Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hristos a înviat!
Toți participanții:
Adevărat a înviat!
Părintele Andrei:
Celor mai mari ispite le vor urma necazuri și mai mari. Atât de nepregătită este omenirea
pentru tăvălugul ce va să vină. Apostazia este și va fi în floare. Păcatele vor întrece orice
limită. Omul va trăi foarte departe de Dumnezeu, în plăceri, în desfătări, în curvii, în
avorturi, în cele mai mari fărădelegi posibile: pederastia.
Trebuie să realizăm că în scrierile părintelui Paisie există clar îndemnul acestuia de refuz
categoric al noilor documente electronice. Dar să fim foarte clari: ce înseamnă document
electronic? Document care este inclus într-un flux electronic, document cu CIP, adică
documentul acesta care le va îngloba pe toate, va fi și card de sănătate, și buletin, și
pașaport, și toate într-unul singur. Acesta trebuie refuzat categoric de către creștini.
Bineînțeles, nu trebuiau primite nici cele de dinainte, dar acesta cu desăvârșire trebuie
refuzat. În scrierile sale, cuviosul Paisie Aghioritul spune că după acest pas se va înainta
grabnic către pecetluire. Vor spune că și acest sistem este imperfect: cutăruia i s-a spart
contul, cutăruia i s-au furat banii din cont, și se va înainta către sistemul perfect de
pecetluire cu laser. Deci pecetea satanei din Apocalipsă va fi cu laser, încrustat pe frunte
sau pe mâna dreaptă, așa va fi pecetea, fără de care nu vei putea să vinzi sau să cumperi,
să faci o tranzacție. Trebuie refuzate cu prețul vieții aceste lucruri pierzătoare de suflet.
Am făcut-o și în trecut, dar o să afirm și acum ceea ce spun mari duhovnici despre
vaccinurile actuale. Părintele Justin Pârvu de la Petru-Vodă spune clar: „Nu primiți acest
vaccin și nimic din ceea ce vă oferă puterile politice de azi”.
Deosebit de întăritor și de trezitor pentru noi este cuvântul Sfântului Sfințit Mucenic
Ermoghen al Tobolsk-ului, care ne spune că acela care respectă chiar și din silă legile
statului în vremea lui Antihrist, va cădea în fața lui Dumnezeu don har. Deci nu poți să fii
și cu Hristos și cu satana, frate. Ori cu Hristos, ori cu satana. Bisericile oficiale se vor
pleca în fața lui Antihrist, ca să fie lăsate în pace, să-și țină rânduielile. Dar aceasta este
supunere și recunoaștere a prea-spurcatului. Așa cum am afirmat, ortodoxia va fi în
catacombe, în ascuns. Iar în vremea spurcatului Antihrist, după ce acesta va lua puterea
politică, de singur conducător peste lume, Ortodoxia va fi în munți, în locuri pustii și în
crăpăturile pământului. Lucrurile acestea le afirmă și părintele Justin Pârvu în revita
„Atitudini”. Ne-a lăsat moștenire și ne-a spus tuturor acest lucru.
Vremea din urmă, frate creștine, dar vreme de nădejde, și vreme de mântuire, vreme de
mucenicie. Așa că silește-te să refuzi toate lucrurile întunericului, silește-te să refuzi
pecetea lui Antihrist. Singura ieșire din situație este Hristos. Nu există soluții omenești
pentru ceea ce vine peste noi, ne spune părintele Justin Pârvu. Nu căutați soluții omenești,
că nu există. Soluția este numai Hristos, trăirea după poruncile lui Dumnezeu.
Creștine, citește Sfinții Părinți, ca să nu te înșeli amarnic. Viețuiește după poruncile lui
Dumnezeu, roagă-te lui Dumnezeu cu lacrimi, pocăiește-te cât mai ai timp. Rabdă ispitele
groaznice care vor veni peste tine și ia-le ca din mâna lui Dumnezeu, findcă am văzut că
a întrebat cineva: cum ne vom mântui în vremea de pe urmă? Numai prin răbdarea
ispitelor îți vei mântui sufletul. Răbdarea aceasta trebuie să fie până la capătul vieții. Până
la prășit? Nu, ci până la sfârșit. E vreme de mântuire. Nu vă temeți, nu vă întristați, plata
este mare. Ești pregătit, creștine, să pierzi tot pentru Hristos? Tot însemnând: poziție
socială, avere, tot. Dar vei câștiga Împărăția lui Dumnezeu. Căci totul va porni de la
pântece, de la lux, de la bani, de la comoditate, cu care omul contemporan a pactizat.
Acestea toate îi vor face pe mulți să se lepede și să ia pecetea Antihristului. Iar cei ce o
vor lua, spune Scriptura, vor bea din paharul mâniei lui Dumnezeu și vor arde în iezerul
cel de foc în veacul vecilor, cu fiara și cu proorocul mincinos. Nu este de joacă, fraților
dar: nădejde! Căci nu lupți singur, ci lupți cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfinții
Îngeri și cu Sfinții lui Dumnezeu alături. Fii pregătit să mori pentru Hristos, ca să câștigi
viața veșnică. Nu te teme de nimic, decât de Hristos și de Înfricoșata Judecată.
Părintele Arsenie Papacioc, dragul nostru duhovnic, a sesizat foarte bine ce vremuri vor
veni. Și a spus undeva, în scrierile sale: „Pentru Hristos merită să îți pierzi nu numai
averea, ci și serviciul”. Fiindcă am văzut o aplecare extraordinar de greșită a omului
contemporan, care ar face orice, numai să îți păstreze serviciul. Adică și-ar vinde și
sufletul. Averea mai treacă-meargă, dar cu serviciul e durere. Atâția oameni mi-au spus:
părinte, dacă îmi vor cere, voi accepta toate compromisurile, numai să-mi păstrez
serviciul. Toate gândurile acestea sunt drăcești. Aceasta nu este credință. Ni se va cere
credință ca stânca, dargilor. Nu vă temeți, pregătiți-vă. Fiindcă Însuși Mântuitorul ne
spune: „Iar eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor”.
Pregătirea include și pregătirea copiilor și este un subiect destul de delicat, pentru care
trebuie să ne rugăm mult, ca Dumnezeu să ne dea discernământ și dreaptă-socoteală să ne
pliem pe sufletul fiecărui copil. Nu putem să acționăm pentru toți la paușal. Plierea
aceasta pe sufletul copilului se face numai cu multă rugăciune la Dumnezeu. Pregătirea
constă în următoarele principii: copiii să aibă o viață duhovnicească sănătoasă, să avem
grijă să aibă o viață duhovnicească sănătoasă. Să postească după putere și să se roage. Să
le citim sau să-i punem să citească Viețile Sfinților, să aibă repere de spiritualitate și
sfințenie la care să se raporteze. Nu să-i lăsăm pe telefoane, nu să-i lăsăm în vâltoarea
lumii. Însă toate trebuie să se facă cu tact. Trebuie să li se explice ceea ce contează cu
adevărat în viața aceasta, adică mântuirea și Împărăția Cerurilor și să fie pregătiți pentru
aceste vremuri. Să-i ferim de activități lumești păguboase pentru suflet.Să ne implicăm cu
tact, dacă-mi permiteți, chiar 200% în educația lor, în spirit ortodox, și nu lumesc. Să le
sădim în suflet un sistem de valori autentic, și nu cu exemple lumești, de înțelepciune
lumească, fiindcă știm cu toții, și mai ales cei care sunt părinți, știm că ai noștri copii ușor
cad pradă slavei deșarte, cel mai ușor. Și ușor cad pradă tentațiilor și succesului din
lumea aceasta. Să încercăm, așadar, să-i canalizăm pe lucrurile care cu adevărat contează,
lucrurile duhovnicești, însă cu dreaptă-socoteală. Și să le împletim armonios, încât copilul
să nu se simtă frustrat. Însă toate acestea le luăm din rugăciune, rugându-ne la Dumnezeu
ca să ne lumineze cum să procedăm, ca să formăm din copiii noștri viitorii mucenici de
mâine. Vom reuși, cu ajutorul lui Dumnezeu vom reuși. Fără El nu reușim nimic și cu
ajutorul lui Dumnezeu mutăm și munții. E greu, dar spunem răspicat părinților că vom
reuși.
Este o mare bucurie că ne aflăm împreună și mai ales că suntem împreună cu părinții care
sunt mărturisitori și trebuie să știți că sunteți binecuvântați că aveți astfel de părinți care
vă iubesc și iubesc ortodoxia. Iar noi simțim o mare bucurie că suntem în mijlocul
vremurile antihristului și trebuie să ne lipim de Hristos pentru a înfrunta ceea ce va urma.
