Cuprins

Cuprins............................................................................................................... 1 Antrenamentul mental.......................................................35.........................2 Rolul proceselor de cunoastere rationala (memorie, atentie, gamdire si limbaj) in invatarea motrica a sportivului..........38..................................................2 Motivatia activitatii sportivului..42.........................2 Bibliografie46..........................3 Scurt istoric........................................................................................................ 4 Despre tir cu arcul..............................................................................................7 Vrsta.............................................................................................................. 7 Forme de tir cu arcul.......................................................................................7 Tir cu arcul la int (metric).........................................................................7 Tirul de cmp (Field)....................................................................................8 Tir la prjin.................................................................................................8 Tir la distan...............................................................................................9 Tirul de vntoare........................................................................................9 Hun ........................................................................................................... 11 Arcul de distan........................................................................................14 Elementele esentiale ale tehnicii de tragere...................................................15 Pozitia de tragere parti componente;.........................................................15 Pozitia corpului;..........................................................................................16 Pozitia degetelor pe coarda ;.....................................................................16 Armarea;.................................................................................................... 16 Ancorarea (stabilizarea);............................................................................18 Viteza,........................................................................................................ 18 Declansarea; .............................................................................................19 Relaxarea;..................................................................................................19 Teoria si metodica antrenamentului sportive................................................33 Antrenamentul sportiv ca proces de transformare i dezvoltare...................33 Antrenamentul ca proces de adaptare..........................................................33 Antrenamentul ca proces de specializare......................................................34 Obiectivele antrenamentului sportiv.............................................................34 Psihologia tirului cu arcul.................................................................................36 Antrenamentul mental..................................................................................36 Imaginaia:.................................................................................................38 Rolul proceselor de cunoastere rationala (memorie, atentie, gamdire si limbaj) in invatarea motrica a sportivului..............................................................39 1

Observaie.Performant.............................................................................39 Atenia....................................................................................................... 42 Gndirea i limbajul...................................................................................43 Motivatia activitatii sportivului......................................................................45 Mijloacele refacerii psihice a sportivului........................................................45 Bibliografie....................................................................................................... 48 http://dev.dweb.ro/frta - Federatia Romana de tir cu arcul..............................48 http://www.archery.org/ - International Archery Federation.............................48 http://www.tircuarculoradea.ro Clubul sportive Redpoint Oradea..................48 Steve Elison Precision Archery.......................................................................48 Nicu Alexe Teoria si metodica antrenamentului sportive...............................48 Sbastian Flute ABC-ul tirului cu arcul.............................................................48 Anexa............................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 ......................................................................................................................... 49 Liceul cu Program Sportiv Iasi..........................................................................50 Atestat la teoria pregatiri sportive....................................................................50 2011................................................................................................................. 50 Rolul pregatirii tehnice in antrenamentul Tirului cu arcul.................................50 Cordonator: Alexandrescu Mihai Elev:...............................................50 Capra Ana-Maria...........................50

Psihologia tirului cu arcul35 Antrenamentul mental.......................................................35 Rolul proceselor de cunoastere rationala (memorie, atentie, gamdire si limbaj) in invatarea motrica a sportivului..........38 Motivatia activitatii sportivului..42 Mijloacele refacerii psihice a sportivului.............................43
2

Concluzii45 Bibliografie 46 Anexa...................................................................................47

Introducere
Intrucit practic sport de performanta de 3 ani, am ales sa-mi prezint astazi lucrarea de certificare a competentelor profesionale in tirul cu arcul, cu tema de Rolul pregatirii tehnice in antrenamentul Tirului cu arcul, deoarece doresc sa-mi perfectionez tehnica pentru a ajunge la marea performanta. Am ales ca sport, Tirul cu arcul, deoarece acesta dezvolta capacitatea de concentrare, imbunatateste echilibrul mental si coordonarea. Este un sport care la orice varsta poti incepe sa-l practici si sa poti atinge performanta, chiar daca ii deprinzi tehnicile pentru prima data cand esti adult.

Scurt istoric
Cind trageti pentru prima data cu arcul, luati parte la o activitate ce dateaza de cel putin 20 de secole. Arcul cu sageti este una dintre cele mai vechi arme cunoscute in istoria omenirii. Unele izvoare istorice dateaza originea arcului la aproximativ 25 de secole inaintea epocii moderne. Picturile rupestre din Epoca de Piatra ilustreaza vanatori cu arcuri si sageti. Arcul cu sageti este de asemenea reprezentat in desene rupestre dintr-o pestera din localitatea spaniola Valltorta Gorge. Arcul cu sageti a fost in trecut indispensabil supravietuirii. Vanatoarea cu arcul era mult mai sigura decat alte metode, deoarece prada putea fi doborata de la distanta. In razboaiele din antichitate, arcasii erau soldati importanti in armatele din Egipt, Persia, Roma, China si din alte civilizatii. Imperiile s-au ridicat si au apus prin folosirea arcului cu sageti ca arma. In Egiptul Antic arcul a devenit arma principala de razboi in jurul anului 3500 i. e. n. Arcurile erau aproape la fel de inalte precum arcasii, iar varfurile sagetilor erau realizate din bronz sau cremene. In jurul anului 1800 i. e. n. asirienii au introdus un nou model de arc: scurt, compus, realizat din piele, corn si lemn, avand forma recurva. Superioritatea Orientului Mijlociu in tragerea cu arcul a dainuit vreme de secole, timp in care popoarele acestei zone s-au luptat cu popoarele europene. Mongolii au cucerit o mare parte a Europei si turcii au respins armatele cruciate, un mare avantaj fiind constituit de superioritatea arcurilor si de indemanarea arcasilor. In secolul al XI-lea, normanzii au dezvoltat un arc lung, care, combinat cu o strategie de lupta avansata, a dus la infrangerea englezilor in batalia de la Hastings din 1066. Dupa acest eveniment, englezii au adoptat arcul lung ca principala arma si au abandonat arcul de tip saxon, care era mai slab si mai putin precis. Arcul lung, de obicei masurand 1,8 metri in lungime, putea lansa cu usurinta sageti cu varf metalic la mai mult de 250 de metri. Avand arcasi experimentati care puteau trage pana la 7
4

sageti pe minut, englezii au obtinut importante victorii militare impotriva trupelor frantuzesti, in secolul al XIV-lea, in special in timpul bataliei de la Crcy in 1346 si in timpul bataliei de la Agincourt in 1415, unde armata engleza era formata din 1500 de luptatori si 5500 de arcasi, iar cea franceza, in majoritate formata din cavaleri nobili pedestrasi si calare, cumuland un total de 23 000 de oameni.

Batalia de la Agincourt (acuarela) Batalia a durat aproape doua ore, unele surse mentionand pierderi de 10 000 de soldati francezi si doar 100 de soldati englezi. Alte surse mentioneaza doar 29 de englezi omorati. Cu toate ca utilizarea arcului ca arma de razboi a scazut simtitor dupa aparitia armelor de foc in secolul al XVI-lea, placerea si provocarea date de folosirea arcului i-au garantat perpetuarea sa ca si sport. Regele Henric al VIII-lea a promovat tirul cu arcul in Anglia. Cluburi de acest gen s-au nascut de-a lungul secolului al XVII-lea, iar competitiile organizate de acestea au stabilit tirul cu arcul la nivel de competitie sportiva. Concursul Sagetii Argintii din Vechiul Scorton s-a tinut pentru prima oara in 1673 in Yorkshire, Anglia, el organizandu-se si in prezent.
5

The Archery Club at Mary Washington College (1942, photographer Judson Smith)

Tirul cu arcul a devenit disciplina sportiva olimpica la Olimpiada de la Paris, din 1900. Aceasta disciplina s-a intalnit si la Olimpiada de la St. Louis, din 1904 si in 1908, la Olimpiada din Anglia, dar nu a mai reaparut decat in 1920. Tirul cu arcul nu a mai fost proba olimpica timp de 52 de ani ,cand a fost reintrodus in 1972 la Jocurile Olimpice. Practicantii din ziua de azi ai acestui sport pot trage cu mai mare acuratete, folosind echipament modern, realizat din materiale noi, precum fibra de carbon, ce a condus la construirea de sageti mult mai usoare si mai rapide si de arcuri mult mai performante.

