului lui Dumnezeu, să ceară ajutorul sfinţilor, să ceară
pe data de 6 septembrie. Ce s-a întâmplat? şi l-au aruncat în apele mării, tânărul s-a rugat: ajutorul Sfinţilor Arhangheli. Vrem să fim ajutaţi de
Lângă Ierapoli, unde a predicat Sfântul Apostol şi „Sfinţilor Arhangheli, salvaţi-mă”! Şi imediat s-au sfinţi, vrem să fim acoperiţi de Sfinţii Îngeri, dar nu
Evanghelist Ioan, Sfântul Arhanghel Mihail a ocrotit arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca nişte ştim să le cerem ajutorul.
A fost întrebat Sf. Valeriu în mod deosebit un anumit loc, arătându-se acolo şi făcând multe vulturi cu aripi de aur, l-au tras din apă şi l-au dus Am să vă spun o minune mai recentă, care a avut loc
Gafencu, noul mărturisitor, minuni. Ridicându-se pe locul acela o biserică la care venea mulţime de imediat în biserica mănăstirii Dochiaru. Călugării în anul 987: o femeie era bolnavă, se afla în comă, şi
dacă preoţii şi ierarhii credincioşi, idolatrii s-au gândit să o distrugă - şi au încercat să mute şi-au împărţit aurul şi l-au ascuns în afara mănăstirii, rudele familiei au căzut cu rugăciune către Sfântul
trebuie să facă politică. şi el cursul a două râuri: Likokastros şi Kufos, vrând astfel ca prin vâltoarea după care s-au întors la părintele stareţ. Până să Arhanghel Mihail. Şi în timp ce oamenii se rugau,
a răspuns aşa: „Preotul este apei, prin puterea apei, să fie dărâmată biserica şi să nu se mai pomenească ajungă cei trei părinţi la mănăstire, ipodiaconul care Sfântul Arhanghel Mihail i s-a arătat bolnavei, fiind
călăuzitorul duhovnicesc al puterea adevăratului Dumnezeu. Păgânii au lucrat vreme de zece zile, şi s-a dus să deschidă biserica - pentru că era vremea puţin supărat şi i-a spus aşa: „Vreau să-mi întind
omenirii creştine, dar este când au dat drumul la barajul de pământ care mutase cursul apei, apa se Utreniei şi trebuia să pregătească biserica pentru aripile şi să vă acopăr, dar îmi este greu!”
interesat de problemele apropia cu putere de biserică, unde se afla tânărul Arhip care se ruga la slujbă - l-a văzut înăuntru pe tânăr şi s-a speriat; a De ce n-a vrut Sfântul Arhanghel Mihail să-i aco-
întregii omeniri”. Prin Dumnezeu. Şi, rugându-se, l-a văzut pe Sfântul Arhanghel Mihail care crezut că este o vedenie. S-a dus la părintele stareţ şi pere? Pentru că fratele bolnavei fusese amăgit de o
urmare, este angajat în toate i-a zis: „Ieşi din biserică înainte de a te înghiţi apele”! A ieşit Arhip din i-a zis: „Părinte stareţ, am văzut ceva în biserică, am sectă, trecuse la martorii lui Iehova - care nu sunt
problemele omeneşti şi cu biserică, surprins de vedenia care i se arătase - era o coloană de foc care văzut o fantomă în biserică şi nu pot să intru”, a spus martori ai Lui Dumnezeu Cel viu, sunt martori ai
atât mai mult în cele de ori- urca până la cer - şi Sfântul Arhanghel Mihail i-a spus: „Ridică-te, stai părintele speriat. „Nu-ţi fie frică, a răspuns părintele diavolului. Crezând că fac cele ale lui Dumnezeu,
entare a lumii. Dacă, deci, în stânga mea şi nu-ţi fie frică”! Şi, în momentul în care apele se apropiau stareţ, fă-ţi cruce şi intră cu curaj”. Şi, când a intrat fac cele ale diavolului. Şi pentru aceasta Sfântul
politica înseamnă orientare, cu putere de biserică, Sfântul Arhanghel Mihail a făcut semnul crucii pe în biserică, l-a văzut pe tânăr dormind în biserică Arhanghel Mihail, văzând că fratele bolnavei nu
preotul se ocupă de politică. stânca ce era înfiptă în spatele bisericii şi a spus: „Până aici ţi-a fost”! Şi cu piatra, cu bucata de marmură, legată de gât. Şi voia să lepede înşelarea şi să ceară şi el ajutor pentru
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
sora sa bolnavă Dumnezeului celui Adevărat, Sfântul Arhanghel Mihail lucrat doar prin prigonitorii din afară ai Bisericii, a Ultima referire pe care am să o fac la acest părinte

-V e
Ă
nu a vrut să-i acopere. lucrat şi prin unii ierarhi nevrednici, cum a fost acest cu viaţă sfântă, Dimitrie Gagasthatis, este legată de

D
PE ă py
După ce bolnava i-a vorbit despre arătarea ce o avusese, vreme de o lună apostat, Ioachim al Cozaniei, care l-a condamnat la momentul în care au venit comuniştii să atragă lumea
acest eretic s-a frământat, a încercat să găsească adevărul şi în cele din moarte pe vrednicul de pomenire părinte Dimitrie la rătăcirea lor şi au început să-şi facă propagandă,
Co

urmă şi-a înţeles rătăcirea, a înţeles că se afla departe de Dumnezeul şi a trimis soldaţi ca să îl ucidă. Pentru părinte, batjocorind biserica. Apropiindu-se de biserică,
Cel viu. Şi după ce a luat hotărârea de a se apropia din nou de Biserica venirea acestui detaşament de luptători de gherilă părintele n-a mai rezistat, a căzut în rugăciune la
Ortodoxă, Sfântul Arhanghel Mihail i s-a arătat din nou bolnavei, – însoţiţi de un arhimandrit - a fost un moment Sfântul Arhangheli, după care a pus mâna pe un
M

bucuros şi zâmbitor. foarte, foarte trist. Dar părintele Dimitrie şi-a pus baston şi s-a dus cu curaj, lovindu-i pe comunişti,
I-a spus că se va face bine, i-a făcut nădejdea în Dumnezeu şi a cerut voie să se roage încercând să le oprească propaganda blasfemiatoare.
cruce şi a dispărut. Şi bolnava n- Sfinţilor Arhangheli, înainte de a fi ucis; pentru că Şi Dumnezeu a fost de partea părintelui şi misiunea
a fost singura care a văzut această părintele Dimitrie avea mare nădejde în ajutorul comuniştilor în acea zonă a eşuat, foarte, foarte
vedenie; bolnava din patul de alături a Sfinţilor Arhangheli, a intrat în biserică, s-a rugat puţini oameni trecând de partea comuniştilor.
mărturisit că a văzut şi ea un bărbat la icoana Sfinţilor Arhangheli şi a început Canonul Ce să înţelegem din aceste minuni? Trebuie să
înalt, îmbrăcat în alb, care însă era de pocăinţă, zicând: „Binecuvântat este Dumnezeul înţelegem că lupta împotriva comunismului nu a
foarte înalt, mai mare de doi metri, nostru”. Daţi-vă seama, înainte de moarte, părintele, fost doar o luptă trupească, a fost în primul rând o
care nu călca pe pământ şi care atunci în loc să cadă în deznădejde, avea inima senină, luptă duhovnicească. Că cei care au luptat împotriva
când mergea nu făcea zgomot. După ştiind că-L mărturiseşte pe Hristos şi se uneşte comunismului au fost ai lui Hristos dacă au stat pe
această arătare a Sfântul Arhanghel cu Hristos. În clipa în care a început Canonul de baricadele Bisericii, au fost ai lui Hristos dacă au fost
Mihail, femeia care nu fusese doar pocăinţă, s-a auzit un zgomot, o lovitură puternică gata să apere cu preţul vieţii Biserica şi învăţăturile
bolnavă, ci ajunsese chiar în comă, s-a în iconostas, iar icoana Sfinţilor Arhangheli s-a lui Hristos. Din păcate, în vremurile noastre, aşa
tămăduit. mişcat. Părintele a auzit foarte multă hărmălaie şi, cum părintele Dimitrie Gagasthatis era îndemnat
Să înţelegem că dacă vrem să fim când a ieşit din biserică, a văzut că cei care au vrut să propovăduiască de la altar învăţătura comunistă,
ajutaţi de Dumnezeu, dacă vrem să să-l ucidă, plecaseră. Fugiseră, pentru că se apropiau în vremurile noastre se fac presiuni asupra Bisericii
fim ajutaţi de Sfinții Îngeri, trebuie duşmanii lor... pentru a amesteca învăţătura cea bună cu învăţătura
să ţinem dreapta credinţă. Trebuie să De multe alte ori, fiind în faţa morţii, părintele acestei lumi. Se fac presiuni asupra Bisericii să
ţinem dreapta credinţă oricât de greu Dimitrie a cerut ajutorul Sfinţilor Arhangheli şi l-a vorbească despre marile avantaje ale integrării în
ne-ar fi, chiar dacă vom fi batjocoriţi
t
tjocoriţi dobândit. Am să vă spun acum o altă minune care o să Uniunea Europeană, fără să pomenească Biserica
sau prigoniţi pentru credinţa noastră. surprindă, pentru că arată cum Sfinţii Îngeri, Sfinţii de blasfemiile pe care le cere de la noi Uniunea
Daţi-vă seama, înainte Pentru că mulţi încearcă să amestece adevărul şi frumuseţea Ortodoxiei Arhangheli vin în ajutorul nostru. În anul 945, pe Europeană. Se zice: „preoţii n-au voie să facă po-
de moarte, părintele, în loc cu tot felul de învăţături mincinoase. data de 20 octombrie, un detaşament s-a apropiat litică”. De ce? Pentru ca ei să fie manipulaţi şi
să cadă în deznădejde, avea Am să spun acum câteva minuni pe care le-a făcut Sfântul Arhanghel de părintele Dimitrie, soldaţii au tras spre el, dar să propovăduiască înţelepciunea acestei lumi.
inima senină, ştiind că-L Mihail în lupta împotriva comuniştilor. Şi am să vorbesc despre câteva gloanţele trase au trecut prin sutana părintelui, însă Cu adevărat, preoţii nu trebuie să facă o politică
mărturiseşte pe Hristos minuni pe care le-a făcut în Grecia, Grecia care după anii 942 a fost greu pe părintele nu l-au atins. Daţi-vă seama ce minune: părtinitoare, dar ei trebuie să facă o politică a lui
şi se uneşte cu Hristos. încercată de comunişti. Din păcate, chiar unii preoţi şi episcopi au trecut părintele a fost împuşcat, gloanţele au trecut prin Hristos - nu o politică lumească, fiind repere pentru
În clipa în care a început de partea comuniştilor. Se vorbeşte în zilele noastre despre prigoana din haina preoţească, dar nu l-au atins! Şi, văzându-i oameni şi învăţându-i să deosebească binele de rău,
Canonul de pocăinţă, s-a secolul XX din România, despre prigoana din Rusia, dar nu se pomeneşte pe soldaţi că se apropie de el, părintele Dimitrie în această societate din ce în ce mai confuză. A fost
auzit un zgomot, o lovitură aproape nimic despre prigoana din Grecia, Grecie care în zilele noastre s-a rugat: „Arhanghele Mihail, sunt în primejdie, întrebat Sfântul Valeriu Gafencu, noul mărturisitor,
puternică în iconostas, are parte de o înviere a mişcării comuniste. Cea mai puternică mişcare salvează-mă”! Şi atunci s-a arătat Sfântul Arhanghel dacă preoţii şi ierarhii trebuie să facă politică. Şi el a
iar icoana Sfinţilor studenţească în Grecia este mişcarea tinerilor comunişti şi a tinerilor Mihail ca un fulger. Pe şeful soldaţilor l-a aruncat răspuns aşa: „Preotul este călăuzitorul duhovnicesc
Arhangheli s-a mişcat. anarhişti, care sunt împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. În 945, jos de pe cal, tăindu-i cu sabia curelele de la şa. Şeful al omenirii creştine, dar este interesat de problemele
comuniştii făceau propagandă încercând să-i atragă de partea lor pe preoţi. soldaţilor şi-a frânt şira spinării, iar ceilalţi soldaţi întregii omeniri. Prin urmare, este angajat în toate
Văzând că părintele Dimitrie Gagasthatis, un preot cu viaţă sfântă, au îngheţat pe loc. Şi unul dintre soldaţi a venit la problemele omeneşti şi cu atât mai mult în cele de
făcător de minuni, nu vrea să treacă de partea lor, comuniştii s-au dus la părintele şi i-a zis: „Iartă-ne, păstorul nostru, du-te orientare a lumii. Dacă, deci, politica înseamnă
episcopul Ioachim al Cozaniei. De-a lungul istoriei Bisericii, diavolul nu a pe calea ta, ai dobândit păzitori puternici”. orientare, preotul se ocupă de politică.”
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
Trebuie să înţelegem că, dacă în viaţa noastră socială nu vom avea ca reper noştri în secolul XX, ştiţi că astăzi ni se pune ai acestei mănăstiri. Ştiţi foarte bine că această

-V e
Ă
învăţătura lui Hristos, ne vom rătăci. Trebuie să înţelegem că, dacă nu vom pumnul în gură şi nu avem voie să mărturisim că au mănăstire este prigonită. Am auzit şi părinţi, şi

D
PE ă py
folosi reperele pe care le-au dat mărturisitorii din prigoana comunistă, nu fost sfinţi! De ce nu avem voie să mărturisim?! călugări de la alte mănăstiri spunând: „De ce mergi
vom şti să facem faţă încercărilor cu care ne confruntăm astăzi. Vedem că Părintele Savatie Baştovoi a făcut un sondaj de opinie: la Petru Vodă? E o mănăstire de răzvrătiţi!” De
Co

