Sunteți pe pagina 1din 2

Iona (Marin Sorescu) -1968 opera dramaturgica postbelica.

-Clasata ca drama metafizica, desi subintitulata, ca o replica la tragediile ant ice, tragedie n patru acte. E parte, alaturi de piesele Paracliserul si Matca, a trilogiei Setea muntelui de sare (titlu metaforic sugernd setea de ideal, de abso lut, de revelatie). E un exemplu de antiteatru, de teatru de idei, teatru parabo lic, ntesat de simboluri. Piesa filozofica. Teatru metaforic. -Surse: 1. epica biblica - Iona, profetul care a refuzat sa ndeplineasca porunca lui Dumnezeu de a merge n misiune la cetatea Ninive si care, drept pedeapsa, a fo st nghitit de un chit / de o balena, dar eliberat de divinitate dupa pocainta, r elundu-si ulterior misiunea. Asemanari doar din perspectiva numelui. n rest, din p unctul de vedere al subiectului, Iona se descopera deja nchis ntr-o burta de peste fara alta vina dect existenta. Pacatul lui asadar, daca exista unul, e de tip or iginar, general-uman, nu individualizat. Facnd parte din conditia umana, nu i se poate gasi deci o salvare (cel putin nu una exterioara, n lume, de genul redepune rii lui Iona pe uscat, a reintroducerii lui n lumea de care s-a pierdut.). 2. epi ca biblica Hristos. O alta sursa preluata partial. Hritosul biblic reusise mirac olul nvierii si, astfel, al salvarii lumii, Iona nu mai are puterea mntuirii colec tive si apeleaza astfel la mntuirea individuala, inversa, prin sinucidere. La ace st nivel, piesa poate fi citita si ca o parabola a lumii contemporane, de dupa N ietzsche (: Dumnezeu a murit), o lume din care lipseste nu doar Dumnezeu-Tatal ( deci creatorul), ci si Dumnezeu-Fiul (deci salvatorul). O lume care nu poate fi mntuita, care se ndreapta astfel spre neant. 3. teatrul absurdului (reprezentanti precum Godot, Eugen Ionescu, Samuel Beckett). Iona se vrea astfel o reprezentare a absurdului, a prizonieratului n care e prins omul, a neputintei de a se salva din navodul constrngerilor, din repetabilitatea lumii. 4. Folclorul de unde Marin Sorescu a mprumutat forma: farsa, gluma (sau cel putin mimarea ei), burlescul, a utoironia. -Teme: 1. conditia umana - singuratatea omului, dupa cum afirma si Marin Sorecu: am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur). 2. omul n fa ta existentei repetitive, asteptarea continua a salvarii, iar la final revolta ( actul sinuciderii poate fi interpretat ca unul de revolta) contra spatiului n car e e nchis, contra determinarilor la care e supus, constrngerilor carora trebuie sa le faca fata. 3. identitatea (cautarea propriei identitati. Iona si regaseste, l a final, numele si, o data cu el, si regaseste calea / solutia / lumina / salvare a). 4 raportul om/societate, individ/multiplu, un raport tensionat mereu de nevo ia individuala de libertate versus nevoia de adaptare, de compromis. Imaginea un ei lumi ierarhizante (peste n peste n peste ) sufoca libertatea individului si i ster ge unicitatea. Iona devine astfel drama contemporana a omului prins ntr-un sistem n cadrul caruia nu se poate diferentia. -Tehnici: parabola, alegoria, meditatia filozofica. -Moto: Solitudinea m-a nghitit ca o balena (Nietzsche). -Semnificatii. Simboluri. Interpretari. Alegoria Iona n chit n chit n chit etc. sug ereaza faptul ca omul e surprins ntr-un spatiu la rndul lui captiv, astfel ca nu d oar fiinta umana e gresita, ci si spatiul exterior alocat ei (sau poate omul e e ronat tocmai datorita faptului ca spatiul e eronat, ceea ce va justifica gestul final: gasirea unui alt spatiu de evadare dect cel exterior: interiorul). Succesi unea de burti indica o maxima izolare a omului prin crearea iluziei permanente a evadarii, a libertatii. Monologul. Surprinde tema singuratatii, a lipsei de com unicare (care ar putea trimite si spre o latura sociala: nspre un sistem politic opresiv, n care functioneaza cenzura, cum ar fi sistemul comunist), tema nsolitari i indivizilor, o lume constituita de apa plina de nade, tot felul de nade frumos colorate, plina asadar de pesti care se urmaresc unii pe altii, o lume nesigura , a capcanelor, a pericolului (vezi interpretarea ei ca sistem opresiv de tip co munist). Monologul devine astfel o solutie lingvistica, un joc pe care Iona l inv enteaza pentru a contracara solitudinea. Cei doi pescari devin, ntr-o astfel de i nterpretare, imagini dublate ale lui Iona, cum el nsusi se dedubleaza, filozofnd p e diverse teme. Iona si reinventeaza pna si ceea ce pare a fi realitatea (vezi sce na n care si monteaza un acvariu, semn minor al marii, vrnd parca sa inverseze rolu rile: el, cel captiv n burta chitului, cel pescuit adica, vrea sa devina pescarul

, cel care are putere decizionala. Pentru ca Iona nsumeaza doua conditii: e cel p escuit deci captiv, urmarit, privat de libertate, prin nchiderea n burta chitului - , dar e si pescarul, un pescar nu de exterior, de spatii, pe care nu le va put ea darma, ci un pescar de sine, de identitatea proprie. Iona devine astfel o dram a a cunoasterii, a redescoperirii la nivel interior. Absurdul. n Iona, lumea apar e ca niciodata dezvaluindu-se real, autentic, o lume a absentei revelatiei: dupa fiecare paravan sta un altul, apoi un altul, si iar un altul. Cautarea absolutu lui devine astfel imposibila, e o munca similara celei lui Sisif (personaj mitol ogic caruia i s-a dat o pedeapsa eterna: sa urce permanent un munte, purtnd povar a unei stnci uriase, iar o data ajuns n vrf, sa cada si sa o ia de la nceput. E simb olul zadarniciei.). Chitul. Ar putea fi interpretat nu doar ca exil fortat al in dividului, ca fortare de a ocupa un spatiu al singuratatii absolute, ci si ca re gresia n uter, un uter universal. Conotatia ar fi astfel pozitiva si ar motiva ge stul final: ntoarcerea n neant, poate spre o noua renastere. Pntecul balenei ar fi astfel un uter n care Iona se ntoarce, ca embrion, pentru a recupera ceea ce a uit at: viata, dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, forma ta din ani, pe care am trait-o eu. Din momentul redescoperirii de sine (a-si ami nti numele nseamna a-ti redescoperi identitatea), Iona ntelege ca solutia pentru s alvarea lui nu e una n macrocosmosos (lumea exterioara), ci una n microcosmos (lu mea interioara), el devenind astfel inversul lui Hristos: nu un mntuitor al lumii , ci un mntuitor al sinelui. nvierea lui nu va fi una n trup, ci n cunoastere. Metaf ora luminii. Semnifica revolta fata de circumstantele implacabile n fata carora a i fost pus, n fata destinului. Lumina despre care vorbeste, ca urmare a sinucider ii, e, de fapt, iluminarea data de dobndirea, n sfrsit, a luciditatii. Valul de pe fata lumii a cazut, iar Iona descopera ca singurul for caruia poate sa-i acorde n crederea si puterea salvarii e cel interior, e spiritul.