Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
N= = = =19.182
( n 1+ 0,1n 2) d [ 2+ ( 0,1 x 2 ) ] 10−2 0,022
∑C
N=
( n 1+ 0,1n 2+ 0,01n3 ) d
∑C
N=
( n 1+ 0,1n 2) d
Sistematica zoologica
Caii fac parte din increngatura: Chordata
Subincrengatura : Vertebrata
Familia: Equideae
Subfamilia: Equinae cu genurile:
- Eqvus – specia Eqvus cabalis
- Asinus – Speciile: - As. Asinus (magar domestic) - As. Africanus (magarul salbatic)
- Hemionus – speciile: - H. Hemionus (hemionul)
- H. Coreager (hemionul din jurul marii caspice)
- Hypotigris – specia H. Zebra ( zebra africana)
- Dolinotripers – specia D. Greyi ( zebra de Greyi)
Rasa Araba
- cea mai veche si mai nobila rasa de cai din lume, originara din Asia centrala, adusa in Arabia de persi in sec IV-V inainte
Hr.
- a fost crescut in rasa pura timp de 13 sec, iar din secolul XIX au fost acceptate incrucisari de infuzie cu Pur Sange Englez
- tip morfologic- mezomorf, constinutie – fina
- talia – medie 1,45 – 1,53 m
- greutate – medie 400 – 450 kg
- cap – mic, fin, profil concav cu narile mult dilatate = „cap de stiuca” ( foarte rar apare profilul drept)
- gat – lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele – scurte, usor oblice anteroposterioar
- crupa aproapre orizontala, torace lung, abdomen „supt”, slab dezvoltat
- membrele uscative, de regula aplomburi corecte
- format corporal lateral – aproape patrat
- culori frecvente – murga, roiba ( nedorita pentru ca de asociaza frecvent cu pintenogeli) si vanata; cea mai apreciata
culoare este cea – neagra
- este folosit la calarie; performanta medie pe hipodrom: 1`15” – 1` 20” / Km ( record 1`10”/km)
- desi nu este folosit la tractiune are o putere mare de tractiune: record – de 7 ori greutatea corporala
- este foarte rezistent la foame, sete, drumuri lungi (130 -170km/zi)
- a participat la formarea si ameliorarea multor rase de cai: Pur Sange Englez, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc.
- in Romania este crescut in herghelii: Mangalia, Brebeui (Slatina), Slobozia
- reprezenanti pe baza de linii: Dahoman, Shagya, El-Sbaa, Nadjari, Koheilan, Hadban, Morsuch, etc.
- participa la formarea calului ameliorat din sudul tarii si partial din nordul Moldovei
- pentru imbunatatire dezvoltatii corporale si vitezei au fost facute incrucisari de infuzie cu Pur Sange Arab
Gidran
- este o varietate; jumate sange Anglo-Arab format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab
- rasa a fost formata la herghelia Mezohegyes (Ungaria) iar ca mascul a fost Gidran Senior
- tip morfologic- mezomorf
- talia 1,55 m
- greutate aprox 500 kg
- cap expresiv, cu profil drept, gat alungit
- greaban inalt, spunarea si salele scurte, crupa lunga, usor inclinata anteroposterior
- torace lung, potrivit de larg si adanc
- abdomen slab dezvoltat, membre uscative
- fcl aprox patrat
- culoare: intotdeauna roiba, frecvent ce pintenogeni si brezaturi
- folosit pentru : calarie si tractiune usoara si mijlocie
- in Romania este crescut: la herghelia din Radauti, Tulcesti (Galati)
Rase intermediare
Trapas American
- format prin incrucisari realizate intre caii locali, Arab, Pur Sange Englez si Trapas Englezesc printr-o selectie severa
- tip morfologic mezomorf spre dolicomorf
- talis de 1.58- 1.60 m
- greutate 480-500 kg
- cap – dezvoltat proportional in raport cu trunchiul, cu profilul drept, concav sau convex
- gat lung si musculos, greban mai slab proeminent, spinarea si salele lungi si largi, crupa lunga si oblica
- toracele potrivit de lung, larg si adanc, abdomenul bine conturat