în lume există o dorinţă de schimbare foarte, foarte puternică. În America „de ce nu sunt canonizaţi martirii?” Şi răspunsul dat ce e o mănăstire de răzvrătiţi? Pentru că aici se
a fost ales un preşedinte negru, (de fapt mulatru, dar mass-media a de marea majoritate a oamenilor a fost: „pentru că dă mărturia cea bună, şi oamenii sunt învăţaţi să
accentuat că este negru…). Unii au ales acest preşedinte pentru că vor se opune puterea politică!” Aceeaşi putere politică se răzvrătească faţă de înţelepciunea acestui veac,
M

schimbarea tuturor tradiţiilor; care ieri i-a prigonit pe mărturisitori, aceeaşi putere
vor să se renunţe la orice repere politică astăzi se opune cinstirii mărturisitorilor.
morale, vor să existe pur şi simplu o Dar Dumnezeu face minuni prin ei. Ştiţi, poate, că
dictatură a minorităţilor împotriva la Aiud s-au făcut minuni prin moaştele sfinţilor care
maj a orităţii, aşa cum încearcă, de
aj au pătimit acolo. Părintele Augustin, mărturisind
exemplu, homosexualii să-şi im- minunile ce se fac acolo, spunea aşa: „A venit un
pună dictatura lor. A fost ales acest grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din
preşedinte şi pentru că foarte mulţi temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei.
oameni s-au săturat de modul în Mi-a mărturisit: Părinte, n-am vrut să vă spun, dar
care s-a desfăşurat istoria ultimilor totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat. Îi dăduse
zece ani şi vor o schimbare în părintele când venise acolo nişte oseminte ca să le
sens netradiţionalist. Înaintea ducă doctoriţa la spital. Femeia a mărturisit: Când
alegerilor se punea problema cine am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, pe drum, am
va veni la preşedinţie: o femeie sau aţipit. Şi când am aţipit, am văzut în faţa ochilor
un negru? Poate că Dumnezeu le va un tânăr foarte frumos cu multe hematoame pe
da oamenilor puterea să înţeleagă cap şi îi curgea sânge. Şi era foarte frumos la chip.
că mass-media ne dirijeazăiijează într- Când l-am văzut, m-am înspăimântat. S-a menţinut
o direcţie greşită. Atunci când câteva clipe vedenia, după care a dispărut, şi, în locul
mai marii acestei lumi vor spune: chipului lui, a apărut o cruce foarte luminoasă care
„acesta este bine, acela este bun, a persistat câteva clipe, după care m-am trezit şi
de la acela va veni salvarea”, noi să am bufnit în plâns. Sfântul i s-a arătat femeii”. De
Părintele Savatie Baştovoi stăm şi să ne gândim că salvarea pe care o vor ei nu seamănă cu salvarea ce i s-a arătat? Pentru că ea a avut evlavie faţă de având pacea lui Hristos. A spus Sfântul Ioan Gură
a făcut un sondaj de opinie: pe care o vrem noi. Şi dacă acest nou preşedinte american este arătat pe pătimitorii din închisorile comuniste. Nu trebuie să de Aur că decât să păstrăm o pace mincinoasă, mai
„de ce nu sunt canonizaţi canalele de televiziune ca o nouă salvare, ca cel care va aduce lumea într-o aşteptăm toţi semne şi minuni, dar în momentul în bine să avem război. Arătaţi prin faptele voastre că
martirii?” şi răspunsul eră nouă, să ne dăm seama că această eră nouă nu înseamnă vremuri mai care ne rugăm acestor noi sfinţi cu credinţă, ei vor ştiţi să vă hrăniţi din cuvintele duhovniceşti pe care
dat de marea majoritate a bune pentru Biserică, ci, dimpotrivă, înseamnă vremuri de prigoană. face minuni în viaţa noastră. le întâlniţi aici.
oamenilor a fost: „pentru că Părintele Arsenie Papacioc spunea într-un interviu foarte frumos că trebuie Bucuraţi-vă că sunteţi fiii duhovniceşti ai acestei Există o hartă - unii poate aţi văzut-o - cu iradierea
se opune puterea politică!” să fim pregătiţi să mărturisim Adevărul cu preţul vieţii noastre; să nu ne fie mănăstiri! Bucuraţi-vă că Petru Vodă este cu ade- duhovnicească de care a avut parte învăţătura
Aceeaşi putere politică teamă. Spunea aşa: „Nu vă jucaţi cu Adevărul, că avem impresia că murim, vărat inima duhovnicească a Ortodoxiei româ- Sfântul Paisie Velicicovski. O hartă în care sunt
care ieri i-a prigonit pe dar nu murim. Nu vă temeţi! Să ştii că nu poţi să aperi Adevărul dacă nu neşti pătimitoare, pentru o vreme în care atâtea şi însemnate locurile în care ucenicii Sfântul Paisie
mărturisitori, aceeaşi te-ai îmbrăcat mai întâi în haina morţii. Acum sunt semne de sfârşit de veac atâtea mănăstiri nu au curajul de a vorbi împotriva au răspândit învăţătura dascălului lor în zeci şi zeci
putere politică astăzi şi dracul vrea să schimbe adevărul - a spus părintele Arsenie Papacioc. Şi mi rătăcirilor veacului. În atâtea şi atâtea mănăstiri se de mănăstiri şi schituri. Ei bine, tot aşa există o
se opune cinstirii se pare – zicea - că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina tace. Veniţi la această mănăstire unde se învaţă ceea hartă duhovnicească cu schiturile şi mănăstirile şi
mărturisitorilor. morţii. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru Adevăr. În momentul în ce au învăţat Sfinţii Părinţi, unde se dă hrana cea parohiile care s-au hrănit şi se hrănesc din învăţătura
care aperi Adevărul, deja eşti pe tine cu haina morţii”. bună, hrana cea tare împotriva rătăcirilor acestui care vine de la această mănăstire Petru Vodă, cu
Trebuie să avem curajul acesta de a mărturisi Adevărul, de a rămâne pe veac, împotriva ereziei ecumenismului. Dovediţi învăţătura care vine de la părintele Justin. Arătaţi
calea Adevărului, oricât de greu ar fi. Ştiţi că au fost prigoniţi mărturisitorii prin faptele voastre că sunteţi fii duhovniceşti prin viaţa voastră că sunteţi ucenici ai părintelui
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
Justin. Folosiţi-vă de cuvintele lui câtă vreme mai este în viaţă. Acum îl şi nu vei trece cu vederea cererea noastră: „Doamne, arată-ne nouă locurile

-V e
Ă
avem cu noi, peste cinci ani cine ştie cum va fi!? Ia gândiţi-vă, dacă v-aş în care se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându-le să

D
PE ă py
spune că aseară, la Vecernie, la Tekirghiol, părintele Arsenie Papacioc a le cinstim cu evlavie”. Şi, dacă din pricina păcatelor noastre nu am fost
trecut la Domnul, inimile voastre ar fi pline de tristeţe, pentru că aţi fi vrednici să ne închinăm lor, ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne,
Co

vrut să mai trăiască, să fie alături de noi. Şi, slavă Domnului, părintele să nu laşi sfintele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate-le la
Arsenie este în viaţă, aşa cum este şi părintele Justin. Încercaţi să fiţi lumină, pentru a primi închinarea cuvenită.
alături de aceşti părinţi nu doar pe ultimul drum, ducându-vă la slujba Ca, închinându-ne cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în
M

lor de înmormântare; încercaţi să fiţi alături de aceşti părinţi pe ultimul Biserica Ta, după cum li se cuvine, îm-
Părintele Augustin, drum pământesc, în ultimele luni, ani de zile ai vieţii lor. Mergeţi lângă preună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi
mărturisind minunile ce ei, ei ne arată calea jertfei. Spunea ieroschimonahul mucenic Daniil de la mucenice. Şi împreună cu ei să Îţi adu-
se fac acolo, spunea aşa: „A Rarău că practicarea rugăciunii lui Iisus este mucenicie. Cu adevărat, toţi cem slavă, cinste şi închinăciune Ţie,
venit un grup de sârbi cu ev- creştinii sunt chemaţi la mucenicia nesângeroasă, care este trăirea după Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tată-
lavie la martirajul românesc cuvântul lui Hristos. Şi dacă veţi fi ucenici ai lui Hristos, veţi fi la rândul lui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
din temniţele comuniste şi vostru prigoniţi. Acum suntem împreună la acest praznic, dar cine ştie ce pururi şi în vecii vecilor. Amin.”
era şi o doctoriţă printre ei. va fi cu noi peste cinci, zece, douăzeci de ani!? ***
Mi-a mărturisit: Părinte, Un episcop mărturisitor din Ucraina, preasfinţitul Ipolit de Vinogradov, Danion Vasile a prins într-adevăr toată
n-am vrut să vă spun, dar după un simpozion împotriva globalizării - această mişcare care-şi doreşte sensibilitatea vremurilor în care trăim.
totuşi vreau să vă spun ce instaurarea Guvernului Mondial şi a lui Antihrist - spunea câtorva preoţi Este omul care a luat asupra sa cea mai
mi s-a întâmplat. Îi dăduse şi credincioşi: grea formă a jertfirii pentru Hristos, măr-
părintele când venise acolo „Acum suntem împreună şi ne bucurăm că suntem împreună, fraţi în turisirea, lucru pentru care Dumnezeu
nişte oseminte ca să le ducă Hristos, dar poate peste ani şi ani de zile vom fi închişi, unul în Ucraina, îl va apăra mereu şi-i va da putere să
doctoriţa la spital. Femeia a altul în Moldova, unul în Grecia, unul în România. Să ne bucurăm că înfrunte aceste ispite şi duhul acestei
mărturisit: Când am plecat suntem acum împreună şi să purtăm în inimile noastre această bucurie lumi antihriste care defaimă cultul nostru
de la Aiud spre Petru Vodă, pe care ne-o dă Dumnezeu, căci suntem împreună”. Să ne ajute bunul ortodox. El apără prin cuvânt, prin faptă
pe drum, am aţipit. şi când Dumnezeu să mergem pe calea pe care ne-au arătat-o mărturisitorii şi prin trăirea lui şi duce mai departe, cât
am aţipit, am văzut în faţa Bisericii, să mergem pe calea pe care ne cheamă acum părintele Justin. este posibil, crucea martirilor noştri. Nu
ochilor un tânăr foarte fru- Am să închei acest cuvânt, rostind împreună cu voi rugăciunea pentru putem fi nişte creştini integri, dacă nu ne
mos cu multe hematoame proslăvirea Sfinţilor mucenici. Pentru că dacă noi vom şti să-i cinstim pe mărturisim credinţa. (…) Fratele nostru,
pe cap şi îi curgea sânge. şi aceşti sfinţi, dacă îi vom canoniza în inimile noastre, Dumnezeu va face Danion, este autorul şi oratorul nostru
era foarte frumos la chip. această minune şi vor fi trecuţi şi în Sinaxarele Bisericii; pentru că în cer aşteptat de mult prin toate bisericile
Când l-am văzut, m-am sunt deja împreună cu marii mucenici ai Bisericii: noastre, care sunt azi pustiite de cuvânt
înspăimântat. „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel mărturisitor, pentru că preoţii noştri şi-
în cuptorul cel de foc, Cel ce i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane au uitat misiunea. Am putea spune că
să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această este într-adevăr un apostol al vremurilor
puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă noastre şi Dumnezeu să-l binecuvânteze
pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă cu cuvânt dătător de viaţă, să trăiască în
bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul nădejdea unui viitor încununat al ţării
mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca noastre care să lucească precum luna între
pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii celei stele şi omul între sfinţi.
dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija (Părintele Justin Pârvu, din postfaţa volumului lui Danion Vasile – Zorii
noastră, şi să primim această mustrare spre îndreptarea noastră. Apocalipsei, Editura Egumeniţa, 2008)
Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Gră-
dinarului: „Doamne, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi
cădem înaintea Ta, rugându-ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta îndrăzneala
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
câ e
câTeVA
câ eVA
VA G
GâNDUrI smerITe AlăTUrI Îngâmfarea (trufia) înseamnă situarea în postura singurului care poate

-V e
Ă
De
e creAţIA
creA
creA mArelUI brâNcUşI1 spune „Eu sunt Cel-ce-Sunt” (Dumnezeirea), prin aceasta, necurăţia

D
PE ă py
Virgil m
maxim minţii (a sufletului) fiind desăvârşită la înger şi ireversibilă deci în spirit
ca unul ce nu poate trăi condiţia devenirii (căderii şi ridicării) a morţii
Co

