Ion Barbu Poet: -Interbelic / -Ermetic / intelectualist / practicant al poeziei pure -Al lirismului absolut, un lirism apolinic Poezia

lui: -E o arta pentru arta -E o poezie clasicizanta (prin asocierea cu formele perfecte, cu geometria) Volume: -Joc secund (1930) Concepte asociate / teme / motive: -Baladescul. Specia predilecta a lui Barbu e balada, dovada a tendintei sale de clasicizare a poezie. n conceptia lui Barbu, prezenta eului liric n poezie nseamna patetism, sentimentalism, cnd poezia ar trebui sa fie purificata de biografie. E nevoie astfel de personaje generice. De aceea opteaza pentru ncifrarea fiintei um ane n personaje de balada. -Alegoria si simbolul figurile de stil care structureaza balada. Adesea e vorba de simboluri contrare, si tot pe model clasic, personajele alegoriilor barbiene sunt subiecte ale atractiei contrariilor. -Ermetismul la toate nivelurile. Poezia barbiana e o poezie ce necesita initiere , o poezie nobila, care nu poate fi citita de oricine, si ale carei sensuri pot fi doar intuite prin interpretari multiple, prin retele de sensuri. -Motivul nuntii: nunta e vazuta ntotdeauna ca momentul care le contine in nuce / n embrion / n miniatura pe toate, contine ntreaga evolutie. Dar nunta mai poate fi vazuta si ca ratare, ca relatie imposibila ntre contrarii. -Structuri baladesti / narative n versuri: prolog, povestire n rama, analogii, con trapunctul, invocatii repetate de trei ori, nedepasirea legilor implacabile ale firii, dihotomii de tipul lumina (apolinic, ntelepciune, soare, rational, seninat ate, contemplatie, echilibru, armonie) vs ntuneric (stihial, irational, noapte, b etie, haos, delir, trairi extatice) -Componenta balcanica a poeziei barbiene elemente pestrite, exercitarea ironiei, pitorescul si amestecul / amalgamul de figuri. Balcanismului barbian i corespund e un spatiu foarte bine definit: cetatea Isarlk, un spatiu vag din punct de veder e geografic, un spatiu al elementelor grotesti n care trivialitatae face parte di n decorul acestui spatiu de initiere, un spatiu caracterizat adesea prin grotesc , vazut prin dioptris groasa a amalgamului si a sarcasmului. -Reinterpretarea unor imagini din traditia poetica, ceea ce i-a adus lui Barbu t itlul de precursor al postmodernismului -Infrarealismul. Obiectele /Realitatea nu mai sunt reprezentate la Barbu prin im agini mimetice (care copiaza realitatea), si ca relatii semantice. De aceea, pri ncipalele chei de lectura / demersuri sunt: stabilirea sferelor semantice domina nte, prin cautarea sinonimelor, explicare simbolurilor, acceptarea citirii multi ple a poeziei, trecerea ei prin filtre succesive pna la decelarea sensului. -Joc secund. Concept de arta poetica pentru Barbu. Poezia e un joc secund, o rei nterpretare a realitatii, o reorganizare a ei, o geometrizare, o trecere prin fi ltre, o realitate paralela. -Criza individualului / a eului liric (vezi si explicatia pentru baladesc). Poe zia barbiana nu are efluvii sentimentale, si nu e o poezie centrata pe om (antro pocentrista). Individualul e destructurat, Barbu vorbind de arhetip (fiinta n gen eral, n ceea ce reprezinta ea ca permanenta). De aceea lirismul lui Barbu se nume ste absolut, pentru ca se vrea un lirism golit de ceea ce reprezinta poetul n par ticular. Barbu vorbeste despre fiinta n general, si nu despre un anumit individ. Iar fiinta (ca viata) poate lua orice forma a materiei. -Poezia nseamna geometrie. Poezie nu e o constructie sentimentala, ci o construct ie intelectuala. Poezia nu se bazeaza pe fizica si pe copierea sau explicarea fa ptelor empirice (reale), ci pe posibilitati, pe constructii intelectuale. -Arta poetica. Conceptele de joc secund, de absenta a individualului si de geome trizare fac din poezia lui Barbu o poezie nonmimetica (nu copiaza realitatea), n onantropomorfa (absenta individului, prezenta fiintei) si antipsihologica (nu ex plica procesele cognitive umane). E o poezie infrarealista. -Motive: oul, melcul (nsemnnd moarte, dar si renastere), centaurul, ciuperca, somn ul (o masca a mortii), sarpele (nsemnnd increatul) ca locuri care adapostesc fiint

a n evolutia ei, n nceputul ei, n germenii ei. -Tema: increatul /embrionarul (vezi si motivele). -Metamorfoza obsesie barbiana. Lumea e vazuta mistic, sub aspectul unor forme ca re se cauta, care se misca ncontinuu, dupa modelul grec. Pentru Barbu formele sun t surprinse n potentialitatea lor, n forma lor necreata nca, dar care cuprinde toat a creatia ulterioara. -Lumea-molusca lumea organica, n care nuntile sunt subterane si contin geneza si apocalipsa n acelasi timp, viata si moartea concomitent. Sunt numite adesea si nu ntile necesare. Pentru Barbu, ceea ce preexista formei va da trasaturile genetic e lumii ce va urma. -Limbajul lui Barbu are ca echivalent fonetismul. De aceea poezia are forma unui cntec, ca instrument al revelatiei initiatice, iar sensurile trebuie cautate n re tele semantice. -Etapele ale creatiei barbiene: 1.parnasiana (poezia impersonala, descriptiva). Elemente: banchizele, ghetarii. 2.balcanica: pestritul, negativul, amestecul. Element: cetatea Isarlk 3.expresionista (elanuri, lumea-embrion, nceputurile informe ale realitatii, nunt ile ca prefigurarea a evolutiei ulterioare a elementelor 4.saradista abordare sarcastica, postmodernista