Despre tir cu arcul

Vrsta Nu exist o limit superioar de vrst pentru tirul cu arcul - unii oameni continu s trag pn la 80 de ani. Nu exist o vrst limit nici inferioar, dar muli antrenori au constatat c vrsta sensibil este sub 10 ani. Copiii mai mici de 10 ani se lupt uneori fizic s cotroleze arcul, iar cei sub apte ani nu neleg adesea instruciunile de siguran. Dac avei dubii, antrenorul unui club va fi disponibil oricnd s evalueze abilitile copilului vostru ntr-o edin special. Forme de tir cu arcul Exist mai multe forme de tir cu arcul care v pot interesa. Iat n cele ce urmeaz descrierea celor mai cunoscute dintre acestea. nceptorii vor debuta, de obicei, cu tir cu arcul la int (metric), chiar dac intenioneaz s abordeze un alt stil mai trziu. Tir cu arcul la int (metric) Este actuala form olimpic a sportului. Aceast form cunoscut de tir cu arcul se desfoar pe teren plat i const din tragerea o rund. Runda const dintr-un anumit numr de sgei trase la int cu una sau mai multe distane cunoscute 30, 50, 70, 90 m pentru brbai i 30, 50, 60, 70 m pentru femei. Juniorii au distane speciale, mai mici, n funcie de vrst. Poate fi folosit orice tip de arc, cu excepia celor specializate pentru distane mari.

Tirul de cmp (Field) Derivat din vntoare, tirul de cmp se desfoar ntr-o curs de inte stabilite pe teren accidentat (de obicei, n pdure). Nu uitai c vntoarea cu echipament de tir cu arcul este strict interzis n Romania. Tirul de cmp poate fi asemnat cu golful n sensul c abordarea fiecrei inte este diferit de cea anterioar, iar voi ncepei dintr-un punct i finalizai n circuit traseul cu toate intele, pe un teren accidentat. Distanele de tragere sunt fie marcate, fie nemarcate. Dac tragei pe un traseu nemarcat, estimai distana i apoi ochii corespunztor. Estimarea poate fi uneori dificil nu doar pentru c distanele variaz, dar i pentru c dimensiunile intelor sunt diferite. Acestea variaz ntre 15 i 80 cm. Spre deosebire de tirul metric, unde tragei cu sgei, le punctai i apoi v ntoarcei la linia de tragere, n cazul tirului de cmp, tragei cu sgeile de pe locul marcat (un ru nfipt n pmnt), mergei spre int pentru a marca, iar apoi mergei mai departe spre urmtorul loc marcat pentru a trage la urmtoarea int. Exist clase diferite de arcuri n cazul tirului de cmp. Arcaii de cmp tind n general s fie foarte prietenoi cu mult lume. Ceea ce este foarte recomandat, mai ales dac v place s jucai outdoor. Tir la prjin Este la fel cu tirul metric, cu excepia faptului c arcaul ncearc s declaneze sgeata la o distan ct mai mare (165 m la brbai i 125 m la femei) n serii, pe zone circulare de punctare, pe terenul din jurul unui steag de marcaj (prjin). Zonele circulare formeaz o int uria, cu ariile cele mai apropiate de steag cu punctaj mai mare dect cele mai deprtate. Exist distane mai mici pentru juniori, n funcie de vrst. Atmosfera la tragerile la prjin este destul de relaxat i prietenoas. Aceasta este o form de sport recomandat foarte mult.
8

Tir la distan Este o form de tir cu arcul care se poate desfura numai n locaiile n care spaiul permite asta pentru c arcaii concureaz prin tragerea la o distan ct mai mare. Spaiul ideal este cel n aer liber. n mod normal, vei trage 24 de sgei n serii de 6, n aer liber. Cnd toat lumea a tras, se pornete cutarea celei mai ndeprtate sgei, iar acolo se marcheaz punctul, cu un marcaj de identificare. Cnd toate sgeile au fost trase, rmnei n locul n care a ajuns cea mai ndeprtat sgeat pn cnd arbitri msoar distana. Exist diverse clase n care putei trage, n funcie de tipul de arc cu care tragei i de greutatea de tragere. Tirul de vntoare A provenit iniial de la mpucarea psrilor de pe turlele bisericilor. Este denumit i popinjay, un termen mai vechi englezesc pentru papagal. Nu este o form foarte des ntlnit de tir cu arcul (dei este renumit n Belgia). Arcaii stau la baza unui stlp de 28 m i trag aproape vertical cu sgei boante. Acestea sunt sgei care au un dop de cauciuc n loc de vrf. Scopul este doborrea ct mai multor inte animaliere de lemn care sunt aezate n vrful stlpului. n zilele de demult, se foloseau psrile vii! Cel mai vechi club de tir cu arcul din Marea Britanie, Kilwinning, Scoia, a inut un turneu de tir de vntoare inca din secolul al XV-lea. Tipuri de arcuri Exist o varietate foarte mare de arcuri n toat lumea. Iat mai jos descrierea celor mai folosite arcuri. Dacic Din momentul in care puteau manui o arma, barbatii participau la batalii, de obicei luptand pentru familia sau tribul din care faceau parte. In functie de caracteristicile tribului sau de statutul social al barbatului, acesta putea lupta fie calare, fie pe
9

jos. In ambele cazuri, luptatorul era un arcas talentat deoarece trasul cu arcul se invata in timpul pregatirii militare, vanatorii sau a frecventelor ciocniri militare. O mare abilitate in manuirea arcului era dezvoltata in cadrul armatei dacice. Datorita faptului ca arcul era o arma principala, tehnicile de construire erau avansate. Acesta era o arma cu o raza mare de actiune a carei vechi radacini nu se cunosc; era fabricata de insasi razboinicii care o foloseau sau de catre mestesugari iscusiti. Unele arcuri erau relizate din coarne ale animalelor, legate prin mijloc cu o piesa dreapta; altele erau fabricate din lemn de sanger, zada, alun, carpen, frasin sau ulm. Corzile erau realizate din in, canepa, intestine ale animalelor si din vene de cai sau vite. Cand mergeau, razboinicii atarnau arcul pe umar, il tineau in mana sau in teci speciale. Un arc de marimi medii putea trage sageti pana la distanta de 200 de metri. Era folosit ca o arma de atac: in atacurile statice de catre pedestrasi si in atacurile rapide de catre calareti. Calaretii daci purtau armura si erau numiti "catafractari", fiind capabili sa foloseasca arcul in timp ce calareau. Sagetile realizate din lemn sau trestie aveau lungimi de 0. 8 - 0. 9 metri si varfuri metalice ascutite. Un arcas talentat putea trage 12 sageti pe minut. Aceste sageti erau tinute in tolbe, 1624 la numar. Erau foarte atent lucrate si pictate, dar totodata, varfurile erau inmuiate in otrava. Cand sagetile din tolba se terminau, erau folosite sageti cazute pe campul de lupta. La inceput, varfurile sagetilor erau facute dupa modelul celor din os si piatra. Cele realizate din bronz si fier au inceput sa fie produse abia din secolele VII-VI i. e. n. , cand Scitii trecusera peste teritoriile dacice. Forma lunga, piramidala, cu trei taisuri, intalnita initial la Sciti, era des folosita de catre daci. Sagetile cu doi tepi, ghimpi, erau insa o caracteristica particulara a sagetilor dacice. Mongol Arcul mongol este tipul numit adesea arcul asiatic recurv tipic, construit ca un arc composit, din corn de bivol, tendoane, scoarte de copaci si bambus. Principala diferentza tehnica ce deosebeste un arc mongol de unul ungar este prezenta unui distantator al corzii, realizat din lemn sau corn, pentru a tine coarda mai departe de bratele arcului.

