AN UNIVERSITAR: 2009-2010CURS: GEOGRAFIA CONTINENTELOR: EUROPASPECIALIZARE/AN: GT IIICURS IXRAPORTUL POPULAŢIE-BAZĂ DE RESURSE ÎN EUROPA DE ESTA.PROBLEME GENERALE
Raportul populaţie-bază de resurse ar trebui să constituie un indicator fidel al vitalităţii uneiregiuni. Europa de Est reprezintă un exemplu negativ în acest sens prin prisma faptului că, deşi acestraport este unul deosebit de favorabil datorită, pe de o parte, densităţii demografice reduse iar pe dealtă parte, resurselor subsolului şi solului variate şi bogate. Cu toate acestea, regiunea în cauză estedeparte de a putea fi încadrată în categoria regiunilor dezvoltate, sub aspect economic şi al nivelului detrai, de pe glob.Există câteva regiuni, la nivel global, care, chiar dacă nu au avut condiţii favorabile de dezvoltare(lipsa resurselor, climat auster, morfologie nefavorabilă, prezenţa arealelor cu grad ridicat de risc - vulcani,tsunami, cutremure, conflicte etc) au reuşit totuşi să surmonteze aceste neajunsuri, plasându-se astăzi înfruntea ierarhiei mondiale în ceea ce priveşte nivelul de trai şi gradul de dezvoltare economic. Este suficient săamintim cazul Japoniei, Israelului, Europei de Nord.La fel de adevărat este şi faptul că, unele regiuni, favorizate de către premisele naturale, nu aureuşit să şi le valorifice corespunzător, pierzând astfel competiţia la nivel mondial, confruntându-se în prezent cu probleme grave (pauperizarea populaţiei, şomaj, conflicte, populaţie ridicată şi lipsasuportului de susţinere etc). Printre aceste regiuni, se remarcă, Europa de Est, o parte a continentuluiafrican, o parte a Asiei etc.
B.LOCALIZAREA REGIUNII ŞI ASPECTE PRIVIND CADRUL NATURAL
Europa Estică are o extensiune remarcabilă, atât pe latitudine cât şi pe longitudine,desfăşurându-se între mările aferente Oceanului Arctic, la nord (Marea Albă, Marea Barents); Marea Neagră şi Munţii Caucaz, la sud; Munţii Ural, la est şi culoarul Nistru-Dvina de Vest, la vest.Suprafaţa sa depăşeşte 4 500 000 km
2
, deţinând astfel aproape jumătate din extensiunea continentului,ceea ce o instaurează, dimensional, ca o macroregiune tipică.Peisajul regiunii este tributar fizionomic şi structural
reliefului
jos de câmpie (Câmpia Europei deEst) şi de podiş cu altitudini reduse (Podişul Volâno-Podolic, Smolensk, Valdai, Volgăi) situate în parteavestică a regiunii. Catena muntoasă a Uralului, amplasată periferic, reprezintă o limită precisă în raport cuAsia şi o fâşie de convergenţă regională a fluxurilor economice.Se poate desprinde o primă concluzie, conform căreia regiunea menţionată este favorizatănatural pentru a dezvolta un puternic sector agricol, din categoria celor extensive, în care cerealele sădeţină un loc prioritar; posibilitatea mecanizării este una excepţională, ceea ce ar impune prezenţa unuinumăr redus de persoane în sectorul economic menţionat. Deocamdată, aserţiunea sus-menţionată nuse regăseşte în realitate.Impactul
climei
, al doilea element natural de importanţă peisagistică, se impune princontinentalismul accentuat, datorat influenţei anticiclonului siberian, precum şi prin evidenţiereatipurilor de climă pe direcţia nord-sud (rece, subpolar-pe litoralul arctic; temperat continental propriu-zis-în partea centrală şi subtropical-în Peninsula Crimeea). Relieful jos permite propagarea facilă, pemari suprafeţe, a diverselor influenţe climatice. În partea sud-estică (arealul caspic), este localizat polul continental al aridităţii.Aşadar, condiţiile climatice au un rol inhibator în dezvoltare, inducând procese accentuate dearidizare, salinizare a solurilor, geruri mari iarna, lipsa accentuată a precipitaţiilor, care ar trebuisuplinite, pentru o bună dezvoltare agricolă, cu un aport masiv de apă, din râuri (irigaţii).
Hidrografia
se detaşează prin organizarea pronunţată a reţelelor de drenaj: Volga, Nistru, Nipru, Don, Peciora, Dvina, Mezen şi prin descărcarea lor divergentă către nord (Marea Barents),nord-vest (Marea Baltică), respectiv către sud, în Marea Caspică şi Marea Neagră. Acestor cursuri de
apă mari (Volga, cel mai lung fluviu european) li se adaugă şi o serie de lacuri tectono-glaciare(complexul Ladoga şi Onega).
