∑C 168+214+ 15+ 25 422

N= = = =19.182
( n 1+ 0,1n 2) d [ 2+ ( 0,1 x 2 ) ] 10−2 0,022

∑C
N=
( n 1+ 0,1n 2+ 0,01n3 ) d

∑C
N=
( n 1+ 0,1n 2) d

Sistematica zoologica
    Caii fac parte din increngatura: Chordata
        Subincrengatura : Vertebrata
        Familia: Equideae     
        Subfamilia: Equinae cu genurile:
                - Eqvus – specia Eqvus cabalis
                - Asinus – Speciile: - As. Asinus (magar domestic)                                          - As. Africanus (magarul salbatic)       
- Hemionus – speciile: - H. Hemionus (hemionul)
                            - H. Coreager (hemionul din jurul marii                                     caspice)
                - Hypotigris – specia H. Zebra ( zebra africana)
                - Dolinotripers – specia D. Greyi ( zebra de Greyi)

Originea cailor domestici

    Provin din urmatoarele forme salbatice:
- calul diludian ( Eqvus robustus) ptr rasele grele si semigrele ( Ardeneza, Pinsgau, semigreul romanesc)
- calul torpan – rase usoase ( Araba, calul Persan)
- calul mongol – rase naturale (Hutul, vechiul cal romanesc)

Calsificarea raselor de cai

1. Dupa gradul de ameliorare si aptitudini
a) rase ameliorate ( culturale)
    - rase usoare – rasa Araba
                 - Pur Sange Anglez
                 - Gidran
                 - Trakehner
    - rase intermediare  - Trapas – American, Orlov, Romanesc, Englezesc, Francez,                        Noinius, Furioso-North
Star
    - rase grele – Ardeneza    
              - Calul belgian greu
              - Pinsgau
              - Shire
              - Bulonaise
              - Pershirone
              - Clydesdale
    - rase semigrele – semigreul romanesc

b) rase naturale – Hutul

c) rase in curs de formare – calul de Banat, de Ialomita, de Fagaras, de Bucovina, de munte,                 calul de Moldova de
N
d) rase de agrement – ponei – Shetland     
                     - Falabella
                     - Excuoar                        
                     - poneiul Romnesc
Rasele usoare

Rasa Araba
- cea mai veche si mai nobila rasa de cai din lume, originara din Asia centrala, adusa in Arabia de persi in sec IV-V inainte
Hr.
- a fost crescut in rasa pura timp de 13 sec, iar din secolul XIX au fost acceptate incrucisari de infuzie cu Pur Sange Englez
- tip morfologic- mezomorf, constinutie – fina
- talia – medie 1,45 – 1,53 m
- greutate – medie 400 – 450 kg
- cap – mic, fin, profil concav cu narile mult dilatate = „cap de stiuca” ( foarte rar apare profilul drept)
- gat – lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele – scurte, usor oblice anteroposterioar
- crupa aproapre orizontala, torace lung, abdomen „supt”, slab dezvoltat
- membrele uscative, de regula aplomburi corecte
- format corporal lateral – aproape patrat  
- culori frecvente – murga, roiba ( nedorita pentru ca de asociaza frecvent cu pintenogeli) si vanata; cea mai apreciata
culoare este cea – neagra
- este folosit la calarie; performanta medie pe hipodrom: 1`15” – 1` 20” / Km ( record 1`10”/km)
- desi nu este folosit la tractiune are o putere mare de tractiune: record – de 7 ori greutatea corporala
- este foarte rezistent la foame, sete, drumuri lungi (130 -170km/zi)
- a participat la formarea si ameliorarea multor rase de cai: Pur Sange Englez, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc.
- in Romania este crescut in herghelii: Mangalia, Brebeui (Slatina), Slobozia
- reprezenanti  pe baza de linii: Dahoman, Shagya, El-Sbaa, Nadjari, Koheilan, Hadban, Morsuch, etc.
- participa la formarea calului ameliorat din sudul tarii si partial din nordul Moldovei
- pentru imbunatatire dezvoltatii corporale si vitezei au fost facute incrucisari de infuzie cu Pur Sange Arab

Pur Sange Arab

- format in Anglia in sec XVIII prin incrucisarile cailor locali cu rasele Europene si orientale si o selectie riguroasa
- la baza formarii au stat 3 armasari arabi:
1. Byrluy Turk
2. Darley Aratian    => linia DA -> Eclips
3. Godolphin Barb
- tip morfologic dolicomorf, constitutie pronuntat fina
- talia: 1.60 – 1,65 m (chiar 1,70 m )
- greutatea: 450 -500 kg
- cap fin, cu profil drept, gat lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele scurte si oblice
- crupa lunga cu tendinta spre orizontala, torace foarte lung, abdomen mic
- membre inalte, subtiri, cu aplomburi corecte
- format corporal lateral – inalt
- culori: murga, roiba, neagra
- folosit numai la calarie; performanta pe hipodrom: 1`/ km, record 54” / km
- in Romania este crescut la herghelia Cislau (Buzau), si Balc (Bihor) pe baza de linii:
    - Prince Dorange
    - Cordon Ronje
    - Dark Ronald
- a participat la formarea si ameliorarea altor rase: Furioso-North Star, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc.