- membrele prezinta frecvent 2 defecte de aplomb: sub el dinainte si campat dinapoi
- culori: murg, roiba, negru
- folosit la tractiune usoara
Trapas Orlov
- format la herghelia Hrenovo (Rusia) prin incrucisarea iepelor locale cu masculi din rasa Araba
- tip morfologic mezomorf spre dolicomorf
- talia 1.61 – 1.62 m
- greutate 500- 550 kg
- morfologia se aseamana cu precedentul dar prezinta profil convex si gatul „ de lebada” (rotat)
- prezinta 2 defecte la nivelul membrelor, iar culoarea frecventa este vanata sau sura si desen rotat
- folosit la tractiune usoara si mijlocie
Trapas Romanesc
- format la herghelia de la Rusetu prin incrucisarea realizata intre Trapasul American (80%) si Trapas Orlov (15%), Trapas
Francez (3%) si iepe ialomitene, armasari Nonius, Furioso North-Star (2%)
- morfologie asemanatoare cu celelalte rase de trapasi dar prezinta dezvoltare corporala mai mica
- talia 1.57 m
- greutate aprox 500 kg
-culori: murga, roiba, neagra
- folositi pentru traciune usoara si mijlocie
- mai este crescut si in herghelia de la Dor Marunt
- participa la formarea calului ameliorat necesar agriculturii in zonele de ses
- prezinta panarhism = departarea membrelor de la nivelul chisitei ( picioare in X)
Nonius
- este o varietare
- la baza formarii ei s-a aflat armasarul anglo-notmand Nonius Senior adus din Franta la herghelia Mezoheghes,
imperecheat cu un grup de iepe locale masive
- pentru a corecta defectele de conformatie ( schelet masiv, cap mare, defecte de membre, etc) ulterior au fost practicate
incrucisari de infuzie cu trapasi si Pur Sange Englez
- tip morfologic mezomorf
- talie: 1.60 m
- greutate 600 kg
- cap mare, uneori butucanos, cu profil convex
- gat scurt si gros, greban slab evidentiat, spinare si sale lungi, largi, oblici
- crupa lunga, larga, oblica; torace lung, larg si adanc
- abdomen bine conturat
- membrele prezinta frecvent urmatoarele defecte:
- spata scurta- „mers spetit”
- tendonul fluierului putin deplasat
- chisita: scurta, aproape verticala – „ mers in pensa”
- copita: mare si plata
- fcl – dreptunghiular
-culori: murga si neagra
- are un temperament linistit, este pretentios la conditii de hranire si are putere mare de tractiune
- in Romania: herghelia de la Izviu (Timis)
- participa la formarea calului ameliorat din vestul Transilvaniei si tara Barsei
Furioso-North Star
- este ½ sange englez format la Mezoheghes, iar la baza formarii rasei s-au afla 2 armasari PSE: Furioso si North Star
- tip morfologic mezomorf, talia 155 cm si greutatea 530 kg
- cap: expresiv, cu profil drept
- gat: alungit, musculos
- greaban: putin inalt
- spinarea si salele: lungi, largi, oblice
- crupa: lunga, usor oblica
- torace: mediu, dezvoltat ca lungime, largime, adancime
- abdomen: bine conturat
- membre cu osatura rezistenta
- culori: murga, nergu
- temprament: furios
- folosit pentru tractiuni usoare si calarie
- In Romania este crescut in hergheliile Bontzida (Cluj) si participa la formarea calului ameliorat din centrul si nordul
Transilvaniei
Lipitzan
- format la herghelia Lipizzo (Slovenia) prin incrucisari intre calul spaniol, arab si PSE
- cal carosier usor, cu exterioarul frumos, cu un mers elegant
- tip morfologic mezomorf, talie 152-160 cm, greutatea 500-550 kg
- cap: expresiv, cu profil usor convex
- gat: de lebada, lung, larg, musculos, in forma de S
- greaban: sters
- spinare si sale: lungi, oblice
- crupa: rotunjita si oblica
- torace: lung, larg, adanc
- abdomen: cilindric
- membre: cu aplomburi corecte
