MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ

Preacucernici și Preacuvioși Părinți,

Noi,Preotul Florin Coman și obștea,îngrijorându-ne de lipsa de interes a sfințiilor voastre și a

fiilor duhovnicești ai sfințiilor voastre în luarea unei atitudini ortodoxe ferme împotriva ereziei
visarionismului,conform Sfintelor Canoane și învațaturii Bisericii,dorim,cu ajutorul Lui Dumnezeu,să
aducem la cunoștința sfințiilor voastre și tuturor păstoriților sfințiilor voastre următoarele:

După cum bine știți această mare tulburare,ce s-a abătut asupra Bisericii Lui Hristos,își are
originea între altele, în chiar cuvintele Ierodiaconului Visarion Iugulescu rostite în predica de la
împlinirea vârstei de 60 de ani ( https://www.youtube.com/watch?v=27pCcajKcbw&t=5563s - începând
cu min. 1,30,00 )El spune urmatoarele:

“Trebuie să știți că EU MAI ÎNTÂI SUNT NĂSCUT,NU FĂCUT;

M-a născut Duhul Sfânt în copilarie la o viață curată…”

După cum ne învață Sfânta Biserică,noi toți am fost născuți din Apă și din Duh atunci când am
fost primiți în Sfânta Biserică prin Sfântul Botez,în copilărie sau pruncie,la o viață curată,dar niciunul
dintre noi nu a îndrăznit să zică despre sine că este “mai întâi născut,nu făcut”,deoarece nu este
adevarat.

Aceste cuvinte au fost rostite de o fața bisericească ce predica mulțimilor în diferite lăcașuri de
cult ortodoxe,la invitația anumitor preoți parohi,deci este lesne de înțeles că stăpânea foarte bine sensul
acestor termeni.

Deasemenea,foarte bine știm,din cartea Facerii (Geneza),că la început a făcut Dumnezeu cerul
și pământul,precum și pe Adam.Deci Adam și toți cei din Adam sunt făcuți,adică făpturi zidite.

Formularea Ierodiaconului Visarion despre sine este formularea atribuită în Simbolul de

Credința Niceo-Constantinopolitan Fiului Lui Dumnezeu,Domnului nostru Iisus Hristos și anume:“Unul
născut,Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii…Născut,nu făcut”.Adică este o însușire numai a
Fiului Lui Dumnezeu.

-Dacă mai întâi “ar fi născut,nu făcut” Ierodiaconul Visarion,atunci Fiul Lui Dumnezeu,Domnul
nostru Iisus Hristos,când este născut,nu făcut,după Visarion,sau simultan cu acesta?

1.Dacă Dumnezeu Tatăl “mai întâi’’(mai înainte de toți vecii) ar fi ” născut,nu făcut” doi
fii,înseamnă că nu am mai vorbi de Sfânta Treime ci de o “pătrime”-erezie trinitară;

2.Dacă Dumnezeu ar avea doi fii “născuti,nu făcuti” ,atunci Domnul nostru Iisus Hristos nu ar mai
fi Unul Nascut ci unul din cei doi-erezie care lovește în dogma despre Fiul Lui Dumnezeu;

1
 3.Dacă doar taica Visarion ar fi “născut nu făcut” atunci am vorbi,ca si in celelalte doua puncte
anterioare,de un alt dumnezeu.

Având evlavie la Ierodiaconul Visarion Iugulescu avem evlavie,implicit,la toată această

învătătură,care surpă toată învățătura Bisericii Ortodoxe,statornicită prin sfintele sinoade;în special
cea de la primul Sinod Ecumenic la care s-a statornicit,prin Simbolul de Credință,învățătura despre
Tatăl și Fiul.

Dacă am primi această învățătură ,atunci am mărturisi așa:

“Cred întru unul dumnezeu tatăl atotțiitorul,

Făcătorul cerului si al pământului,al tuturor celor văzute si nevăzute.

Și întru doi domni,iisus hristos și taica Visarion,fiii lui dumnezeu,

Doi născuți,care din tatăl s-au născut mai întâi/mai înainte de toți vecii.

Lumini din lumină,dumnezei adevarați din dumnezeu adevarat,

Nascuți nu făcuți,cei deoființă cu tatăl ,prin care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire,

S-au pogorât din ceruri și s-au întrupat de la duhul sfânt

Și din maria fecioara și mama lui Visarion și s-au făcut oameni….”