Gidran
- este o varietate; jumate sange Anglo-Arab format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab
- rasa a fost formata la herghelia Mezohegyes (Ungaria) iar ca mascul a fost Gidran Senior
- tip morfologic- mezomorf
- talia 1,55 m
- greutate aprox 500 kg
- cap expresiv, cu profil drept, gat alungit
- greaban inalt, spunarea si salele scurte, crupa lunga, usor inclinata anteroposterior
- torace lung, potrivit de larg  si adanc
- abdomen slab dezvoltat, membre uscative
- fcl aprox patrat
- culoare: intotdeauna roiba, frecvent ce pintenogeni si brezaturi
- folosit pentru : calarie si tractiune usoara si mijlocie
- in Romania este crescut: la herghelia din Radauti, Tulcesti (Galati)

Cal de Sport Romanesc

- este o populatie in curs de ameliorare neconsolidata dpdv genetic    
- format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab, Gidran si Furioso – Norh Star, Trapasul Romanesc, Calul
de Plevna si alte rase
- heterogenitate mare a dezvoltarii corporale si culorile ( murga, roiba, vanata, negra, etc)
- folosit pentru calarie
- crescut la Jegalia

Rase intermediare

Trapas American
- format prin incrucisari realizate intre caii locali, Arab, Pur Sange Englez si Trapas Englezesc printr-o selectie severa
- tip morfologic mezomorf spre dolicomorf
- talis de 1.58- 1.60 m
- greutate 480-500 kg
- cap – dezvoltat proportional in raport cu trunchiul, cu profilul drept, concav sau convex
- gat lung si musculos, greban mai slab proeminent, spinarea si salele lungi si largi, crupa lunga si oblica
- toracele potrivit de lung, larg si adanc, abdomenul bine conturat
- membrele prezinta frecvent 2 defecte de aplomb: sub el dinainte si campat dinapoi
- culori: murg, roiba, negru
- folosit la tractiune usoara

Trapas Orlov
- format la herghelia Hrenovo (Rusia)  prin incrucisarea iepelor locale cu masculi din rasa Araba
- tip morfologic mezomorf spre dolicomorf
- talia 1.61 – 1.62 m
- greutate 500- 550 kg
- morfologia se aseamana cu precedentul dar prezinta profil convex si gatul „ de lebada” (rotat)
- prezinta 2 defecte la nivelul membrelor, iar culoarea frecventa este vanata sau sura si desen rotat
- folosit la tractiune usoara si mijlocie

Trapas Romanesc
- format la herghelia de la Rusetu prin incrucisarea realizata intre Trapasul American (80%) si Trapas Orlov (15%), Trapas
Francez (3%) si iepe ialomitene, armasari Nonius, Furioso North-Star (2%)
- morfologie asemanatoare cu celelalte rase de trapasi dar prezinta dezvoltare corporala mai mica
- talia 1.57 m
- greutate aprox 500 kg
-culori: murga, roiba, neagra
- folositi pentru traciune usoara si mijlocie
- mai este crescut si in herghelia de la Dor Marunt
- participa la formarea calului ameliorat necesar agriculturii in zonele de ses
- prezinta panarhism = departarea membrelor de la nivelul chisitei ( picioare in X)

Nonius
- este o varietare
- la baza formarii ei s-a aflat armasarul anglo-notmand Nonius Senior adus din Franta la herghelia Mezoheghes,
imperecheat cu un grup de iepe locale masive
- pentru a corecta defectele de conformatie ( schelet masiv, cap mare, defecte de membre, etc) ulterior au fost practicate
incrucisari de infuzie cu trapasi si Pur Sange Englez
- tip morfologic mezomorf
- talie: 1.60 m
- greutate 600 kg
- cap mare, uneori butucanos, cu profil convex
- gat scurt si gros, greban slab evidentiat, spinare si sale lungi, largi, oblici
- crupa lunga, larga, oblica; torace lung, larg si adanc
- abdomen bine conturat
- membrele prezinta frecvent urmatoarele defecte:
    - spata scurta- „mers spetit”                         
    - tendonul fluierului putin deplasat
    - chisita: scurta, aproape verticala – „ mers in pensa”
    - copita: mare si plata
- fcl – dreptunghiular
-culori: murga si neagra
 - are un temperament linistit, este pretentios la conditii de hranire si are putere mare de tractiune
- in Romania: herghelia de la Izviu (Timis)
- participa la formarea calului ameliorat din vestul Transilvaniei si tara Barsei

Furioso-North Star
- este ½ sange englez format la Mezoheghes, iar la baza formarii rasei s-au afla 2 armasari PSE: Furioso si North Star
- tip morfologic mezomorf, talia 155 cm si greutatea 530 kg
- cap: expresiv, cu profil drept
- gat: alungit, musculos
- greaban: putin inalt
- spinarea si salele: lungi, largi, oblice
- crupa: lunga, usor oblica
- torace: mediu, dezvoltat ca lungime, largime, adancime
- abdomen: bine conturat
- membre cu osatura rezistenta
- culori: murga, nergu
- temprament: furios
- folosit pentru tractiuni usoare si calarie
- In Romania este crescut in hergheliile Bontzida (Cluj) si participa la formarea calului ameliorat din centrul si nordul
Transilvaniei

Lipitzan
- format la herghelia Lipizzo (Slovenia) prin incrucisari intre calul spaniol, arab si PSE
- cal carosier usor, cu exterioarul frumos, cu un mers elegant
- tip morfologic mezomorf, talie 152-160 cm, greutatea 500-550 kg
- cap: expresiv, cu profil usor convex
- gat: de lebada, lung, larg, musculos, in forma de S
- greaban: sters
- spinare si sale: lungi, oblice
- crupa: rotunjita si oblica
- torace: lung, larg, adanc
- abdomen: cilindric
- membre: cu aplomburi corecte
- culori: vanata, murga, mai rar roiba
- folosit la tractiuni si calarie
- crescut la Sambata de jos (Fagaras) pe baza de linii: Pluto, Napolitano, Converano, Tulipan, Iucitab
- participa la formarea calului ameliorat din zona Fagarasului