Trebuie să fim uniți în dragoste și în credință, să urmăm Sfinții Părinți în tot ceea ce ne
spun, ceea ce înseamnă că suntem smeriți și facem ascultare și cerem ajutorul lui
Dumnezeu, să ne dea putere să mărturisim ortodoxia noastră, să nu avem nicio legătură
cu erezia și ceea ce este cel mai important, să ne dea putere să mărturisim în vremurile
acestea care urmează, care vin. De acum încep cele grele.
Ceea ce doresc să vă spun: cresținul trebuie să fie atent la două lucruri. Primul: să țină
credința curată, după cum ne-au predate-o și părinții noștri, fără nicio excepție și fără
nicio concesie. Și al doilea lucru, ceea ce este important, să fim curați în viața noastră.
Aceste două lucruri merg împreună. Deoarece și Sfântul Ioan Hrisostom spune că „viața
curată fără credință este zadarnică” și contrariul: „dacă ții credința fără să ai viața curată,
duhovnicească, iarpși nu e bine. Acolo unde construim viața noastră duhovnicească este
ortodoxia. Nimeni nu se va mântui dacă se află în erezie și acela care este nebotezat. Iar
noi, creștinii ortodocși, care suntem în afara ecumenismului, trebuie să fim lumină pentru
oameni. Avem o mare responsabilitate. Dumnezeu va judeca cuvintele noastre. Trebuie
să fim foarte atenți, deoarece fiecare dintre noi, care este aici, trebuie să fie apostol al lui
Hristos. Trăim în vremea în care mărturisirea credinței este o necessitate. Hristos este
luptat de către toți și este o mare binecuvântare pentru noi că trăim în aceste vremuri,
deoarece încă este ușor a-L mărturisi pe Hristos, de aceea trebuie să cerem ajutorul lui
Dumnezeu, să ne dea putere, să nu-L renegăm, să nu ne lepădăm. Vedem că în Biserica
oficială, ierarhii, preoții și călugării se găsesc în erezie și sunt dușmani ai lui Dumnezeu.
Sunt precum Ana și precum Caiafa, care L-au răstignit pe Hristos. Așa sunt și ei. Deci noi
trebuie să ne păstrăm credința noastră, dar în același timp trebuie să păstrăm și iubirea.
Trebuie să fim uniți în această luptă, deoarece, după cum vedeți, și între noi cei care am
înterrupt comuniunea cu erezia, diavolul încearcă să aducă dihonie, dezbinare. Avem o
mare responsabilitate să păstrăm unitatea, în adevăr, bineînțeles. Deci trebuie să păstrăm
unitatea. Dacă noi nu vom fi uniți, nu vom putea să mărturisim correct credința. Și nu
uitați, că Hristos a spus ucenicilor săi: Vă vor recunoaște că sunteți ucenicii mei după
dragostea pe care o veți avea între voi. Dragostea și Adevărul merg împreună. Dacă aveți
numai adevărul, fără dragoste, nu faceți nimica. Iar dacă aveți numai dragostea, fără
adevăr, sunteți ecumeniști. Deci este ceea ce am spus, viața noastră și credința noastră
creștină merg împreună. Probleme există pretutindeni. Și apostolii s-au certat între ei, și
după Cincizecime, cu toate că aveau harul Sfântului Duh. Asta nu înseamnă că și noi
trebuie să ne certăm. Pot exista probleme. Trebuie să le rezolvăm conform Sfinților
Părinți. De aceea, și noi, în Grecia, dar și în alte locuri, încercăm să fim totdeauna uniți și
orice problemă care se ivește, care răsare, să o rezolvăm. Aceasta trebuie să se întâmple
cu fiecare dintre noi. Astăzi ne-am adunat aici pentru dragostea lui Hristos. Am făcut
această chemare pentru părinți, pentru a avea această unitate. Și dacă va avea loc o
greșeală, cu dragoste o vom îndrepta. Pentru că nu este nimeni care să nu poate greși,
numai papa este infailibil. Nu vreau să spun mai multe lucruri, știu că aveți foarte multe
întrebări și vom răspunde întrebărilor dumneavoastră.
Întrebare:
Gheron Sava:
Nu este în Biserică, de aceea nu îl pomenim. Fiți atenți, Sfântul Grigorie Palama i-a spus
lui Kalekas, patriarhul, înainte să-l caterisească, i-a spus următorul lucru: Aceștia care
sunt în Biserică, sunt ai adevărului și aceștia care sunt ai adevărului sun ai Bisericii. Ce
înseamnă lucrul acesta? Toți care s-au botezat se vor mântui? Nu. Toți care se botează
sunt în Biserică? Da. Dar nu toți se vor mântui. Cum are loc lucrul acesta? Cum se face
că ești în Biserică și nu te mântuiești? Poate să scrie că ești în Biserică, să fii botezat, să
te împărtășești, dar nu vei lua har, pentru că ești nevrednic. Când vei fi judecat de Hristos,
te va găsi în afara Bisericii. Și acest lucru unde îl vedem? Trebuie să îl consolidăm și
patristic și din scrierile Sfintei Scripturi. Spun Părinții că în Sfânta Scriptură se face
referire la două cărți, Carte Vieții care este în Apocalipsă, și Părinții se referă că oricine
se botează, numele lui este scris în Cartea Vieții. Aceasta spune Sfântul Chiril în
Cateheze. Nu va fi scris numele la toți în Cartea Vieții. În Cartea Vieții vor fi scrise
numele tuturor celor care au luptat pentru dragostea lui Hristos. De aceea, în Biserica lui
Hristos, în Ierusalimul cel de Sus, spune în Scriptură că nu vor intra nici curvarii, nici
desfrânații. De ce? Pentru că nu pot fi membri ai Bisericii aceștia. Poate patriarhul
Bartolomeu să fie patriarh, să aibă arhierie, dar nu va fi cu Hristos în cealaltă viață. Deci
practic el este fizic în Biserică, dar cu sufletul este în afara Bisericii. Dar poate să se
mântuiască dacă face pocăință. Deci atât timp cât este în Biserică se poate pocăi, dar dacă
moartea îl va găsi nepocăit, atunci va fi găsit eretic. Lucrurile sunt simple. Apostolul
Pavel spune: mulți mor și au multe boli pentru că s-au împărtășit cu nevrednicie. Cu
Hristos s-au împărtășit, dar cei care nu s-au pregătit, n-au fost vrednici, n-au luat har, ci
au luat foc, care îi arde.
Întrebare:
Gheron Sava:
Conform Sfinților Părinți așa ar trebui. Pentru că se schimbă viața noastră. Lăsăm omul
cel vechi și ne îmbrăcăm în Noul Adam. Deci trebuie schimbat și numele.
Întrebare:
Ce să facem pentru mântuirea noastră în aceste timpuri? Avem nevoie de câteva sfaturi.
Gheron Sava:
Primul lucru de care avem nevoie este să fim în dreapta credință. Și nu este ușor
deoarece, din păcate, de câțiva ani de zile nu există o înfruntare corectă a ereziei.
Întreruperea comuniunii trebuia să aibă loc cu mulți ani înainte de Sinodul din Creta. Ca
rezultat, cugetarea creștinului ortodox a devenit papistașă. Au intrat multe erezii în viața
creștinului. Deci a intrat o adorare a tipicului o idolatrizare a tipicului, a intrat adorarea
Starețului, duhovnicului. Am uitat ce au făcut Sfinții Părinți și nu cunoaștem ce s-a
întâmplat la Sinoadele Ecumenice. Aceasta trebuie să fie moștenirea ortodoxului creștin.
Dacă nu cunoaștem acestea, nu cunoaștem esența ortodoxiei. Am să vă spun un exemplu
ca să înțelegeți. Ca tânăr monah, în anul 2000, am făcut un pelerinaj în Sfântul Munte, la
părinții asceți, ca să căutăm și să găsim asceți, și să luăm cunoștințe, sfaturi de la aceștia.
M-a întrebat unul: CâteTaine sunt în Biserică? Eu le-am spus: Șapte.. Acesta mi-a spus:
Ești catolic? Deoarece aceasta o spun catolicii. Eu așa am învățat. Și mi-a spus: „În afară
de aceste șapte nu știi alta în plus? Și mi-a arătat ce a scris Sfântul Nectarie pe această
temă, și alți părinți: că Tainele în Biserica noastră sunt nesfârșite, sunt o infinitate.
Monahismul nu este o Taină? Sfeștania pe care o face preotul, nu este o Taină? Și atunci
când preotul binecuvintează și tămâiază este Taină pentru că există harul Duhului Sfânt
care sfințește. Sfântul Teodor Studitul spune că cea mai mare Taină este a Sfintei Treimi
și de asemenea și Taina morții este mare. Taina care se petrece de Ziua Sfintei Treimi.