10

Hun Arcul hun este asimetric, composit si reflex. A fost inventat in Asia Centrala si adus in Europa pentru prima data de catre huni. Forma asimetrica ii permitea sa fie marit in lungime cu usurinta, chiar in timpul calariei. Astfel a rezultat un arc mult mai puternic, putand trage la distante mai mari decat arcurile triburilor germanice din Europa. Astfel, arcasii huni puteau dobori inamicul inainte ca acesta sa poate reactiona in vreun mod defensiv sau ofensiv. Totusi, asimetria il facea mai putin precis, cu toate ca era si de tip composit. Maghiar Arcul maghiar, o imbunatatire adusa arcului hun, pentru o mai usoara folosire de catre pedestrasi, este simetric, composit si reflex. A fost inventat in Asia Centrala. Arcul tradiional englez Longbow Acesta este cel mai cunoscut arc, asociat cu Robin Hood i Epoca Medieval. Pentru a se plia pe regulile Societii britanice Longbow, arcul trebuie s fie din seciunea D, creat n totalitate din lemn, cu crestturi din corn la fiecare capt unde se prinde coarda. Axul sgeilor trebuie s fie fcut din lemn, iar sgeile trebuie s aib aripioare direcionale din pene. Sprijinul sgeii i ctarea nu sunt acceptate. Este un arc de lungimi mari, realizat in general din lemn de tisa, avand o mare raza de actiune. Era de obicei construit la aceeasi lungime ca a bratelor arcasului. Cel mai bun exemplu este arcul lung englezesc sau cel galez, construite traditional din lemn de tisa, folosit cu succes de catre englezi in Razboiul de 100 de ani. In acea vreme era numit "arcul razboiului". De la distanta mica, putea strapunge cu usurinta cea mai buna armura a vremii. Arcul plat American Acest arc a fost conceput n anii 1930 cnd oamenii de tiin i inginerii au nceput s realizeze un studiu detaliat pentru echipamentul
11

dedicat tirului cu arcul. Ei au aplicat descoperirile lor arcului englezesc Longbow (ELB) i au produs ADB (American Flat Bow). Acesta este puin mai scurt dect ELB i are brae dreptunghiulare mai degrab,dect cele n forma literei D ale ELBului. AFB-ul este folosit des pentru tirul de cmp. Este un arc realizat din lemn foarte rezistent si elastic, precum frasin, hicori sau stejar. Numele arcului (plat-flatbow) se refera la forma sa. Bratele unui arc plat sunt mai late langa maner decat la varfuri, dispersand mult mai eficient tensiunile ce apar decat in cazul unui arc lung sau composit. Arcul traditional finlandez este realizat din frasin si are lungimea egala cu inaltimea tragatorului. Arcurile plate moderne au deseori forma recurva. Arcul Recurve (sau olimpic) Acesta este arcul cel mai des ntlnit n zilele noastre, dar devenit popular cu ajutorul arcului compus. Arcul recurv a evoluat de la arcul englezesc Longbow, prin intermediul celui american plat i a progresat pn la mnerele din lemn laminat i braele din fibr de sticl sau lemn laminat. n ultimii ani seciunile de metal ale mnerului (elevatoarele) cu brae detaabile au devenit mai des ntlnite. Este permis folosirea ctrii, a sprijinului pentru sgeat, a stabilizatoarelor, a materialelor sintetice pentru coard i a clicker-ului (ca verificare a elongaiei) pentru acest tip de arc. Sgeile pot fi confecionate din lemn, aluminiu, carbon/aluminiu sau fibr de carbon. Majoritatea arcailor profesioniti trag cu sgei de carbon/aluminiu sau din fibre de carbon datorit traiectoriei lor mai plate i a vitezei mai mare de zbor, cu scopul de a marca un punctaj mai mare. Un arc recurv in pozitie relaxata are capetele bratelor indoite spre inainte. Coarda este fixata la 10 cm de varful bratelor. Cand coarda este intinsa, varfurile curbate ale bratelor se indreapta spre a conferi putere. Dupa ce se elibereaza coarda, bratele revin la forma initiala de C. Aceasta aranjare a bratelor imprima sagetii o viteza mai mare decat un arc cu brate drepte.
12

Lungimea bratelor este determinata in functie de inaltimea arcasului pentru a optimiza puterea conferita de acestea. Arcul Compound Arcul compound este cel mai sofisticat i tehnic arc existent. Pentru cei neiniiai, arcul compus pare s aib mai multe corzi, cnd de fapt, are doar una, plus nc dou sau patru cabluri cu scripei la capt care sunt prinse de fiecare bra n parte i de o cam la captul opus al celuilalt bra. Braele unui arc compus sunt foarte rigide, astfel nct camele i cablurile sunt cele care ofer elasticitatea necesar pentru a trage arcul. Arcul compound tinde s fie mai scurt dect cel recurv i este compus dintr-un elevator metalic, fibr de sticl laminat, iar braele - din fibr de carbon la capete, acolo unde se afl camele excentrice care variaz mult n design i ofer fiecrui arc caracteristicile proprii de tragere. Caracteristica principal a arcului compound este faptul c la tragere, greutatea maxim de tragere este atins mult mai rapid dect n cazul arcului recurv (la aproape o treime din elongaie), iar apoi, pe msur ce tragei pn la final, greutatea de meninere scade ntre 60 i 75% din greutatea maxim de tragere. Arcul compus este astfel mult mai uor de inut i de folosit. Asta datorit cablurilor cu scripei i a camelor excentrice. Arcurile compuse sunt mult mai eficiente dect celelalte arcuri la transformarea energiei stocate n viteza sgeii. Cand coarda arcului este trasa inapoi, scripetii actioneaza pentru a reduce forta necesara tensionarii corzii, conferind totusi putere si viteza. Aceste arcuri sunt minor afectate de schimbarile de temperatura si umezeala, avand acuratete, imprimand totodata viteza foarte mare sagetii, aceasta parcurgand o distanta mult mai mare decat una trasa cu un arc (orice alt tip de arc) obisnuit.

13

Arcul de distan n cazul tirului la distan exist mai multe clase de arc ce, per total, tind s fie arcurile int (recurv sau compus) n echipamentul normal de tragere, n mai multe categorii de greutate de tragere. Exist, de asemenea, un tip specific de arc pentru tirul la distan (n propria sa clas) care este foarte scurt i lanseaz sgei foarte scurte i ele (de aproximativ 35 cm) cu aripioare direcionale minuscule. Aceste arcuri sunt att de specializate nct nu se gsesc n magazine. Trebuie s gsii pe cineva care v poate confeciona unul la comand sau s l realizai chiar voi. Exist unul sau dou special fcute, de tip compus, dar din nou, acestea se fac doar la comand. Toate tipurile de arcuri menionate mai sus, cu excepia celor de distan pot fi folosite pentru tir metric sau de cmp. Toate arcurile de mai sus cu excepia celui de distan i a arbaletei pot fi folosite pentru tir la prjin. De exemplu, arcurile lungi nu se folosesc de obicei pentru tirul de vntoare.

14

Elementele esentiale ale tehnicii de tragere

Tirul cu arcul cere un efort muscular destul de intens si prelungit de concentrare si stabilitate nervoasa, precum si un autocontrol al pozitiei de tragere. De aceea este necesar de la inceput sa se asimileze o perfecta tehnica de tir, care prin exercitii repetetate sa poata fi asimilata si stapinita pina la reflex. Datorita efortului muscular prelunigit , pozitia de tir alonja ,pozitia corpului si a miinilor se pot modifica . Acest efect este mai putin pregnant, in functie de conditia fizica a tragatorului si starea psihica a acestuia. Pe linga obtinerea unei conditii fizice corespunzatoare, este necesar sa se asimilieze o tehnica de tir relaxata, care sa permita o cit mai mare economie de efort in toate fazele tirului. Sa nu uitam numai o jumatate dintr-o serie simplu FITA necesita un efort de circa 1400 kg. f. Pozitia de tragere parti componente; - Pozitia corpului si a picioarelor, - Pozitia degetelor pe coarda, - Armarea ( pregatire si executie de armare), - Ancorarea( stabilizarea bratului), - Vizarea , - Decalansarea, - Relaxarea. Acestea sunt principalele elemente ce trebuie invatate cu deaosebita atentie,pentru asigurarea unei bune tehnici de tragere. Este de notat de la inceput importanta unei bune oxigenarii a organismului in timpul tragerii , fara de care capacitatea fizica si nervoasa a tragatorului are de suferit Astfel este indicat a se face o respiratie ampla in momentul controlului pozitiei corpului, o inspiratie profunda inainte de inceperea armarii, urmind ca armarea propriu-zisa sa se faca pe o expiratie normala. Dupa declansare, in timpul relaxarii se va executa o alta expiratie profunda .