Rase grele si semigrele

- tip morfologic dimorf, constituite robusta
- cap mare, dar mic in raport cu trunchiul, scurt si larg
- gat scurt, gros si musculos
- greaban sters
- spinare si sale foarte lungi, cu musculatura dubla
- crupa larga, dubla, tesita
- pipt foarte larg, musculos
- torace scurt, foarte larg, adanc
- abdomen voluminos
- membre groase, robuste, copite mari, de la buretel in jos sunt prezente fire lungi de par = fanioane
- fcl- dreptunghiular

1. Rase grele

Ardeneza
- format din zona muntilor Ardeni(Belgia)
- este o varietate mai mare a calului Belgian greu
- talia 152-162 cm, greutatea 650-750 kg (armasarii sunt mai mari)
- culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres
- folosit la tractiune grea ce depaseste de 4-5 ori greutatea corporala; exploatari forestiere
- in Romania se creste la Izvin (Timis)

Pinzgau (Norica)
- originar din Austria
- talia 155-160 cm, greutatea 600-700 kg (armasarii mai mari)
- cap convex; culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres, baltat, alb cu pete
- in Romania este crescut la Izvin

Shire
- originar din Marea Britanie
- talia 175-185 cm, greutate 700-1000 kg
- culoare: frecvent neagra, dar poate sa apara si culoarea murga, roiba cu desene ( inciorapat), rar culoarea sura cu desene
rotate
- cap berbecat

Clydesdale
- originar din Scotia
- talia 165-175 cm, greutatea 850-950 kg
- culoare frecvent murga inciorapat si felinar

2. Rase semigrele

Semigreul romanesc
- format in doua herghelii: 1. Ruşeţu – iapa Trapas romanesc x iapa Ialomiteana x armasar  Ardenez
                      2. Bontida – iapa FNS x iapa Lipian x armasari Ardenezi
- in ambele: sangele este 68% Ardenez
- culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres
- prezinta 2 tipuri: unul mai masiv, talia 152-158 cm; greutatea 520-580 kg
             unul mai mic, talia aprox. 151 cm, greutatea aprox. 510 kg
- participa impreuna cu Hutul si Ardenez la formarea calului de Bucovina

Rase naturale

Hutul
- format in zona Carpatilor de nord
- este un cal greu in miniatura
- talia 140 cm; greutate 400 kg
- tip morfologic dimorf, constitutie spre robusta
- cap: scurt si larg, cu profil concav sau convex
- gat: scurt, gros
- greaban: sters
- spinare si sale: largi si scurte
- crupa: obila
- torace: scurt, larg, adanc, abdomen bine conurat
- membre: cu osatura foarte rezistenta
- fcl – spre dreptunghiular
- culoare: frecvent murga, roiba, soricie
- se foloseste la port-samar si tractiune
- in Romania este crescut la herghelia Lucina(Moldova Nord) pe baza de linii: Pietrosu, Gord, Gurul, Hroby, Oreshor, Prislop

Rase de agrement

Shetland
- rasa originara din Scotia
- cea mai mare rasa de ponei
- talia 100 cm, cu mari varietati de greutate
- cap: proportional, scurt, larg, cu profil drept sau usor concav, la nivelul fruntii are mot
- gat: scurt, gros
- greaban: sters
- spinare si sale: scurte, largi
- crupa: in acoperis, oblica
- abdomen: voluminos
- membre: scurte, cu osatura rezistenta
- diversitate mare de culori: murga, roiba, baltat, izabela

Falabella
- rasa originara din Argentina
- este cea mai mica rasa de cai din lume
- pretentioasa la conditiile de hranire si clima
- durata gestatiei este cu 2 luni mai mare (ajunge la 13 luni)
- prezinta o pereche de coaste in minus ( 17 in total)
- are capacitate mare de a sari peste obstacole
- prezinta o mare diversitate de culori: baltat, murga, izabela, roiba

Poneiul Romanesc
- este crescut la herghelia Lucina
- format din iapa Hutul x armasar Shetland
- culori: roina, murga, neagra, izabela

                Institutii hipice din Romania

1.    Herghelia
- ferme de elita care concentreaza materialul biologic cel mai valoros din fiecare rasa (de regula o singura rasa, rar 2 sau 3
rase)
- fiecare herghelie are urmatoarele sectii:
1. sectia pentru femela mama si tineret de femele; femele cu varsta pana la 6 luni si armasari pepinieri
2. sectia tineret masculi cu varste intre 6 luni si 2-3 ani
3. sectia tineret femele cu varste intre 6 luni si 203 ani
4. sectiua de dresaj si antrenament
      2.    Depozite de armasari
- aici sunt tinuti armasarii de reproductie in perioada nefavorabila pentru monta (septembrie – februarie)  
- astfel de depozite exista la: Homorod, Cislau, Izvin, Brebeni
      3.    Statiunile de monta
- aici sunt adusi armasarii din depozite cu aproximativ 1 luna inainte de declansarea perioadei de monta (1 martie – 31
august)
- sunt aduse si iepe din teritoriu pentru efectuarea montelor dirijate
      4.    Hipodromul de stat
- aici se realizeaza antrenamentul cailor de trap si galop
- se organizeaza probe de calificare pentru desemnarea celui mai valoros individ din generatie