Raţiunea lucrează nu cu noţiuni, ci cu lumină. Da, cu lumini! Cu şi a învierii, spre deosebire de om, căruia această condiţie i-a fost dată ca
fulgere de lumină supranaturală, adică revelaţii. De aceea orice judecată posibilitate de salvare, plătind cu dispariţia vremelnică moartea trupului
rostită, consecinţă a revelaţiei interioare, este un act definitiv al raţiunii, material (apoteozând eternitatea) învierea în trupul imaterial. De aceea
M

ireversibil, o sancţiune, o sentinţă de îngâmfarea te scoate din comunitatea şi comuniunea duhurilor sfinţite,
condamnare pe viaţă, pe viaţă veşnică, prin întunecare, prin răsturnarea lui, Exist (Sunt) în Non-Exist (Nu Sunt),
împotriva, întâi, a celui ce-o rosteşte şi rămânând o conştiinţă (spirit) sancţionată prin însuşi cuvântul „Non”, un
n-o împlineşte şi apoi, a oricui o aude “nu” opus oricărui cuvânt, de fapt, singurului, care le cuprinde pe toate, care
dacă n-o respectă. De aceea zice Iisus: se confirmă prin cunoaşterea şi recunoaşterea Eului şi a eului celorlalţi. De
„Nu Eu, ci cuvântul pe care l-aţi auzit, aici şi această formidabilă exprimare a Sf. Ioan Evanghelistul - cine zice
acela vă va judeca”. că iubeşte pe Dumnezeu, să iubească şi pe aproapele său, iar Mântuitorul
De aici şi starea de vinovăţie pentru spune clar: „Eu în ei şi ei în Mine, pentru ca toţi să fie una în Noi”.
actul cunoştinţei pe care îl are cineva, De aceea păcatul acesta este groaznic pentru duh, respectiv pentru diavol.
f ţă de actul cunoaşterii, adică ne-tran-
fa Căci în timp ce Dumnezeirea cuprinde în Sine trei ipostaze - Existenţa,
sformării lui în act de trăire. Pentru Enunţarea ei şi Realizarea, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, - diavolul reducându-
că această noţiune nu mai e o simplă se la monos-ul, fără conştiinţa existenţei în sine, fără posibilitatea de a
noţiune de inventare la nivelul memoriei, enunţa această existenţă şi fără realizarea prin sine a actului creaţiei.
ci are obligaţie de conştiinţă pentru Desfiinţează astfel esenţa Existenţei - Dragostea, înlocuind-o cu opusul ei
experimentare, o hotărâre care are putere - ura, luptându-se de fapt împotriva propriei sale existenţe şi neputându-se
de viaţă şi de moarte, pentru cel care a totuşi desfiinţa, realizând în felul acesta iadul, tragedia neputinţei de a
luat cunoştinţă de ele. trăi în şi a cuprinde în sine iubirea de alţii în lumina Celui ce le are pe toate
Acest cuvânt conţine în el fulgerul din Sine, în Sine, şi prin Sine, (a se, per se, in se).
iniţial al revelaţiei cu care s-a împărtăşit Desfrânarea te scoate din comunitatea şi comuniunea trupurilor sfinţite, Dictonul lui Brâncuşi
raţiunea creată a îngerului, şi oful lui, adică din Biserică, din trupul mistic al lui Hristos, ca mădular infectat, -«să creăm ca Dumnezeu»-
pe care raţiunea respectivă l-a îmbră- care trebuie extirpat dacă nu se vindecă. De aceea Sf. Apostol Pavel scoate însemnează pentru el a
cat în haina expresiei a cuvântului pe cel desfrânat din comunitate până la vindecare. Dumnezeu desfiinţează reîncărca materia cu sensul
rostit, lucrând aceeaşi pogorâre ca a naşterea din poftă bărbătească şi trupească, prin preluarea creaturii într-o pe care Creatorul l-a avut
Dumnezeu-Cuvântului în Fiul Omului. înfiere, transferând prin apă şi Duh, natura umană în condiţia naşterii ab initio în intenţia Sa, în
Deci oricine se împărtăşeşte cu cunoş- din Dumnezeu şi desfiinţând astfel stăpânirea lui Satan asupra creaţiei. Planul Său, adică de a o
tinţa Adevărului, e chemat de Cel ce l-a Această naştere nouă pe care n-o pricepea Nicodim şi pe care omul, chiar face nemuritoare, de a o
rostit (Tatăl), la comuniunea cu El, prin după botez, o desconsideră şi o ignoră, i se face mai grea acuză, pentru că în înveşnici.
Cine vrea să despartă opera împlinirea lui. Acesta e înţelesul expresiei Mântuitorului: „Nimeni nu acest caz, actul desfrâului nu mai este un act inconştient ci unul conştient.
lui Brâncuşi de creştinismul poate veni la Mine dacă nu-i este dat (nu e chemat) de Tatăl Meu”. Sfântul Apostol Petru pune pe Anania şi Safira în situaţia de a-şi rosti în
românesc, nu va înţelege Şi acum, aparent o diversiune: două sunt păcatele fundamentale pe care spirit sancţiunea morţii definitive, pentru actul desfrâului aparent nu în
nimic din creaţia lui. Toate dumnezeul-creat-omul le-a săvârşit şi le săvârşeşte împotriva Creatorului trup dar pentru satisfacţiile trupeşti, şi mândria falsei lepădări de cele
elementele de simbol, său şi împotriva sa, excluzându-se din comuniunea cu semenii şi cu pământeşti ci în duhul personal şi în duhul trupului mistic al lui Hristos
ancestral am putea spune Creatorul, şi ele sunt complementare: îngâmfarea (trufia) şi desfrânarea, în Biserică.
folosite de acest mare crea- fiecare cuprinzându-se şi spiritual şi material unul într-altul, din ele Pentru a preciza gravitatea acestui păcat, Sf. Apostol Pavel explică cu
tor, se purifică şi se topesc decurgând toate celelalte. claritate, fără echivoc: „Orice păcat pe care-l face omul este în afară de
în viziunea creştină. trupul său mistic, dar cine săvârşeşte desfrâul, curvia, păcătuieşte în
 Nuntaşul cerului, poeme creştine însuşi trupul său mistic”.
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
Acestea au fost un fel de paranteză pentru a putea înţelege cele ce Creatorul l-a avut ab initio în intenţia Sa, în Planul Său, adică de a o face

-V e
Ă
urmează. Pentru că acest mare monah al culturii româneşti, Brâncuşi, nemuritoare, de a o înveşnici.

D
PE ă py
nu va putea fi înţeles decât cunoscându-i nu numai forţa pe care o dau O sculptură, sau orice creaţie artistică - zicem noi, extinzându-se gândul
cultura, talentul şi tenacitatea, ca să nu zicem ambiţia de a fi original, ci lui Brâncuşi, nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă
Co

actul străduinţei spre puritate desăvârşită, spre sfinţenia şi simplitatea în cer: în înţelesul său spiritual.
vieţii, conştient că harul lucrează... Materia se sfinţeşte sau se întinează în funcţie de intenţia cu care o
De aceea cine vrea să despartă opera lui Brâncuşi de creştinismul românesc, atingem, va zice un părinte al pustiei, Sfântul Antonie cel Mare.
M

nu va înţelege nimic din creaţia lui. Aşa cum, frământând lutul şi suflând asupra lui Duh de viaţă, Dumnezeu
Toate elementele de simbol, ancestral a dat sens existenţei material subiective, realizând existenţe material Boala de care suferă
am putea spune folosite de acest mare spirituale, conştiente, subiective, tot aşa artistul respectiv, Brâncuşi, astăzi omenirea şi de care
creator, se purifică şi se topesc în încarcă materia, existenţele-subiectele create, cu un suflu duhovnicesc pe va suferi orice om şi orice
viziunea creştină. care o comunică duhului ce le contemplă. comunitate omenească care
Aceste elemente revelate cu anticipaţie Orice om de cultură care caută esenţa lucrurilor se întâlneşte în final cu se desparte de Biserica lui
omului, pentru a-L recunoaşte prin ele Dumnezeu, chiar dacă iniţial nu a dorit sau nu şi-a dat seama de acest fapt. Hristos este inaniţia
pe Cel ce le-a purtat dintru început în Aceasta în întâlnire îi va fi fatală, va trebui să mărturisească Adevărul. Şi spirituală, neputinţa de a
Sine, pe Hristos, Brâncuşi le regăseşte nu va mai avea niciodată linişte, absolut niciodată, până nu se va situa sub împlini dragostea faţă de
în arta străveche românească. Brân- toată zidirea, recunoaşterea ignoranţei în condiţia cunoaşterii luciferice. Dumnezeu şi de aproapele
cuşi nu este un creştin de paradă, Dar atunci va fi salvat integral, prin Raţiunea Divină, care-i va satisface lui. Aproape nimeni nu
nici unul de rit. El se ridică deasupra dorinţa de cunoaştere, prin Împărtăşirea cu Cuvântul său Întrupat, întru vrea să mai trăiască prin
formulelor şi formelor mărturisite, Care şi prin Care sunt toate, crescând în acest act de cunoaştere pe măsura Adevărul Etern. Fiecare vrea
deşi se serveşte de ele. Dar face din dorinţei de desăvârşire. să trăiască prin adevărul său
ele idei, transfigurându-le, trecându- Boala de care suferă astăzi omenirea şi de care va suferi orice om şi particular, egoist.
le în metafizic, prin înţelesul pe care orice comunitate omenească care se desparte de Biserica lui Hristos este
le capătă acestea în spirit, imprimând inaniţia spirituală, neputinţa de a împlini dragostea faţă de Dumnezeu şi
formelor linia ascendentă, sublimând de aproapele lui. Aproape nimeni nu vrea să mai trăiască prin Adevărul
parcă materia, obligând spiritul prin Etern. Fiecare vrea să trăiască prin adevărul său particular, egoist. Un
contemplare să se detaşeze de materie. egocentrism ajuns la paroxism, la exacerbare. Dar, în această postură, cei
Nu existenţa materială, ci duhul ei este în cauză se vor întâlni cu Lucifer, căci „Dacă nu veţi mânca Trupul Meu şi
acela care dă sens existenţei văzute, nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă în voi”, zice Mântuitorul. Iată
adică a formei receptate. Din orice sancţiunea fără rezervă rostită evreilor de Mântuitorul, ei care credeau că
existenţă văzută, percepută de altfel vor putea fi integraţi în fericirea eternă a lui Avram, fără recunoaşterea,
prin toate simţurile noastre trupeşti mărturisirea şi consumarea Adevărului, în Însuşi Trupul şi Sângele
Dacă în această trilogie şi sufleteşti, trebuie să transpară spiritul care o susţine în această stare de Dumnezeului - Om, Pâinea coborâtă din Cer, şi că slujirea societăţii, in-
de la Târgu-Jiu nu vedem existenţă individuală, unică. Orice existenţă devine pasibilă dispariţiei, vocată de foarte mulţi, fără slujirea lui Hristos, fără conducerea ei spre
sufletul neamului românesc morţii, procesului de degradare şi descompunere în elementele incapabile Dumnezeu, este o formă deghizată de mândrie luciferică. „Fără Mine nu
în lumina recunoştinţei de reprezentare existenţială. Ori, Brâncuşi realizează tocmai acest act. veţi putea face nimic”, zice iarăşi Iisus.
celor vii pentru primirea El pune materia în situaţia de a-şi legitima existenţa prin duhul care a Deci orice gând, orice cuvânt, orice faptă, intenţie sau chiar gest, care nu
celor mutaţi în Dumnezeu informulat-o, obligând pe receptor la un act de întâlnire în metafizic, duce, nu indică sau nu sugerează obiectul slujirii supreme, Dumnezeirea,
ca jertfe pentru Adevărul cu spiritul artistului ascuns în mesajul obiectului creat, aşa după cum este un act mort. Finalitatea nu-l va integra.
revelat, mărturisit şi apărat creatura Etern, este văzut, întâlnit, cunoscut, în creaţia Sa. Iar omul trebuie să lucreze, să slujească în aşa fel încât să aibă personal
de-a lungul a două mii de Şi această corespondenţă între spirite are loc tocmai pe acest soclu conştiinţa şi să trezească în semeni conştiinţa că va fi confirmat, proiectat de
ani, pe acest pământ, ce material care devine astfel, el însuşi, purtător al nobilei atenţii şi intenţii (în) Eternitatea Divină, împreună cu cei ce primesc slujirea Lui. Toată opera
altceva am putea vedea? Ar a spiritului Creatorului Etern. De aceea dictonul lui Brâncuşi - «să creăm lui Brâncuşi, acest monah al culturii româneşti, este o metaforă a sufletului
fi o blasfemie! ca Dumnezeu» - însemnează pentru el a reîncărca materia cu sensul pe care românesc îngenuncheat discret în templul creaţiei Dumnezeului cel Viu.
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
La noi, creştinismul nu este o religie la care am aderat ca la o politică ignorând-o! Recunoaşterea acestei puteri, a duhului sfinţit al aproapelui

-V e
Ă
de interese, nici un sistem filosofic sau de norme morale, sau dogme său, stă într-un act tăcut de venerare interioară, a acestui chip care s-a