Asta în cazul în care s-ar fi născut simultan,mai intâi.

În cazul în care Visarion s-ar fi născut mai întâi,atunci ar trebui înlocuit numele Lui Hristos cu
Visarion.

Ne cutremurăm la auzul unor astfel de hule si nu le primim.

Dacă Visarion este “mai întâi născut nu făcut” înseamnă că toate printr-însul s-au făcut;deci el
este dumnezeul nostru,ziditorul nostru,unul din “pătrimea” căreia ne închinăm.

Deja,credem că este limpede pentru toată lumea ce reprezintă această învățătură și cine este
această “pătrime” mărturisită de Ierodiaconul Visarion Iugulescu și de cei care au evlavie la ea sau
această “treime” care îl are ca fiu pe Visarion.

Deși cuvintele rostite de Visarion au fost clare,adepții acestuia îi atribuie diferite înțelesuri,vrând
astfel să-și salveze idolul,dumnezeul.

Desigur că,dealungul istoriei bimilenare a Bisericii Creștine,au fost multe învățături pe care
pliroma Bisericii nu le înțelegea,mai ales în primele veacuri ale creștinismului,cum ar fi:”născut-nu
făcut,deoființă,o voință,două voințe,o fire,două

2
firi,desparțite,nedesparțite,unite,amestecate,neamestecate,etc si trebuia ca Sinodul,autoritatea
supremă a Bisericii,să le cerceteze și să despartă grâul de neghină,adevărul de minciună.

După cele 7 Sinoade Ecumenice însă și încă două localnice-considerate și acestea

ecumenice,învățătura de credința s-a statornicit și se poate cu ușurință identifica o “învațătură care nu
cugetă precum cugetă Dreapta Credință-așa cum ne învață Canonul 7 al Sinodului al 2-lea
Ecumenic(Pidalion,editura “Credința strămoșească” 2013).

Acest Canon spune așa:

“Pe cei ce din eretici se adaog la Ortodoxie și la partea celor ce se mântuiesc,îi primim…..dându-și
libele(marturisirea în scris) și anatematizând pe tot eresul care nu cugetă precum cugetă Sfânta
Sobornicească și Apostolească Biserica Lui Dumnezeu….”

Iar la Tâlcuire”…îi primim,dupa ce vor da libele,adică marturisire în scris,în care să anatematisească

și pe al lor eres,încă și pe tot alt eres care nu cugetă,precum cugetă Sfânta,Sobornicească și
Apostolească Biserica Lui Dumnezeu…”

Bineînțeles că aici se vorbește de cei care se adaugă la Dreapta Credința,dar este de la sine înțeles
că,în cazul în care doua persoane,una botezată iar cealalta nebotezată au căzut în aceeasi erezie,ambele
persoane trebuie să facă mărturisire de credință scrisă în care să anatematisească eresul din care
vin.Deci cu atat mai mult cel care,ortodox fiind,a căzut în același eres din care vine și cel nebotezat
trebuie să dea anathema eresul din care vine.Erezia fiind erezie și pentru cel botezat și pentru cel
nebotezat.

Un aspect foarte important este faptul că Sinodul 2,prin intermediul acestui Canon 7,permite
anatematizarea ereziei,ba mai mult impune ca și conditie obligatorie de revenire la Dreapta
Credință,anatematizarea eresului,iar apoi in funcție de tipul ereziei mirungere sau botez.Avand in
vedere că se menționează și unele erezii ai caror ereziarhi au fost condamnati de Sinod,pentru aceștia
sinodul hotaraște cel putin mirungere.Pentru toti însă,ca si condiție obligatorie,se cere anatematisirea în
scris a eresului,înca si a tot eresul care nu cugetă Ortodox.

Foarte important este faptul că Sinodul impune celui care vine la Ortodoxie să anatematisească
“tot eresul care nu cugetă Orthodox”,fără a-l numi,în felul acesta nelimitând tipul cugetărilor
neortodoxe.