            Organizarea activitatii de reproductie

 
- urmareste obtinerea unui produs de la fiecare femela in fiecare an; in acest sens trebuiesc luate urmatoarele masuri:
1. examinarea femelelor de peste 3 ani pentru retinerea celor mai valoroase exemplare la reproductie
2. stabilirea necesitatii de masculi pepinieri cunoscand ca un armasar poate sa monteze circa 60 -70 de femele in cazul
montei de sezon (6 luni), si respectiv 100 -120 iepe esalonate pe tot parcursul anului
- din sperma unui armasar pot fi insamantate arficicial 250 -300 de femele
3. stabilirea statiunilor de monta, cunoscand ca raza maxima de actiune a acestora este de 10 -15 km
4. examinarea tuturor armasarilor si a iepelor din punct de vedere sanitar-veterinar, pentru depistarea diferitelor afectiuni:
bruceloza, durina, anemie infectioasa, etc.
- se apreciaza comportamentul sexual al fiecarui mascul si calitatea materialului seminal in lunile marte, aprilie, mai astfel
incat fatarile sa aiba loc in februarie – martie - aprilie anul urmator pentru ca produsii obtinuti sa poata valorifica in mod
superior pasunea
- nu sunt recomandate fatarile tarzii, cele de vara, pentru ca ele coincid cu declansarea campaniei agricole ( iepele sunt
folosite la diferite operatiuni agricole si scade cantitatea de lapte)

Varsta optima pentru introducerea cailor la reproductie, ciclul sexual, depistarea caldurilor si sisteme de reproductie

- instinctul genezic apare la varsta de 6-9 luni, iar maturitatea sexuala se instaleaza in jurul varstei de 15 -18 luni ( 12 luni la
armasari)
- nu se recomanda realizarea primei monte in acest moment pentru ca frecvent se constata intarzieri ale femelelor,
debilitatea constitutionala, fatari greoaie, produsi slab devzoltati, iar armasarii se epuizeaza timpuriu
- varsta optima pentru introducerea la reproductie este de 2.5 – 3 ani la rasele grele si semigrele, 3 -3.5 ani la cele
intermediare, 3.5-4 ani la rasele usoare
- indiferent de rasa prima monta sau intamantare artificiala trebuie realizata atunci cand femela atinge cel putin 65-75 % din
greutatea adultului
- pentru a preveni imperecherile premature este necesara separarea femelelor de masculi inca de la varsta de 6 -7 luni
- durata optima de utilizare la reproductie a unui armasar este de pana la 15-16 ani, iar a unei iepe de pana la 10 -12 ani
- ciclul sexual dureaza aprox 21 de zile, cu variatii intre 17 -27 zile  cu urmatoarele faze:
    1. proestru 4-8 zile
    2. estru 7 -9 zile (uneori 4-5 zile)
    3. metestru 6 -8 zile
    4. diestru 4 -10 zile
- femela in calduri este nelinistita, agitata, necheaza frecvent, prezinta vulva tumefiata, iar la comisura inferioara este
prezent mucusul de calduri
- sare pe alte animale sau se lasa sarita si adopta pozitia campata
- deoarece uneori caldurile sunt sterse este necesara depistarea caldurilor prin introducerea femelei la „bara de incercare”;
iepele depistate in calduri sunt contentionate cu o platboriza, li se badijoneaza baza cozii cu un tifon inmuiat in permangant
de potasiu si se spala vulva
- exista 2 siseme de reproducere : - natural (monta)
                      - artifial ( insamantare artificiala)
1. Monta
- poate fi libera: presupune intretinerea armasarilor cu iepele; un armasar la 20-30 iepe
    - este nerecomandata deoarece: epuizeaza timpuriu armasarul, exista riscul transmiterii BTS, nu se cunoaste data exacta
a montei si astfel nu se poate planifica fatare
- poate fi dirijata: este recomandata; presupune interventia omului care alege cei 2 parteneri pe baza unor criterii riguroase
stabilite anterior
- imediat dupa depistarea caldurilor iepele au fost insamantate, iar pentru a obtine o fecunditate ridicata (70-80 %) se repeta
insamantarea de 2-3 ori, intr-un ciclu de calduri din 2 in 2 zile
- ovulatia are loc cu 1-2 zile inainte de sfarsitul caldurilor, iar ovulul isi mentine viabilitatea in medie 6-7 ore maxim 12 -15 ore

- spermatozoizii isi mentin capacitatea fecundativa in tractul genital felem 24 -26 de ore; dupa monta femela este plimbata
10 -15 minute pentru a preveni refularea spermei, iar masculului i  se dezinfecteaza penisul cu solutie de permanganat de
potasiu
- daca femela nu accepta masculul si nu se mai repeta caldurile dupa insamantarea sau monta, inseamna ca a ramas
gestanta
- dupa fatare femela trebuie dusa la bara de incercare