Vedeți câte Taine avem în Biserică? Sunt și acestea șapte, dar în realitate sunt mai multe.
V-am dat acest exemplu pentru a afla lucruri care nu sunt corecte. De ce? Pentru că am
pierdut Tradiția Sfinților Părinți. Nu citim Sfinții Părinți, Sinoadele Ecumenice. Nu
cunoaștem isoria Bisericii, cum au înfruntat pe eretici, ce iconomii se fac la ortodocși,
până cât îi ține iconomia, pentru că întrerupem continuu comuniunea cu cei care sunt în
erezie și nu trebuie să așteptăm zeci de ani ca să aibă Sinod și să fie condamnată ereziași
să întrerupem comuniunea cu erezia. Este foarte important să cunoaștem Sfinții Părinți. Și
orice răspuns la vreo întrebare îl vom găsi acolo.
Întrebare:
Sub ce formă vom primi întărire de la Bunul Dumnezeu în vremurile din urmă?
Gheron Sava: Harul lui Dumnezeu este o altă Taină a Bisericii. Ce este harul lui
Dumnezeu? Este o putere pe care oamenii o simt în sufletul lor, este o vizită a lui
Dumnezeu pe care o simte credinciosul care trăiește și experiază și numai acesta poate
simți ce se întâmplă înăuntrul său, dar nu o poate explica. Ce simte un om atunci când se
roagă mult și Sfântul Duh îl ajută să se roage? Nu simte o bucurie înăuntru, o pace, o
bucurie fără margine către Hristos? Nu simte că cele materiale din jurul său sunt
zadarnice, și că Hristos este totul? Aceasta este harul. Astfel de har vor lua oamenii în
vremurile din urmă și vor avea bucurie înăuntrul lor și vor mărturisi pe Hristos. Cu acest
har vom îbfrunta greutățile. Sfântul Apostol Iacob ruda Domnului, în Epistola
Sobornicească, așa începe: Veți avea har, atunci când veți avea multe ispite. Cum vine
asta, să am har și să am și multe ispite? Pentru că acesta este creștinul, și creștinismul.
Sfinții Părinți, care au explicat epistola Sfântului Apostol Iacob, Sfântul Ioan Hrisostom
spune că ceea ce a spus Sfântul Apostol Iacob, așa cum începe Epistola, pentru că
creștinul, până să devină creștin, nu conștientiza că va avea ispite. Dar lucrurile nu sunt
așa. Atunci când devii creștin, atunci încep ispitele. Dar aceasta este rezultatulcă mergem
pe drumul cel bun. Sfântul Antonie cel Mare spunea: Ridicați ispitele și nimeni nu se va
mâmtui. Acest har seva da creștinilor, ne va da bucurie înăuntrul nostru. Și pe ce se
bazează acest har? Pentru că imediat după venirea antihristului, după cei trei ani și
jumătate în care va fi la putere antihristul, va vedea pe Hristos. Atunci vom vedea pe
Hristos în fața noastră. Cunoaștem de la Sfinții Părinți, că aceia care vor trăi în vremurile
lui antihrist și vor mărturisi cu dragoste, vor fi cei mai mari Sfinți ai tuturor timpurilor.
Nu numai că se vor mântui, dar vor fi aproape de Hristos. Numai pentru acest lucru oare
nu se merită să murim de mii de ori? De aceasta trăim. Așadar, pentru aceste gânduri și
puterea pe care ne-o va da Dumnezeu, vom putea înfrunta ceea ce va veni.
Întrebare:
Gheron Sava:
Întrebare:
Gheron Sava:
Poate totuși Dumnezeu să ne facă bine fără să mai avem nevoie de medicamente. Să vă
dau un exemplu: cei trei tineri, care erau în câmpul Deira, în Babilon. Nabucodonosor a
cerut tuturor să se închine. I s-a spus. Trei tineri nu se închină. Iar regele a spus: Cine
sunt acești trei tineri? Adumi-i încoace. Și le-a spus: Nu știi că eu pot să vă omor, să vă
iau viața? Și ce le-au răspuns cei trei tineri? Poți să faci asta. Dumnezeu poate permite să
facă lucrul acesta, pentru că suntem păcătoși. Dar poate Dumnezeu nu va permite acest
lucru. Ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu. Noi vom face ceea ce va dori Dumnezeu cu
noi. Dacă va dori să murim, vom muri. Dacă va dori să fim izbăviți, să fie binecuvântat.
Părintele Andrei: Când luăm Sfânta împărtășanie, preotul spune: Se împărtpșește robul
lui Dumnezeu spre sănătate și spre viață veșnică, deci recomandăm ca medicament
desăvârșit Sfânta Împărtășanie.
Întrebare:
Pe de o parte avem exemplul evreilor care au plecat în pustie și au stat 40 de ani, iar acolo
Dumnezeu s- îngrijit de toate, i-a hrănit cu mană, nu li s-au tocit sandalele, iar pe de altă
parte avem un exemplu, mai contemporan, exemplu unde în Grecia, după Al Doilea
Război Mondial, a fost mare foamete și mulți oameni au murit de foame. Situația lor nu a
fost la fel cu cea a evreilor, să aibă totul la dispoziție și totul pentru mântuire. Cum vedeți
cele două situații?
Gheron Sava:
În prima omilie a părintelui Atanasie Mitilineul, spune următoarele: Tot ceea ce se
întâmplă, Dumnezeu îngăduie. Fie că e ceva care e bine, fie că e rău, Dumnezeu îngăduie.
Pentru ce lucru? Ca să ne mântuiască sufletele. Noi n-avem de unde să știm cum lucrează
Dumnezeu. Nu știm, ca să spunem omenește, cum gândește Dumnezeu. Acesta a fost
avantajul grecilor, să moară de foame. Pentru că eram păcătoși și prin acest lucru s-au
mai curățat din păcate. Și Dumnezeu așa a îngăduit. Precum a căzut și Constantinopolul.
De ce l-a pierdut? Pentru că toți au făcut ascultare de către papă.Sfinții Rafail, Nicolae și
Irina, de ce au plecat și s-au dus în insula Lesbos? Pentru că nu au primit unirea cu papa.
Știați lucrul acesta? De aceea au plecat din Constantinopol și s-au dus în Creta ca să
mărturisească. De aceea nu vă spun ecumeniștii lucrul acesta. Vedem că tot ceea ce se
întâmplă nu este din cauza care a generat-o. Se spune în Vechiul Testament: „Dacă
ascultați cuvintele mele, veți avea bunătățile pământului. Dacă nu mă veți asculta, sabia
vă va tăia. Iar Dumnezeu nu o face cu răutate, cu nedreptate. Nu vrea să facă crime, vrea
să mântuiască. Așa că tot ceea ce se întâmplă, spre binele nostru se întâmplă.
Întrebare:
Ce vom face în timpul progoanei în legătură cu documentele și cărțile creștine? Dacă vor
dispărea cărțile creștine, după ce ne vom ruga?
Gheron Sava:
Dacă nu vom avea cărți creștine, vom face rugăciunea „Doamne Iisuse” cu metanierul
sau alte rugăciuni. Rugăciunea „Doamne Iisuse” este cea mai scurtă, și cea mai bună. În
ceea ce privește prigoana, prigoana a început și a început mai pe față cu vaccinul. De
aceea s-au întâmplat toate acestea în legătură cu pandemia și Dumnezeu a îngăduit să se
întâmple. Pentru noi, creștinii, a îngăduit acest lucru. Știți de ce? Ca să vedem cât de buni
creștini suntem. Dar în același timp să ne pregătim. Deoarece mulți creștini nu au
reacționat precum trebuia. Mulți s-au vaccinat. Totuși, Dumnezeu îngăduie pocăința.
Deci este o testare, un test. Ne încearcă Dumnezeu, ca să ne întărească. Ca să putem să
înfruntăm cele ce vor veni, pentru că vor fi mult mai grele. Deci treaba cu vaccinul a fost
așa, ca un joc, ca un antrenament, cel puțin. Și asta este dragostea lui Hristos. Astfel ne
pregătește. Avem un Dumnezeu care ne iubește foarte mult. Nu putem să ne imaginăm
cât de mult ne iubește. Iar aceste încercări pe care ni le dă, din dragoste ni le dă, deoarece
ne iubește atât de mult. Ne este greu să dăm voință, să dăm putere și să împlinim voia lui
Dumnezeu în cele ce urmează? Să știți, că acestea care cer puterea de la Dumnezeu, să-l
mărturisească pe Dumnezeu, vor primi mai multă putere decât pot să ducă. Și dintr-un om
neputincios, va deveni un gigant. Să rețineți: Harul lui Dumnezeu îi va ține pe oameni.