D
PE ă py
însuşite scolastic, nici rit de manifestare magică sau vreo formă bigotă de transfigurat în lumină.
credinţă… La noi creştinismul este un stil de viaţă, şi nu spun eu pentru De aceea acel chip rămâne pentru el Icoană. Icoana vie, cu puteri fecundative,
Co

prima dată acest lucru, de aceea am zis mai sus, creştinismul românesc. tainică, a tuturor puterilor lui spiritual morale mai întâi, şi apoi bio-fizice,
Un stil de viaţă inconfundabil, la care sufletul românesc al comunităţii dorind aceeaşi înălţare, devenindu-i model sau reper în viaţă.
şi al persoanei, n-a trecut prin hotărâri administrative sau politice, nici De aceea, poate părea curios pentru cel ignorant în cunoaşterea sufletului
M

din necesitatea de a suplini o lipsă, ci din dragostea de a comunica cu românesc, că pe acelaşi perete, alături de Icoana Omului-Dumnezeu şi
Adevărul, revelat în Cuvântul care strigă: „Veniţi la Mine, Eu sunt lumina Dumnezeului-Om şi a Maicii Lui, stau imediat sub ea icoanele lui Horia,
lumii”. În acest ataşament la Dumnezeire, sau mai bine zis, în această Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Ştefan cel Mare,
stare de comuniune cu Dumnezeu, poporul nostru s-a născut aşa cum se Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu sau Mihai Eminescu, nu ca
naşte un ou în coaja sa, sau am putea spune, o inimă în trupul său. nişte tablouri pe perete sau poze frumoase, ci ca fiinţe ale aceleiaşi familii
Poate că acest fapt, s-ar putea explica, dar noi nu facem acest lucru, ci doar sfinte din casa lui care a devenit astfel casa lui Dumnezeu.
constatăm istoriceşte şi implicit spiritualiceşte. Aşa încât el şi tot neamul lui de oameni, strămoşi, moşi, părinţi, sunt în
Constatăm că în istoria acestui neam, orice cutremur spiritual determinat Dumnezeu şi se simt în Dumnezeu, într-un act de corespondenţă vie cu
de vreo formă de păcat existent în trupul său l-a întors la Dumnezeul Lui, cei prezenţi, permanent în timp şi spaţiu, în timpul atemporal, în spaţiul-
nu la dumnezeul „lumii”. Şi aceasta este un fapt care pare curios multora, aspaţial, în Veşnicul Prezent Dumnezeiesc.
consecvenţa acestui ataşament şi comuniunea rămânând nealterată De aici şi sentimentul şi chiar siguranţa integrării lui în creaţia şi în
faţă de formă şi fondul iniţial. Căci pentru român, fiecare neam are un planul divin, ca element creat pentru eternitate între alte elemente eterne
Dumnezeu care nu e ca al lui său şi al lui. Dumnezeul românului ar în Dumnezeu … şi abia acum putem privi, aş spune mai bine, putem
putea fi Dumnezeul oricărui neam sau popor, dar dumnezeul fiecărui contempla opera lui Brâncuşi, căci de fapt în toată diversitatea ei aparentă,
popor sau neam n-ar putea fi Dumnezeul românului. De ce? Pentru că în ea este una, aceea a depăşirii timpului şi spaţiului, a zborului, a înălţării,
Dumnezeul lui, românul îi cuprinde pe toţi aşa cum sunt, necenzurându- a transfigurării taborice…
le libertatea prin vreo constrângere văzută sau nevăzută (câte bordeie, Iisus a făcut tină, a uns ochii orbului şi i-a zis: „Du-te şi te spală în
atâtea obiceie), păstrându-şi deci aceeaşi libertate pentru sine, fără vreo scăldătoarea Siloamului”, care, tălmăcindu-se, înseamnă trimis. Oarecum În acest ataşament la Dum-
constrângere, fără vreo cenzură exterioară, sau impusă de cineva chiar în parafrazând, Brăncuşi, plămădind tina acestui pământ românesc, ne unge nezeire, sau mai bine zis, în
numele lui Dumnezeu, afară doar de cea interioară, de cea a conştiinţei ochii minţii, trimiţându-ne la Siloamul Târgu-Jiului: duceţi-vă la Târgu această stare de comuniune
lui. Libertatea conştiinţei îi dă românului condiţia de Om. Jiu şi spălaţi-vă ochii minţii în baia contemplării ca să vă vedeţi nemurirea cu Dumnezeu, poporul
De aceea el nu va lupta niciodată pentru proprietatea pământului, socială în actul recunoştinţei faţă de Dumnezeu. nostru s-a născut aşa cum
şi naţională, despărţind-o de legea de viaţă a acestui pământ, legea Pe acest altar, comun tuturor vetrelor româneşti, Masa Tăcerii, rotundă se naşte un ou în coaja sa,
românească fiind legea sinonimă cu legea creştină, iniţială, în care s-a născut ca o pâine şi ca o ţară, vorbitoare tainic pentru cei ce o înconjură, Brâncuşi, sau am putea spune, o
Oarecum parafrazând, şi pe care a moştenit-o nealterată. El nu se teme de cel străin ca individ, ca un sacerdot investit al spiritului neamului său, oficiază în numele vieţii, inimă în trupul său.
Brăncuşi, plămădind tina ci de spiritualitatea lui, de atitudinea lui sufletească faţă de libertatea naşterii şi morţii, Învierea, prin liturghia, dragostea de cunoaştere a
acestui pământ românesc, celorlalţi. De aceea, chiar sacerdotul oficial, pentru el este un iniţiat şi Absolutului divin, spre care actul de cunoştinţă, laudă şi mulţumire se
ne unge ochii minţii, un investit, dar nu şi un cenzor al conştiinţei lui, dacă nu se identifică cu înalţă într-un zbor succesiv de generaţii suprapuse, modulele coloanei,
trimiţându-ne la Siloamul Adevărul, în numele căruia vorbeşte. Nu se sminteşte, despărţindu-se de într-o continuitate infinită.
Târgu-Jiului: duceţi-vă la Adevăr, în cauza greşelilor lui omeneşti, ci lasă loc judecăţii Supremului Căci dacă în această trilogie de la Târgu-Jiu nu vedem sufletul neamului
Târgu Jiu şi spălaţi-vă ochii Judecător: „mare-i grădina lui Dumnezeu”, va zice, făcându-şi cruce. Dar românesc în lumina recunoştinţei celor vii pentru primirea celor mutaţi
minţii în baia contemplării când acest iniţiat se identifică cu viaţa sau cu Adevărul pe care-L cunoaşte în Dumnezeu ca jertfe pentru Adevărul revelat, mărturisit şi apărat de-a
ca să vă vedeţi nemurirea în foarte bine şi el, românul, atunci sacerdotul e un sfânt al lui Dumnezeu. lungul a două mii de ani, pe acest pământ, ce altceva am putea vedea? Ar
actul recunoştinţei faţă Şi nu numai el, sacerdotul, ci orice semen al său care egalează sfinţenia. Şi fi o blasfemie!
de Dumnezeu. sfinţenia pentru român, nu trebuie decretată de vreun sobor; aceasta este Dar iată mă aflu într-o postură care mă jenează în cuget - eu să vorbesc
o treabă de ordin inventariativ. El simte această sfinţenie care i se impune despre Brâncuşi. Brâncuşi nu are nevoie de vorbe de laudă ci de cunoaştere
cu un flux ca o putere, din care nu poate ieşi sau peste care nu poate trece, a sufletului său, a stărilor lui intime. Se spun fel de fel de vorbe lăturalnice
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
şi despre el ca şi despre Eminescu, numai să nu se spună că sunt creştini. socialist, democrat, sau combinaţiile acestor numiri îţi dă dreptul să deţii

-V e
Ă
Asta se apare că i-ar înjosi, ca şi despre Sfântul Apostol Pavel, a cărui autoritatea în stat, ci conştiinţa responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu,

D
PE ă py
vedenie de pe drumul Damascului e explicată în marele dicţionar Larousse pentru tot ce faci în calitate de conducător.
ca o criză luetică. Ce sfidare a Dumnezeirii! Aşa după cum noaptea, sub razele difuze ale lunii, imaginile lucrurilor
Co

Despre Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu capătă nişte nuanţe de încântare şi miraj, mângâind sufletul şi mintea,
a murit nebun. Aici e necinste sufletească. Eminescu a murit ucis. cu închipuiri fantastice, literatura, artele în general, nu fac altceva decât
I s-a dat cu o cărămida în cap! De ce? Procesul acestei crime încă nu este să mângâie sufletul omenesc în noaptea acestei vieţi cu umbre dulci într-o
M

pe rol, dar va fi pus! încântare trecătoare. Căci la ivirea soarelui toate aceste fantasme pier. Aşa
Ştim cu anticipaţie că Eminescu era piatră şi Hristos face să dispară în lumina strălucirii lui orbitoare, creaţia
de poticnire a tuturor, repet, a tuturor poli- fantasmelor lumeşti. Dintre toate operele literare, din toată arta, nu vor
ticienilor zilei. rămâne şi nu vor căpăta strălucire în raza luminii Lui decât acelea ce-L
Tâlharul de pe cruce e primul creştin care vor fi preamărit.
moare în actul jertfelnic suprem împreună De aceea nu „Luceafărul”, nu „Trecut-au
cu Hristos. E primul care recunoaşte, măr- anii”, sau oricare alt poem genial va însoţi
turiseşte şi acceptă suferinţa ca ispăşire, pe Eminescu în întâmpinarea Soarelui
transferând-o lui Hristos, şi de aceea şi Hristos, ci „Rugăciunea”. Cu Maica
primeşte răspunsul prompt: „Astăzi vei fi cu Domnului, ducându-l de mână, se va
mine în rai!” înfăţişa Eminescu înaintea lui Hristos.
Analizându-se opera lui Eminescu, de fapt Privirea-ţi adorată / Asupră-ne coboară
nepublicată niciodată integral, căci astfel / Din valul ce ne bântuie / Ridică-ne,
ar fi condamnat la moarte post mortem, nu ne mântuie / O, maică preacurată / Şi
se spune nimic despre acest spirit creştin. pururea Fecioară / Marie!
Dar ştiţi dumneavoastră Rugăciunea către Aceasta este cea mai mare, cea mai plină
Maica Domnului: Rugămu-ne-ndurărilor de har poezie a lui Mihai Eminescu.
Luceafărului mărilor… Dacă sufletul lui s-a entuziasmat şi s-
Aceasta este caracteristica sufletului lui a încântat în faţa frumuseţilor creaţiei
Eminescu: Rugăciunea. Toate aceste flori, divine, şi pe aceste frumuseţi le-a cântat,
acele minuni ale creaţiei, versificate, împo- închinându-ne şi pe noi, ca într-o noapte
dobite ca nişte icoane, iradiind de lumină, de vrajă, luminat, sufletul lui trezit în faţa
sunt expresii ale sufletului lui contemplativ. zorilor a văzut chipul aurorei hristice, şi
O să-mi răspundeţi că Rugăciunea propriu- a alergat conştient, căzând în genunchi,
zisă este numai una, este un acccident. într-un act de contemplare şi adorare a
Nu domnilor, e fondul de cinste spirituală, adevărului nedisimulat în cuvinte de
de prosternare în faţa atotputerniciei Divi- vrajă artistică, ci în cuvântul umilinţei,
nului, izbucnit ca o mărturisire a vieţii lui a celei mai sincere recunoaşteri a nimicniciei noastre omeneşti. „Înţeleptii
zbuciumate, dornică de Absolut. lui Dumnezeu făpturii n-au slujit ci Făcătorului”2. În această cântare de
Şi aceasta se vede mai ales în Articolele lui Politice, care de fapt sunt laudă a Maicii lui Dumnezeu şi, implicit, a Hristosului, Eminescu face
teme integral tratate şi elucidate, unde comuniunea de idei şi sentimente din darul său, talantul său, prin acest dar, act de adoraţie a dumnezeirii.
cu Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Tudor Vladimirescu, E cel mai mare act de viaţă pe care dumnezeul-creat-omul îl poate aduce
Brâncoveanu, îl pun pe acelaşi perete sfânt din casele românilor. Eminescu dumnezeirii în condiţia de pământean. În felul acesta, el restabileşte şi
e un drept al neamului românesc, ca şi Ştefan, Tudor, Horia, care nu mor ierarhia valorilor culturii.
pentru dorinţa de a deţine funcţii politice, ci pentru dreptatea care trebuie Astăzi veacul nostru ţine morţiş să încheiem mileniul doi cu pri-
instituită în viaţa societăţii şi a celei de stat. „Fericiţi cei prigoniţi pentru mordialitatea valorilor politico-economice. Pofta inimii, pofta ochilor şi
dreptate, căci a lor este Împărăţia cerurilor”. Căci nu a te intitula creştin, 2 Cântare de laudă bisericească pentru Sfinţi
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
trufia vieţii. Aşa i-a zis şi Satana Mântuitorului pe muntele Qarantaniei: Goethe a spus despre

-V e
Ă
„Iată lumea şi slava ei, Ţie Ţi-o voi da, dacă Te vei închina mie, căci mie- Mozart că a compus ceea ce

D
PE ă py
mi este dat să o dau cui voiesc”. au visat alţii să compună.
Mințea… ca şi în Eden… Şi aşa cum au murit protopărinţii noştri, aşa Parafrazându-l pe Goethe
Co

mor toţi în braţele lui Satan, când primesc această ofertă. Observaţi dar, aş putea spune despre
că toată zbaterea individuală şi colectivă, actuală, nu duc decât la dezastre Brâncuşi că, la vremea lui,
materiale şi spirituale. De ce? „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu a sculptat ceea ce alţii nici
M

şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. n-au îndrăznit să viseze
Astăzi chiar în spatele aparentei fapte bune, stă afaceristul. Nimic nu se că vor putea sculpta – şi
face pentru Hristos, adică dezinteresat. „Fără Mine nu veţi putea face anume, esenţa lucrurilor.
nimic”, zice Mântuitorul, adică jertfa noastră nu se înscrie în ordinea Brâncuşi ne-a învăţat să
divină, fiind străină Adevărului veşnic, căci este pământească, lumească, privim altfel lumea din
drăcească. Dumnezeu nu Şi-o revendică, pentru că nu I-a fost atribuită. jur. Coloana infinitului
Un alt „dumnezeu” o revendică, egoismul luciferic. este o esenţă a neamului
De aceea zicem în altă parte despre creştinismul românesc, că este un românesc şi anume, priv-
stil de viaţă. Românul, când dăruieşte ceva, zice „primeşte darul acesta ind chiar analiza plastică
şi zi bogdaproste” (Dumnezeu să ne ierte, mulţumire lui Dumnezeu). – cei care văd acele romburi
De aceea Eminescu, în toate articolele sale politice, când vrea să jaloneze care merg una după alta
sau să indice o cale de urmat, se întoarce mereu cu mintea la condiţia înlănţuite, n-au de unde
spirituală a omului din popor şi a stilului lui de viaţă creştină. În casa să ştie că ele sunt profilele
de la Ipoteşti, Eminescu trăieşte de mic condiţia de suferinţă, închinată unor coşciuge suprapuse
sub candela icoanei Sfintei Fecioare, o mamă suferind lângă o surioară una peste alta, ultimul fiind
paralitică, şi, jur împrejur, ţăranii suferind umilinţa muncii nerăsplătite un coşciug deschis. Această
pe propriul lor pământ, adunaţi duminica în genunchi în tinda Bisericii, stilizare extraordinară
din umilinţă, în sânul ei, sub raza icoanei Prea Curatei şi a Fiului ei, esenţializează sacrificiul
crucificat şi înviat, suprema mângâiere în viaţa aceasta şi ultima ţintă etern, sacrificiul veşnic
pentru cealaltă viaţă. pe care îl are poporul
Brâncuşi s-a născut creştin, a trăit intens creştineşte şi a murit creştineşte. român. De fapt, prin
Uitaţi-vă la toată simplitatea şi comportarea vieţii lui, aproape aceasta poporul român se
schivnicească, acolo unde huzurul, luxul, petrecerea, libertinajul, erau legitimează în Comunitatea
la ele acasă, în mijlocul Parisului. Cu atât mai mult această capacitate europeană cu o fiinţialitate
Deci orice gând, orice de jertfă e mai de admirat cu cât condiţiile ispitei sunt şi ele mai mari. cu totul şi cu totul aparte.
cuvânt, orice faptă, intenţie Un pat de lemn masiv, un buştean drept scaun, un tuci cu mămăligă, Din punctul acesta de
sau chiar gest, care nu duce, cu făcăleţul lui, un blid pe o vatră care-i este şi masă, e tot mobilierul vedere Brâncuşi mi se pare
nu indică sau nu sugerează acestui nabab al spiritului românesc. artistul cel mai impor-
obiectul slujirii supreme, Acestei icoane i se cuvine cinstire. tant, deoarece a readus
Dumnezeirea, este un act Luaţi aminte, voi care vreţi să fiţi învăţători şi doctori trupeşti ai neamului esenţa şi în acelaşi timp
mort. Finalitatea românesc şi voi care loviţi în acest neam sfinţit prin aceşti drepţi. Şi sunt transcendenţa artei pe care
nu-l va integra. foarte mulţi! La Marea Judecată îi veţi putea privi în ochi? secolul xx o pierduse.
(Dan Puric)
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
ADe
ADeVărUl
AD eV
VărU DesPre emINescU –
Văr re-re-editările sale decât din toate operele cumulate ale întregii bresle

-V e
Ă
lA
A 1
10
10
0DDe ANI De lA UcIDere scriitoriceşti din România, pe parcursul ultimului secol. În cei peste 50

D
PE ă py
Victor şi George roncea - prin contribuţia de ani de circulaţie neîntreruptă, numele său nu s-a estompat nicio clipă.
dl-ui Profesor Nae Georgescu Singurul reper serios de evaluare a circulaţiei numelui lui Eminescu este
Co

chiar biblioteca Eminescu, constituită la Botoşani, din donaţia renumitului


2009 este anul deşteptării, un an aflat sub semnul Eminescu. Au trecut bibliofil Ion. C. Rogojanu, care include 8.000 de titluri de cărţi de şi despre
o sută şi douăzeci de ani de la moartea sa. Pentru prima oară însă, Eminescu, la care se vor adăuga, alte (cel puţin) 7.000 de volume. Au apărut
M

circumstanţele reale ale morţii sale sunt puse şi vor mai apărea mii de cărţi, ale multor mii de autori care l-au adjudecat
în discuţie publică iar conturul activităţii sau l-au judecat, l-au contestat, refuzat, criticat.
sale politice şi jurnalistice este luat în calcul „Sacrificarea” lui Eminescu, re-executarea sa simbolică, re-aducerea
pentru a desluşi dispariţia sa abruptă. Puţină sa la starea de cadavru este însă cu totul altceva. Tipologia curentului
lume ştie cum a murit Eminescu: lovit în cap, contestatar dirijat de la nivel de stat din ultima perioadă este diferită tocmai
cântând „Deşteaptă-te române”! Manualele deoarece este executată de persoane politice cu poziţii nu doar în viaţa
şcolare sunt pline de parascovenii despre literară ci şi, mai ales, în stat sau în instituţii ce ţin de statul român. Este
Eminescu dar omit astfel de mici „amănunte”, o formă de reeditare a asasinatului său – realizat tot de „persoane de stat”
în timp ce continuă perseverent să descrie - precedat de moartea civilă. Eminescu este ţinta, şi astăzi, a unui curent
circumstanţa morţii lui Eminescu ca urmare aşa zis „progresist” izvorât de fapt din catacombe ideologice care încearcă
a îmbolnăvirii acestuia de o boală venerică. să-l împingă la o periferie a istoriei şi culturii româneşti. O tentativă
Cine sunt aceia care perpetuează falsul şi demolatoare colectivă, dar care îşi are originea într-un centru ideocratic
alimentează mituri mincinoase pe seama lui comun, forţează schimbarea orizontului de receptare a lui Eminescu.
Mihai Eminescu? Ce fel de profesori de limba Instanţe culturale, literare şi politice cu platformă de audienţă cum ar
română predau tâmpenii peste tâmpenii fi criticul literar şi amploaiatul MAE Nicolae Manolescu, îndeamnă la Eminescu a atras una
pe seama lui Eminescu, copiilor? Cine le- renunţarea omologării naţionale a lui Eminescu. Dezavuare, demitizare, dintre cele mai complexe
a dat diplome, cine îi girează, cine le scrie reconsiderare, negaţie sunt noii vectori normativi ai discursului „oficial” manevre de dezinformare
manualele? Cine sunt aceia care se fac vinovaţi despre Eminescu. şi intoxicare specifice
de risipirea zestrei lăsată de acesta? Ce fel de domeniului serviciilor
stat este statul român care recompensează eminescu – cadavrul… speciale. Posteritatea sa a
detractorii lui Eminescu şi pune la loc de Însă purtătorul de cuvânt al „ideilor progresiste”, totodată reprezentant la fost deformată şi manevrată
cinste pe falsificatorii memoriei acestuia? Tendinţa detractorilor este de a- nivel de stat al canonului oficial, este actualul şef al ICR, H.R.Patapievici. de toate regimurile politice
l coborî în planul discutabilului şi al disputabilului. Negaţia şi denigrarea, Acesta consemna în câteva fraze cheie, următoarele consideraţii despre care s-au succedat în
„demitizarea” şi „prelucrarea” lui Eminescu din ultima perioadă este însă modelul Eminescu într-un cunoscut articol scris în 2002 şi dedicat România. Restabilirea
expresia unui alt tip de apetit critic, generat şi coordonat de o grupare „Inactualităţii lui Eminescu”, reluat (respectiv asumat şi întărit) şi mai adevărului despre Eminescu
descalificată moral dar totodată dominantă, încă, din punct de vedere politic. recent, în 2006: este o datorie de onoare
Eminescu ba nu ar fi fost suficient de creştin ortodox, ba nu ar fi meritat să - „Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi azi a breslei ziariştilor. Ca şi
fie numit poet naţional, ba nu era „politically correct”, ba aşa, ba pe dincolo. ieşim din zodia naţionalului”. mulţi alţi ziarişti, Eminescu
Pe undeva tot răul este spre bine, pozitivarea negativităţii funcţionează şi - „Eminescu nu mai e la modă, deoarece nu mai dă bine”. a intrat în malaxorul
(mai ales) în „cazul Eminescu”. Punerea sub semnul întrebării a valorii, - „înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor aparatului represiv (a fost
chiar negaţia şi contestarea lui Eminescu are şi o parte pozitivă deoarece proclamate la lumina zilei”. arestat de opt ori), al poliţiei
până la urmă îl întăreşte. Critica valorii instituţionalizate este utilă în sine, - „azi, Eminescu a devenit suspect”. politice şi - mai mult decât
fie şi pentru că astfel are loc testarea trăiniciei scării de valori. Faptul că o - „patul lui Procust al noului canon importat din ţările progresiste a arătat atât - a devenit o problemă
operă ajunge, periodic, obiect de contestaţie se încadrează în ciclul firesc al fără dubiu că fostul poet naţional al României clasice e politic incorect”. (şi o afacere) de Stat.
„ajustărilor” contemporaneităţii. - „Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil”.
Eminescu a trecut cu bine prin toate aceste încercări. Chiar sub aspect - „Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit”.
comercial, Eminescu a rămas în top, producându-se mai mulţi bani din - „cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică,
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit, adică să fie progresistă”. pornografiei şi promovării simbolisticii anticreştine. Procust şi sfârşitul „noului canon” politic

-V e
Ă
„Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc În plan cultural, ne-am lămurit asupra “chipului nou Teza trâmbiţată zgomotos de comisarii lui Procust,

D
PE ă py
să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi a inadecvării cultural politice a modelului Eminescu,
debara”. facă un nume”. Chiar şi-au făcut un fel de nume, junii invocarea chiar a dezacordului dintre obiectivele
Co

Sintagma utilizată de Patapievici, „cadavru din debara” pleacă de la „progresişti” ai lui Patapievici. de siguranţă naţională (integrarea în NATO) şi
expresia, folosită „în ţările progresiste”, „skeleton from the closet”, cu În plan politic, „sincronia”, adecvarea clasei politice modelul politic eminescian se dovedeşte a fi astăzi
sensul de secret stânjenitor. De expresia „corps in the closet” nu am auzit actuale, conformă în întregime noului canon importat doar o simplă gogomănie. Cel mai important factor
M

încă. Există însă sintagma „cadavru din „ţările progresiste”, s-a vădit elocvent la alegerile de ameninţare la adresa siguranţei naţionale, o spun
politic” şi mi se pare destul de plauzibilă recente din 2008 când din 8,3 milioane de români chiar rapoartele SRI, au fost chiar oamenii politici,
ipoteza clivajului de sensuri (intenţionat cu drept de vot au participat la vot doar 7 milioane, clasa politică „progresistă” din care au făcut şi fac
sau nu), mai ales având în vedere faptul cea mai scăzută rată de participare din perioada parte învăţăceii şi alumnii GDS-ului procustian.
că accentul pus asupra temei politice în postcomunistă a României. Dacă ar fi fost cuprinşi Jefuirea patrimoniului naţional (vezi fie doar şi
textul „manifest” al viitorului secretar de şi cei 2 milioane de români dinafara graniţelor între Romtelecom, Petrom, Rompetrol), distrugerea
stat pus de administraţia prezidenţială cetăţenii cu drept de vot probabil că ar fi fost şi mai sistemului de învăţământ (certificată de nivelul
să reprezinte cultura României în lume. grăitoare amendarea de către popor a actualei clase precar al generaţiilor ieşite de pe băncile şcolilor),
Compunerea imaginii Eminescu-cadavru politice, cu tot cu modelele „bine văzute afară”. fărâmiţarea coeziunii sociale şi naţionale, impunerea
spune, intertextual, poate mult mai mult Chipul nou al clasei politice actuale, „înnoite”, unor standarde anticreştine în sânul societăţii
decâtt a intenţionat autorul. Vocaţia ex ex- „progresiste”, integrată euro-atlantic şi pe drept româneşti (vezi interzicerea icoanelor, finanţarea
cremenţială din textele de debut ale lui cuvânt ieşită din zodia naţionalului, cuprinde pornografiei cu accente sataniste) sunt „opere” ale
Patapievici se rafinează aici, intervenind o parlamentari infractori, escroci, derbedei, securişti, clasei politice, îndrumată ideologic, comisarial, de
subtilă abordare exegetică necromaniacă. foşti comunişti ba chiar şi un caz de căcănar/gunoier- maeştrii „noului canon”, de „progresiştii” patului
Concepţia de abordare a tezei este tot şef/om politic de succes. lui Procust. La rândul lor, comisarii GDS-ului sunt
în cheie politică, de aici şi invocarea Acesta este referenţialul politic al unor Patapievici/ finanţaţi chiar de noii moguli ai sistemului la care au
integrării euro-atlantice, un proces pro- Preda/Pleşu, ei înşişi, de altfel, tot oameni politici, pus umărul, pe care l-au avizat şi certificat.
fund politic şi de siguranţă naţională, nu stipendiaţi cu poziţii politice în calitatea lor de Sistem politic „bine văzut în afară”, dar care a fost
cultural. Un „text manifest” similar în noi formatori ai bursei de valori cultural-politice. acum, iată, invalidat „înăuntru”, chiar de alegători
concluzii aparţine lui Cristian Preda, tot „Bursa” unde s-au „tranzacţionat” cel mai intens – de marea majoritate a poporului român. Poporul
amploaiat al mai multor administraţii valorile conforme noului canon importat din „ţările român a arătat fără dubiu că sistemul noului canon
prezidenţiale. Cristian Preda s-a afirmat progresiste” este pe Calea Victoriei, respectiv politic invocat de Patapievici în antiteză faţă de
mai din timp decât Patapievici, în 998, în sediul GDS, instituţie fondată de fostul comisar modelul Eminescu este cel care e, cu adevărat,
Dilema, publicaţia ministrului de externe bolşevic Silviu Brucan. Aici a fost instalat „patul „politic incorect”.
al României, Andrei Pleşu. „Eminescu lui Procust” invocat de Patapievici. Racordurile „Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de
În 28 iunie 1883 se strânge trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire mitologice pot juca feste celor care se folosesc de ele. mijloc, scaunele instituţionale existente le-au umplut
laţul. Este luat pe sus de politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect”. Mai Cu sau fără voie, invocarea eliminării lui Eminescu caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi
poliţie şi băgat cu forţa puţin iscusit decât Patapievici, Preda nu s-a gândit să introducă şi „cestiunea prin utilizarea de către Patapievici a imaginii inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea
la ospiciu. Sunt încălcate siguranţei naţionale” în ecuaţia Eminescu, poate şi deoarece NATO era „patului lui Procust al noului canon” spune totul intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii
desigur toate normele legale încă o fata morgana la vremea aceea pentru România „progresistă”. despre ucenicii, calfele şi „meşterii” (Maeştrii) cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de
şi i se înscenează unul dintre Modelul Eminescu ar fi deci, pentru epoca noastră, din punct de vedere noului canon. Procust, se ştie, era un bandit, cam rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (...)
cele mai murdare procese de cultural şi politic, inadecvat, „irecuperabil”, „suspect”, „învechit”, „nul”, iar sadic şi diabolic, un torţionar mitologic, devenit Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât
defăimare şi lichidare civilă junii şi junicile care vor nume „afară”, care aspiră la sincronie europeană, simbol al sistemului abuziv de încadrare (prin negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre,
la care au participat inclusiv au nevoie de alte modele, de succes, nu cadaverice. Am aflat de curând şi mutilare) în tipare ideologice. Patapievici, Preda meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar?
„apropiaţi” interesaţi prin care ar fi modelele „adecvate”, „euro-atlantice”, propuse de Patapievici, iar sunt doar porta-voci ideologice. Maiştrii cu funcţii Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari
diferite mijloace. „sincronia” culturală invocată a fost confirmată public prin scandalurile comisariale stau mai la fereală, meşteresc prin trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin
de anul trecut legate de finanţarea de către ICR a unor juni dedicaţi fundaţii pretins (nou) europene. nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi Dosarul eminescu