- culori: vanata, murga, mai rar roiba
- folosit la tractiuni si calarie
- crescut la Sambata de jos (Fagaras) pe baza de linii: Pluto, Napolitano, Converano, Tulipan, Iucitab
- participa la formarea calului ameliorat din zona Fagarasului
1. Rase grele
Ardeneza
- format din zona muntilor Ardeni(Belgia)
- este o varietate mai mare a calului Belgian greu
- talia 152-162 cm, greutatea 650-750 kg (armasarii sunt mai mari)
- culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres
- folosit la tractiune grea ce depaseste de 4-5 ori greutatea corporala; exploatari forestiere
- in Romania se creste la Izvin (Timis)
Pinzgau (Norica)
- originar din Austria
- talia 155-160 cm, greutatea 600-700 kg (armasarii mai mari)
- cap convex; culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres, baltat, alb cu pete
- in Romania este crescut la Izvin
Shire
- originar din Marea Britanie
- talia 175-185 cm, greutate 700-1000 kg
- culoare: frecvent neagra, dar poate sa apara si culoarea murga, roiba cu desene ( inciorapat), rar culoarea sura cu desene
rotate
- cap berbecat
Clydesdale
- originar din Scotia
- talia 165-175 cm, greutatea 850-950 kg
- culoare frecvent murga inciorapat si felinar
2. Rase semigrele
Semigreul romanesc
- format in doua herghelii: 1. Ruşeţu – iapa Trapas romanesc x iapa Ialomiteana x armasar Ardenez
2. Bontida – iapa FNS x iapa Lipian x armasari Ardenezi
- in ambele: sangele este 68% Ardenez
- culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres
- prezinta 2 tipuri: unul mai masiv, talia 152-158 cm; greutatea 520-580 kg
unul mai mic, talia aprox. 151 cm, greutatea aprox. 510 kg
- participa impreuna cu Hutul si Ardenez la formarea calului de Bucovina
Rase naturale
Hutul
- format in zona Carpatilor de nord
- este un cal greu in miniatura
- talia 140 cm; greutate 400 kg
- tip morfologic dimorf, constitutie spre robusta
- cap: scurt si larg, cu profil concav sau convex
- gat: scurt, gros
- greaban: sters
- spinare si sale: largi si scurte
- crupa: obila
- torace: scurt, larg, adanc, abdomen bine conurat
- membre: cu osatura foarte rezistenta
- fcl – spre dreptunghiular
- culoare: frecvent murga, roiba, soricie
- se foloseste la port-samar si tractiune
- in Romania este crescut la herghelia Lucina(Moldova Nord) pe baza de linii: Pietrosu, Gord, Gurul, Hroby, Oreshor, Prislop
Rase de agrement
Shetland
- rasa originara din Scotia
- cea mai mare rasa de ponei
- talia 100 cm, cu mari varietati de greutate
- cap: proportional, scurt, larg, cu profil drept sau usor concav, la nivelul fruntii are mot
- gat: scurt, gros
- greaban: sters
- spinare si sale: scurte, largi
- crupa: in acoperis, oblica
- abdomen: voluminos
- membre: scurte, cu osatura rezistenta
- diversitate mare de culori: murga, roiba, baltat, izabela
Falabella
- rasa originara din Argentina
- este cea mai mica rasa de cai din lume
- pretentioasa la conditiile de hranire si clima
- durata gestatiei este cu 2 luni mai mare (ajunge la 13 luni)
- prezinta o pereche de coaste in minus ( 17 in total)
- are capacitate mare de a sari peste obstacole
- prezinta o mare diversitate de culori: baltat, murga, izabela, roiba
Poneiul Romanesc
- este crescut la herghelia Lucina
- format din iapa Hutul x armasar Shetland
- culori: roina, murga, neagra, izabela
Varsta optima pentru introducerea cailor la reproductie, ciclul sexual, depistarea caldurilor si sisteme de reproductie
- instinctul genezic apare la varsta de 6-9 luni, iar maturitatea sexuala se instaleaza in jurul varstei de 15 -18 luni ( 12 luni la