15

Pozitia corpului; - Picipoarele vor fi departate la nivelul umerilor pentru a asigura stabilitatea corpului. - Virfurile picioarelor vor fi pe aceiasi linie perpendiculara pe linia mijloc a tintei, - Bustul drept bine rezemat in bazin, umeri pe aceiasi linie si perpendiculari fata de tinta, - Greutatea corpului va fi repartizata egal pe ambele picioare.

Pozitia degetelor pe coarda ; - Coarda se apuca cu trei degete aratatorul , mijlociul si inelarul, pina la prima falanga, mentinind degetul mare si cel mic strinse in palma ,dar cit mai relaxat - Sageata se palseaza intre aratator si mijlociu mentindindu-se cit mai libera ( fara a stringe coarda intre degete), dar cu departator, care va impiedica stringerea cozii sagetii. Armarea; Porneste din pozitia verticala a arcului perfect orientat pe perpendiculara tintei si se continua cu aducerea corzii prinsa fiind cu cele trei degete, pe pimele falange a acestora,sub Barbie printr-o miscare hotarita, ajungind cu coarda pe virful nasului si jumatate barbie. Daca bratul sting este bine pozitionat si armarea este corecta, fara a exista greseli ca de exemplu ridicarea umarului si implicit coborirea bratului la sfirsitul armarii tragatorul va ajunge cu vizorul pe galben, sau in apropierea lui, scurtind astfel timpul de vizare si evitind in felul acesta o risipa inutila de energie, care cumulindu-se de a lungul tragerii duce la oboseala si la executii gresite. Din acest moment incepe vizarea propriuzisa, care trebuie sa fie scurta (3-5 secunde in apnee).
16

Este bine sa amintim ca armarea nu se face numai cu ajutorul muschilor bratului, la ea luind parte si muschii spatelui si umarul. Este important ca la sfirsitul armarii, antebratul drept sa fie linia sagetii, ca o prelungire a acestuia iar mina dreapta blocata sub Barbie, cu plierea degetului mare si lipirea lui de laringe. Dupa fixarea vizorului pe punctual dorit, trecem la executarea declansarii. Declansarea se face in linie, printr-o miscare continua de tragere inapoi a bratului si a umarului, fara contractia dorsalului drept care in finalizare ar provoca o miscare de balans a bratului sting. La armare trebuie sa urmarim sa nu executam vreunul din urmatoarele elemente; - aplecarea corpului in fata inspre tinta, - impingerea din bratul de arc, - bagarea bratului de arc in umar, - ridicarea umarului sting. Armarea se va face intr-o pozitie cit mai comoda, sa se simnta bratul sting relaxat si bine asezat in articulatia umarului. Deasemeni, arcul se va arma indretindu-l direct spre tinta, fara eforturi suplimentare si inutile de genul armarii spre sol sau spre cer. Cu arcul in mina stinga, sageata asezata in lacasul ei de pe coarda si rezemata pe lansator,cu degetele miinii drepte in pozitia corecta de apucare; - rotatia bazinului cu cca. 30 grade in directia tintei, - umerii in pozitia cit mai normala relaxati , neridicati, - arcul vertical si indreptat spre tinta , - intinderea bratului sting spre tinta, cotul drept in pozitie de asteptare , indoit, pe asteptare , indoit, pe aceeasi linie cu sageata si parallel cu umerii. - Arcul se sprijina cu sageata si paralel cu umerii, - Arcul se sprijina pe furca miini stingi formata cu degetul mare si aratator, pe bisectoarea acestui unghi,fara a-l inclina spre dreapta sau spre stinga. - In functie de conformatia cotului sting, acesta se va roti sau nu spre inafara, pentru a evita loviturile corzii, - Degetele miinii stingi nu vor stringe arcul ci il vor rezema ,
17

- Incheietura miini stingi se va gasi in prelungirea antebratului, podul palmei rezemindu-se usor pe crosa arcului. - Se priveste tinta si se incepe armarea, prin contractarea umerilor si ai spatelui. - armarea ( intinderea corzii) se face in planul sagetii si al corzii catre clavicula umarului sting, pina ce baza degetului mare al miinii de coarda a atins varful barbiei. - Se continua intinderea , degetul mare si aratatorul glisind sub maxilar pina ce coarda a atins mijlocul barbiei, al buzelor si al nasului. - In acesat pozitie capul va fi mentinut intr-o pozitie cit mai naturala, buzele vor fi lipite dar nu strinse, iar palma dreapta va sta bine asezata sub barbie si lipita de git. Ancorarea (stabilizarea); Nu se va putea obtine o buna ancorare decit daca; - arcul a fost bine intins la o alonje corespunzatoare, - mina de coarda bine plasata sub maxilarul drept, in contact permanent cu aceasta, - barbia, nasul si buzele(inchise) au contact cu coarda. Contactul nu trebuie sa fie prea dur, - degetul mare lipit de aratator si amindoua sub maxilar. - Odata armarea facuta se va urmari ca ; - Arcul sa fie perfect vertical si sprijinit in furca miinii , - Umbra corzii sa fie in lungul sagetii si in planul ochiului director , - Antebratul miinii va fi in prelungirea sagetii, Durata de stabilitate musculara trebuie sa fie mereu aceeiasi, pentru a asigura o declansare controlata. O buna conditie fizica, un antrenament dozat si alegerea unui arc corespunzator ca greutate cu posibilitatile fizice ale tragatorului, vor asigura o asimilare buna a tehnicii de armare, deosebit de importanta in evolutia unui arcas. Viteza, - In aliniamentul vertical al corzii prin fereastra arcului, pe centrul tintei. In mod normal, daca arcul nu are alte defecte si pozitia de tir este perfecta, centrul vizorului trebuie sa fie in planul vertical al corzii sagetii, - timpul de vizare trebuie sa fie mereu acelasi si sa nu depaseasca 5 secunde, -

18

In cazul in care se constata ca dupa armare vizorul ajunge la ex. 6 la ora 6, se va incepe armarea cu vizorul pe 6 la ora 12. Aceasta rectificare se va aplica la oricare din distante, tinind cont de punct la care se ajunge cu vizorul dupa armare. Declansarea; Pentru a executa o declansare corecta, fara devieri laterale sau de inaltime, trebuie sa tinem seama ca in primul rind degetele cu care facem priza pe coarda sa fie pe verticala acesteia. Declansarea se face printr-o miscare decisa, de eliberare a corzii, prin dezdoirea simultana a degetelor de priza, ducerea miinii pe linga git in prelungirea sagetii, aproximativ pina in dreptul muschiului sterno-cleido mastoidian. Concomitent bratul sting executa o miscare de impingere a arcului in fata. Viteza de executie in declansare trebuie sa fie constanta la fiecare lansare,asigurind astfel un grupaj cit mai strins. Atentie ! Nu se va executa nici o declansare fara dragona( curea prinsa de mina si arc, care permite rezemarea arcului fara a-l apuca cu degetele si care il retine dupa declansare). Pentru o buna asimilare a declansarii este necesar a se face urmatoarele exercitii; - armati, apoi inchideti ochii si incepeti relaxarea degetelor miinii drepte( de pe coarda) pina cind coarda scapa singura, - nu eliberati in mod voluntary degetele de pe cvoarda pentru a obtine declansarea si nici nu trageti de coarda. Acest exercitiu se va repeat la fiecare antrenament, pentru automatizarea miscarii ( formarii reflexului conditionat) si chiar dupa asimilare, pentru perfectionarea si intretinerea ei. - Dupa asimilarea desclansarii, se face exercitiul odata cu vizarea, relaxind degetele treptat si mentind vizarea precisa. Relaxarea; Dupa declansare, se impune o relaxare voluntara in pozitia imobila, pentru deconectarea lenta a muschilor, care dupa tensiunea din fazele tragerii sufera o destindere brusca, provocind o reactiie fizica si nervoasa, care trebuie controlate. Pentru aceasta, este necesara pastrarea pozitiei dupa declansarea inca cca. 5 . In acest timp se poate verifica si daca unul sau altul din elementele de tragere au fost executate correct. Dupa declansare, nu se va urmari im mod voit traiectoria sagetii pina la tinta, tragatorul trbuie sa ramina calm si relaxat.
19

De asemeni dupa relaxare se va relua pozitia de repaus, insotita de o respiratie profunda. Obs; In timpul relaxarii dintre sageti, dar mai ales intre serii, se recomanda executarea unor trageri mental cu o detasare de mediul inconjurator.