Dacă în cazul ereticilor toate canoanele spun “să se anatematisească”,adică să se

anatematisească de către Sinod (bineînțeles dacă nu se leapădă de al lor eres)-ereticul necondamnat
făcând parte din Trupul Bisericii până la anatematizarea lui,ca madular bolnav-,în cazul ereziei însă
Sinodul cere anatematizarea de catre eretic a ereziei-erezia nefăcând parte din Biserică.

Așadar nu se face Sinod de fiecare dată când un eretic revine la Ortodoxie (ca în cazul ereticilor
sau a ereziarhilor,care nu vor să se lepede de al lor eres) ci i se cere de către Biserică “mărturisire de
credință “prin care să dea anathemei eresul din care vine,încă și tot eresul care nu cugetă Ortodox”.

3
 Ereticul care,înainte de a fi eretic, a primit Botezul Ortodox și astfel a intrat în Biserică nu poate fi
tăiat de la Trupul Bisericii,prin anathema, decat de către Sinod.A intrat în Biserică instituțional iese din
Biserică tot instituțional.

Erezia condamnată sau necondamnată,pentru că nu a primit botezul ( nu a fost primită sinodal in

Biserică-așa cum s-a încercat la sinoadele tâlhărești),deci nu a intrat în Biserică,Sinodul 2,precum și
multe alte canoane și sinoade(Canonul 95 al Sinodului 6 Ecumenic,Canonul 7 al Sinodului local din
Laodiceea)-prin Canonul 7,ne dă voie să o anathematizăm,de fapt ne impune.

Erezia neintrând instituțional în Biserică nu are de ce să iasă institutional din Ea,deoarece își are
izvorul în iad.Ea este oricum anathema fără să o dea cineva;Ereticul sau cel care a intrat în comuniune
cu ereticul folosește această doctorie,lăsată de Sfânta Biserică,doar pentru a arăta că s-a delimitat de
ea și a se vindeca.

Deci,Sinodul a stabilit deja,prin acest Canon 7 și prin multe altele,mentionate anterior,că suntem
obligați să dăm anathema orice cugetare potrivnică Dreptei Credințe.

De aceea noi nu ne-am îngrădit de erezia ecumenistă,căci cum am putea să ne îngrădim de ceva
ce nu se află în Biserică,ci de episcopii eretici și de cei ce sunt în comuniune cu dânșii pentru a nu intra în
contact cu erezia lor;ei devenind porți ale iadului .Dealfel așa ne învață Canonul 15,Sinodul I-II
Constantinopol : “…îngrădindu-se pe sine-și despre împărtășirea numitului Episcop…”

Este datoria noastră de creștini ortodocși să ne cunoaștem propria credință,statornicită de Sfânta

Scriptură,Sfânta Tradiție,Sfintele Dogme ,Sfintele Canoane si Sfinții Părinți și astfel să identificăm o
învățătură care nu cugetă precum cugetă Dreapta Credință,iar dacă am avut de-a face cu ea să ne
lepădăm,dând-o anathemei.

Nu noi punem anathema pe “erezia care nu cugetă precum Dreapta Credință” ci Sinodul prin
acest Canon 7 și multe alte canoane(Canonul 95 al Sinodului 6 Ecumenic,Canonul 7 al Sinodului local din
Laodiceea).Noi doar folosim acest medicament pentru a ne vindeca de erezie.

Foarte explicit poate fi înțeles acest lucru și din nota de subsol a paginii 92 din Pidalion (editura
“Credința strămoșească” 2013) în care se vorbeste de Canonul 47 Apostolic unde,referindu-se la faptul
că cei botezati,care s-au lepădat de Credința Ortodoxă,nu trebuie rebotezați,scrie următoarele:

“Ci se curățește cineva de spurcăciunea eresului,cu anatematisirea aceluiași eres…”

-Oare cei care spun că doar Sinodul are voie să anatematisească o erezie nu sunt în erezie zicând
așa,considerând erezia ca făcând parte din Biserică?

Erezia care învață că erezia(minciuna) face parte din Biserică este ecumenismul.