Gestatia, hranirea si ingrijirea iepelor gestante

- gestatia dureaza in medie 330-340 zile sau circa 11 luni si 10 zile

- variatia depinde de: varsta, stare de intretinere, numarul si sexul produsilor
- diagnosticul de gestatie se stabilieste prin metode:
1. pe baza modificarilor comportamentale si clinice: este mai linistita, evita aglomeratia, nu mai acceta mascul, nu manifesta
calduri
2. prin examen ecografic din a 11-a – 14-a zi dupa monta
3. cu aparatul cu ultrasunete
4. prin exploratie transrectala (nerecomandata)
5. metode de laborator (metoda histologica care urmareste evidentierea celulelor ciliare vibratile din mucusul vaginal al
iepelor gestante)
 - in timpul gestatiei greutatea femelei creste cu 15-25% datorita dezvoltarii fetusului, a lichidelor si invelitorilor fetale
- manzul are o intensitate mare de crestere, mai ales in ultimele 3-4 luni de gestatie (trebuie avuta in vedere hranirea iepelor
corespunzator)
1. pe perioada de stabulatie: 6-7 kg fan lucerna (trifoi, borceag, livada)
                     2-4 kg morcovi
                     6-8 kg sfecla furajera sau 5-6 kg siloz superior (mai putin ultima                     luna de gestatie)
                     3-5 kg amestec concentrate (ovaz, orz, tarate, srot)
2. pe perioada de vara: 3-4 kg fan
            20-30 kg masa verde (pentru fatarile tarzii)
            3-5 kg concentrate
- ingrijirea corporala se realizeaza zilnic; stergerea corpului, perierea si tesalarea
- cu 2-3 luni inainte de fatare iapa este scutita de efort mare 

Fatarea, ingrijirea si hranire iepelor in lactatie

- fatarea este precedata de semne caracteristice:

1. abdomen voluminos, lasat foarte mult
2. golul flancului se adanceste
3. ugerul marit in volum, mameloanele se intaresc
4. este nelinistita, se culca si se ridica des, refuza hrana (cu cateva zile inaintea fatarii)
- cu 1-2 zile inainte de fatare iapa este dusa in boxa de fatare, amenajata la un capat al grajdului in care se pune un strat
gros de paie
- in hergheliile mari fatarea are loc in maternitate, a carei capacitate trebuie sa represinte 5-8 % din numarul total de femele
- cu 1-2 ore inaintea fatarii trebuie realizata toaletarea trenului superior
- fatarea dureaza de la 15 la 45 de minute
- odata cu manzul sunt eliminate si invelitorile fetale, are loc asa zisa „fatare in sac”
- ingrijitorul indeparteaza invelitorile fetale, schimba asternutul si administreaza iepei un amestec de apa cu tarate, fan si
masa verde
- la ratia normala se revine treptat in cateva zile
- hranirea in lactatie:
1. pe perioada de stabulatie: 8-10 kg fan
                     2-4 kg morcov
                     8-10 kg siloz superior sau 10 -12 kg sfecla
                     3-5 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 25- 35 kg masa verde
            Obtional 3-4 kg fan ( in prima parte a lactatiei)
            3-5 kg concentrate
- igiena corporala: pansajul zilnic: periat, ttesalat, busumare
- in primele 3 saptamani dupa fatare iapa este scutita de efort, apoi este utilizata la eforturi usoare si mijlocii

Hranirea, ingrijirea si folosirea armasarilor pepinieri

- are drept scop aducerea si mentinerea lor in conditie de reproducatori

- hranirea armasarilor pepinieri:
1. pe perioada de stabulatie: 6-8 kg fan
                      8-10 kg morcovi sau 4-5 kg morcovi si 4-5 kg sfecla
                      3-4 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 3-4 kg fan
            15-20 kg masa verde
            3-4 kg concentrate
- ingrijirea: zilnic se efectueaza perierea, tesalarea, stergerea corpului,, copitele se curata la nevoie, iar la circa 1 luna se
ajusteaza
- miscarea zilnica pe o distanta de 7-8 km este obligatorie, alternand pasul cu trapul
- regimul de folosire la monta:
1. armasari tineri (mai mici de 7 ani) si armasari mai mari de 15 ani, efectueaza o singura monta pe zi cu o zi pauza pe
saptamana
2. armasarii adulti intre 7 si 15 ani realizeaza 1-2 monte pe zi, la interval de 8-10 ore, cu o zi pauza pe saptamana

                Cresterea manjilor

- imediat dupa fatare manzului i se acorda primele ingrijiri:

1. sunt indepartate mucozitatile din nas si gura
2. se face stergera corpului cu somoioage de paie pentru indepartarea mucozitatilor si pentru stimularea circulatiei
3. se taie cordonul ombilical (daca nu s-a rupt singur) la 10 cm de abdomen si se dezinfecteaza cu tinctura de iod
- imediat dupa fatare manzul este dat sa suga colostrul
- la inceput consuma cca 3-4 litrii pe zi, dupa care ajunge la 8 -10 litrii pe zi
- manzul orfan este dat sa suga colostru la o iapa care a fatat in aceeasi zi sau cu 1-2 zile inainte, apoi este alaptat artifial cu
lapte de vaca diluat o treime cu apa si se agauga 1 lingura de zahar la 1 litru de lapte
- se incalzeste la 30 grade Celsius, se administreaza cu biberonul din jumatate in jumatate de ora ( in primele 2 saptamani),
apoi din 2 in 2 ore pana la intarcare
- in primele 2 saptamani suge de cca 60-70 de ori pe zi, iar la un supt 150-250 ml lapte
- manzul orfan poate fi hranit cu lapte colostral recoltat de la alta iapa sau de la iapa mama sau direct de la o iapa care a
fatat in aceeasi zi
- manjii au o intensitate mare de crestere:
1. rase usoare 800 g -2 kg pe zi
2. rase intermediare 1 -1.3 kg pe zi
3. rase grele si semigrele 1.5 -1.6 kg pe zii
-   nerealizarea acetor sporuri indica o deficienta in hranirea iepelor
- pot sa apara tulburari digestive (diaree) cand se administreaza ceai de musetel si antiseptice intestinale, (constipatia) cand
se administreaza purgative usoare: ulei de ricin, clisma cu apa calda
- in primele 20 de zile manzul conduma lapte, iar in a 21-a zi se introduce faina de ovaz, in jur de 50-100 g pe zii, iar la 1
luna se administreaza ovazul zdrobit si faina de mazare
- la 2 luni de administreaza boabe de ovaz, consumul crescand treptat astfel incat la intarcare manzul sa ingere 3 kg pe zi
- in paralel cu concentratele se administreaza fan de leguminoase la discretie, iar de la 2-3 luni morcovii si apoi masa verde,
cand este scos cu iapa mama pe pasune
- in primele 7-10 zile manzul este tinut alaturi de iapa mama in maternitate, apoi este transferat in adapostul destinat iepelor
cu manji
- igiena corporala: periere si stergere
- manzul este invatat sa ridice picioarele pentru examinare
- in prima saptamana de viata este scos in padoc 10 -15 minute pe zi, durata care creste progresiv
- intarcarea se realizeaza la cca 6 luni, si pentru a se diminua stresul intarcarii manzul trebuie obisnuit sa consume hrana
solida inca din timpul alaptarii
- cu o saptamana inainte de intarcare manzul este separat de mama cateva ore pe zi, iar mama primeste mai putine furaje
lactogene
- in herghelii, odata cu intarcarea se realizeaza marcarea, separarea pe sexe, masuratori corporale si se stabileste
greutatea fiecarui animal 