Dinamica tragerii cu arcul

Elementele importante pentru atingerea performantei in tirul cu arcul La prima vedere, se considera ca tirul cu arcul nu este un sport care cere o dezvoltare musculara ampla. Totusi, la o examinare mai atenta, atat in competitii cat si in antrenamente, se observa ca este necesara deprinderea unor abilitati de a andurata si de control fin al pozitiei de tragere. In timpul unei competitii nationale sau internationale, arcasul trebuia sa elibereze 75 de sageti pe zi. Daca stam san e gandim ca o femeie arcas trage cu 15-16 kg. fortaiar un barbat cu 18-20 kg. forta de fiecare data cand arcul este incordat, de ajunge la o suma de1.200 kg. pentru femei si 1.500 kg. forta aplicata la o singura zi de competitie de catre barbati, intr-o maniera intermitenta si in conditii de multe ori foarte stresante. In concluzie, se cere foarte mult in ceea ce priveste capacitatea musculara cat si in abilitatile de a performa bine in cele mai variate conditii atmosferice, atat indoor cat si outdoor, cerandu-se performante egale in orice conditii. Cu toate acestea, tirul cu arcul necesita o conditie fizica speciala, andurata, o coordonare mana-ochi, un timp de reactie si control al corpului. In concluzie, pentru a ridica tonusul, atat fizic cat si psihic , pentru performanta, este necesara la apelarea unor anumite tehnici de antrenament. Combinatia ideala a diferitelor elemente ala fitness-ului variaza de la un arcas la altul, precum si in functie de aptitudinile individuale si raspunsul la antrenament. Deoarece fiecare arcas este un individ unic , referindu-ne la simensiunea corpului, abilitati, putere, andurata si aptitudini psihice de a depasi presiunea unei competitii. Pentru a obtine performanta trebuie este necesar un antrenament individual. De aici a rezultat si interesul multor antrenori si oameni de stiinta de a indentifica elementele principale si determinante pentru atingerea performantei. De obicei, nu este un lucru usor sa definesti lucrurile determinate ale performantei in tirul cu arcul. Cu toate acestea,
20

un antrenament psihic, abilitatea tragerii, un program stiintific, echipamentul thnic de tragere, un arcas talentat, o buna planificare a anului, cunostintele si caracterul antrenorului, factori psihologici si sociali sunt cateva din elementele care au o influenta pozitiva asupra obtinerii performantei. Este foarte dificil sa ai o prioritate in a atinge performanta, dar un bun antrenor, un arcas ai un achipament de tragere sunt in primele locuri. Determinarea elementelor care stau la baza obtinerii performantei au fost subiectul multor cercetari ale tirului cu arcul. Interesul acestora s-a cocentrat pe EMG, EKG, timpul de ochire, mentinerea pozitiei, timpul de reactie al clicker-ului, mentinerea ochirii, EEG, reabilitarea, concentrarea acidului lactic si anxietatea. Un numar limitat de stidii a examinat influenta parametrilor punctelor obtinute asupra performantei. Datorita naturii acestul sport si a constrangerilor motodologice, multe studii s-au axat pe un numar retras de parametric. O alta restrictie in analiza performantei a fost aceea ca studiile s-au efectuat in laborator sau in timpul antrenamentelor si nu intr-un mediu competitional. Aceasta scurta recenzie are ca scop dezvaluirea informatiilor asupra catorva factori care influanteaza performanta in tirul cu arcul, fara a epuiza lucrurile care au aparut in literature disponibila. Reactia si viteza muschilor Inainte de a incepe cu elementele performantei in tirul cu arcul, este important sa se inteleaga cateva concepte pentru a defini si explica performanta in tirul cu arcul. Astfel, o componenta comportamentala importanta prin care indivizii difera este data de viteza de reactie (Oxendine, 1968). Viteza sau rapiditatea cu care un sportive de performanta poate raspunde este una de caracteristicile associate cu suma de aptitudini necesare in activitati, ce implica o executie rapida a miscarii. Aceasta componenta poate sa fie un element strategic in diferentierea dintre sportivii de performanta slabi, medii sau excelenti in multe abilitati motrice. Antrenorii au presupus in general ca cei mai buni atleti sunt cei care au timpul de reactie mai mic. Astfel, pentru a determina care sportive de performanta se pot misca mai repede s-a demonstrat un interes special asupra vitezei de reacrie. Psihologii care analizeaza diferite experimente au demonstrat si ei un interes aparte, deoarece viteza de reactie este una dintre cele mai importante rezultate, care variaza de la o persoana la alta si care pot fi folosite mai departe in masurarea diferitelor obiective (Schmidt, 1988).
21

Timpul de reactie versus timpul de miscare Cateva sensuri sunt date termenului de timp de reactie. Unii considera ca acesta reprezinta posibilitatea de a obtine un start mai rapid, de a face primii pasi mai repede sau de a avea miscari mai rapide. Altii au un concept mult mai limitat asupra acestui termen. Pentru masurarea timpului de reactie, uni antrenori si psihologi au restrictionat raspunsul subiectilor la miscari mici ale degetelor. Ocazional, au fost folosite raspunsuri motorii mai mari. Pentru a clarifica aceasta chestiune, timpul de reactie si timpul de miscare vor fi analizate ca si componente ale vitezei de reactie(Oxendine, 1968). Viteza de raspuns (timpul total al raspunsului) implica atat timpul de reactie cat si cel de miscare. Timpul dintre prezenta unui semnal la care trebuie raspuns si inceputul acelui raspuns defineste timpul de reactie(McKinney, 1985). Timpul de reactie este perioada care trece de la aparitia stimului pana la inceperea raspunsului. Acest timp nu este acela care pare a fi implicat si anume acela care contorizeaza executia acelui raspuns. Mai de graba timpul de reactie este timpul necesar pentru inceperea raspunsului sau intervalul stimulraspuns. Dupa aparitia stimulului apare un timp latent, in care impulsul este transmis de la organul senzitiv catre sistemul nervos central si apoi inapoi catre muschi. In continuare muschiul trebuie sa se contracte pentru a incepe miscarea. Desi aceste actiuni dureaza, probabil cel mai mult timp are loc in partea motorize a creierului. Acest lucru este adevarat daca este necesara luarea unei decizii. Conform lui Magil, timpul de reactie include: timpul senzor-organ, timpul creierului, timpul nervului si timpul muschiului. In situatii experimentale, masuratea timpului de reactie a implicat raspunsuri simple cum ar fi apasarea unui buton sau a unei chei de telegraf. Deoarece chiar si aceste mici raspunsuri simple necesita anumite miscari pe o distanta, ele nu reprezinta masuri putere ale timpului de reactie, dar su fost acceptate ca fiind acceptaibile si chiar rezonabil exacte. Pe langa timpul de reactie, timpul miscarii a reprezentat un interes special pentru antrenorii atletilor si educatorilor psihici. Din contra, pshihologii experimentali nu au investigat sau discutat aceasta componenta. Timpul miscarii se refera la perioada de timp scursa de la inceputul raspunsului si pana la incheierea unei miscari specifice. In masurarea timpului miscarii este de obicei implicata o miscare mare. Timpul total de raspuns include atat reactia cat si miscarea de timp, timpul de reactie fiind intervalul
22