 Celor care luptă împotriva mărturisirii noastre ortodoxe,înspăimântându-se la gândul că

vor trebui să dea anathemei această cugetare neortodoxă a lui taica Visarion (deci nu pe
taica Visarion sau pe visarioniști-pentru că acesta este atributul Sinodului),și au

4
 ajuns,apărând visarionismul-culmea nebuniei-să creadă că aduc slavă Lui Dumnezeu si
apară Dreapta Credință,iar noi suntem schismatici,deoarece am întrerupt comuniunea cu
dânșii,le răspundem:

Schisma se face prin nepomenirea Episcopului pentru alte vinovații decât eresul,după cum învață
Canonul 13,14,15 al Sinodului I-II Constantinopol (Pidalion,editura “Credința strămoșească” 2013),și nu
prin îngradirea canonică de eretici.

-Schismatici față de cine,față de eretici,față de erezie,față de cei care sunt la rândul lor în
schismă?

-Dar ce,erezia sau schisma este Biserică?

 Celor care spun că doar Sinodul este în măsură să stabilească dacă o învațătura este
eretică le răspundem cu Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol care spune:
“…îngrădindu-se pe sine-și despre împărtășirea numitului Episcop,mai înainte de
Sinodiceasca cercetare…”
Și îi întrebăm:
-Care Sinod a stabilit că pseudopatriarhul Daniel,toți cei care au semnat în Creta precum
și toți cei care sunt în comuniune cu dânșii sunt eretici?
Niciunul.Pliroma a stabilit aceasta comparând învățătura propovăduită prin sinodul
tâlhăresc din Creta cu învațătura Dreptei Credințe.Dar nu toată pliroma,doar acea parte
care a înțeles.Deaceea și învățătura sinodului tâlhăresc din Creta trebuie anatematizată
de către cei care se îngradesc.

 Celor care își învață fiii duhovnicești că doar în Duminica Ortodoxiei se rostește
anathema,le răspundem cu Canonul 7 al Sinodului al 2-lea ecumenic;care condiționează
venirea ereticului la Ortodoxie de libela în care să anatematisească al său eres,încă și tot
eresul care nu cugetă Ortodox.Pot deasemenea sa afle raspunsul si din Moliftelnic (tipărit
la Editura “Cărți Bisericești” anul 1896,începând cu pagina 523).
Sfântul Ignatie Briancianinov (în cartea “Predici”,Editura Sophia,2008,la predica din
Duminica Ortodoxiei) spune:
”Când cineva se hotărăște să părăsească învățătura hulitoare și să primească învățătura
pe care o ține Biserica Ortodoxă,el e îndatorat,după rânduielile Bisericii Ortodoxe,să dea
anathemei învățătura mincinoasă pe care o ținea până atunci și care îl ținea in
pierzare,înstrăinându-l de Dumnezeu,făcându-l să rămână vrăjmas Lui Dumnezeu,hulitor
al Sfântului Duh,părtaș al satanei.
Însemnătatea anathemei este doctorie duhovnicească a Bisericii împotriva unei boli a
duhului omenesc,boală care pricinuiește moarte veșnică.
Pricinuiesc moarte veșnică toate învațăturile omenești care vâră în credință filosofare
proprie,scoasa din știința cu nume mincinos,din cugetarea trupească-această moștenire
de obște a duhurilor căzute și a oamenilor,în învățătura Lui Dumnezeu descoperită despre
Dumnezeu.