Întrebare:
S-a răspuns.
Întrebare:
Cum vom rezista în fața înșelărilor, înșelăciunilor, farselor sataniste în vremurile din
prigoană?
Gheron Sava:
Întrebare:
Gheron Sava:
Întrebare:
Gheron Sava:
Întrebare:
Cum se transmite erezia ecumenistă atunci când un preot îngrădit slujește cu un preot
neîngrădit și când la Sfânta Liturghie participă mireni îngrădiți împreună cu cei
neîngrădiți?
Gheron Sava:
Părintele Marcu:
Se face iconomie până la un an de zile, în plus sau în minus, dar să nu se depășească doi
ani.
Părintele Marcu:
Deci am spus acolo maxim doi ani de zile în cazuri de forță majoră. De exemplu: este un
mirean, are o operație, trebuie să o facă, el atunci nu se mai gândește la erezie, la Creta...
Acestea sunt cazuri de forță majoră. Dar dacă un mirean vrea cu adevărat să se
îngrădească de ecumenism nu se ține un an de zile.
Părintele Marcu:
Mirenii au foarte multe griji și ei merg cu o viteză de înșelegere a lucrurilor un pic mai
mică decât un preot sau un monah. Deci nu putem noi să generalizăm...
Aceeași persoană din sală:
Mirenii sunt creștini ortodocși, nu sunt catolici, nu sunt protestanți, nu sunt neo-
protestanți și celelalte. Nu trebuie un an de zile să-l catehisim noi despre ecumenism,
pentru că tot omul știe ce înseamnă ecumenismul.
Părintele Marcu:
Părintele Marcu:
Mass-media nu face cateheză și nu au toți oamenii au internet. Nu toți oamenii gândesc la
fel, unii merg mai încet, unii merg mai repede.
Gheron Sava:
Fiți atenți la ceea ce voi spune. Cu puțin timp în urmă am vorbit cu părintele Paisie
Papadopoulos, care este foarte aspru la aceste teme. Și a făcut omilie cu o pereche de
tineri, o familie adică, timp de un an de zile. Și după acest an, atunci au întrerupt
comuniunea. Cu alții a mers mai repede, după trei luni. Sunt unii care s-au îngrădit
imediat. Toate acestea rămân la latitudinea duhovnicului. Iar lucrurile acestea se fac în
cadrul Sfintei Spovedanii. Va trebui ca duhovnicul să nu întindă mult timpul, să le dea ce
le trebuie acestora, dar la un moment dat trebuie să se oprească și să spună: Ți-am dat
timp suficient, dar va trebui să iei o decizie conform cu ceilalți oameni. Noi câți ani am
stat în erezie.
Gheron Sava:
Gheron Sava:
Ecumenismul s-a predicat din 1920. Și atunci când a fost schimbarea calendarului, a fost
primul pas al ecumenismului. Deoarece în Enciclica patriarhului Metaxakis din 1920 și
lucrul acesta îl spune și părintele Gheorghe Metallinos, care nu a întrerupt comuniunea cu
ecumeniștii. El spune că primul pas al ecumenismului a fost cel cu schimbarea
calendarului. Și s-a întâmplat pentru a ne putea uni mai ușor cu catolicii. În anul 1965
Atenagoras a făcut ridicarea necomuniunii. Deci mai rău. Deci din 1965 a existat
comuniune cu catolicii. Ați înțeles? Din 1965 a existat unirea. De ce credeți că aveau
acele discuții teologice și ce s-a întâmplat la Balamand și Chambessy ș.a.m.d. Le făceau
pentru că aveau acoperire. Că nu știam noi și am aflat abia după 20 de ani dintr-o revistă
teologică, aceasta e altă treabă. Îm 1965, patriarhul și cei care au liturghisit împreună cu
el au scos miride cu papa. Ați înțeles? Deci îl pomeneau pe papa. Noi nu știam. Am aflat
totuși. Când am aflat, ce-am făcut? Am așteptat să vină Sinodul din Creta și slavă lui
Dumnezeu că a avut loc! De ce? Pentru că acest lucru ne-a făcut să înțelegem că trebuie
să întrerupem comuniunea. Dar trebuia să întrerupem comuniunea cu zeci de ani în urmă.
De aceea am ajun acum la rezultatul la care s-a ajuns.
Aceeași persoană din sală:
De ce nu s-a întrerupt comuniunea înainte de un Sinod, când toți s-au rugat cu ereticii din
1920 cum ați spus? Ce pas au făcut cei din Biserică care nu sunt de acord cu ecumeniștii,
pe când noi participam la slube împreună, ne rugăm împreună, mergeam la săptămâna
ecumenistă de rugăciune cu patriarhul și cu toți în Biserică și noi mergeam cu ei
împreună? Deci dacă nu era un Sinod ca acesta, noi mergeam înainte așa?
Gheron Sava:
Așa se pare. Să vă spun ce s-a întâmplat. În Grecia, am făcut o sinaxă la care au participat
părintele Theodoros Zisis, părintele Gheorghe Metallinos, au fost și noi, părinți din
Sfântul Munte și am spus în 2015 că trebuie să întrerupem comuniunea. Ne-au spus: nu e
momentul acum. Părintele Theodoros Zisis, să știți, s-a dus și a liturghisit cu ecumeniștii
și s-a dus într-o mănăstire de maici care îi pomenesc pe ecumeniști. Nu a întrerupt atunci
pomenirea ecumeniștilor, după Sinodul din Creta. Adică el spunea că este opțional
Canonul 15, că nu este obligatoriu deci asta nu este iconomie. Din păcate, acești oameni
au spus minciuni atâția ani. Și Zisis și Metallinos și toți. Și noi am stat în erezie. Și eu,
personal, am spus ceea ce am aflat, acestea: Nu vom ieși din Biserică, vom duce lupta din
Biserică. Nu vom întrerupe comuniunea. Acestea le-am spus eu. Noi am citit, noi am
văzut ce-au spus Sfinții Părinți. Și ceea ce au spus părintele Gheorghe Metallinos și
părintele Theodoros Zisis nu are legătură cu ceea ce au făcut Sfinții Părinți. Sfântul
Vasile cel Mare spune: „De cel cu care nu ai aceeași cugetare, să te depărtezi”. Și toți
Sfinții Părinți spun același lucru. De ce nu au făcut acest lucru de atâția ani cei care se
aflau în comuniune cu ecumeniștii? De aceea vă spun că Dumnezeu a îngădui să se facă
acest Sinod. Dumnezeu a îngăduit să aibă loc această batjocoritoare pandemie. De ce? Ca
să ne trezim, deoarece am dormit atâția ani. Și noi am crezut că suntem ortodocși. Da, noi
am făcut în Sfântul munte scrisori de mărturisire și am semnat acolo că suntem împotriva
ecumenismului. Deci noi am dat mărturisiri de credință și în 2014 și în 2015 și am semnat
că suntem împotriva ecumenismului. Când i-am spun părintelui Theodoros Zisis că vom
întrerupe comuniunea, la o întâlnire care a avut loc în 2015, pe data de 3 martie, în Pireu
și a participat și mitropolitul Serafim al Pireului, le-am spus atunci: dacă vota ceea ce a
hotărât Sinodul, noi vom întrerupe comuniunea. Toți au aplaudat, în afară de părintele
Theosoros Zisis și alți preoți, deoarece nu doreau să întrerupă comuniunea. Pentru că
atunci când întrerupi comuniunea te prigonesc. De aceea a venit Mihai Silviu Chirilă și a
spus: există și ortodocși care îi pomenesc pomenesc pe ecumeniști. Ce spuneau Sfinții
Părinți și ce spune Zisis?
Pun și eu o întrebare, având în vedere că eu nu sunt la așa un nivel înalt cu religia, sunt
mai în partea cealaltă a oamenilor, dar de mic copil părinții mă duceau la Biserică, de la
2-3 ani. Având în vedere că Biserica este de fapt un loc de muncă pentru preoți, cum
poate un om normal să-și dea seama că duhovnicul, preotul este ortodox și că poate să
aibă încredere în el având în vedere iarăși atâtea declarații care au avut loc în Biserica
Germaniei, când preoții germani au spus că nu mai pot ține secretul că ei sunt
homosexuali și că vor să aibă în continuare salariu și să își poată exercita munca în
continuare, fără să fie scoși în exterior? Și atunci mai vine o întrebare: tot în perioada
aceasta a apărut pe internet o declarație cum că papa Francisc vrea să schimbe Biblia, că
este învechită, este adevărat? Ce credeți despre acest lucru? Este o minciună sau nu este o
minciună? Și vă mai întreb dacă putem să avem încredere în patriarhul Chiril.