de la stimul la raspuns, iar in timpul de miscare fiind perioada ceruta pentru raspunsul insusi. Termenul de timp de reactie a fost ocazional folosit eronat, pentru a include aceste doua concepte. Chiar sic and faza de miscare este un pic mai lunga, este considerat traditional faptul ca exista o legatura stransa intre timpul de reactie si timpul de miscare. Se considera ca individual cu un timp mai rapid va fi in stare sa se miste mai repede sau sa fuga mai repede decat o persoana care are un timp de reactie mai slab. Aceasta problema a fost studiata intens in ultimii ani. Rezultatul acestei cercetari a pus sub semnul intrebarii aceasta idea traditionala. In anul 1958, Gilford a clasificat impulsul ( rata de start dintr-o pozitie stationara ) si forta musculara ca factor general, strans legat de ereditare. Viteza, rata repetarii miscarilor dup ace acestea au fost initiate, precizia statica, dinamica, coordonarea si flexibilitatea sunt considerate calitati care se pare ca sunt dependente de experienta. Conform celor spuse de Gilford, timpul de reactie (impulsul) este mostenit in timp de miscare (viteza) sunt deprinse. Acest lucru sugereaza ca nu exista legaturi intre componentele reactiei si miscarii in timp. In anul 1961, Henry a afirmat ca forta musculara este strans legata de viteza unei miscari unui membru (mana, picior ), in timp ce reactie latenta reflecta timpul necesar unei operatii de premiscare a unui program de schimbare a miscarilor in cadrul sistemului central nervos. Timpul de miscare, pe de alta parte, este cauzat de forta musculara. Bazandu-se pe aceste componente, el a sugerat o corelatie intre cele doua trasaturi. Acest lucru este contrar cerintelor de antrenori si educatori psihici. Timpul de reactie simplu si timpul de reactie decisional In literature este efectuata o deosebire intre timpul de reactie simplu si timpul de reactie decisional. In testarea timpului de reactie simplu, unui individ i se poate cere sa efectueze un raspuns simplu, cum ar fi apasarea sau relaxarea unui intrerupator cand se aprinde lumina. Sub aspectul acestor conditii, se solicita un raspuns atunci cand este dat un anume tip de stimul. Cand este folosit ca stimul lumina in astfel de experimente, timpul de reactie va fi in general in jurul valorilor de 0.2-0.25 secunde. Daca este folosit un stimul sonor sau orice alt stimul, timpul de reactie va fi usor mai mic. Acesti timpi sunt in general mai mici, deoarece nu exista alternative pe care subiectul sa le ia in calcul. Aceasta stie dinainte la ce stimul sa se astepte.

23

In ceea ce priveste timpul de reactie decisional, trebuie luate in seama si diverse alternative pe care sa le ia in consideratie. Alte termene folosite pentru a ne referi la acest tip de reactie sunt ecelea de reactii discriminative sau disjunctive. Se poate cere in cadrul unui experiment ca aparitia luminii rosii sa necesite apasarea butonului 1, in tmp ce o lumina verde va determina apasarea butonului 2. Intr-un astfel de experiment al reactiei decizionale, stimulii sunt alternate intr-o ordine iregulata. Deci, subiectul trebuie sa observe stimulul sis a ia o decizie: care raspuns este mai apropiat de stimul. Alegerile pot varia intre daua, cinci sau zece optiuni. S-a constat faptul ca cu cat aste mai mare numarul optiunilor, cu atat timpul de reactie aste mai mare. Nu exista nici un dubiu ca exista diferente individuale in ceea ce priveste timpul de reactie. Toti cercetatorii au raportat ca exista intre indivizi, fie ca testau timpul de reactie simplu, decisional sau al miscarii. Intre indivizi exista totusi un numar de factori care contribuie la viteza reactiei. Reactia la un stimul , fie ca necesita un timp de reactie simplu sau decisional, va consuma intotdeauna timp. Acest timp este explicat de nevoia sa un stimul (semnal) sa stimuleze un organ senzorial (visual, auditiv sau tactie), sa treaca pe calea nervilor catre creier si sa se intoarca tot pe aceste cai nervoase catre muschi pentru a fi activati. Modelele de procesare ele informatiilor descriu procesul de receptare el stimulului, interpretarea acestuia, decizia asupra a ceea ce se va face si executia actiunii. Timpul de reactie in tirul cu arcul In present nu exista multe studii referitoare la analiza reactiei unui arcas in momentul eliberarii clicker-ului. Datorita faptului ca exista un numar mai limitat de cercetari, studiile asupra timpului de reactie pot fi impartite in doua categorii: 1. Efectul timpului de reactie asupra punctelor inscrise in cadrul tirului cu arcul. 2. Studii legate de tipul reactiei imprimata de eliberarea clicker-ului. Efectul timpului de reactie asupra punctelor inscrise in cadrul tirului cu arcul Efectul timpului de reactie asupra punctelor inscrise in cadrul tirului cu arculreprezinta principalul subiect in cadrul cercetarilor referitoare la tirul cu arcul. Scopul principal al acestor
24

studii este acela de a gasi o legatura intre timpul de reactie si punctele obtinute in urma tragerii. Ertan si altii (1996) au condos o cercetare asupra arcasilor pentru a demonstra efecrul timpului de reactie al clicker-ului mechanic (MCRT) asupra punctajului obtinut. In cadrul cercetarii au fost analizati 16 arcasi, 8 femei si 8 barbati. Toti participantii erau arcasi de prformanta. Analiza a relevant ca nu a existat nici o corelatie intre MCRT si punctajul obtinut atat pentr barbati (r=0,001) cat si pentru femei (r=0,09). Cu toate aceste in cazul unuia dintre subiecri s-a inregistrat o corelatie negative semnificativa intre doi parametri, anume ca o scadere a timpului de reactie va mari punctajul obtinut in urma tragerii. S-a concluzionat astfel ca o analiza asupra timpului de reactie trebuie afectuat individual. In anul 2001, Tinazci, folosind acelasi system de masurare a timpului de reactie a clickeruluimecanic a studiat 4 arcasi barbati de top si 4 femei, in conditii de laborator, tragandu-se peste 246 sageri, la o distanta de 18 metri. Acesta a observat ca, atat pentru femei cat si pentru barbate, in momentul in care acestia au obtinut un punctaj mai mare, atunci MCRT-ul scadea. Cu toate acestea, atunci cand MCRT-ul este luat in consideratie impreuna cu electromiograma intreaga (IEMG) a activitatii musculare si punctajul obtinut, fiecare arcas in parte a dovedit un raspuns diferit comparat cu cel al grupului. Acest a evidentiat faptul ca fiecare arcas de top are un raspuns si un comportament individual. Referindu-ne la activitatea musculara, MCRT si punctaj, exista o tendint5a ca punctajul sa creasca cand MCRT-ul scade. Strategii de activare a muschilor in tirul cu arcul Tirul cu arcul este descries ca fiind un sport ce necesita forta fizica si andurata a partii superioare a corpului. Tragerea unei sageti implica si cateva modele de miscare specifice. Aceste modele concura in aceeasi secventa tot timpul. Arcasul aseaza sageata in arc, tine coarda arcului si manerul acestuia, incepe sa incordeze arcul, atinge o pozitie maxima de incordare, tinteste tinta, elibereaza coarda si executa o faza de urmarire a sagetii. Ceea ce ste important este faptul ca miscarile bratului director si tragatro sa aiba loc simultam, forta fizica implicate de ambele brate fiind aceeasi. Coarda arcului este eliberata atunci cand un stimul auditiv este receptat de la un dispozitiv denumit clicker, care este folosit ca un control al lungimii de tragere. Fiecare sageata poate fi incordata pana la o anumita distanta egala si o eliberare
25