5
 Filosofarea omenească amestecată în învățătura credinței creștinești se numește
EREZIE,iar urmarea acestei învățături-REA CREDINȚA”.
- Daca nu ar fi permisa anatematizarea decat de Sinodiconul Ortodoxiei, ce să facă cel
care vrea să se întoarcă de la erezie la Ortodoxie,să astepte un an până la ziua Ortodoxiei
pentru a se lepăda de propriul eres?
-Ce să facă un bolnav,să aștepte un an până să-și administreze medicamentul pentru
boala sa?
-Dar dacă între timp el moare,moare în Dreapta Credință?
 Celor care spun că afirmația despre sine a Ierodiaconului Visarion este o înșelare
proprie sau o înălțare a minții le răspundem tot din învățătura Bisericii: Oare nu toate
ereziile au ca fundament înalțarea minții? Căci ce erezie poate apărea când supunem
mintea noastră învățăturii patristice? Dacă prin înălțarea minții lui a ajuns la înșelare și a
propagat în Biserică erezii care distrug întreaga învațătură a Bisericii, oare vom considera
aceasta un simplu act de mândrie, sau luând în considerare efectele, vom spune Adevărul,
și anume că prin înalțarea minții lui și din supunerea oarbă a ucenicilor, a luat naștere o
erezie care vrea să intre în Biserică? Dacă un om se îmbată și din aceasta iși va bate soția
sau va omorî pe cineva, nu se va face oare vinovat și de faptele acestea, ci numai de
beție? Așadar mai întâi a fost înalțarea minții care a condus la înșelare.Ar fi fost înșelare
daca ar fi păstrat-o pentru sine,în cugetul și în inima sa,fără să o fi propovăduit cu capul
descoperit,fără să aibă adepți,ucenici(asa cum singur mărturisește) si fără să fi făcut
PARASINAGOGĂ(cu ierarhie,epitropi,epitropițe,s.a.m.d.)-osândită de sfintele canoane.
Nu negăm faptul că Ierodiaconul Visarion a predicat și multe lucruri bune însă cu durere
spunem că exact acestea i-au determinat pe cei care l-au considerat un reper în ale
credinței să nu aibă puterea de a se delimita de învățătura lui greșită. Nu suntem în
măsură să spunem noi care este starea lui din veșnicie, dacă s-a mântuit sau nu, dacă s-a
pocăit sau nu, dar această învățătură cum că “el mai înainte este născut,nu făcut” noi nu
o primim în cugetele noastre și rostim asupra ei,cu hotarare,așa cum au stabilit sfintele
canoane:ANATHEMA!
 Celor care spun că nu putem separa erezia de eretic le răspundem așa:
În primul rând ereticul este o persoană,iar erezia este o învățătură greșită.
În al doilea rând cel mai bine se poate observa această deosebire în momentul în care
ereziarhul,compărând în fața sinodului,pentru a se pocăi,dă anathemei propria învățătură
și astfel fiecare o ia pe drumul său:ereticul pocăit revine la Ortodoxie,iar erezia rămâne
unde se află deja:în întunericul cel mai din afară.
Erezia,neputând compărea în fața sinodului pentru a se pocăi,rămâne ceea ce
este:moarte veșnică.
 Celor care ne acuză că nu avem dragoste le spunem că nu putem sluji la doi domni.
Oare cine iubește cu adevărat? Doctorul care iți neagă boala pentru a nu te speria sau cel
care iți spune cu sinceritate de ce boală suferi și îți da tratament spre vindecare? Oare
cine iți este prieten adevarat? Cel care îți spune unde greșești, iar tu te poți corecta, sau
cel care e nepăsător ori te lingușește ?

6
 Adevărul,Cuvântul Lui Dumnezeu,S-A născut din Tatăl Atotțiitorul.
Erezia,cuvântul mincinos,s-a născut din tatăl minciunii,satana.
Adevărul este Lumină,iar minciuna este întuneric.
-Deci,dacă noi creștinii suntem fii ai Luminii,cum vom putea iubi întunericul?
-Ne cereți să iubim “cuvântul cel mincinos”,adică pe fiul satanei?
Noi am ales să Iubim Cuvantul Cel Adevărat,pe Cuvantul Lui Dumnezeu.

Dacă ereticul poate fi considerat mădular bolnav în Trupul Bisericii,erezia ce poate fi considerată
“pată sau zbârcitură a Bisericii”?

În plus această erezie este veche și anatematizată,din moment ce lovește în Simbolul de Credintă
în care este sintetizată esența învățăturii Ortodoxe.

Deasemenea atragem atenția Părintelui Ciprian că nu suntem de acord cu mărturisirea de

credință pe care sfinția sa,împreună cu obștea,a făcut-o din urmatoarele motive:

1.Este incompletă.Știm că singurul moment în care se fac lepădările este Sfântul Botez.Cuvintele
“mă lepăd de Satana”nu reprezintă decât o promisiune pentru ceea ce va urma;adică,cel care se
botează,sau nașul,se întoarce spre apus și scuipă de trei ori.Precum cuvintele “ma unesc cu Hristos” nu
reprezintă decât o făgăduință pentru ce va urma,adică cel botezat se împartașește cu Preacuratele
Taine.În cazul ereziei punerea în practică a lepădării de aceasta este anathema. În Moliftelnic (tipărit la
Editura “Cărți Bisericești” anul 1896,începând cu pagina 523),ereticului care revine la Ortodoxie,i se cere
să spună:”…mă lepăd de erezia din care vin(numele ereziei),o afurisesc și o blestem (o dau anatemei)...”