Gheron Sava:
Mulți oameni nu citesc Noul Testament. Nu vorbesc despre Sfinții Părinți. Vorbesc
despre Noul Testament. Ca să ai cunoștințe, trebuie să cunoști, să citești. Dar de aceea și
neștiința este unul dintre cei trei mari uriași, înaintemergători ai păcatului, precum a spus
Sfântul Marcu Ascetul. Deci trebuie să cunoaștem, să citim, să studiem și astfel să ni se
lumineze mintea și să înțelegem. Și ceea ce mă întreabă mulți oameni, dacă trebuie să
facă întreruperea pomenirii și le răspund: numai dacă ești sigur este corect. Adică s-o faci
în cunoștință de cauză, să fii conștient de ceea ce faci. Nu să o faci de dragul cuiva sau că
așa e moda. Îngrădirea de erezie nu este distracție. Adică nu mă îngrădesc 6 luni și pe
urmă mă întorc înapoi. Îngrădirea de erezie nu e joacă. Este luptă. Este mucenicie. Este
mărturisire și este până la sfârșit. Veți avea prigonire cei care vă veți îngrădi de erezie.
Veți fi într-o continuă luptă. Veți deschide războaie cu diavolul, pentru că el este în
erezie, cu sistemul, cu preoții și cu episcopii, cu familile voastre, cu prietenii voștri și cu
sinele vostru. Nu este lucru ușor îngrădirea. Și de aceea unii oameni mă tot întreabă: ce să
facem? Le spun: acesta este lucrul corect, dar ești pregătit să-l faci? Dacă nu ești pregătit,
să te pregătești. De aceea avem probleme cu întreruperea pomenirii, pentru că au venit
oameni și preoți care nu sunt pregătiți pentru a se îngrădi de erezie. Întreruperea
comuniunii este mărturisire.
Așteptăm răspuns la întrebarea cum îți dai seama că preotul este de încredere sau nu.
Care este criteriul?
Gheron Sava:
Credința. Pe cine pomenește. Cu cine este în comuniune. Deci dacă preotul pomenește
ierarhul ecumenist al loculului, de exemplu, pe patriarhul Chirila sau Daniel, e logic că
acel preot este în ecumenism. Primul lucru. Al doilea: spune ceea ce spun Apostolii?
Învață Evanghelia? Ține Sfintele Canoane? Acestea sunt criteriile.
Are grijă ca fiii săi duhovnicești să nu cadă în erezii? Aceasta este esențial.
Gheron Sava:
Când face întreruperea comuniunii, va face și acest lucru, își va informa și își va proteja
fiii duhovnicești.
O persoană din sală:
Vă rugăm să explicați întinarea care a avut loc prin scoaterea miridelor la Sfânta
Proscomidie pentru mirenii care se aflau în erezia visarionistă.
Gheron Sava:
Când cineva are cancer sunt trei metode de a acționa. Prima metodă este să îi dai
bolnavului o aspirină. A doua, să îi spui că va trece de la sine. Iar a treia metodă este să
tratezi această boală cu medicamente puternice și astfel să ajuți bolnavul în lupta cu
cancerul, pentru eliminarea acestuia și astfel să ai rezultate în lupta cu boala. Dacă îl
iubim cu adevărat pe bolnav, nu îl vom menaja, nu îi vom ascunde adevărul, ci îl vom
ajuta să se trateze. Dacă îi dăm bolnavului o aspirină, va trece cancerul? Nu. Dar dacă îi
vom spune că va trece de la sine, ce se va întâmpla? Cancerul va avansa. Așa este și cu
erezia. Am să vă dau un exemplu din Materic, unde sunt trecute pilde din viețile Sfintelor
ascete. Citim în viața Sfintei Cuvioase Melania Romana că a întrerupt comuniunea cu un
preot care din neștiință scotea miride pentru un mirean fără să cerceteze credința acestuia.
Preotul credea că acela este ortodox, nu știa că în realitate acela pe care îl pomenea este
de fapt cu ereticii. Sfânta Melania i-a spus preotului că acel mirean este în erezie și i-a
spus preotului: Pentru că ai scos miride pentru un eretic voi întrerupe comuniunea.
Preotul i-a răspuns: Nu am știut că este eretic. Îmi pare rău că l-am pomenit, nu am știut.
De-acum înainte nu îl voi mai pomeni. Dar Sfânta Melania i-a răspuns: E de ajuns că ai
făcut acest lucru o singură dată. Astfel de acrivie aveau Sfinții Părinți când luptau cu
ereziile.Trebuie ca un preot să aibă mare grijă pentru cine scoate părticele la Sfânta
Proscomidie.
În ce privește erezia visarionistă, problema s-a rezolvat, s-au făcut scrisori de mărturisire
și oamenii le-au semnat.
Gheron Sava:
Da, problema s-a rezolvat. Nu trebuie să vorbim din nou și din nou despre acest
lucru. Noi, părinții athoniți, am fost primii care am spus că ceea ce propovăduia părintele
Visarion Iugulescu este erezie. Atunci când am făcut mărturisirea de credință împotriva
ereziei visarioniste le-am transmis părinților din România să le spună oamenilor să nu îl
mai socotească pe părintele Visarion Iugulescu nici sfânt, nici ortodox. Și părinții au fost
de accord. Am spus că nu avem comuniune cu persoanele care acceptă această teorie,
această învățătură a visarionismului. Cu persoanele care nu acceptă această învățătură
eretică nu avem probleme.
Întrebare:
Mulți oameni consideră că nu este nici un pericol pentru sufletul lor când participă la o
Sfântă Liturghie la ecumeniști deoarece nu există o condamnare sinodală. Există Canoane
pentru cei care mor în comuniune cu o erezie care nu a fost condamnată sinodal?
Gheron Sava:
Da. Această întrebare este teoria construită de părintele Theodoros Zisis și Mihai-Silviu
Chirilă. Deoarece ecumeniștii nu au pierdut preoția, ei consideră că nu există întinare.
Toți Sfinții Părinți spun că există întinare. Pe cine vom alege? Pe Sfântul Teodor
Studitul? Pe Sfântul Vasile cel Mare? Pe Sfântul Atanasie cel Mare care spunea: „Să
plecați de acolo unde există întinare de la eretici”. Acest exemplu există în cartea scrisă
de părintele Evghenie și tradusă de părintele Ciprian. Sinodul al 5-lea Ecumenic s-a
îndelednicit cu 3 bărbați bisericești. Unul dintre ei este episcopul Teodor de Mopsuestia.
Pe care l-au anatematizat după moartea lui. Același lucru s-a întâmplat și cu Origen.
Origen nu a fost condamnat în timpul cât trăia. Și acest lucru de ce? Deoarece îl
pomeneau pe Teodor de Mopsuestia în Antiohia. Scoteau miride pentru el. Aceasta în
realitate a fost o greșeală, pentru că el nu era în Biserică, el era în afara Bisericii. Cum
poți să scoți miride pentru unul care este în afara Bisericii? N-are legătură dacă este
adormit. Sufletul nu moare. Nici cu cei care au murit în erezie nu trebuie să avem
comuniune.
Întrebare:
Există întinare de la erezie în timpul iconomiei care este făcută până la un an sau doi ani
cu cei care sunt pe calea îngrădirii?
Gheron Sava:
Noi am interrupt comuniunea. Aceștia care încă nu s-au îngrădit vor să vină la noi, nu
mergem noi la ei. Îi primim, dar nu se împărtășesc în alte biserici. Deci cu condiția
aceasta îi primim.
Gheron Sava:
Părintele Marcu:
Nu vor mai merge la ecumeniști atunci când vor conștientiza și vor ajunge la o
deplinătate a conștiinței. Aceasta este regula lăsată de Sfântul Teodor Studitul. Trebuie să
îi citim Scrisorile în cartea tradusă de Marcel Hancheș.
Gheron Sava:
Primim acei oameni care n-au cugetare eretică, dar care nu s-au îngrădit încă. Numai pe
aceștia îi primim. De la aceștia noi nu ne întinăm. Deoarece noi nu mergem la ei. Nu ne
împărtășim la potirul lor și o facem ca să mântuim sufletele lor. Aceasta este iconomia.