standard poate fi obtinuta folosind acest dispozitiv. Clicker-ul are reputatia de a imbunatatii punctajul obtinut si este folosit de catre toti arcasii la tinta. Arcasul ar trebui sa reactioneze la auzul clicker-ului cat mai repede cu putinta sis a sincronizeze activitatea musculara a intregului corp pentru a atinge o eventuala acuratete optima. In mod particular, in timpul antrenamentului si al competitiilor trebuie sa se execute un numar mare de contractii si relaxari repetate ale muschilor spatelui, umarului, bratului, antebtatului si a degetului aratator, conform numarului mare de sageti care trebuie trase. Acesta este motivul pentru care miscarile tirului cu arcul sunt adecvate studiului procesului de obtinere a abilitatilor si controlului miscarilor motorii. In concluzie, scopul acestei lucrari aste acela de a face un rezumat al concluziilor studiilor anterioare legate de modelele de activitate musculara si diferite grupe musculare, care participa in mod specific in intregul proces al tragerii. Clasificari ale analizei activarii musculare Arcasul trebuie sa-si coordoneze toti muschii implicati in miscarea de tragere intr-un timp scurt al incordarii. Asa cum sa mentionat anterior, clicker-ul este folosit in tirul cu arcul la tinta. Pentru a obtine o acuratete optima, arcasul trebuie sa elibereze coarda imediat dupa ce a receptat stimulul de la elibererea clicker-ului. Exista cateva studii care au analizat modele de activitate a muschilor implicate in trafere, atat inainte cat si dupa eliberarea clicker-ului. In conducerea acestor cercetari, s-a apelat intotdeauna la Electromiograma. Impartirea muschilor este realizata in functie de plasarea acestora in partea superioara a corpului si de implicarea acestora in intreaga actiune de tragere. Grupele de muschi si strategiile de activare a acestora se clasifica dupa cum urmeaza: 1. Muschii spatelui 2. Muschii umarului 3. Muschii bratului 4. Muschii antebratului si a degetului tragator

1. Muschii spatelui

26

Nichizono si altii, in anul 1987, au condos o serie de studii pentru a face o analiza a grupelor de muschi implicate in tragerea cu arcul. Ei au inclus in studiile lor cinci arcasi. Doi dintre subiecti erau incepatori, unu era de clasa medie, iar ceilalti doi erau de nivelul competitiilor mondiale. Rezumatul analizelor muschilor spatelui a aratat in cazul arcasilor de nivel mondial o activitate crescuta a muschilor deltoizi. Contractiile la nivel muscular au fost mai mari in muschii sptelui decat in muschii bratului in cazul arcasilor de nivel mondial in comparative cu arcasii medii sau incepatori. In afara de aceasta, arcasii mondialli au dat dovada de aprozimativ de acelasi nivel de activiatet a muschilor spatelui in ambele parti. Toutsi, arcasii incepatori si medii au aratat un dezichilibru al activitatii in aceleasi categorii de muschi. Comparatia a fost facuta de asemenea intre arcasi de clasa mondiala si arcasi incepatori sau medii din punct de vedere al eliberarii corzii si al fazei ce o succeda. S-a observat disparitia actiunii potentiale in muschiul deltoid la arcasii de clasa mondiala in comparative cu celelalte grupe de muschi. In faza urmatoare a eliberarii corzii, in cazul arcasilor de talie mondiala, s-a observat acelasi nivel al activitatii muschilor spatelui pe o perioada de 1,51,7 secunde. Arcasul va impinge arcul cu bratul stang extins, care este intins si mentinut in directia tintei, in timp ce cu celalalt brat executa o tragere dinamica a corzii din momentul initial al incordarii pana la eliberarea dinamica a acesteia. Faza de eliberare a corzii trebuie sa fie bine balansata si usor de reprodus pentru a atinge rezultate considerabile in tirul cu arcul. In concluzie balansul contractiei muschilor spatelui in ambele parti poate fi folosit ca un indicator al performantei. Astfel, daca un arcas doreste sa faca performanta, el va trebui sat raga de coarda arcului cu o forta egala a bratului egala cu forta muscilor bratului director. In acest fel, eliberarea corzii de catre bratul tragator nu va perturba pozitia statica a btatului director extins. 2. Muschii umarului Muschii deltoizi si pectoralii majori sunt muschii care au fost analizati in cazul arcasilor de nivel mondial. Rezultatele acestor analize au aratat ca muschii deltoizi sunt inplicati active in miscarea de incordare a corzii arcului. Cu toate acestea, s-a observat un moment de relaxare neasteptata, chiar inainte de miscarea de eliberare a corzii. Dupa perioada de relaxare, tensiunea de aproape 18 kg s-a dispersat in momentul eliberarii corzii, dupa care descarcarea tonica reapare. In timpul acestei
27

perioade de relaxere din timpul activarii muschiului deltoid, muschii pectorali majori au inregistrat doar o mica deviere de la starea normala.in timpul relaxarii muschiului deltoid, s-a contractat muschiul extensor al degetului care pare a fi unul din participantii muschi din cadrul miscarii de eliberare a corzii. Aceste rezultate au relevant faptul ca nu exista inhibitie reciproca a muschilor agonici si a celor anagonici. Se pare ca perioada de relaxare a muschiului deltoid a jucat un rol important in permiterea muschiului extensor al degetului sa reactioneze cu promptitudine la semnalul clicker-ului. Aceasta coordonare dintre muschiul deltoid si muschiul extensor al degetului s-a considerat a fi strans legata de nivelul de performanta. Inainte de eliberarea corzii fibrele posterioare ale muschiului deltoid a bratului tragator lucreaza pentru a mentine umarul in acasta pozitie, impotriva fortei de tragere a corzii. Aceasta forta este eliminate in momentul eliberarii corzii, care coincide ci o reducere a nivelului de activitate musculara. Aceasta schimbare ajuta la protejarea structurii articulatiei umarului, incluzand si capsula acestuia, in cazul extensiilor orizontale repetate ale acestuia. Acest lucru este diferit de activitatea muschiului umarului, care apare in cazul aruncarii sau prinderii, cand articulatiile sunt protejate prin cresterea activitatii in muschiul posterior al umarului. 3.Muschii bratului Analiza a fost facuta de asemenea si la nivelul muschiului flexor si extensor al cotului in cazul arcasilor de nivel mondial. Strategia de activare a bicepsilor si a tricepsilor brahiali ai bratului tragator a fost facuta plasandu-se electrozi de suprafata pe ambii muschi. Rezultatele studiilor au aratat ca activitatea muschilor bicepsi brahiali a crescut de la inceputul pana la incheierea miscarii de tragere. Pe de alta parte activitatea muschilor tricepsi brahiali a scazut cu 60ms inainte de semnalul clicker-ului. La semnalul click-ului nivelul de activitate a muschiului triceps brachial in mijlocul contractiei sustinute a acestuia este similara cu perioada de relaxare EMG. Aceasta perioada este considerate ca fiind o descrestere tranzitorie a activitatii EMG in cadrul unei contractii sustinute a unui muschi intins, prin relaxarea muschiului sau provocata de stimulari ale nervilor periferici. Fenomenul a fost de asemenea descris ca un fenomen EMG, care precede o explozie a activitatii in muschiul care executa o contractie izometrica.

28

4. Muschii antebratului si a degetului tragator Strategia de contractie si relaxare a muschilor antebtatului in timpul tragerii este critica pentru acuratetea si constanta in tragerea cu arcul. Ertan a realizat un studiu de evaluare a tipurilor de activitate a muschilor antebratului in timpul tragerii (2003). Acest studio a evaluat incepatori (n=10), avansati (n=10) si personae care nu au tras niciodata cu arcul (n=10). S-a cuantificat EMG-ul muschiului flexor digitorum superficialis (MFDS) si al muschiului extensor digitorum (MED). Inainte de caderea clicker-ului, activitatea normala MED a celor care nu au tras niciodata cu arcul a fost mai mare decat la arcasii incepatori si avansati, dar diferenta nu a fost semnificativa. Activitatea normala MED si MFDS a arcasilor incapatori si avansati a fost aproape constanta si a aratat deprinderi similare. Activitatea MED a persoanelor care nu au tras niciodata cu arcul a fost semnificativ mai ridicata decat MFDS in timpul intervalului premergator caderii clicker-ului. La toti subiectii s-a observat o relaxare graduala a MFDS dupa caderea clicker-ului. Activitatea normala a MFDS intre avansati si incepatori (p=0,017), intre incepatori si persoanele care nu au tras niciodata cu arcul (p=0,025) a fost semnificativ diferenta 200 de milisecunde dupa caderea clicker-ului. Activitatea MED si MFDS a tuturor subiectilor a fost semnificativ diferenta in timpul intervalului de dupa caderea clicker-ului. S-a stabilit ca arcasii au dezvoltat o strategie specifica a muschilor flexori si extensori ai antebratului, pentru a trage cu precizie sageata la tinta stabilita dupa caderea clickerului. Contractia activa a MED si relaxarea graduala a MFDS sunt parti intregrate ale strategiei de antrenament. Arcasii de elita prezinta un timp de reactie mai rapid la caderea clicker-ului decat incepatorii.

