Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb )

Ion Creanga, cel mai mare povestitor al romnilor, creaza o opera extrem de unitar a sub raportul continutului si al mijloacelor si de aceea considerata epopeea pop orului romn , iar scriitorul Homer al nostru (G. Ibraileanu). Publicat n anul 1887 n revista Convorbiri literare , basmul cult Povestea lui Harap-Al b urmareste drumul initiatic al protagonistului si dificultatile inerente acestui a, din acest motiv opera putnd fi considerata un bildungsroman. Personajele din basmul cult ca si cele din basmul popular sunt purtatoare ale un or valori simbolice: binele si raul n diversele lor ipostaze. Conflictul dintre b ine si rau se ncheie prin victoria binelui. Chiar daca pastreaza tipologia personajelor din basmul popular si simbolistica a cestora, Creanga de ndeparteaza de modelul sau, prin constructia unor personaje c omplexe, originale, inconfundabile. Personajul principal, Harap-Alb, ca de altfe l si celelalte este individualizat prin comportament, prin limbaj, prin nume. Re actiile diverse, starile ce reies din diferite situatii denota o psihologie tipi c umana, indiferent daca sunt personaje cu puteri supranaturale sau nu. Detaliul cu rol individualizator este esential n caracterizarea personajelor. Protagonistul basmului, Harap-Alb, nu mai este modelul de frumusete fizica si mo rala, dotat cu puteri supranaturale, din basmul popular, iar drumul sau nu mai a re rolul de a confirma aceste calitati. Dimpotriva, Creanga prezinta un personaj n formare, cu trairi si reactii normale, umane, care pe masura ce depaseste dife rite probe, se maturizeaza. Prin urmare, drumul sau este unul de initiere n tainele vietii. Fiul cel mai mic al craiului este reprezentant al binelui. Acesta este la nceput timid, rusinos, lipsit de curaj. Cnd tatal sau i mustra pe fratii lui mai mari pen tru ca s-au ntors din drum de frica ursului, el nu are curajul sa-i spuna acestui a ca vrea si el sa-si ncerce norocul. Reactia sa este evidentiata de narator prin intermediul caracterizarii directe: Fiul craiului cel mic, facndu-se atunci ros c um i gotca, iese afara n gradina si ncepe a plnge n inima sa, lovit fiind n adncul s etului de apasatoarel cuvinte ale parintelui sau. Incapabil de a distinge esenta de aparenta, tnarul o respinge de doua ori pe batrn a cersetoare fara a fi atent la vorbele ei. n cele din urma i da acesteia un banut si milostenia i este rasplatita, fiindca batrna femeie l ajuta sa-si ndeplineasca d orinta de a ncerca sa plece spre unchiul sau, Verde mparat. Batrna i spune sa ceara c alul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire. n momentul alegerii calului , fiul craiului se lasa din nou nselat de aparente, nsa animalul, ce parea batrn si bolnav, dupa ce mannca din jaratec, si arata adevaratele puteri si l ajuta pe tnar sa treaca de proba tatalui sau, aceea de a se deghiza n urs pentru a-si pune fii la ncercare. La plecarea fiului sau, craiul i da pielea de urs acestuia si l ndeamna sa se fereasca de Spn si de omul ros. Trecere podului semnifica pentru mezin tre cerea catre o alta etapa a existentei sale, dar si un act de curaj, reprezentnd a fundarea n necunoscut. Apoi tnarul se rataceste n padure, dovedind lipsa sa de experienta ( boboc n felul sa u la trebi de-aiste ), n plus uita de vorbele tatalui si l ia drept calauza pe Spn, c are l nchide pe tnar ntr-o fntna si i cere, n schimbul vietii lui sa si schimbe n entitatile. Spnul i da fiului de crai numele de Harap-Alb, harap nsemnnd rob, sclav de culoare neagra, iar ntregul nume semnifica sclav-alb, rob de origine nobila, d eci dubla conditie a acestuia. Ajunsi la curtea mparatului Verde, Spnul l supune pe Harap-Alb la trei probe: aduce rea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului mpreuna cu nestematele si a fetei mparatului Ros. Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Dumini ci si al calului: prima proba i solicita curajul, iar n a doua, pe lnga curaj n mnuir ea sabiei, stapnirea de sine si respectarea juramntului, n pofida ispitei de a se mb ogati. A treia proba presupune o alta etapa a initierii, mai complexa si necesit a ajutoare: de la craiasa frunicilor primeste o aripa, de la craiasa albinelor a celasi lucru, si de la cei cinci monstri ajutor pentru a trece probele mparatului Ros si a lua fata. Aceasta l demasca de Spn, care l acuza pe Harap-Alb ca a divulg at secretul si i taie capul. Calul l omoara pe Spn, iar fata l readuce la viata pe H arap-Alb cu ajutorul obiectelor magice. Eroul reintra n posesia palosului si prim

este recompensa: pe fata mparatului Ros si mparatia. Nunta si schimbarea statutulu i social confirma maturizarea eroului. Deznodamntul consta n refacerea echilibrulu i si rasplata eroului. Asadar, n drumul sau initiatic, Harap-Alb, un tnar neexperimentat, va reusi, dator ita unor calitati ale sale (bunatate, solidaritate, sinceritate), dar si gratie altor personaje, semn ca n viata omul, pentru a izbndi, trebuie sa ajute si sa pri measca ajutor. Adevarata maturizare este cea n plan moral si spiritual (probabil de aceea scriitorul nu ofera un portret fizic al personajului sau), treapta fina la fiind nplinirea prin iubire (casatoria lui Harap-Alb cu fata mparatului Ros). Majotitatea trasaturilor personajului reies n mod indirect, prin comportament, di n relatiile cu celelalte personaje, din limbaj, Creanga punndu-si eroul n scena si lasndu-l sa se manifeste. n concluzie, Povestea lui Harap-Alb ramne un basm memorabil, care, desi porneste de la tiparul popular l depaseste prin crearea unor personaje complexe, care foloses c un limbaj savuros n scene de un comic inconfundabil.