            Cresterea tineretului cabalin

- pe perioada 6-12 luni ritmul de crestere este la fel de intens ca pana la 6 luni; trebuie avuta o deosebita atentie asupra
hranirii
              4-5 kg fan leguminoase
              3-4 kg concentrate
            2-3 kg morcovi
- peste 12 luni intensitatea de crestere scade si trebuie crescuta cantitatea de fibroase
1. pe perioada de stabulatie :    6-8 kg fan (din care ½ de leguminoase)
                                2-3 kg morcovi
                                2-3 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 10-20 kg masa verde
              2-3 kg concentrate
- igiena corporala zilnica: periat, stergerea corpului, ajustarea copitei sa 5-6 saptamani
- miscarea zilnica: pe culuarea special amenajate, cca 1-2 ore pe zi

            Folosirea rationala a cailor la efort

- urmareste valorificarea integrala a caacitatii de efort a fiecarui animal

- are un rol important: dresaj, antrenament

1. Dresajul
- urmareste supunerea calului vointei omului pentru a-l face apt sa execute diferite exercitii sau miscari potrivit atitudinilor
acestuia
- dureaza aproximativ 3 luni
- principiile dresajului:
    1. repetitia – imprimarea in memoria calului a diferitelor exercitii sau miscari
    2. ritmicitatea – fixarea corecta a diferitelor exercitii fara constrangerea animalului
    3. continuitatea – exercitiul ramane fixat in memorie toata viata
    4. progresivitatea – se trece de la simplu la complex
2. Antrenamentul
- incepe imediat dupa dresaj si urmareste dezvoltarea aparatului locomotor si a celorlalte aparate care influenteaza
capacitatea de efort
- in functie de specificitatea de face diferit:
    1. la caii de trap: incepe de cca 18 luni, dureaza aproximativ 3 luni; la 2 ani se organizeaza primele probe de verificare cu
public
    2. la caii de tractiune: incepe la 2-3 ani, dureaza de la 3-4 luni pana la 8-10 luni, in functie de intensitatea efortului
    3. la caii de galop: incepe la 18 luni, dureaza 7-8 luni, la 2 ani au loc primele probe de verificare pe distanta de 700 de
metrii

Calificarea efortului cailor

- din energia disponibila se consuma 30-35 % pentru lucrul mecanic util, iar restul pentru intretinerea functiilor vitale si
pentru deplasare
- capacitatea de efort depinde de factorii interni ( varsta, rasa, talie, greutate) si de factorii externi ( starea harnasamentului,
a vehiculului, a drumului; clima)
- este necesara normarea efortului cailor astfel incat calul sa fie folosit la lucrari care nu depasesc puterea lui de tractiune
- marimea efortului ( travaliul)
    T = E x S  unde E – forta (efortul de tractiune) in kg
                    S – lungimea drumului in m
- forta de tractiune se determina in doua moduri:
1. cu ajutorul dinamometrului pus intre sleauri si crucioi;
- pe teren orizontal forta de tractiune (E) trebuie sa fie egala cu 13-15 % din greutatea calului
- pe teren accidentat, in panta E = 40-50 % si chiar peste 50 % din greutatea corporala
2. poate fi stabilita si cu ajutorul formulei:
    E = Q x f  unde Q – greutatea tractata
                    f- coeficientul de rezistenta la frecare
- se diferentiaza efort: usor (700 t – 1500 t / m) 
            Mijlociu (1500 t – 2100 t .m)
            Greu (2100 t – 3000 t/m)
            Foarte greu (peste 3000 t/m)

        Organizarea si planificarea activitatii cailor de tractiune

- urmareste realizarea unui randament cat mai ridicat in exploatarea cailor

- este necesara alternarea timpului de lucru cu cel de odihna astfel incat oboseala acumulata ziua sa dispara noaptea
- exploatarea cailor de tractiune este eficienta cand sunt apti pentru efort cel putin 280-300 de zile pe an
- cu aproximatic 4-6 saptamani premercator declansarii campaniei agricole trebuie luate urmatoarele masuri:
1. aprecierea starii de sanatate si tratarea celor bolnavi
2. verificarea starii harnasamentului si a vehiculelor
3. hranirea stimulativa a cailor cu ctare proasta de intretinere astfel incat sa realizeze sporuri de aprox 500 g pe zi
- durata folosirii la efort creste progresiv de le 3-4 ore pe zi la 5-6 ore, apoi la 7-8 chiar 10 ore pe zi (aliura de deplasare la
pas sau pas alternat cu trap)
- lucrul se desfasoara in 2-3 reprize; dupa diecare ora de efort calul trebuie lasat sa se odihneasca 10-15 minute, iar dupa
un efort de 18-20 de km o pauza de aproximativ 2 ore