Mărturisirea :“mă lepăd…”neînsoțită de anathema nu este suficientă,deci nu are loc vreo

îngradire de erezie.

2.Este incorecta.Nu exista niciun loc în rânduiala Bisericii sau în Sfintele Canoane unde să fie
prevăzută o astfel de mărturisire de credință pentru cei care se leapădă prin eres de Dreapta Credință.

Un loc în care este explicat foarte limpede cum se dau libelele(mărturisirile scrise) si ce anume
trebuie scris în acestea este Canonul 7 al Sinodului al 2-lea Ecumenic si talcuirea lui.

3.Este o izvodire omeneasca,necanonică,o randuială nouă de primire a ereticilor la Dreapta

Credință.

Cât despre “lepădarea de erezie”pe care au făcut-o visarioniștii,cu liste de semnături care au
circulat din mână în mână,ce să mai zicem…noaptea minții.

O altă amăgire de sine a părintelui Ciprian Staicu,în privința îngrădirii de ereticii visarioniști și de
cei care sunt în comuniune cu ei,este faptul că a spus public că s-a îngrădit de unii preoți
(Andrei,Ghervasie,Lavrentie,Antonie,Xenofont),pe care îi consideră visarioniști,dar nu a menționat nimic
despre ceilalți,pe care nu-i consideră visarioniști,deci pe cale de consecință cu cei din urmă este în
comuniune.Având în vedere că aceștia au comuniune unii cu alții, nu s-a realizat cu adevarat vreo
îngrădire de ereticii visarionisti.

7
 Tot cu această ocazie cerem părintelui Ciprian să repună în calendarul tipărit de sfinția
sa,sărbătoarea Preasfintei Treimi,pe care a înlocuit-o cu prăznuirea Sfântului Duh.
Decizie schismatică,si eretică,deoarece Treimea cea deoființă si nedespărțită nu poate fi
despărțită.Biserica ne învață că nu prăznuim pe Tatăl separat,pe Fiul separat si pe Sfântul Duh separat,ci
numai împreună.Adică prăznuim Preasfânta Treime.Celelalte sărbători sunt:Nașterea Domnului,Botezul
Domnului (Arătarea Domnului),Învierea Domnului,Pogorârea Sfântului Duh,dar niciodată nu-L
sărbătorim ca persoane separate.După praznicul Pogorârii Duhului Sfânt Îl sărbătorim pe Dumnezeu,nu-I
sărbătorim doar Duhul.Duhul Sfânt nu poate fi despărțit de Izvorul care Îl purcede.Și-i mai spunem că nu
pot fi justificate cele de nejustificat decât prin erezie,schismă și hulă împotriva Duhului Sfânt.Astfel a
ieșit la iveală (din acel cuvânt de învățătură,publicat pe websit-ul asociatiei Sfântul Efrem in data de 19
aprilie 2022) și gândul schismatic cu care s-a facut modificarea.Cei ce despart Preasfanta Treime se
despart pe sine și pe cei care îi urmează de Biserica Preasfintei Treimi.

Cât despre arătarera Preasfintei Treimi lui Avraam,la stejarul Mamvri,sfinția sa a mai avansat
acum de la susținerea,în trecut, că au fost doar trei îngeri (variantă pe care o susțin iudeii),la despărțirea
Preasfintei Treimi,considerând că S-a arătat Domnul Hristos și doi îngeri;Domnul rămânând să vorbească
cu Avraam,iar cei doi îngeri plecând spre Sodoma.

