Povestirea Definitie si caracteristici: specie a genului epic, apropiata ca ntindere de nuve la, cu un conflict concentrat, de obicei, pe un singur fir,

n care accentul cade pe narator si pe actul nararii. Povestitorul stabileste o relatie speciala cu re ceptorul, interferenta celor doi lund adesea forma unui dialog cu publicul, pe ca re naratorul l initiaza. Exista, adesea, un adevarat ritual / ceremonial al spune rii, povestirea fiind cea mai apropiata de o relatare orala. Oralitatea va cauza astfel o usoara subiectivare a perspectivei narative (vizibila mai ales n cazul povestirii n rama). Povestirea prezinta, adesea, o structura pe doua planuri temp orale: unul al timpului povestirii (timpul-cadru, care poate fi prezentul sau un timp trecut, dar mai apropiat de prezent dect cel despre care se povesteste), ia r un altul al timpului povestit (timpul n care se situeaza evenimentele relatate) . Pe scurt, povestirea nseamna arta de a relata, dar si o angajare epica senzatio nala. Hanu Ancutei Cealalta Ancuta (Mihail Sadoveanu) -Povestire n rama sunt 9 povestiri. Echivalent n literatura universala: Boccaccio , Decameronul -Cadrul / Rama (povestea unor calatori strnsi la un han): ntr-o toamna aurie, sub invazia furtunii-balaur. E marcat deja timpul povestirii, epitetul aurie sugernd un timp extraordinar, mitic, de poveste. Rama povestirii creeaza deja o atmosfer a prielnica nararii. Istoria adevarul istoric se amesteca astfel cu fabulosul si cu amintirea fiecarui narator n parte, fiecare punndu-si amprenta subiectivitatii generate de propriile amintiri, dar si de dorinta ca povestea lui sa fie ct mai fascinanta. -Cadrul secund (povestea n poveste): povestirea lui Ienache Coropcarul, plasata n timpi si mai ndepartati fata de ntlnirea povestitorilor la Hanu Ancutei. Povestea l ui Ienache Coropcarul, prin situarea mult n trecut, dar si prin faptul ca are dre pt baza o amintire subiectiva, e supusa cu att mai mult fabulatiei, cu ct povestit orul e unul popular, miznd pe oralitate. Pe seama amintirii, Coropcarul inventeaz a, iar rezultatul e o povestire presarata pe ici, pe acolo cu semne ale culorii locale, arhaisme si regionalisme. Caracterul extraordinar, saltat din real al po vestii, e dat si de elementele romantice: tema romantica (o iubire ntre doua fiin te apartinnd unor categorii sociale diferite Todirita Catana e un razes, n vreme c e duduca Varvara e sora vornicului Bobica) si personajul romantic (Todirita e re voltatul ndragostit). -Ritualul povestirii. Consta n cteva gesturi de creare si de pregatire a atmosfere i: Coropcarul si potriveste din timp n timp tigara (vezi motivul fumului, responsabil de neclaritate, ceea ce mareste caracterul fabulos al povestirii); Ienache se a dreseaza audientei cernd timp (de pregatire, de modelare a povestii), crescnd astf el suspansul; si creeaza singur atmosfera (dublnd-o pe cea de poveste initiala, ca re oricum era girata de misterul asigurat de ntunecimea nserarii), printr-un prolo g despre vremurile de demult. Amintirile devin neguroase, nesigure, vremea cea v eche fiind o vreme a povestilor extraordinare. Relatarea e ntrerupta adesea de ntr ebari retorice, crendu-se un monolog specific oralitatii populare (v. si Creanga. Sadoveanu si Creanga au fost numiti de critica cei doi mari povestitori ai nost ri.) -Personajul central n povestirea lui Ienache Coropcarul: Todirita Catana. n viziun ea lui Ienache (care se valideaza att n calitate de martor, ct si n calitate de part icipant la actiune), Todirita e om nalt si voinic subtire la mijloc, lat n spate. Avea mustati balai si ochii negri si se uita fudul n juru-i. Portret fizic direct , din care reiese ca Todirita e tipul razesului, tipul romantic al celui frumos s i ndraznet . Marturisirea Coropcarului avea niste priviri pe care voiam sa le lepad din mine si nu puteam subliniaza fascinatia pe care Todirita o exercita asupra c elor din jur, puterea lui de convingere probndu-se si la finalul povestii. Caract erizarea directa e facuta asadar de naratorul-personaj Ienache Coropcarul, n vizi unea caruia Todirita e siret, dar si curajos, n vreme ce caracterizarea indirecta revine relatiilor razesului cu: Costea Caruntu, arnautul care l arestase, si cu cealalta Ancuta. n primul caz, e o relatie cu autoritatile, fata de care personaj ul, dupa tipar romantic, se arata destul de indiferent, de absent, iar n cazul al

doilea, personajul feminin e protectorul iubirii romantice, hanul dobndind astfe l o noua valenta, pe lnga cea a unui spatiu de poveste, e si un spatiu protector al iubirii (potentiala comparatie cu nuvela Moara cu noroc si cu semnificatiile hanului acolo). Profilul de personaj romantic se contureaza si n ochii Ancutei, care l numeste nebun. (vezi multiperspectivismul, pe doua planuri: al povestirii si al portretizarii personajului central) -Manolescu despre povestire: Faptele conteaza . Seductia povestirii consta n oralita te. Diferenta majora dintre povestire si nuvela e aceea ca n povestire actiunea s i arta de a povesti primeaza, n timp ce nuvela pune mare pret pe constructia ei s i pe cea a personajului.