Hranirea cailor de tractiune

1. pe perioada de stabulatie: 10-12 kg fan
                     10-12 kg sfecla furajera sau 8-10 kg siloz
                      3-6 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 15-25 kg masa verde
              Obtional 3-4 kg fan
               3-6 kg concentrate
- ratia zilnica se da in 3 tainuri in ordinea fac-concentrate-suculente
- dupa efort calul este lasat sa se odihneasca 30 de minute, apoi primeste hrana si este lasat in repaus aprox 1 ora

Adaparea cailor de tractiune

- 20-40 litrii de apa pe zi; temperatura optima de 10-12 grade celsius
- apa rece si adaparea imediat dupa efort pot determina colici, congestii intestinale grave si avort
- caii trebuie sa aiba la discretie bulgari de sare pentru lins sau in amestecul concentrat se incorporeaza 30-40 g sare si 40-
60 g praf de oase

Ingrijirea cailor de tractiune

- la terminarea programului calul este deshamat, se trateaza eventualele plagi, se realizeaza tesalarea, perierea, stergerea
corpului, regiunile murdare sunt spalate, iar vara se romanda imbaierea generala
- din 3 in 3 luni caii sunt potcoviti, la o luna jumate se despotcovesc si se ajusteaza copita
- pentru a preveni aparitia crapaturilor, copitele sunt unse de 2 ori pe saptamana

                    Ameliorarea cailor

- se desfasoara pe 2 planuri:
1. ameliorarea raselor perfectionate din herghelii
2. ameliorarea materialului cabalin din teritoriu
 - ameliorarea se realizeaza prin selectie, incrucisare, dirijarea imperecherilor, cresterea in rasa curata
Selectia cailor
- este precedata de examenul sanitar-veterinar care urmareste descoperirea unor afectiuni: anemia infectioara, anomalii
congenitale, etc
- criterii fenotipice:
    1. dezvoltare corporala
    2. conformatia
    3. constitutia corporala (toate acestea se apreciaza cu ochiul liber si prin metoda                     punctelor)
- caii ce prezinta defecte de conformatie, aplomburi nu sunt retinuti la reproductie
- cel mai important criteriu de selectie este performanta productiva

Caii de galop
- sunt apreciati in functie de performanta inregistrata la probele de calificare organizate la varsta de 2-3 ani pe hipodrom
- la 3 ani se organizeaza derbiul pentru stabilirea celui mai valoros produs al fiecarei generatii

Caii de trap
- sunt apreciati in functie de performantele realizate pe hipodrom la probele de calificare de la 2-3-4 ani
- la 4 ani se organizeaza derbiul; armasarii cei mai valorosi sunt trimisi in herghelii, cei mai putin valorosi in depozite, iar cei
necorespunzatori sunt castrati si folositi la diferite lucrari
- iepe cele mai valoroase sunt trimise in herghelii, iar cele cu valoare zootehnica redusa sunt folosite la diferite lucrari in
ferme

Caii din celelalte rase perfectionate

- sunt apreciati in functie de performantele realizate la probele de verificare organizate in fiecare herghelie la varsta de 4-5
ani
1. la Hutul proba de port-samat si de tractiune
2. la rasele grele si demigrele proba de tractiune si rezitenta pe distanta de 10-20 km
3. la alte rase proba de tractiune usoara si mijlocie, calarie

- criterii genotipice:
    1. originea
    2. rudele colaterale: frati, surori, semifrati, etc
    3. descendenta (criteriu de baza care confirma valoarea unui animal)
- in herghelii fiecare armasar monteaza un numar limitat de iepe, astfel incat sa rezulte 15-20 de descendenti pe baza
carora se estimeaza valoarea de ameliorare a armasarului
- cei mai valorosi armasari sunt declarati pepinieri, sunt retinuti si folositi intens la reproductie
- pentru a ameliora in descendenta insusirile dorite este necesara si dirijarea imperecherilor, adica alegerea celor 2 parteneri
pe baza unor criterii riguras stabilite

Metode de crestere folosite la cabaline

- se practica cresterea in rasa curata, cu precadere in herghelii, asociata cu selectia severa si pe baza de linii
- cresterea prin incrucisare (incrucisari de ameliorare si industriale)
Cresterea cailor de rasa in Romania
3 January 2009, actualizat la: 16:18 pm | Publicat in: actualitate | Scris de: redactie

Caii româneşti au fost apreciaţi întotdeauna pentru calităţile lor deosebite (capacitate energetică,
rezistenţă la tracţiune, bună valorificare a hranei etc.) contribuind la consolidarea fondului
genetic al unor herghelii celebre din Europa. Condiţiile naturale propice pentru creşterea acestei
specii (păşuni şi fâneţe întinse şi bogate, cu o compoziţie floristică deosebită) au determinat în
secolele XVII-XVIII dezvoltarea comerţului cu cai din Ţările Române. Herghelii de mare
reputaţie din Imperiul Austro-Ungar, din Germania, Franţa sau Danemarca, importau şi creşteau
cai proveniţi din ţările române, în special moldoveneşti, recunoscuţi pentru calităţile lor.