-V e
Ă
fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari Cei care îl portretizează astăzi pe Eminescu în chip de cadavru îşi

D
PE ă py
nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre asumă astfel, pe cale simbolică, şi nu numai, filiaţii strânse cu cei care şi
stâlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care l-au dorit pe Eminescu cadavru în epoca sa, cei care l-au şi înlăturat pe
Co

înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care Eminescu din viaţa publică, tot în numele culturii politice „progresiste”,
guvernează azi Româna”.1 invocate în textul lui Patapievici. Un excurs jurnalistic, lansat acum doi
Arionii, la care se referă Eminescu, indică o tipologie inspirată de figura ani de ziarişti de investigaţie afiliaţi la organizaţia Civic Media, pe tema
M

unui om politic contemporan cu ziaristul,


ministrul cultelor şi instrucţiunii publice,
Virgil Arion, cel care a avut un rol important,
ulterior morţii lui Eminescu, în stigmatizarea
ziaristicii eminesciene prin ruperea în două
a operei eminesciene, cu aruncarea la coş, ca
netrebuitoare, a ziaristicii. Ministrul Arion
a jucat un rol decisiv în această operaţiune
de extincţie a circulaţiei operei jurnalistice,
deoarece era vizat direct, şi cu autoritatea
publică pe care a avut-o a instaurat, de fapt,
modelul maiorescian al unui Eminescu-poet,
diafan, singur, abuzând de cafea, obosit de
munca istovitoare ca ziarist etc.
Poate judeca oricine cu uşurinţă „adecvarea”
la realitatea de atunci dar şi la actualitatea
momentului politic de azi a celui pe care
Arionii de azi, Patapievicii şi eiusdem farinae
şi l-ar dori mort şi ascuns într-o debara.
Marea majoritatea a românilor a înţeles deja
că sistemul ticăloşit a ocupat România iar
cadavrele politice care împut aerul României
sunt „ticăloşiţi” care se află în băncile Parl-
amentului, la Preşedinţie, la guvernare. Cât
despre scheleţii vechiului sistem nici măcar
nu mai stau în debara, ci se afişează la vedere,
în posturi de „preşedinţi de onoare”, cum e cazul criminalului cu mâinile sfârşitului abrupt al vieţii ziaristului şi omului politic Mihai Eminescu, a
mânjite de sânge până la cot, Ion Ilici Iliescu. Situaţie care spune totul dat recent roade neaşteptate. Ipoteza lichidării sale fizice a fost lansată ca
despre ce înseamnă conceptul onoarei pentru partidul de guvernământ o temă de anchetă de către ziarişti şi cercetători de marcă care au pornit un
din care face parte. demers investigativ dedicat „colegului de breaslă” Mihai Eminescu. Tema
„Canonul politic” procustian invocat de ciracii lui Procust este un eşec de lucru a fost preluată şi urmărită cu o deosebită atenţie pentru cel mai
total, un antimodel politic. Deocamdată poporul român nu a aplicat încă mic detaliu arhivistic şi istoriografic, de filosoful Constantin Barbu, care a
metoda lui Tezeu, de „rezolvare” a torţionarului Procust, dar nu este timpul lansat nu mai puţin de zece volume, ale unei investigaţii analitice complete
pierdut. Au trecut doar două decenii de la trasul cu arma în stradă. realizate sub egida Academiei şi Fundaţiilor Mihai Eminescu. „Codul
Invers - Arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu”, cum
se intitulează seria de volume - cuprinde mii de pagini de documente,
 Mihai Eminescu, art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. , dec. 877, Opere, X, p.9 şi
0. însemnări în facsimil din Eminescu, grăitoare despre sacrificarea sa,
0 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 1

U stir ht
O a
TR nă rig
fotocopii ale originalelor unor acte secrete din arhivele imperiale austro- Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-

-V e
Ă
ungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator.

D
PE ă py
zilnice ale lui Maiorescu şi din ale altor contemporani ai crimei, părţi ale unor Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator a arătat clar poziţia
note informative secrete din arhivele unor servicii ale ţărilor europene. Un astfel lui Eminescu: „Cei 0 capi ai lui, şi al -lea, domnul Mihai Eminescu,
Co

de „plan de măsuri” în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative „Carpaţii” redactor la ziarul Timpul”.
- Mihai Eminescu - poartă semnătura însuşi a împăratului Franz Josef! Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică
Deoarece Eminescu era o ţintă de stat, o ameninţare la adresa siguranţei aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei, este intransigent atât
M

imperiale! Context care dezvăluie un Eminescu geopolitician şi naţionalist faţă de politica de opresiune ţaristă („o adâncă barbarie”) cât şi faţă de
implicat în acţiuni conspirative pentru proiectul Daciei Moderne – cea a Imperiului Austro-Ungar şi, totodată, îşi acuză colegii, fruntaşii
Un astfel de „plan de România Mare. conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de
măsuri” în ce-l priveşte Eminescu a devenit o victimă a regimului politic datorită în principal speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în 880 mai ales după ce atacă
pe militantul societăţii implicării sale în presă şi politică. Ziaristul Eminescu a fost o ţintă proiectul de program al partidului conservator lansat de Maiorescu în care
conspirative „Carpaţii” operativă şi a fost urmărit pas cu pas de agenţii secreţi ai Imperiului acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrifica românii
- Mihai Eminescu - Austro-Ungar. Eliminarea sa de pe scena politică s-a datorat unei acţiuni aflaţi sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Câtă vreme guvernele de
poartă semnătura a însuşi conspirate executate cu profesionalism. la Budapesta îi oprimă pe români îngrădind accesul la şcoală şi biserică,
împăratului Franz Josef! Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare blocând cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibilă
Deoarece Eminescu era o şi intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost şi nici recomandabilă, avertiza jurnalistul. Viena însă atrage ca un magnet
ţintă de stat, o ameninţare la deformată şi manevrată de toate regimurile politice care s-au succedat şi conservatorii se cuplează cu liberalii – „la ciolan” cum ar zice azi Ion
adresa siguranţei imperiale! în România. Restabilirea adevărului despre Eminescu este o datorie de Cristoiu. P.P Carp, înalt fruntaş conservator devine ambasador al liberalilor
Context care dezvăluie un onoare a breslei ziariştilor. Ca şi mulţi alţi ziarişti, Eminescu a intrat în la Viena şi cere să i se pună surdină lui Eminescu (într-o scrisoare către
Eminescu geopolitician malaxorul aparatului represiv (a fost arestat de opt ori) al poliţiei politice Titu Maiorescu îi atrage atenţia: „şi mai potoliţi-l pe Eminescu”). Scârbit,
şi naţionalist implicat în şi - mai mult decât atât - a devenit o problemă (şi o afacere) de Stat. acesta protestează: „Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci
acţiuni conspirative pentru Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei, caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă Pe scurt un ziarist de
proiectul Daciei Moderne politicii. Din 876 devine ziarist profesionist, ocupaţia sa principală până să ne schimbăm opiniile ca cămăşile şi partidul ca cizmele?”. Ca urmare, marcă, o voce puternică, un
– România Mare. la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi apoi, în 877 este redactor în noiembrie 88 Eminescu este înlocuit de la conducerea Timpului, este spirit radical şi incomod.
Oricum, este primul ziarist la Timpul, din 880 redactor-şef şi redactor pe politică până în 883. În retrogradat iar noul redactor – şef îl atacă pe Eminescu în chiar ziarul pe Mihai Eminescu avea
căruia i se pune căluş în gură mod brutal, în iunie 883, munca sa este întreruptă şi este introdus cu forţa care acesta îl condusese. o funcţie publică foarte
în această manieră dură. într-un ospiciu. Poliţia, sub comanda Puterii de stat, îl transformă astfel importantă ca redactor-şef
Metoda va fi perfecţionată pe Eminescu într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern eminescu - ţinta serviciilor secrete imperiale al ziarului Timpul, care era
sub comunism. român. Oricum este primul ziarist căruia i se pune căluş în gură în această În 882 Eminescu participă la fondarea unei organizaţii cu caracter organ oficial al Partidului
manieră dură. Metoda va fi perfecţionată sub comunism. conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG – „Societatea Carpaţii”. Conservator. Maiorescu,
Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România, Societatea îşi propunea – conform Statutului, să sprijine orice „întreprindere la organizarea Partidului
amendând atât pe liberali cât şi conservatori pentru politica de cedare în românească”. Se avea însă în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro- Conservator, a arătat clar
interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, Ungar. Considerată subversivă de serviciile secrete vieneze, organizaţia din poziţia lui Eminescu:
scria cu patos dar şi cu rigoare, scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu care făcea parte Eminescu este atent supravegheată. Sunt înfiltraţi agenţi „Cei 10 capi ai lui, şi al
notează – „Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin în preajma lui Eminescu, inclusiv în redacţie. 11-lea, domnul Mihai
universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verb”. Manifestările organizate de „Societatea Carpaţii” îngrijorau în mod Eminescu, redactor
„Stăpân pe limba neaoşă” şi cu o „neobişnuită căldură sufletească”, deosebit reprezentanţa diplomatică a Austro-Ungariei în România. la ziarul Timpul”.
Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător „Societatea Carpaţii”, era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de
„iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea mii de membri, care milita pe faţă pentru ruperea Ardealului de Imperiul
păturii superpuse”. Austro-Ungar şi alipirea la ţară dar executa şi acţiuni conspirative.
Într-o nota informativă secretă din 7 iunie 882, redactată de ministrul
eminescu - omul politic naţional plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr către
Pe scurt un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. ministrul Casei imperiale şi ministrul de externe din Viena se raporta:
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 3

U stir ht
O a
TR nă rig
„ Societatea Carpaţilor a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, căreia i-a precedat
„Societatea urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea cu arestarea şi internarea la balamuc a lui Eminescu

-V e
Ă
o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea sub observaţie mişcarea (iridenta) ardelenilor din au fost organizate razii şi percheziţii ale sediului

D
PE ă py
ce înseamnă nota unui agent înfiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute”. Societăţii Carpaţii, au fost devastate sediile unor
informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică. S-a convenit acolo O notă informativă a baronului von Mayr denunţa societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate
Co

să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul articolul lui Eminescu din „Timpul”, privitor la pe lista neagră a Vienei şi au fost intentate procese
de a admite existenţa unei Românii iredente”. Membrilor li s-a recomandat expansiunea catolicismului în România. ardelenilor.
cea mai mare precauţie. În 883 Eminescu realizează un tablou al Exact în această zi trebuia de fapt să se semneze
M

Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul”, a făcut propunerea maghiarizării numelor româneşti în Transilvania şi tratatul secret de alianţă dintre România şi Tripla
de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care îl ridiculizează pe rege, pe Carol I, pentru lipsa sa de Alianţă formată din Austro-Ungaria, Germania şi
pentru instruirea lor frecventează instituţiile de învăţământ de aici, sarcina autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica Italia. Tratatul însemna aservirea României Austro-
pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la formarea opiniei publice în externă şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor Ungariei în primul rând, ceea ce excludea revendicarea
favoarea unei „Dacii Mari”. Săcăreanu, redactorul adjunct de la „Româna cu liberalii şi devine o povară incomodă pentru Ardealului. Bucureştiul era dominat de ardeleni
liberă” a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit toată lumea. Tiradele şi intransigenţa sa deranjau care ridicau vocea din ce în ce mai puternic pentru
cărora românii de acolo aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor”2. pe toată lumea. Eventualitatea ca acesta să devină eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor
Este apoi otrăvit lent cu Un alt raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de externe al Austro- cândva parlamentar – ca mulţi alţi ziarişti, ar fi fost asupriţi de unguri. Eminescu era în centrul acestor
mercur, sub pretextul unui Ungariei, informa despre o altă adunare a Societăţii Carpaţii, din care nefastă pentru puterile externe din jurul României, manifestări. Tratatul urma să interzică brusc orice
pretins tratament contra rezultă că un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt” deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil proteste pentru eliberarea Ardealului iar condiţia
sifilisului, este bătut în cap şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas mai şi neconvenabil intereselor acestora. Eminescu este semnării tratatului era anihilarea revendicării
cu frânghia udă, i se fac ales a lui Eminescu. În contextul notei informative se mai numeşte un informat şi simte că i se pregăteşte ceva. Ardealului de la Bucureşti. „Directiva de sus” s-a
băi reci în plină iarnă, este agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui
umilit şi zdrobit în toate vicepreşedintele Societăţii Carpaţii, despre care se scrie negru pe alb că este, „moartea civilă” Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa-zisele
felurile imaginabile. Nu nici mai mult nici mai puţin decât … spion austriac. (Numele acestuia În 28 iunie 883 se strânge laţul. Este luat pe sus „interese de stat” l-au nimicit pe tânărul redactor
mai are unde să scrie, se reapare ulterior în procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu de poliţie şi băgat cu forţa la ospiciu. Sunt încălcate – potenţială mare figură politică a României Mari,
resemnează cu situaţia sa ocazia arestării lui Eminescu: „informat de d.d. G.Ocăşanu şi V.Siderescu desigur toate normele legale şi i se înscenează unul tocmai în anul când împlinea 33 de ani, vârsta jertfei
de condamnat politic şi îşi că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de dintre cele mai murdare procese de defăimare lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus. Tratatul a fost
asumă destinul – nu fără alienaţie mintală”). şi lichidare civilă la care au participat inclusiv semnat până la urmă în septembrie 883, ceea ce a
însă a lupta până în ultima Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept „apropiaţi” interesaţi prin diferite mijloace. mutat lupta ardelenilor în Ardeal.
clipă. Creierul său, după un cap al conservatorismului dar şi al luptei pentru unitate naţională, Ziua de 28 iunie 883 este o zi foarte importantă
autopsie, s-a constatat că coordonate ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din pentru istoria şi politica României nu doar datorită lichidarea
are 1495 de grame, aproape oraşe centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a arestării lui Eminescu. Exact în această zi, Austro- Ce urmează în anii următori este un coşmar – bine
cât al poetului german creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român regizat, în care rolurile sunt asumate de personajele
Schiller. iar apoi este politică a românilor. Pe lângă Societatea Carpaţii, au mai apărut la timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu
„uitat” pe fereastră, în soare. Budapesta societatea Petru MaiorMaior, la Viena România jună, la Cernăuţi telegramă lui Carol I prin care Germania ameninţa este deliberată şi va duce la moartea sa. Poliţia i-a
Creierul său era o dovadă Junimea, Dacia, Bucovina şi Moldova, în Transilvania - societatea Astra şi cu războiul. În cursul verii, Imperiul Austro-Ungar sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele şi
stânjenitoare a falsităţii în vechea Românie - Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în a executat manevre militare în Ardeal pentru toate documentele – cică să nu fie distruse –
teoriei sifilisului – deoarece vechea Românie, care avea filiale inclusiv la Paris. Toate aceste organizaţii intimidarea Regatului României iar presa maghiară depunându-le la Academie după ani buni. Eminescu
această boală mănâncă se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Austro-Ungariei, fiind intens perorase pe tema necesităţii anexării Valahiei. nu şi-a mai văzut niciodată corespondenţa, cărţile,
materia cerebrală. infiltrate şi supravegheate. Colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis de notele. În manuscrisele din acei ani, cele care au scăpat
numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea asemenea o scrisoare de ameninţare, în care soma nedistruse de Maiorescu, sunt însemnări derutante,
lui Eminescu, considerat un lider primejdios. Eminescu era urmărit pas România să intre în alianţă militară iar Rusia cerea, care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze
cu pas. Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl de asemenea, satisfacţii. Guvernul a desfiinţat Eminescu ca lider al Societăţii Carpaţii. Planurile
însărcinase pe F. Lauchman în acest sens: „Eminescu este în permanenţă Societatea Carpaţii chiar la cererea reprezentantului lui Eminescu, vizau contracararea consecinţelor
Austro-Ungariei în Bucureşti, baronul Von Mayr, cel unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea
2 Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria, pach. CCXXVI/, f.89-92, Haus – Hof - und
Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.-Akten, K.59. care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Totodată germană, proiecte cu adevărat „subversive”, mergând
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
până la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au INTerVIU cU PărINTele TeoFAN,

-V e
Ă
fost dejucate prin metodologia tipică „măsurilor active” specifice serviciilor DUHoVNIcUl măNăsTIrII NerA

D
PE ă py
secrete de acum dar şi de atunci. Nimic nou sub soare pe câmpul „operativ”. Interviu realizat de maica Gudiila,  ianuarie 00
Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetică
Co

- romantică, se inventează povestea unei boli venerice. 1.Părinte Teofan, lumea tumultoasă şi plină de griji de azi, cărora nu te
Este apoi otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament mai poţi sustrage, împiedică cu ceva lucrarea noastră de pocăinţă? Cum
contra sifilisului, este bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină reuşim să facem lucrul acesta, fără de care lucrarea nostră de mărturisire
M

iarnă, este umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde este inutilă?...
să scrie, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă Aş aduce înainte un cuvânt minunat al
destinul – nu fără însă a lupta până în ultima clipă. Părintelui Nicolae Steinhardt: “Nu spune Uite
În 888,
888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, ce au făcut din mine, ci Uite ce am făcut eu din ce
unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la au făcut ei din mine”. Ce condiţii mai „minunate”
3 ianuarie 889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică decât cele oferite de lumea contemporană putem
Directiva de sus” s-a ce va zgudui guvernul rupând o coaliţie destul de fragilă de altfel, a afla noi, generaţia de astăzi, atât de iubitoare în
aplicat la diferite nivele. conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Repede se află, a poza în postura de victimă şi gata oricând a
Declararea nebuniei lui însă, că autorul articolului în chestiune este „bietul Eminescu”. Şi tot atât arunca vina pe vremurile cumplite pe care ne
Mihai Eminescu este de repede acesta este căutat, găsit şi internat din nou la balamuc în martie este dat să le trăim? Presiuni asupra minţii şi
unul dintre ele. Aşa- 889. Eminescu este scos complet din circuit iar opera sa politică a fost asupra inimii noastre din toate părţile: născuţi
zisele „interese de stat” pusă la index. în păcate, de cele mai multe ori din familii
l-au nimicit pe tânărul cu o viaţă înstrăinată de cele ale Domnului,
redactor – potenţială mare Defăimarea educaţi într-un sistem de învăţământ ale cărui
figură politică a României Defăimarea sa nu a încetat însă mai bine de 20 de ani de la uciderea temelii s-au îndepărtat de multă vreme de
Mari, tocmai în anul când sa. Adevărate campanii continuă şi azi. I se fac rechizitorii şi procese de Evanghelie, intrând apoi în jungla relaţiilor
împlinea 33 de ani, vârsta intenţie, este proclamat drept proto-fascist. Abia recent s-a dovedit, prin socio-profesionale ale căror principii sunt, în
jertfei lui ioan Botezătorul contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, cvasitotalitatea lor, cu totul potrivnice legilor
şi a lui iisus. Tratatul a fost fost director al Institutului de Medicină Legală sau cu aportul doctorului Duhului. Cu alte cuvinte, spre ce lucrare de
semnat până la urmă Vuia - că mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă. pocăinţă mai putem năzui în această vâltoare
în septembrie 1883, Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: care ne absoarbe şi ne ameţeşte cu lovituri în
ceea ce a mutat lupta „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a toate planurile fiinţei noastre? Mai mult decât atât, nici nu ştii ce-ai putea De ce să nu fie vremurile
ardelenilor în Ardeal. peste 00 de lucrări din domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate să-i mai zici cuiva care vine la tine şi cu argumente patristice, cum ar fi acestea cumplite un motiv
de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă paralitică”. acest cuvânt din Pateric, care pare a depărta cu sute de ani-lumină şansele în plus pentru a deveni mai
Lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de 6 Iunie 889, existând un noastre de biruinţă în lucrarea lăuntrică: „A mers odată avva Arsenie într- serioşi, mai temeinici, mai
raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său, după autopsie, s-a un loc, şi era acolo trestie şi se mişca din cauza vântului. Şi a întrebat fierbinţi către Domnul,
constatat că are 495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller. Iar bătrânul pe fraţi: Ce este sunetul acesta? Iar fraţii i-au spus că este sunetul mai plecaţi spre milă către
apoi este „uitat” pe fereastră, în soare. Creierul său era o dovadă stânjenitoare trestiei. Zis-a bătrânul către dânşii: Cu adevărat, de va şedea cineva în linişte ceilalţi, mai bărbătoşi? De
a falsităţii teoriei sifilisului – deoarece această boală mănâncă materia [isihie] şi va auzi glas de pasăre, inima nu mai are aceeaşi linişte; cu atât mai ce să nu fie greul acestor zile
cerebrală. În manualele de astăzi continuă însă propagarea operaţiunii de mult voi, având sunetul trestiilor acestora”(Avva Arsenie, cuv. 25). Scăparea apocaliptice un argument
dezinformare coordonată de serviciile secrete ale Austro-Ungariei. „Ţinta” o aflăm însă tot în Pateric: „Şezând odată avva Isaac la avva Pimen, s-a pentru mai multa noastră
Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi „grupuri de prestigiu” - în auzit glas de cocoş. Şi i-a zis lui: Sunt vietăţi aici, avvo? Iar el, răspunzând, responsabilizare pe calea
fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de i-a zis: Isaac, de ce mă sileşti să vorbesc? Tu şi cei asemenea cu tine îi auziţi pe pocăinţei? De noi depinde.
destructurare a valorilor simbolice ale României. aceştia, iar cel ce se trezveşte, n-are grijă de acestea”(Avva Pimen, cuv. 07).
Aşadar, depinde de felul în care noi, ca persoane, ca făpturi zidite după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ne raportăm la realitatea obiectivă
din exteriorul nostru. Să nu uităm că pe Sfântul Siluan l-a cercetat harul
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
atunci când slujea la trapeza mănăstirii, acolo unde suntem niciunul dintre noi indispensabili în această esTe VremeA mUceNIcIeI!

-V e
Ă
se pregătea masa pentru mii de călugări şi pelerini. lucrare. Are Domnul uneori un fel atât de paradoxal lUPTAţI PâNă lA cAPăT! NU Vă TemeţI!

D
PE ă py
Cunosc tineri ale căror rugăciuni fierbinţi se înalţă de a lucra... Iată un mic exemplu: în plină lucrare mănăstirea Petru Vodă, 1 Ianuarie 00
înflăcărat înaintea Domnului din metrourile şi de convertire a neamurilor, în cea mai clocotitoare cuvioşii mucenici ucişi în sinai şi raith
Co

tramvaiele Bucureştilor, neîmpiedicate de apostazia epocă a Bisericii, Dumnezeu îl ţine întemniţat în Arhimandritul Justin Pârvu
contemporană, ba chiar aş zice mai mult aprinse de Cezareea pe Pavel (cel ce s-a ostenit cel mai mult
aceasta… De ce să nu fie vremurile acestea cumplite – dacă este îngăduită această comparaţie – dintre Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam, cu multă durere şi îngrijorare vin să vă După părerea mea ne aflăm
M

un motiv în plus pentru a deveni mai serioşi, mai adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi în vremurile în care singura
temeinici, mai fierbinţi către Domnul, mai plecaţi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios cale de mântuire este
spre milă către ceilalţi, mai bărbătoşi? De ce să care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de mucenicia. De-abia acuma
nu fie greul acestor zile apocaliptice un argument este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf este momentul să mărturisim
pentru mai multa noastră responsabilizare pe calea de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra cu propria noastră viaţă,
pocăinţei? De noi depinde. Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei până acum ar fi fost o risipă
2. Cum reușești să te învinuiești mai mult pe tine Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de energie. Din păcate noi nu
decât pe ceilalți? de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, avem un tineret ortodox la fel
Dacă aş fi duhovnicul celui care se problematizează al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi de riguros ca cel al grecilor,
astfel, aş şti desigur cât şi cum anume dăruieşte aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în al nostru este mai evlavios,
din energiile sale pentru a izbândi acest lucru. Un care ne aflăm. ce-i drept, dar şi mai lipsit
indiciu că te afli pe calea cea bună este vederea De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui de vlagă şi de reacţie. Se ştie
propriei stări de cădere şi ticăloşire, echivalată de Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că foarte bine cât de curajos au
Părinţi cu începutul vieţii duhovniceşti. Îi urmează voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar reacţionat grecii dar şi sârbii,
asumarea păcătoşeniei şi lucrarea de izbăvire din iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru când au protestat împotriva
robia patimilor, lucrare ce se întinde la cei mai mulţi toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii acestor cipuri şi a sistemului
dintre noi de-a lungul întregii noastre vieţuiri pe oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a însemnării şi controlului
pământ şi care duce în chip firesc la prihănirea de cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul total al identităţii.
sine şi la o tot mai mare asumare a responsabilităţii Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă Vă cer, aşadar, în numele
nu numai pentru păcatele tale, ci chiar ale tuturor cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe Mîntuitorului Hristos, Care
celorlalţi. Dacă nu este aşa, pe undeva am pierdut Apostoli) ceva mai mult de DOI ANI! Cine dintre cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca a spus „Oricine va mărturisi
direcţia cea bună şi avem o nevoinţă eretică, cum noi şi-ar permite într-un asemenea conflict să ţină să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să pentru Mine înaintea
bine spunea Părintele Rafail Noica. o atât de mare perioadă ca rezervist un combatant nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele oamenilor, mărturisi-voi
. Care trebuie să fie atitudinea noastră, ca fii de talia lui Pavel? Îmi cer iertare pentru limbajul fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 3:6-7). şi Eu pentru el înaintea
ai Bisericii, faţă de cei care luptă prin fel şi fel de de specialitate, era numai pentru a sublinia într-un Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin Tatălui Meu, Care este în
căi, alţii mai direct, alţii mai pe la spate, împotriva fel cele spuse. Desigur, departe de mine gândul să lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într- ceruri. iar de cel ce se va
Adevărului Bisericii? îndreptăţesc în vreun fel laşitatea sub toate formele un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect lepăda de Mine înaintea
Vorbind despre aceasta, un părinte aghiorit ei, lipsa de fermitate şi responsabilitate, duhul care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună oamenilor şi Eu Mă voi
contemporan spunea că în lupta împotriva forţelor căldicel, duplicitatea şi alte asemenea ticăloşii. pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric lepăda de el înaintea Tatălui
întunericului trebuie să folosim armele lui Hristos. Fiecare trebuie să-şi cerceteze conştiinţa şi, cu ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Meu, Care este în ceruri.”
Prea adesea uităm, din nefericire, acest lucru, prinşi binecuvântarea duhovnicului, să purceadă la luptă. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru (Matei 11: 32-33), să cereţi
în iureşul „războiului de apărare a Adevărului”. Atenţie însă la armele folosite! nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de autorităţilor române să
Trecem poate prea uşor peste faptul că mai întâi 4. Care credeţi că ar fi atitudinea cea mai viabilă codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, abroge legile care permit
trebuie să agonisim Duh Sfânt şi toate armele lui pentru viaţa Bisericii, azi? un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. îndosarierea şi urmărirea
Dumnezeu. Socotelile lui Dumnezeu nu sunt ca Să ne întoarcem la pocăinţă, cât mai grabnic şi cât Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate electronică a creştinilor,
cele ale oamenilor. Deşi fiecare suntem înaintea mai deplin. pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc renunţarea la libertatea cu
Lui mai preţioşi decât lumea întreagă la un loc, nu Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. care ne-am născut.
 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 

