Sunteți pe pagina 1din 2

Parco Nazionale del Gran Paradiso.

Primul parc national a luat fiinta in 1856 ca o


rezervatie regala de vanatoare, intretinuta exclusiv pentru uzul regelui Victor Emanuel al III-lea
de Savoya si familia sa. In 1920, Victoe Emanuel al III-lea a daruit rezervatia statului si trei ani
mai tarziu zona a fost declarata parc national. Astazi, Parco Nazionale del Gran Paradiso se
intinde pe 70000 de hectare, in regiunea Piemont si pe Valle d’Aosta, protejand sublimul peisaj
montan ce include Gran Paradiso (4061 de metri), singurul varf de peste 4000 de mtri din Italia.

Peisajele parcului in zona alpina sunt un amestec de varfuri inalte si salbatice, pajisti
alpine si vai placute. Un strat de zapada cu gheata care nu se topeste niciodata inveleste varful
fortaretei interioare, o reduta sumbra de piatra si gheata, de unde torentele se pravalesc pe
pajistile pline de flori si padurile de zada, brad si pin. Cascadele, vaile abrupte si locurile
pastorale sunt peste tot si se ajunge relativ usor la ele datorita drumurilor bune si potecilor bine
intretinute. Aici se poate ajunge prin Piemont, din sud, dar pentru cei mai multi turisti cea mai
interesanta si mai convenabila abordare este prin Valle d’Aosta. Cea mai buna tactica este sa o
iei pe unul dintre cele trei drumuri care urmeaza valea principala, prin partea de nord a parcului –
Val di Rhemes, Val Savarenche si Val di Cogne. Oricare dintre aceste drumuri ofera privelisti
extraordinare si posibilitatea de a alege o poteca pentru a face o drumetie, mai lunga sau mai
scurta, cu diferite grade de dificultate.

Intr-o lume ideala ai explora toate aceste trei drumuri, dar, daca timpul este limitat cea
mai buna ruta este SS507, de-a lungul vaii Val di Cogne, o abordare care te duce la cea mai
importanta statiune a parcului, Cogne, un loc mic si animat, la 30 de minute de condus de Aosta.
Cogne este un loc potrivit sa te opresti si sa crei informatii despre potecile de drumetii, desi
pentru o priveliste mai buna, trebuie sa urmezi doua carari cmai mici care te duc mai in interiorul
parcului. Unul se opreste la Lillaz, un sat relativ linistit, unde multe dintre case pastreaza
acoperisurile traditionale de ardezie. Cea mai frumoasa si scurta plimbare din sat este de-a lungul
vaii, spre est, unde Cascada di Balma este una dintre cele mai spectaculoase caderi de apa din
zona.

Poti insa sa mergi pe drumul secundar spre sud, catre Valnontey, un sat mai aglomerat,
si punctul de pornire al drumuli foarte cautat de drumeti, care duce spre Vittorio Sella, un refugiu
montan, cu intoarcere prin Lagi di Lauson si refugiul Sella Herbetet. Aloca o zi intreaga pentru
drumetie si incearca sa eviti sfarsitul de saptamana, cand traseul este foarte aglomerat. Valnontey
mai este cunoscut si pentru Giardino Alpino Paradisia, fondata in 1955, unde poti admira multe
dintre plantele montane salbatice si flori care cresc in conditii controlate.

Pe langa peisaje, una dintre marile atractii ale Gran Paradiso este viata salbatica cu care
poti admira toate aceste frumuseti. Sef al animalelor si ales ca simbola al parcului este stambeco
sau capra salbatica, din familia caprioarelor. Aproape exterminata in restul Europei, capra
prospera in aceasta regiune – parcul avand circa 5000 de exemplare – unde este protejata inca din
anul 1821. Se pare ca acum sunt prea multe. Lipsa pradatorilor a permis inmultirea peste masura
a caprelor, numarul lor marindu-se dincolo de posibilitatile pe care le poate oferi habitatul.
Incercarile de a introduce lupi si lincsi in zona nu au dat rezultatele dorite. Si caprele negre, sunt
in numar considerabil, ca si marmotele, un mamifer cu blana, mic, al carui strigat de avertizare
sonor se aude pe toate potecile parcului. Plimbarea prin Valnontey iti va oferi in mod sigur o
intalnire cu o capra salbatica si capra neagra.

Lombardia si lacurile. Lombardia apare dintre inaltimile alpilor, aliniati de-a lungul
granitei cu Elvetia, serpuind prin peisajele pline d epoezie ale lacurilor italiene, apoi se stinge
usor in campiile forfotitoare ale raului Po. Numita astfel dupa lombarzi, invadatorii care au venit
din nordul Europei, in secolul al VI-lea, regiunea are o istorie lunga si bogata rodele ei artistice
umpland multe orase mari si mici.

Campia lombardiei ofera putine privelisti, cu exceptia conturului vag al Alpilor, care se
intrezaresc la orizont. Orasele sunt ratiunea ei de a fi iar comertul, forta conducatoare. Milano,
cel mai mare oras este inima comerciala a Italiei, locul unde se fac bani si se incheie afaceri.
Lombardia este o zona agricola, si campurile si luncile ei sunt perfecte pentru agricultura la scara
industriala: fructe, cereale, culturi de zarzavaturi sunt toate afaceri mari, si risotto, nu pastele este
felul de mancare traditional al regiunii.

Lacurile Lombardiei, cioplite in ghetari, se insira de-a lungul nordului Italiei au fost
slavite de poeti si pictori vreme de secole. Tarmurile lor, binecuvantate cu o clima blanda, sunt
pline de sate, statiuni respectabile, munti inalti si o etalare de vile si gradini luxuriante. Putine
locuri sunt atat de romantice sau de spectaculoase, cel putin in vremurile lor bune, pentru ca sunt
zone in care linistea si frumusetea au fost compromise de progres. Sosele moderne si rapide aduc
cohorte de turisti in timpul verii si in week-end. Poluarea si-a luat deseori tainul de la apele
candva curate ale lacurilor, iar constructiile moderne murdaresc uneori malurile si privelistile
odinioara inegalabile. Este doar un mod amabil de avertizare, pentru ca lucrurile bune le
depasesc pe cele rele….

Como

Maggiore

Garda

Orta

Iseo

S-ar putea să vă placă și