Am să vă spun și altceva, ca să înțelegeți ceea ce au consolidat Sfinții Părinți. În 428,
Nestorie, care era patriarh al Constantinopolului, a co-liturghisit cu un alt episcop,
Dorotei, și atunci episcopul Dorotei a ieșit pe ușile împărătești și a spus că PreaSfânta
Născătoare de Dumnezeu nu este născătoare de Dumnezeu, ci născătoare de om. Atunci
constantinopolitanii au plecat din Biserică și au interrupt comuniunea cu Nestorie. Sfântul
Chiril al Alexandriei nu a interrupt imediat comuniunea cu Nestorie. A interrupt
comuniunea după 18 luni. Tip de 18 luni a avut comuniune cu Nestorie. Oare de ce? Ne
punem întrebarea: Sfântul Chiril s-a întinat? Era eretic? În același timp le-a trimis
scrisoare celor din Constantinopol și i-a lăudat. A spus: Bravo, așa trebuia să faceți ca să
nu vă întinați. Tu, Sfinte Chiril, de ce nu ai interrupt comuniunea când tu pe alții îi lauzi?
Dacă pe alții îi lauzi și le spui: bravo, tu de ce nu ai făcut lucrul acesta? Spune Sfântul
Chiril în scrisoarea sa: nu vom întrerupe comuniunea imediat, pentru că vom încerca să-l
câștigăm I-a trimis întâi prima scrisoare, și i-a spus: „Iubite frate am aflat că ai zis așa și
așa”. Pe urmă i-a trimis a doua scrisoare și i-a spus: „Nu mi-ai răspuns la prima scrisoare.
Ce s-a întâmplat în situația aceasta. Spune-mi, care este problema?”. Deci ăl pomenea în
același timp. I-a trimis a treia scrisoare și i-a spus: „Dacă în 10 zile nu-mi răspunzi, eu
voi întrerupe comuniunea cu tine. Deci trebuie o limită. Ce vreți să spuneți, că Sfântul
Chiril s-a întinat? Aceasta se numește grijă păstorească, să te gândești cum să procedezi
ca să-l câștigi pe aproapele. Când Sfântul Chiril a văzut că Nestorie nu face nimic, atunci
a interrupt comuniunea. Și așa trebuie să facem și noi. Ce spune Sfântul Apostol Pavel?
„După prima și a doua mustrare, depărtează-te”. Nu trebuie să iasă fiecare preot acum și
să-i judece fără să verifice.
Întrebare:
Gheron Sava:
Când un om este bolnav și are cancer, există trei moduri de abordare. Primul mod este de
a stopa cancerul cu un medicament foarte puternic, cu o mâncare corectă. Al doilea mod
este să dai aspirină și al treilea mod, să spui că va pleca singur. Cre este modul cel
correct? Primul, bineînțeles. Al doilea mod, al părinților Zisis și Gavriil ,este să luăm
aspirine. Ei n-au interrupt comuniunea cu ecumeniștii, ei sunt în comuniune cu aceștia.
Pentru ei există „buni ecumeniști” și „răi ecumeniști”. Nu știm ce spun Sfinții Părinți.
Sfântul Teodor Studitul, în jurul celor șapte mănăstiri, arată că pe toți stareții i-au luat în
închisoare, numai pe unul nu. Într-una din mănăstiri, unul dintre acești stareți, egumenul
Evstratie, era încă în mănăstire, nu l-au scos afară. Și a scris Sfântul Teodor Studitul o
scrisoare. Prin cuvinte i-a scris părintelui Evstratie: ești împotriva ereziei, de ce nu te
prigonesc și pe tine? Așadar ești împreună cu ei, cu ereticii. Eu n-am comuniune deloc cu
ei. Numai când vei fi în închisoare, atunci voi avea comuniune cu tine. Deci nu cuvintele
contau ci faptele. Deci pentru acest motiv, un părinte care era împreună cu părintele
Teodor Zisis și cu părintele Nikolaos Manolis s-a întors înapoi la pomenirea
ecumeniștilor. Și părintele Theodoros Zisis avea comuniune cu el. De ce? Zicea că are
cugetare bună, ortodoxă. Așa ceva nu există la Sfinții Părinți. Sfinții Părinți sunt clari.
În ce privește a doua întrebare, dacă există vreo posibilitate să ne unim cu cei care la
acest moment doar vorbesc împotriva ecumenismului, doar dacă vor întrerupe
comuniunea cu erezia și vor merge cu Sfinții Părinți, atunci vom avea comuniune cu ei.
Noi nu vom merge cu cei care vor lua aspirină.
Întrebare:
Părintele Andrei:
Putem da recomandări, dar acest deziderat poate fi pus în practică de părintele duhovnic
cu fiii lui duhovnicești. Noi recomandăm: orice rugăciune este bună, citirea Psaltiri. Se
spune: „Mai degrabă să se întunece soarele decât să apună citirea Psaltirii”. Să facem tot
ce ne stă în putință, dar orice pas pe care îl facem trebuie să fie cu ascultare și cu sfat. Așa
cum spune Sfântul Ioan Scărarul: „Nimic să nu faci fără sfat”. Duhovnicul va da
recomandări potrivite fiecărui suflet după puterea lui sufletească. Așa ca recomandare
generală, să se citească Psaltirea, fiecare, când are timp. Să se citească Sfânta Scriptură,
Noul Testament cu precădere. Să se citească zilnic Sfinții Părinți. Așa cum spune Sfântul
Ignatie Briancianinov, fără o pravilă puternică de rugăciune nu vom rezista. Fiecare să își
stabilească acolo, cât poate să ducă zilnic și să nu se abată de la această pravilă.
Părintele Xenofont:
Sfinții Părinți spun că și rugăciunea scurtă, cu cuvinte proprii este la un moment dat
foarte angajantă. Să se facă deci rugăciune, orice rugăciune, cât mai multă, la maxim.
Cel puțin eu am rămas într-o mică confuzie în ce privește distincția dintre sfintele taine
care sunt instituite de Mântuitorul și celelalte ierurgii, care sunt lucrări al Bisericii, ale
instituției Bisericii și aici mi se pare că ar mai trebui un pic de lumină.
Gheron Sava:
Sunt multe lucruri de spus, pe care le-am învățat greșit. Aceste 7 sfinte taine sunt taine.
Nimeni nu se îndoiește de ele. Sfântul Teodor Studitul, în secolul al VIII-lea, se referă la
6 Taine: Sfânta Împărtășanie, Botezul, Mirungerea, Taina Morții, Taina Monahismului,
Taina Preoției și Sfântul Maslu. Dar noi nu citim Sfinții Părinți. De aceea Biserica
oficială ne-a băgat pe niște influențe papistașe.
Părintele Marcu:
Învățăturile acestea greșite au intrat de mai mult de 150 de ani în Biserică și noi le-am
luat de bune și atunci când noi citim Sfinții Părinți și cineva ne spune, noi răspundem:
stai, dar noi nu am învățat așa. Deci criteriul este izvorul. Noi de unde ne luăm învățături,
de la Sfinții Părinți sau de la niște profesori care și ei la rândul lor au preluat greșit?
Gheron Sava:
Căsătoria este sau nu o taină? Este. Și este o taină mare. În secolul 14 este caracterizată
drept Taină. Până atunci era considerată ierurgie. Sfinții Părinți nu spun că există doar 7
sfinte taine. Aceasta o fac catolicii. Din ce motiv? Ca să stabilească primatul papal. Că
papa este cel dintâi cleric al Bisericii. Papistașii spun că trebuie să fie preot cineva ca să
poată face sfinte taine. Papa este corifeul, primul, iar ceilalți sunt sub el, nu sunt egali cu
papa. Deci trebuie să înțelegem pentru ce motiv a făcut papa acest lucru.
Gheron Sava:
Da, așa este. Aici nu se află Hristos în mijlocul nostru? Se află. Îl simțim. Nu este taină
aceasta? Deci acesta este înțelesul tainei. Este ceva care nu putem să explicăm. Dar o
simțim. Pentru că este acționată de harul Sfântului Duh. Preotul merge în fața altarului și
săvârșește taina Sfintei Împărtășanii. Putem să o înțelegem? Nu putem. Nici preoția nu o
putem înțelege. Monahismul, putem să îl înțelegem? Nu e taină?! Cum poate omul să
meargă împotriva firii? Numai cu harul Sfântului Duh. Cu acest înțeles spunem că sunt
mai multe taine în Biserică. Cum erau numiți Sfinții Părinți? Erau numiți mistici. De ce?
Făceau ceva în ascuns? Nu. Fiți atenți, la Heruvic spunem „Noi, care pe heruvimi cu taină
închipuim”? Ce înseamnă acest lucru, „cu taină închipuim”? Adică închipui fără să arăți.
Deci nu putem să înțelegem cuvântul taină. Ortodoxia noastră nu este papism. Depășește
lumea aceasta, transcede dincolo. Noi nu putem să înțelegem lucrurile acestea, deoarece
noi suntem lipiți de cele pământești. Pe cine urmăm? Pe Sfinții Părinți. Deci dacă nu îi
urmăm pe Sfinții Părinți o luăm pe arătură: papism, neo-protestantism, rătăciri.