armasari)
- nu se recomanda realizarea primei monte in acest moment pentru ca frecvent se constata intarzieri ale femelelor,
debilitatea constitutionala, fatari greoaie, produsi slab devzoltati, iar armasarii se epuizeaza timpuriu
- varsta optima pentru introducerea la reproductie este de 2.5 – 3 ani la rasele grele si semigrele, 3 -3.5 ani la cele
intermediare, 3.5-4 ani la rasele usoare
- indiferent de rasa prima monta sau intamantare artificiala trebuie realizata atunci cand femela atinge cel putin 65-75 % din
greutatea adultului
- pentru a preveni imperecherile premature este necesara separarea femelelor de masculi inca de la varsta de 6 -7 luni
- durata optima de utilizare la reproductie a unui armasar este de pana la 15-16 ani, iar a unei iepe de pana la 10 -12 ani
- ciclul sexual dureaza aprox 21 de zile, cu variatii intre 17 -27 zile cu urmatoarele faze:
1. proestru 4-8 zile
2. estru 7 -9 zile (uneori 4-5 zile)
3. metestru 6 -8 zile
4. diestru 4 -10 zile
- femela in calduri este nelinistita, agitata, necheaza frecvent, prezinta vulva tumefiata, iar la comisura inferioara este
prezent mucusul de calduri
- sare pe alte animale sau se lasa sarita si adopta pozitia campata
- deoarece uneori caldurile sunt sterse este necesara depistarea caldurilor prin introducerea femelei la „bara de incercare”;
iepele depistate in calduri sunt contentionate cu o platboriza, li se badijoneaza baza cozii cu un tifon inmuiat in permangant
de potasiu si se spala vulva
- exista 2 siseme de reproducere : - natural (monta)
- artifial ( insamantare artificiala)
1. Monta
- poate fi libera: presupune intretinerea armasarilor cu iepele; un armasar la 20-30 iepe
- este nerecomandata deoarece: epuizeaza timpuriu armasarul, exista riscul transmiterii BTS, nu se cunoaste data exacta
a montei si astfel nu se poate planifica fatare
- poate fi dirijata: este recomandata; presupune interventia omului care alege cei 2 parteneri pe baza unor criterii riguroase
stabilite anterior
- imediat dupa depistarea caldurilor iepele au fost insamantate, iar pentru a obtine o fecunditate ridicata (70-80 %) se repeta
insamantarea de 2-3 ori, intr-un ciclu de calduri din 2 in 2 zile
- ovulatia are loc cu 1-2 zile inainte de sfarsitul caldurilor, iar ovulul isi mentine viabilitatea in medie 6-7 ore maxim 12 -15 ore
- spermatozoizii isi mentin capacitatea fecundativa in tractul genital felem 24 -26 de ore; dupa monta femela este plimbata
10 -15 minute pentru a preveni refularea spermei, iar masculului i se dezinfecteaza penisul cu solutie de permanganat de
potasiu
- daca femela nu accepta masculul si nu se mai repeta caldurile dupa insamantarea sau monta, inseamna ca a ramas
gestanta
- dupa fatare femela trebuie dusa la bara de incercare
- pe perioada 6-12 luni ritmul de crestere este la fel de intens ca pana la 6 luni; trebuie avuta o deosebita atentie asupra
hranirii
4-5 kg fan leguminoase
3-4 kg concentrate
2-3 kg morcovi
- peste 12 luni intensitatea de crestere scade si trebuie crescuta cantitatea de fibroase
1. pe perioada de stabulatie : 6-8 kg fan (din care ½ de leguminoase)
2-3 kg morcovi
2-3 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 10-20 kg masa verde
2-3 kg concentrate
- igiena corporala zilnica: periat, stergerea corpului, ajustarea copitei sa 5-6 saptamani
- miscarea zilnica: pe culuarea special amenajate, cca 1-2 ore pe zi
1. Dresajul
- urmareste supunerea calului vointei omului pentru a-l face apt sa execute diferite exercitii sau miscari potrivit atitudinilor
acestuia