După Pacea de la Adrianopol (1829), extinderea masivă a suprafeţelor arabile pentru producerea
cerealelor în detrimentul suprafeţelor de păşuni şi fâneţe, a limitat treptat creşterea animalelor, în
special a cailor. Timp de aproape un secol, marile crescătorii boiereşti şi-au redus dramatic
efectivele şi s-au desfiinţat una după alta.

După anul 1870, în România apar primele herghelii specializate pentru producerea de cai de rasă,
majoritatea în proprietatea armatei, dar şi private. Astfel, apar herghelii de renume la Cislău,
Homorod, Rădăuţi, Lucina, Jegălia şi se pun bazele creşterii şi pregătirii sistematice a cailor de
rasă.

Pentru ameliorarea efectivelor locale, statul a înfiinţat depozitele de armăsari în diferite zone ale
ţării, a organizat expoziţii şi concursuri hipice, a asigurat unele facilităţi pentru crescătorii de cai
de rasă.

Caii din rasa LIPITAN in Romania

Cresterea cailor de rasa

În anul 1908, hergheliile statului trec în administrarea Ministerului Agriculturii, iar după 1920 se
pun bazele dezvoltării unui puternic sector de creştere a cailor de rasă. Se înfiinţează herghelii
de stat la Sâmbăta de Jos, Bonţida, Parţa, Ruşeţu, Mangalia şi se reorganizează reţeaua
depozitelor de armăsari. Apar herghelii particulare (Marghiloman, Negropontes, Moruzzi,
Schlesinger), care aduc reproducători din Occident şi de la care statul cumpără reproducători
pentru hergheliile proprii.

În anul 1930, hergheliile naţionale deţineau un efectiv total de 1287 cai din care 35 armăsari
pepinieri, 410 iepe mamă, 402 capete tineret femei si 440 capete tineret mascul.

În timpul celui de-al doilea război mondial, pierderile în efectivul cailor de rasă au fost imense.
Imediat după război, statul român a luat măsuri eficiente de refacere a efectivelor de cabaline,
inclusiv prin cumpărări de reproducători din străinătate. A urmat colectivizarea agriculturii şi
extinderea lucrărilor mecanizate care a generat măsuri de reducere a efectivelor de cabaline cu
efect negativ şi asupra cabalinelor de rasă.
Efectivele de cai de rasă cresc numeric şi calitativ după anul 1971, odată cu înfiinţarea Centrului
Republican pentru Creşterea Cabalinelor şi Calificarea Cailor de Rasă, care îşi asumă
responsabilitatea producerii de material cabalin cu însuşiri genetice superioare şi a difuzării
acestuia, prin armăsari de montă publică spre sectorul populaţiei.

După anul 1989, datorită condiţiilor social – economice şi politice specifice trecerii la economia
de piaţă, a retrocedării terenurilor agricole, efectivele de cabaline din marea creştere au sporit
semnificativ, de la 663 mii capete în anul 1989 la 872.436 capete la 31.XII.2002 (conform
datelor rezultate de la recensământul agricol, furnizate de Institutul Naţional de Statistică).
Creşterea în sectorul privat este de 138% în timp ce sectorul de stat care creşte cai în rasă pură, a
înregistrat o scădere de la 7.114 capete la 3.680 capete (la 31 .XII.2003) reprezentând un regres
de 48%.

Efectele modificărilor structurale din societatea romanească de după 1989 s-au resimţit şi în
dinamica efectivelor de cai de rasă din hergheliile şi depozitele de armăsari aparţinând statului.

În anul 1991, Centrul Republican pentru Creşterea Cabalinelor şi Calificarea Cailor de

Rasă se reorganizează în Regia Autonomă „Cai de Rasă”, unica autoritate hipică din ţară care
desfăşura o activitate de interes public naţional prin efectivele de cabaline din hergheliile
naţionale, singurele nuclee de rasă pură din România şi care reprezintă un patrimoniu genetic
naţional.

În anul 1998, Regia Autonomă „Cai de Rasă” s-a reorganizat înfiinţându-se, prin H.G. nr.
637/1998, Societatea Naţională „Cai de Rasă” S.A. care a administrat un efectiv de 2060
cabaline din patrimoniul public al statului stabilit prin lege, compus din 110 armăsari pepinieri,
650 iepe de reproducţie şi 1300 armăsari de montă publică.

În anul 2002, printr-o decizie a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a fost

promovată Ordonanţa de Urgenţă nr.139 prin care se desfiinţează Societatea Naţională „Cai de
Rasă” S.A, patrimoniul acesteia fiind preluat de Regia Naţională a Pădurilor.

În anul 2003, Regia Naţională a Pădurilor care în baza O.U.G. nr. 139/2002 a preluat caii de rasă,
a declanşat un vast program de reabilitare a secţiilor de cabaline şi de refacere a efectivelor de
cai de rasă. Ca urmare a acestui program şi datorită opririi vânzărilor, în anul 2004 se
înregistrează creşteri ale efectivului de cai de rasă. La 30 noiembrie 2004 efectivul de cai de rasă
a fost de 3.789 capete (103% faţă de anul 2003) iar la 1 martie 2005 a atins nivelul de 3.867
cabaline. Din totalul de 3.867 cabaline, în patrimoniul genetic naţional sunt 1.827 capete din
care: 1.086 armăsari de montă publică, 97 armăsari pepinieri şi 644 iepe mamă pentru care se
asigură o politică strategică de ameliorare în obţinerea celor mai buni produşi folosiţi atât pentru
înlocuire în matcă cât şi pentru ameliorarea cabalinelor din marea creştere