Despre aceasta Sfântul Maxim Mărturisitorul (în cartea “Întrebări și nedumeriri”,Editura

Doxologia,Iași,2012,p.106) spune următoarele:

“Avraam fiind desăvârșit și depășind cele arătate în chip văzut,fiind luminat în cunoașterea
Sfintei Treimi și Unimi-pentru care pricină a mai primit un “a” ca adăugire la nume,ca unul care s-a
apropiat de Unul prin cunoaștere-,în chip cuvenit a văzut trei îngeri.Dar Lot,care nu a depășit nicidecum
cele văzute prin cunoaștere,ci Îl cinstea pe Dumnezeu din cele văzute și necugetând cu mintea nimic mai
mult decât acestea,nici nu a văzut mai mult de cele două,materia si forma,din care sunt cele văzute,nici
nu a cuprins cu mintea rațiunea cu privire la Unime si Treime.Pentru aceasta a văzut doar doi îngeri.”De
aceea,când l-au zorit pe el îngerii și l-au scos în grabă pentru a fi salvat în munte,a ezitat să urce pe
munte,dar s-a rugat să meargă la Sigor,pentru o cunoastere mai mică-fiindcă Sigor așa se
tâlcuiește,mic.”

Această modificare a praznicelor Bisericii,introducerea de sărbători noi sau persoane

necanonizate în calendar(sinaxar)-prerogativă a Sinodului,crează confuzie în rândul credincioșilor
gândind că ar exista două biserici.

Rămânem fii credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române,Mama neamului românesc,pe care o

iubim și o prețuim și nu acceptăm să fie stâlcită sau schimonosită de nimeni.

În concluzie,

În baza Canonului 15, al Sinodului I-II Constantinopol,în urma celor prezentate până aici,vă
aducem la cunoștință că am întrerupt comuniunea bisericească cu Ierodiaconul Visarion

8
Iugulescu,deoarece “…eresul în public îl propovaduia și cu capul descoperit îl învața…”,zicând despre
sine că este “…mai întâi născut,nu făcut…”-asemenea Fiului Lui Dumnezeu;Cu
episcopii,preoții,monahii,monahiile și mirenii care au evlavie la el și la învățătura lui și o
propovăduiesc;Cu cei care au comuniune cu acestia,precum și cu cei care nu își vor îndrepta
comportamentul schismatic.

-Vedeți,fraților,că Biserica este Universală și că noi suntem-până la Judecata Universală-în

comuniune bisericească cu cei care au trecut la cele veșnice?

-Căci,dacă nu ar fi așa,cum i-am putea pomeni la Proscomidie,scoțând miride pentru ei,

introducându-le în Sfântul Potir la Sfânta Liturghie sau cum le-am putea face parastase?

Deja,după un an de zile de la ieșirea la suprafață a acestei cumplite erezii și conștientizarea ei

de către pliroma Bisericii,timpul iconomiei a trecut.Nu pentru că iconomia ar fi limitată în timp ci
deoarece nu mai există niciun fel de preocupare a ereticilor și schismaticilor de a-și îndrepta greșelile.

Deci,vom relua comuniunea bisericească doar cu cei care vor da libele în care să
anatematiseasca această învățătură,ecumenismul,și toate ereziile și vor renunța la atitudinea
schismatică.

În final,îndemnam cu dragoste pe toți cei care au făcut acest pas important,de a se îngrădi de
ereticii ecumeniști,să fie cu luare aminte la cei care nu s-au îngrădit cu sinceritate.Ei se prezintă ca
apărători ai Dreptei Credințe,dar sunt uzurpatori,urmărind,prin schisme si erezii,doar propriile
interese,neinteresându-i Unitatea Bisericii.Mântuitorul Hristos ne-a învățat că după roadele lor îi vom
cunoaște.

Vom participa,cu ajutorul Lui Dumnezeu,dacă vom mai trăi și vom fi sănătoși,la orice sinaxă la
care vom fi invitați,fără însă a ne ruga împreună,deoarece ne dorim,neavând roade vrednice de
pocăintă,măcar să murim în Credința Ortodoxă.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Preot,din mila Lui Dumnezeu,Florin Coman si obștea.

9
Nota:

Din dragoste și iconomie pentru poporul care s-a îngrădit de ereticii ecumeniști lansăm spre dezbatere
subiectele prezentate în această “Mărturisire de Credință Ortodoxă”,atât pentru a fi înțelese,cât și
pentru a fi îndreptate acele abateri mentionate,și o vom pune în practică începând cu Praznicul Pogorârii
Sfântului Duh.Deasemenea nu spunem că noi avem dreptate în ceea ce mărturisim ci învățătura Bisericii
prin Sfintele Canoane și Sfinții Părinți spune aceasta.

10