- dureaza aproximativ 3 luni
- principiile dresajului:
1. repetitia – imprimarea in memoria calului a diferitelor exercitii sau miscari
2. ritmicitatea – fixarea corecta a diferitelor exercitii fara constrangerea animalului
3. continuitatea – exercitiul ramane fixat in memorie toata viata
4. progresivitatea – se trece de la simplu la complex
2. Antrenamentul
- incepe imediat dupa dresaj si urmareste dezvoltarea aparatului locomotor si a celorlalte aparate care influenteaza
capacitatea de efort
- in functie de specificitatea de face diferit:
1. la caii de trap: incepe de cca 18 luni, dureaza aproximativ 3 luni; la 2 ani se organizeaza primele probe de verificare cu
public
2. la caii de tractiune: incepe la 2-3 ani, dureaza de la 3-4 luni pana la 8-10 luni, in functie de intensitatea efortului
3. la caii de galop: incepe la 18 luni, dureaza 7-8 luni, la 2 ani au loc primele probe de verificare pe distanta de 700 de
metrii
Caii de galop
- sunt apreciati in functie de performanta inregistrata la probele de calificare organizate la varsta de 2-3 ani pe hipodrom
- la 3 ani se organizeaza derbiul pentru stabilirea celui mai valoros produs al fiecarei generatii
Caii de trap
- sunt apreciati in functie de performantele realizate pe hipodrom la probele de calificare de la 2-3-4 ani
- la 4 ani se organizeaza derbiul; armasarii cei mai valorosi sunt trimisi in herghelii, cei mai putin valorosi in depozite, iar cei
necorespunzatori sunt castrati si folositi la diferite lucrari
- iepe cele mai valoroase sunt trimise in herghelii, iar cele cu valoare zootehnica redusa sunt folosite la diferite lucrari in
ferme
- criterii genotipice:
1. originea
2. rudele colaterale: frati, surori, semifrati, etc
3. descendenta (criteriu de baza care confirma valoarea unui animal)
- in herghelii fiecare armasar monteaza un numar limitat de iepe, astfel incat sa rezulte 15-20 de descendenti pe baza
carora se estimeaza valoarea de ameliorare a armasarului
- cei mai valorosi armasari sunt declarati pepinieri, sunt retinuti si folositi intens la reproductie
- pentru a ameliora in descendenta insusirile dorite este necesara si dirijarea imperecherilor, adica alegerea celor 2 parteneri
pe baza unor criterii riguras stabilite
Caii româneşti au fost apreciaţi întotdeauna pentru calităţile lor deosebite (capacitate energetică,
rezistenţă la tracţiune, bună valorificare a hranei etc.) contribuind la consolidarea fondului
genetic al unor herghelii celebre din Europa. Condiţiile naturale propice pentru creşterea acestei
specii (păşuni şi fâneţe întinse şi bogate, cu o compoziţie floristică deosebită) au determinat în
secolele XVII-XVIII dezvoltarea comerţului cu cai din Ţările Române. Herghelii de mare
reputaţie din Imperiul Austro-Ungar, din Germania, Franţa sau Danemarca, importau şi creşteau
cai proveniţi din ţările române, în special moldoveneşti, recunoscuţi pentru calităţile lor.
După Pacea de la Adrianopol (1829), extinderea masivă a suprafeţelor arabile pentru producerea
cerealelor în detrimentul suprafeţelor de păşuni şi fâneţe, a limitat treptat creşterea animalelor, în
special a cailor. Timp de aproape un secol, marile crescătorii boiereşti şi-au redus dramatic
efectivele şi s-au desfiinţat una după alta.
După anul 1870, în România apar primele herghelii specializate pentru producerea de cai de rasă,
majoritatea în proprietatea armatei, dar şi private. Astfel, apar herghelii de renume la Cislău,
Homorod, Rădăuţi, Lucina, Jegălia şi se pun bazele creşterii şi pregătirii sistematice a cailor de
rasă.