Întrebare:
Gheron Sava:
În pustiu, în secolul IV, stareții au făcut o sinaxă deoarece un monah căzuse într-un mare
păcat și s-au strâns toți stareții ca să-l judece. Și au strigat un alt stareț cu viață sfântă, să
vină și acesta. Și a venit starețul cu un sac de pietre în spate, încărcat și a mers în mijlocul
părinților. Și ceilalți stareți l-au întrebat: părinte, dar de ce ai venit cu sacul acesta plin cu
pietre în spate? Și a răspuns: eu am păcatele mele și stau să le judec pe ale altuia? Avem
războiul nostru și privim către un alt război? Primul lucru pe care trebuie să îl facă omul,
este să conștientizeze că noi avem război. Cu ce? Cu sinele nostru, cu patimile noastre, cu
lumea și cu diavolul. Când noi avem în fața noastră acest război, vom înțelege pentru care
motiv se face război între Rusia și Ucraina și vom putea să îl întâmpinăm într-un mod
correct. Să facem rugăciuni pentru oameni. Să ne rugăm pentru viața noastră
duhovnicească și să ne pregătim pentru marele război care va veni, cu antihristul. Deci
trebuie să vedem lucrurile duhovnicește. Și aceasta este o taină. De ce? Nu vedem ceea ce
există, vedem în spatele a ceea ce există prin ochii trupești.
Întrebare:
Ce trebuie să facă românii dacă conducătorii lor politici îi vor implica în acest război? Se
pot da recomandări concrete?
Gheron Sava:
Este o întrebare foarte grea. Conducătorii iau decizii pentru toți. Cum vedeți lucrul acesta,
este corect? Când este vorba de un război, nu poate decide un singur om dacă va intra țara
în război sau nu. Atunci ce trebuie să se facă? Trebuie ca întreg poporul să coboare în
drum și să ceară să se voteze, referendum. Și poporul să ia hotărârea. Totuși, atenție,
acest lucru se face și la cele bisericești. A avut loc un sinod, în Kolimbari, Creta. Cine a
hotărât? Numai cei 10 patriarhi și arhiepiscopii. Poporul unde era? Nu le păsa. Vedeți că
nu este numai problema patriarhului Daniel și a celorlalți episcope. Problema suntem noi.
Dacă toți am fi făcut ceea ce au făcut acști părinți mărturisitori și am fi interrupt
comuniunea, nu ar fi existat ecumenism. Noi suntem cei care greșim. Dar ce spunem noi?
Eu am creat lumea? Toți spunem lucrul acesta. Așteptăm de la ceilalți să hotărască. Nu
este correct. Noi suntem Biserica, mădularele Bisericii. Pentru acest motiv preotul nu
poate să săvârșească singur Sfânta Liturghie. Pentru că la Sfânta Liturghie, poporul este
cel care liturghisește. Nu există taine dacă poporul nu participă, deci pentru popor se
săvârșește Sfânta Liturghie. Taina se săvârșește împreună cu preotul și Sfânta
Împărtășanie nu o ia numai preotul, o ia și mireanul. Numai la catolici au stabilit ca
numai preoții să ia Sângele Domnului, dar ei de fapt nu au cum să ia Sângele Domnului,
pentru că nu sunt în preoție. Și asta este una dintre ereziile papistașe. Deoarece Hristos ce
a zis? „Beți dintru Acesta toți”. N-a zis: beți numai voi, preoții.
Și când au fost bisericile închise (ăn timpul pandemiei) și a fost numai preotul cu
cântărețul, ce s-a întâmplat atunci?
Gheron Sava:
În acest caz, taina se săvârșește, dar aceștia care sunt înăuntru nu se sfințesc, preotul și
cântărețul adică. Sfânta Liturghie nu se săvârșește numai pentru preot și cântăreț/ Aceasta
este blasfemie. Nu există astfel de cazuri în istoria Bisericii. Când există pandemii, ce se
face? Se deschid bisericile și se fac litanii.Nu se inchid bisericile. Acest lucru s-a
întâmplat și în spitale. Nu primeau bolnavi. Așa au făcut și cu bisericile. Nu trebuiau să le
închidă, trebuiau să le țină deschise. Este blasfemie la adresa credinței noastre.
Întrebare:
Nici stiliștii nu pomenesc, cum facem să ne deosebim de ei? Poate calendarul nu trebuia
schimbat, dar stiliștii de azi nu mai recunosc ortodoxia, nu se supun și îi pun pe ortodocși
să se boteze din nou.
Părintele Andrei:
Greșeala stiliștilor este că au transformat calendarul într-o dogmă, de aceea noi nu avem
nicio treabă cu stiliștii. Au transformat calendarul într-o dogmă, au adăugat o învățătură
de credință. Noi nu avem voie să adăugăm la învățătura Bisericii nimic. Aceasta ne
deosebește de stiliști. Așadar, dacă nu pomenesc, dar au transformat calendarul într-o
dogmă, nu putem avea comuniune cu aceștia.
Părintele Andrei:
Calendarul vechi este cel corect. Însă părerea mea personală este că în momentul de față
întoarcerea pe calendarul vechi ar mai genera o schismă și o tulburare. Ne spune Părintele
Justin Pârvu, întoarcerea aceasta trebuie să se facă cu toată Biserica, așa cum s-au unit
cele trei principate, așa trebuie să fie insuflat fiecare preot și fiecare credincios, prin
lumină dumnezeiască. Nu cred că poate să treacă pe calendarul vechi, un preot ici, un
preot colo, trei credincioși dincolo. Nu trebuie să o facem noi după mintea noastră. Eu
cred că este o problemă de Sinod, părerea mea personală este că nu este pătrățica noastră.
Dar au existat Sfinți Părinți și cuvioși care au întrerupt comuniunea cu ecumeniștii doar
pentru calendarul vechi, pentru a păstra calendarul vechi. Adică de exemplu: Sfântul Iosif
Isihastul, Sfântul Ioan Iacob, părintele Dionisie de la Colciu... Deci și calendarul nou este
parte din erezie.
Gheron Sava:
Lucrurile sunt simple. Și vom vorbi într-un mod simplu pentru a le înțelege. După cum a
spus părintele Andrei, cele 13 zile nu reprezintă un subiect dogmatic. Cu toate acestea
primul pas al ecumenismului care a fost? Schimbarea calendarului. Nu a fost problema
celor 13 zile. Problema a fost unitatea Bisericii care a fost spartă. Acum, stiliștii fac
greșeală în abordarea ereziei, adică nu trebuia să-și construiască propriul Sinod,
propria Biserică. Eu personal îi iubesc deoarece țin dogma și duc lupta lor. Dar
trebuie să le spunem adevărul: au făcut schismă. Ce trebuie să facem? Va trebui ca pe
episcopii lor să nu-i primim în comuniune, să nu-i pomenim. Acest lucru este corect. De
ce? Când există o erezie, luptăm dinăuntrul Bisericii. Nu ne facem propria noastră
Biserică și proprii noștri episcopi. De exemplu: dacă într-o țară, România, vin nemții
și ocupă țara, o cuceresc, românii ce trebuie să facă? Trebuie să se ducă în Africa și
să facă o nouă Românie? Aici trebuie să rămână. Și să luptăm să eliberăm țara.
Acest lucru trebuie să-l facem și noi (trecerea la calendarul vechi). Nu mergem să ne
facem episcopi și Sinod și propria noastră Biserică. Aceasta este schismă. Dar ducem
lupta din Biserică, pentru a elibera Biserica de erezie. Biserica ce este? Construcția,
cărămizile? Ce este Biserica? Sufletele oamenilor. Când spun că trebuie să eliberezi
Biserica, la ce mă refer? La oameni, la sufletele oamenilor, să le eliberezi de erezie.
Pentru acest lucru facem iconomie, dar nu cum procedează părintele Theodoros Zisis și
Mihai-Silviu Chirilă, ci noi facem iconomie pentru ca poporul să înțeleagă și să plece din
erezie. Toate acestea sunt legate între ele. Din cauza acestui lucru, a faptului că nu au
înțeles, stiliștii au făcut schismă și noi nu trebuie să facem ceea ce au făcut ei.
Trebuie ca și noi să trecem pe calendarul vechi, dar să nu facem ceea ce au făcut ei.
Gheron Sava:
În Grecia avem multe probleme cu ei. Există mulți vechi-calendariști care înțeleg că
există greșeli și printre ei sunt oameni foarte buni. Dar există și mulți fanatici vechi-
calendariști care consideră că cei de pe calendarul nou sunt nebotezați. Acest lucru este
blasfemie.