U stir ht
O a
TR nă rig
Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta,

-V e
Ă
mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin

D
PE ă py
prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi
Acum e timpul şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea
Co

jertfei. Prin vorbărie de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori
şi prin conferinţe câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
nu mai facem nimic. voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de azi îmbrăcaţi cu haine albe. Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea
M

Dumnezeu mai mult decât de oameni”. Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare
De aceea vă spun: este vremea muce- relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne
niciei! După părerea mea ne af lăm credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul
în vremurile în care singura cale de şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm
mântuire este mucenicia. De-abia acuma Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la
este momentul să mărturisim cu propria în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep
noastră viaţă, până acum ar fi fost o – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul
risipă de energie. Din păcate noi nu avem de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii
un tineret ortodox la fel de riguros ca cel Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele
al grecilor, al nostru este mai evlavios, facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi -
ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest
reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în cip pruncului la naştere.
au reacţionat grecii, dar şi sârbii, când faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare
au protestat împotriva acestor cipuri şi Adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui
a sistemului însemnării şi controlului mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi
total al identităţii. Tinerii lor au fost astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a
formaţi de mici în duhul acesta patristic, şi depăşit – ba chiar mai fac şi glume pe seama ta. interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se
atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, dumirească.
au noţiuni de Vechiul Testament, de atunci ce să mai spui de bietul credincios care Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin con-
Noul Testament; din tată-n fiu s-a pre- săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori ferinţe nu mai facem nimic. Să te duci, române
dat această tradiţie patristică. De pe pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii
timpul comunismului încoace, noi am tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să
dovedit că rămânem constanţi slugi acestui popor – de la învăţători, profesori până la mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact
altora, uitând de curajul şi demnitatea preoţi şi miniştri. ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în
românilor de altădată. Toate popoarele Vă cer, aşadar, în numele Mântuitorului Hristos, mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară,
vecine au încercat să scape de comunism, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi,
Fiecare este dator să-şi să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi
mântuiască sufletul. Fiecare Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început
să se intereseze şi să vadă că popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă.
ne aflăm în faţa unui mo- a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră! Iubiţi
ment de cumpănă în care ai deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste în ceruri.” (Matei : 32-33), să cereţi autorităţilor fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac
de ales: să-ţi pierzi sufletul provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, române să abroge legile care permit îndosarierea şi un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu
sau să-ţi salvezi sufletul. Cel nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei
care nu s-a interesat până neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, libertatea cu care ne-am născut. pe care o păstoriţi.
acum, nu e târziu încă să afle de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea,
şi să se dumirească. el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu,
meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat
100 AT I T U D I N I AT I T U D I N I 101

U stir ht
O a
TR nă rig
cUVIosUl
cUVI
cUVIos
osUl
osU l PAI
PAIsIe AGHIorITUl: şi a respirat. Deci, acesta mi-a zis că atunci când se pe seama oricărui alt neam, în afară de greci. Acum

-V e
Ă
„orToDocşII
or
o rT
To
oD
o D se Vor cIocNI apropia moartea şi oamenii şi plângeau şi strigau, însă nu mai suntem greci, romei, bizantini, suntem

D
PE ă py
cU ceII DIN NATo”
cU ce s-au arătat cei 2 Apostoli şi le-au spus că nu pot oameni îndumnezeiţi. Ne-am înălţat pe culmi.
Din volumul mica Filocalie a să-i ajute, pentru că Dumnezeu nu îngăduie. «Este Este păcat faptul că astăzi diavolul a reuşit şi ne-a
Co

cuviosului
cuviosului Paisie Aghioritul, pedeapsa pentru păcatele voastre, care va ţine 70 de înrobit cârmuitorii. Deplâng Grecia vremurilor de
editura egumeniţa, 00 ani!» au zis ei. acum, nu mai are nimic sfânt. Ca să se salveze ţara,
Acestea ni le-a spus călugărul rus, cu 50 de ani
M

Focul care s-a aprins în Balcani se va extinde. înainte. În perioada care s-a scurs de atunci aproape
Stăpânirea rusească de astăzi se va răsturna că am uitat cuvintele lui. Când a căzut însă turnul de
şi popoarele ortodoxe ale Balcanilor se vor hârtie al «bunăstării răsăritene», atunci mi-am amintit.
ciocni cu popoarele din NATO, pe terenul Am stat şi am numărat şi am văzut că erau exact 70
Turciei, care va dispărea de pe hartă. Ciprul de ani. Acum şi canonul nostru al celor 70 de ori
va primi o palmă vremelnică de la turci. Din câte 7 se încheie şi lucrurile vor reveni. Acum legea
această conflagraţie generală, însă, se va naşte duhovnicească va fi aplicată în diferite chipuri. Întâi
Bizanţul. Toate sunt conduse de Logosul de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmaşi
divin, nici de americani, nici de evrei. Aceştia ai Ortodoxiei: Islamul şi Catolicismul. Aceştia care
se impun câteodată, pentru că Dumnezeu lovesc nemilos Ortodoxia vor fi nimiciţi. Chiar şi
îngăduie, ca să-i pedepsească pe ai Săi. cei care au distrus civilizaţia bizantină nu sunt
Vechiul Israel, evlavioşii din vechime, evreii, turcii care au cucerit cetatea, ci cruciaţii europenii,
au fost pedepsiţi de 7 ori. Şi au fost robi timp de catolicii, care i-au încurajat pe turci să distrugă
70 de ani la perşi. Când s-a încheiat pedeapsa, Bizanţul. Aşadar, pe urmaşii lor, Dumnezeu îi va
aceştia au revenit. A fost o pedeapsă, o palmă aduna acolo înlăuntru şi vor fi ucişi. Voi sunteţi mai
dată de Dumnezeu, ca să se trezească. Aceşti tineri şi veţi vedea, de vreme ce veţi fi în viaţă. Acum
evrei au fost vechiul Israel. Astăzi, noul va fi marea conflagraţie, Armaghedonul. Ceea
Israel suntem noi, şi pedeapsa noastră este ce s-a pornit acum în Balcani nu se va opri. Ceea
de 70 de ori câte 7 şi nu înşeptită, pentru ce-l împiedică să se răspândească este stăpânirea
că noi am avut cunoaşterea dumnezeiască. rusească împărţită, care stă în coasta americanilor.
Robia noastră de 70 de ori câte 7 (453 de la Însă poporul rus îi va arunca şi popoarele creştineşti
cucerirea Constantinopolului) concretizată ale Balcanilor vor reveni. Ruşii vor acum să iasă ar trebui ca toţi conducătorii ei, oriunde s-ar găsi, să
prin Islam, de-abia acum se încheie. Acesta la Marea Mediterană, acesta va fi imboldul. Însă fugă în exil, să plece, pentru că cei care sunt astăzi
a fost canonul lui Dumnezeu pentru păcatele nu va fi acesta adevărul, ci faptul că Dumnezeu sunt corupţi. În acest timp toate au fost vândute,
Dumnezeu în felul Său îi noastre. Ceva asemănător s-a întâmplat cu poporul rus. Înainte cu 50 de ani îi provoacă precum instrumentele Lui. Aceştia sionismul internaţional îşi aplică astăzi programul
va elibera pe creştini şi-i m-am întâlnit împreună cu Bătrânul meu, Iosif Zăvorâtul, cu un călugăr coborând vor stinge şi vor pierde într-o săptămână pus la punct aici vreme de 80 de ani.
va înălţa din nou la linia rus, bătrân de vârstă. Ca să-l întărim despre cele înfricoşătoare întâmplate vijelia turcească. Şi, când vor ajunge prietenii Astăzi, însă când toţi suntem îngenunchiaţi şi nu
de plutire. şi Bizanţul va poporului rus, prin încercarea credincioşilor de către comunism, am vrut Turciei (adică urmaşii cruciaţilor), adică popoarele mai există nădejde, Dumnezeul părinţilor noştri va
reveni. şi ştiţi de ce? Pentru să-i dăm curaj, spunându-i cuvinte de mângâiere. Acesta însă a zis : „Nu din NATO, ca s-o salveze, atunci acolo va fi marea interveni pentru sângele şi moaştele Sfinţilor noştri.
că popoarele europene se este nimic, este o pedeapsă care va ţine 70 de ani”. „De unde ştii?” l-am conflagraţie şi vor fi nimiciţi. Ciprul va primi palma Sângele grecesc care s-a scurs pentru Ortodoxie, unit
vor reuni la loc. Cine le va întrebat. Şi răspunsul lui a fost: „În 97, când s-a instaurat comunismul, de la turci (pentru că acum este neatins), dar va fi astăzi, va deveni un râu năvalnic care îi va îneca pe
dirija? Nimeni! Noi doar să creştinismul a fost scos în afara legii şi cel care ucidea creştini era socotit vremelnică. Turcia se va stinge, şi nu va exista nicio canibalii care se numesc astăzi „mai-marii lumii”.
păstrăm credinţa ortodoxă. erou. Creştinii au intrat în panică şi cei bogaţi au evadat spre Europa, alţii pagină în istoria universală care să amintească Când a fost dezagregat pentru prima dată atomul
au alergat către biserici, nădăjduind că Dumnezeu va face minunea să-i faptul că a existat acest neam osândit. Îmi iubesc şi s-a construit bomba atomică, l-am auzit pe însuşi
salveze. Într-o mare biserică, a Sfinţilor Apostoli, au intrat aproape 5000 mult patria şi mă întristez mult că astăzi fiii grecilor Eisenhower declarând: „Astăzi ne găsim la porţile
de creştini. Bolşevicii, când i-au găsit, au pus foc bisericii. Unul dintre se ruşinează să spună că sunt greci. Cuvântul grec matematicii greceşti!” Şi canibalul a spus adevărul!
creştini n-a murit, ci a reuşit să se urce pe turle, a stat lângă o fereastră nu înseamnă rasist. Această trăsătură poate fi pusă Cât despre situaţia din Iugoslavia de dinainte,
10 AT I T U D I N I

U stir ht
O a
TR nă rig
-V e
Ă
D
PE Mă py
aceasta este mâna Vaticanului, sunt „binecuvântările” Papei, ale „Marelui
Co

creştin”. Maşinaţiile din spatele tuturor acestora le zămisleşte sionismul


internaţional, finanţatorul internaţional, care se numeşte America.
Sioniştii sunt America, ea de fapt nu există. Deci, aceştia după ce primesc
mesajele sataniste, le pun înainte Vaticanului, acesta le preschimbă în
planuri şi în continuare cheamă Islamul să le aplice. Acesta este modul în
care funcţionează astăzi planurile satanice. Aceştia au reuşit să-i înrobească
pe conducătorii noştri. Nădejdiile noastre sunt doar în Dumnezeu, iar voi
Focul care s-a aprins în să vieţuiţi creştineşte, pentru că vă spun cu mâna pe inimă, şi veţi vedea,
Balcani se va extinde. că nu mai avem zile multe. Ceea ce s-a aprins acum în Balcani va continua.
Stăpânirea rusească de Acesta este mobilul prin care Dumnezeu în felul Său îi va elibera pe
astăzi se va răsturna şi creştini şi-i va înălţa din nou la linia de plutire. Şi Bizanţul va reveni. Şi
popoarele ortodoxe ale ştiţi de ce? Pentru că popoarele europene se vor reuni la loc. Cine le va
Balcanilor se vor ciocni dirija? Nimeni! Noi doar să păstrăm credinţa ortodoxă.
cu popoarele din NATO,
pe terenul Turciei, care va
dispărea de pe hartă. Ciprul
va primi o palmă vremelnică
de la turci. Din această
conflagraţie generală, însă,
se va naşte Bizanţul. Toate
sunt conduse de Logosul
divin, nici de americani,
nici de evrei. Aceştia se
impun câteodată, pentru că
Dumnezeu îngăduie, ca să-i
pedepsească pe ai Săi.