Vegetaţia
pune în evidenţă cea mai ilustrativă zonalitate latitudinală. Litoralul nordic estedominat de elementele tundrei şi silvotundrei, urmate către sud, de o fâşie largă a pădurilor de conifere boreale (taigaua). Spre sud, taigaua este asociată unei fâşii înguste de foioase cu menţiunea că fagul seîntâlneşte doar în partea apuseană. Partea central-sudică revine silvostepei şi stepei, cu predominanţaasociaţiilor de graminee.
Fig. 1. Precaritatea coordonatelor geografico-fizice în Europa de Est
Sursă: (http://www.isric.org/isric/webdocs/images/mediumsize/M_phydeg72_450.jpg,accesat în 23.11.2007,
orele 11
14
)
Învelişul pedogeografic
este alcătuit din permafrost în nordul extrem, spodosoluri (soluriacide, podzoluri, soluri gleice) în taiga, molisoluri (cernoziomuri), soluri nisipoase şi halomorfe, înstepă şi silvostepă.Ultimele trei componente ale cadrului natural, menţionate aici (resursele de apă, covorulvegetal şi învelişul edafic), pun în evidenţă atât caracteristici favorabile, cât şi unele atribute negative,legate de îngheţul aproape permanent al solului, caracterul halomorf sau nisipos al unei părţi asolurilor, etc).
C.
CARACTERISTICILE COMPONENTEI ANTROPICE ŞI SISTEMULUI DEAŞEZĂRI
Componenţa antropică a sistemului regional este compusă din
populaţia
părţii europene aRusiei (circa 108 milioane locuitori), Ucrainei (48,7 milioane) şi Belarusului (10 milioane). În totalcirca 167 milioane locuitori, ceea ce îi atribuie un loc important în structura demografică europeană(deţinând un sfert din populaţia continentului). Densitatea medie este de 36 locuitori/km
2
, mult sub
media europeană. Aşa cum am arătat mai sus, raportul populaţie-bază de resurse este deosebit defavorabil datorită, pe de o parte, densităţii demografice reduse iar pe de altă parte ca urmare aresurselor solului şi subsolului variate şi bogate. Mari contraste ale densităţii apar între partea nordică(1-10 loc/km
2
) şi cea centrală (20-50 loc/km
2
) sau sud-vestică. În partea sud-estică şi cea nordică sedisting areale foarte slab populate (sub 1 loc/km
2
), iar în sud-vest (Podişul Volâno-Podolic, Câmpia Niprului) peste 100 loc/km
2
.Predomină populaţia urbană concentrată în mari metropole (Moscova, Sankt Petersburg, Kiev,Minsk) sau în veritabile aglomeraţii urbane (precum cele din jurul Moscovei, Bazinul Doneţk, Munţii Ural).Structura etnică este mozaicată (ruşi, ucrainieni, bieloruşi). Se constată un accentuat amestecde populaţii (în sud, mai ales) datorat politicii sovietice de creare a unei singure naţionalităţi prindislocări şi deportări de grupuri etnice în vederea ştergerii memoriei lor ancestrale. Acest fapt esteresponsabil pentru frecventele situaţii de criză, chiar conflicte armate, care apar azi în sudul regiunii şiîn munţii Caucaz.După anul 1990 se amplifică fenomenul stagnării demografice şi a îmbătrânirii datoritărenunţării la politicile nataliste, a liberalizării măsurilor contraceptive, planificării familiale.De asemenea, au apărut elemente de dinamică teritorială importante, unde se pun în evidenţăfenomene precum: migrarea populaţiei către noile ţări independente, apărute după destrămarea URSS,inclusiv a ruşilor, din acestea către Rusia.Aşezările urbane concentrează majoritatea populaţiei. Ele au o vechime feudală (Moscova, Kiev,Tula, Gorki, Perm, Samara), altele au apărut mai recent (Sankt Petersburg, sec. XVIII), oraşele din Ural,Donbas, Krivoi Rog- în sec. XIX şi XX. Au funcţii complexe, îndeosebi industriale, comerciale, turistice,administrativ-culturale. Predomină oraşele mari şi mijlocii. Tendinţa de constituire a unui megalopolisavând ca centru de referinţă Moscova se accentuează.
Fig. 2. Principalele entităţi urbane din Europa de Est
Sursă: (http://www.pbs.org/independentlens/lastletter/images/town_map.gif , accesat în 23. 11. 2007, orele 11
23
)
Răsplătiți-vă curiozitatea
Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.