Întrebare:
Gheron Sava:
Gheron Sava:
Acest lucru se face și cu acest vaccin. Jertfesc acești copii, ființa lor, ca să-ți meargă ție
bine. Care numai bine nu-ți face. În primul rând, acest lucru nu este cel mai important,
dar veți spune că este foarte important. Este mare păcat. Și în primul rând, preoții care s-
au vaccinat trebuie să fie caterisiți. Pentru că prin vocea lor sunt responsabili față de
turmă. Dar există ceva și mai important pentru dumneavoastră: vaccinul anulează
libertatea omului deoarece Dumnezeu l-a creat pe om având libertate după Chipul și
asemănarea Sa. Aici este o parte teologică. După Chipul Său ce înseamnă? Unul dintre
datele după Chipul Lui este libertatea. Dacă pleacă libertatea de la om, pierdem Chipul
Lui. Dacă pierdem Chipul lui Dumnezeu încetăm a mai fi oameni și nu ne mântuim. Dacă
se pierde Chipul, se pierde și asemănarea cu El. Este foarte important. Dumnezeu nu
intervine în libertatea noastră. De ce? Dacă Dumnezeu ar interveni în libertatea omului,
atunci n-am mai fi noi răspunzători pentru libertatea noastră. Pentru că Dumnezeu ne va
mântui și ne va judeca. Când pierddem Chipul lui Dumnezeu nu mai putem să mișcăm
sufletul către mântuire. Deci altfel nu putem să ne mântuim. Deci e o temă legată de
mântuire, soteorologie. Și în principiu, înseamnă că luăm libertatea și o ducem la
picioarele Satanei și îi spunem: îți dau libertatea mea. Aceasta facem. Firește că oamenii
nu conștientizează aceste lucruri. Oamenii în general spun: e un vaccin și îl iau ca să mă
protejeze. De aceea trebuie să-i primim pe oameni. Pentru că mulți oameni fac din
neștiință. Cei care spun că cei care au făcut vaccinul nu se mai pot mântui spun o mare
blasfemie. Numai cei care nu se pocăiesc nu se mântuiesc. Pentru toți păcătoșii există
pocăință. Blasfemie împotriva Sfântului Duh este lipsa de pocăință. Atunci nu se mai
poate remedia.
Părintele Marcu:
Ca să înțelegem, să dăm exemple de niște căderi. Căderea lui Adam a fost cădere mare.
Cu toate acestea omul nu și-a pierdut nădejdea în mântuire. Mergem mai departe. Dăm
exemplu de o cădere și mai mare. Omul se îndrăcește. Diavolul intră în el, îl stăpânește,
devine ca o legumă. Își pierde nădejdea de mântuire? Nu. Mai are șanse la mântuire? Da,
se face pocăință și cei din jurul lui se roagă pentru el. Avem exemplul acela de la Sfântul
Vasile cel Mare, cu cel care s-a lepădat de Hristos și a făcut zapis că se dă pe sine
diavolului. Deci eu zic că lepădarea prin îndrăcire este păcat mai mare decât pentru cei
care au luat din neștiință. Cel din exemplul pe care îl găsim la Sfântul Vasile cel Mare s-a
lepădat cu bună-știință și cu semnătură, cu zapis, dar a fost primit prin pocăință. Iar acum
unii oameni iau vaccinul din neștiință, să fim sinceri. Ei nu au conștientizat. Să punem în
balanță cele două cazuri și să înțelegem bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu.
Deci, trebuie înțeles că vaccinul nu e pecetea. Pecetea este în vremea antihristului, trebuie
să înțelegem. Iar pecetea, de ce se dă? Ca să nu mai poți să cumperi, să nu mai poți să
vinzi, ori cei care nu s-au vaccinat, cum suntem noi, putem să cumpărăm, să vindem etc.
Cel care a luat pecetea lui antihrist, mai poate face pocăință, se mai poate mântui?
Gheron Sava:
Spune părintele Atanasie din Mitilineu, într-o omilie a sa, nu îmi mai amintesc exact care
dintre Sfinți a spus aceasta, dar a spus în felul următor: cei doi profeți, vor veni pe
pământ pentru două motive. Primul, ca să arate cine este antihristul, și al doilea, ca să
ajute oamenii să se întoarcă la Hristos. Pentru acest motiv, Dumnezeu va închide cerul și
nu va ploua și va face cele 7 plăgi. Și unde se spune acest lucru? Se spune în două locuri,
în Apocalipsă. Spune că vor fi toate aceste semne, dar oamenii nu vor da slavă lui
Dumnezeu, ci au adus blasfemie lui Dumnezeu. Și spune părintele Atanasie din
Mitilineu: chiar și în aceste cazuri nu este exclusă pocăința. Numai că aceștia nu o vor
face. De aceea în Apocalipsă, se spune că aceștia care vor lua pecetea pe mână și pe
frunte, nu se vor mântui. Din ce motiv? Oamenii vor avea sufletul și mintea întunecate,
vor fi îndrăciți și nu vor mai putea să se pocăiască.
Cei care vor lua pecetea nu vor mai putea să se pocăiască sau nu vor mai dori să se
pocăiască?
Gheron Sava:
Părintele Marcu:
Dar nici nu vor, nici nu pot. Pentru că lipsei de voință îi urmează neputința.
Atunci de ce vor mai vorbi cei doi profeți, dacă cei care vor lua pecetea nu vor mai putea
să facă pocăință?
Gheron Sava.
Fiți atenți. Profeții nu vor veni doar pe aceștia care vor lua pecetea. Vor veni pentru toți.
Părintele Marcu:
Gheron Sava:
Domnul trebuie să-i sprijine pe cei care nu vor lua pecetea. Cine sunt cei care ne vor
întări? Oare patriarhul Daniel și Bartolomeu? Aceștia vor fi primii care vor lua pecetea.
Aceasta înseamnă că scopul venirii Sfinților Ilie și Enoh este întărirea creștinilor.
Gheron Sava:
Părintele Marcu:
Pentru că atunci creștinii nu vor avea de la cine să primească întărire.
Gheron Sava:
Dacă România va intra în război, ce voi face, mă voi înrola sau nu?
Gheron Sava:
Războiul este un lucru rău, irațional. Doi conducători pun în război două popoare. Voi
cum vedeți lucrurile acestea? Este corect? Dacă vom gândi creștinește, va trebui ca aceste
popoare să-și izgonească acești conducători pentru că nu este creștinește ce se întâmplă,
iar oamenii fac ascultare de cine nu trebuie. Trebuie ca întreg poporul să spună: noi nu
primim războiul! Și problema va rămâne pusă pe masă. Fie vei merge și vei protesta la o
manifestație împotriva războiului, fie mei merge la război. Nu există cale de mijloc.
Părintele Marcu:
Acum este timpul să încheiem. Înainte să facem rugăciunea ne va spune părintele Sava un
cuvânt de încheiere.
Gheron Sava:
Voi vorbi despre motivul pentru care vin în România. Dumnezeu face ca acest lucru să se
întâmple, dar este și din iubire față de oameni și mai presus de toate dragoste pentru
Hristos. Pentru că Acesta este Cel Care ne unește, Hristos. și va trebui ca noi toți să Îl
punem pe Hristos pe primul loc în inima noastră. Aceasta este important. Nu să privim
altfel: ce va fi, ce vom face... Când Îl ai pe Hristos în inimă, atunci toate le vei înfrunta
cum trebuie. De aceea am făcut îngrădirea de erezie, de aceea am venit astăzi aici, pentru
dragostea lui Hristos. Și acesta este lucrul cel mai important. Și este rugăciune și sfătuire.
Vom pleca din această viață pământească. Cum vom trăi? Vom pleca. Vom merge spre
Hristos. Să încercăm să fim creștini în adevăratul sens al cuvântului. Să ținem credința
noastră ortodoxă. Să ținem dragostea între noi, în adevăr, și să nu ne temem. Să așteptăm
moartea cu bucurie, pentru că Îl vom întâlni pe Hristos. Acesta este creștinismul. Nu vom
privi la nimic din cele pământești, numai pe Hristos. Și de aceea mă bucur că sunt
împreună cu părinții de aici pentru că iubesc pe Hristos și o fac pentru Hristos. Îngrădirea
de erezie și lupta îți cer să îți dai și sângele pentru aceasta. Dar cel care dă sânge, ia Duh.
Să rămânem uniți în dragoste, iardacă cineva face o greșeală, să-l iertăm, deoarece
suntem oameni și facem greșeli. Să nu lovim în om, ci să-l ajutăm și în acest mod ne vom
mântui.