Pentru ameliorarea efectivelor locale, statul a înfiinţat depozitele de armăsari în diferite zone ale
ţării, a organizat expoziţii şi concursuri hipice, a asigurat unele facilităţi pentru crescătorii de cai
de rasă.
În anul 1908, hergheliile statului trec în administrarea Ministerului Agriculturii, iar după 1920 se
pun bazele dezvoltării unui puternic sector de creştere a cailor de rasă. Se înfiinţează herghelii
de stat la Sâmbăta de Jos, Bonţida, Parţa, Ruşeţu, Mangalia şi se reorganizează reţeaua
depozitelor de armăsari. Apar herghelii particulare (Marghiloman, Negropontes, Moruzzi,
Schlesinger), care aduc reproducători din Occident şi de la care statul cumpără reproducători
pentru hergheliile proprii.
În anul 1930, hergheliile naţionale deţineau un efectiv total de 1287 cai din care 35 armăsari
pepinieri, 410 iepe mamă, 402 capete tineret femei si 440 capete tineret mascul.
În timpul celui de-al doilea război mondial, pierderile în efectivul cailor de rasă au fost imense.
Imediat după război, statul român a luat măsuri eficiente de refacere a efectivelor de cabaline,
inclusiv prin cumpărări de reproducători din străinătate. A urmat colectivizarea agriculturii şi
extinderea lucrărilor mecanizate care a generat măsuri de reducere a efectivelor de cabaline cu
efect negativ şi asupra cabalinelor de rasă.
Efectivele de cai de rasă cresc numeric şi calitativ după anul 1971, odată cu înfiinţarea Centrului
Republican pentru Creşterea Cabalinelor şi Calificarea Cailor de Rasă, care îşi asumă
responsabilitatea producerii de material cabalin cu însuşiri genetice superioare şi a difuzării
acestuia, prin armăsari de montă publică spre sectorul populaţiei.
După anul 1989, datorită condiţiilor social – economice şi politice specifice trecerii la economia
de piaţă, a retrocedării terenurilor agricole, efectivele de cabaline din marea creştere au sporit
semnificativ, de la 663 mii capete în anul 1989 la 872.436 capete la 31.XII.2002 (conform
datelor rezultate de la recensământul agricol, furnizate de Institutul Naţional de Statistică).
Creşterea în sectorul privat este de 138% în timp ce sectorul de stat care creşte cai în rasă pură, a
înregistrat o scădere de la 7.114 capete la 3.680 capete (la 31 .XII.2003) reprezentând un regres
de 48%.
Efectele modificărilor structurale din societatea romanească de după 1989 s-au resimţit şi în
dinamica efectivelor de cai de rasă din hergheliile şi depozitele de armăsari aparţinând statului.
În anul 1998, Regia Autonomă „Cai de Rasă” s-a reorganizat înfiinţându-se, prin H.G. nr.
637/1998, Societatea Naţională „Cai de Rasă” S.A. care a administrat un efectiv de 2060
cabaline din patrimoniul public al statului stabilit prin lege, compus din 110 armăsari pepinieri,
650 iepe de reproducţie şi 1300 armăsari de montă publică.
În anul 2003, Regia Naţională a Pădurilor care în baza O.U.G. nr. 139/2002 a preluat caii de rasă,
a declanşat un vast program de reabilitare a secţiilor de cabaline şi de refacere a efectivelor de
cai de rasă. Ca urmare a acestui program şi datorită opririi vânzărilor, în anul 2004 se
înregistrează creşteri ale efectivului de cai de rasă. La 30 noiembrie 2004 efectivul de cai de rasă
a fost de 3.789 capete (103% faţă de anul 2003) iar la 1 martie 2005 a atins nivelul de 3.867
cabaline. Din totalul de 3.867 cabaline, în patrimoniul genetic naţional sunt 1.827 capete din
care: 1.086 armăsari de montă publică, 97 armăsari pepinieri şi 644 iepe mamă pentru care se
asigură o politică strategică de ameliorare în obţinerea celor mai buni produşi folosiţi atât pentru
înlocuire în matcă cât şi pentru ameliorarea cabalinelor din marea creştere