29

Clasificarea deprinderilor in tirul cu arcul

In timpul fazei de incordare, arcasul impinge arcul cu bratul intins sit rage coarda cu celalat brat. El isi pozitioneaza coarda pe fata atingind virful nasului, buzele, barbia si atingind astfel pozitia finala a fazei de intindere a arcului. In pozitia de intindere completa, arcasul trebuie sa indeplineasca mai multe obiective in acelasi timp. El trebuie in acelasi timp sa ochiasca tinta sis a dea drumul corzii, fara asi modifica pozitia de tragere. De aceeia, faza de eliberare a corzii trebuie sa fie echilibrata si foarte constanta, pentru a obtine rezultate intr-o competitie de tir cu arcul. In clasificarea deprinderilor in tirul cu arcul trebuie tinut cont de precizia miscarii de tragere cu arcul. Tirul cu arcul poate fi clasificat ca o deprindere motorie de finite, deoarece deprinderea in tirul cu arcul necesita folosirea grupelor musculare mici pentru a efectua tragere sau a elibera coarda. Arcasul trebuie sa reactioneze la stimulul de la cadera clicker-ului coordunandu-si muschii antebratului. El isi contracta extensorii si isi relaxeaza flexorii antebratului pentru a elibera coarda cu acuratete. Trebuie sa existe un echilibru intre muschii umarului si al spatelui. Deci, arcasu poate produce un echilibru intre tragere si impingere pentru a obtine rezultate. De acceia tirul cu arcul este considerat o abilitate de finite. A doua clasificare a oricaror deprinderi motorii este distinctia intre momentele miscarii. Asa cum am mentionat mai sus, aceasta distinctie se bazeaza pe punctul de inceput si punctual de sfarsit al deprinderii respective. Deprinderea in tirul cu arcul este o deprindere discreta, avand momente bine definite de inceput si de sfarsit. Exista un mod evident un interval intre stadiile tragerii.
30

Tragerea incepe cu tinere arcului si se termina cu eliberarea corzii sau cu urmarirea. Avand intervale fixes au puncte de inceput sau de sfarsit ale miscarii, acest sport intra in categoria celor discrete. Clasificare finala a oricaror deprinderi motorii se face in functie de stabilitate. Deprinderile in care mediul este stabil sau considerate deprinderi inchise, astfel spus individul detine controlul initierii miscarii. In tirul cu arcul, arcasii sunt liberi sa traga sagetile intr-un interval de timp si nu exista oponent sau alt factor de mediu care influenteaza in mod direct miscare de tragere. De aceea putem considera tirul cu arcul ca fiind o deprindere motorie inchisa. Totusi, conditiile meteorologice cum sunt vintul sau ploaia, pot fi considerate factori de mediu, ce afecteaza decizia arcasului, dar nu influenteaza in totalitate decizia arcasului de a initia miscarile de incordare si de eliberare a corzii. In concluzie, miscarile de tragere cu arcul pot fi considerate deprinderi motorii de finete, discrete si inchise. Putem defini termenul de invatare motorie ca permanenta schimbare in performanta unei deprinderi motorii, rezultand din practica sau experienta. In final, trebuie explicata adaugarea prefixului psiho. Acest termen inplica faptul ca performanta deprinderilor motorii implica mai mult decit doar activitatea musculara. Activitatea musculara reprezinta doar o manifestare exterioara care poate fi observata. In spatele acesteia este o operatie de control central, care supervizeaza nu numai comenzile musculare specifice dar si deciziile (de ce, unde, cand, cat de departe). Invatarea psihomotorie nu se refera doar la comportamentul observabil, ci este in mod vital legata de acele procese centrale de control, care produc si guverneaza acest comportament.

Clasificarea deprinderilor
Inainte ca un profesor sau un antrenor sa poata determina tipurile de starategii ale invatarii trebuie sa fie capabil sa identifice aceste deprinderi. Strategiile sunt diferite in functie de tipul deprinderii. De aceia, este foarte important ca aceasta clasificarea a deprinderilor sa fie determinate inainte de antrenament. Exista 3 sisteme importante de clasificare: 1. precizia miscarii 2. distinctia intre punctul de inceput si sfarsitul miscarii 3. stabilitatea mediului inconjurator
31

Fiecare din aceste sisteme tebuie vazute ca un tot unitar cu inceput si sfarsit, toate deprinderile motorii situandu-se undeva intre cele 2 extreme. Primul sistem de clasificare ia in considerare precizia miscarii. Cele 2 extreme ale sistemului sunt deprinderile grosieresi deprinderile de finete. Acelea grosiere necesita folosirea unor grupe largi de muschi ce stau la baza miscarilor. Exemplele sunt deprinderile fundamentale si sportive ca: mersul, alergatul, saritul, aruncatul, prinsul, lovitul si inotul. La cealalta extremitate se situeaza deprinderile de finete. Aceste deprinderi necesita folosire inor grupe mici de muschi pentru a realiza mescarea. Citeva exemple: scrisul, dactilografiatul sau cantatul la un instrument muzical. Al doile sistem de clasificare este bazat pe distinctia dintre punctul de inceput si sfarsitul deprinderii respective. Cele 2 extremitati ale acestei scale sunt: deprindere discreta si cea continua. Cea discreta este cea care are puncte bine definite de inceput si sfarsit. Exista in mod evident un punct de start si stop. Exemple: aruncarea unei mingi, aruncarea uni disc, tragerea unei sageti sau ciupirea unei corzi de chitara. La cealalta extremitate se situeaza deprinderea continua. Aceasta nu are puncte distincte de inceput si sfarsit si poate fi oprita in orice punct al executiei de catre individul care o executa. Exemple: alergatul, mersul pe bicicleta, patinajul sau mersul pe role. Deprinderile motorii seriale sunt acelea care necesita o serie de cateva deprinderi discrete: a canta o serie de note l pian, a dactilografia un cuvant sau a vslui o barca. Al treilea sistem de clasificare pleaca de la stabilitatea mediului inconjurator. Cele 2 extreme ale sistemului sunt: deprinderile motorii inchise si cele deschise. Deprinderile in care mediul este stabil sunt considerate inchise, astfel spus individual detine controlul initierii miscarii, cum ar fi in urmatoarele cazuri: bowling, serviciul la tennis, squash si volei, tragerea libera. Deprinderile motorii deschise sunt cele influentate de factorii exteriori, in care mediul inconjurator este instabil. Individual nu detine controlul initierii miscarii, ci este dependent de actiunea unui stimul extern, de ce le mai multe ori, un opponent. Exemple de deprinderi motorii dechise: contraserviciul la tennis, basket, baseball si apararea la football.

32

Teoria si metodica antrenamentului sportive

Antrenamentul sportiv ca proces de transformare i dezvoltare. Pregtirea sportivilor se desfoar orientat, sistematic, planificat, pe termen lung n scopul obinerii performanei. Transformarea la nivelul performanei nseamn mbuntirea cantitativ i calitativ a potenialului individual de performan al sportivului, care se manifest n concurs. Astfel interveniile din antranament acioneaz difereniat , n funcie de nivelul valoric i se adapteaz la capacitatea pe care o are sportivul. Transformarea n antrenament nseamn i dezvoltarea treptat, trecerea de la un stadiu la altul, ce implic modificri funcionale, structurale i psihice complexe, prin modul de combinare i prin varietatea n care sunt solicitate n competiii. De altfel transformrile ce se produc n organismul i psihicul sportivilor depesc nivelul unei adaptri la mediu, deoarece antrenamentul se aplic n ontogenez, valorific aptitudinile, pe care le dezvolt printr-un proces de nvare sui generis. Antrenamentul ca proces de adaptare. n dezvoltarea miestriei sportive o legitate important o reprezint fenomenul reaciei complexe a organismului asupra sarcinilor din antrenamentul sportiv. Activitatea sportiv are legtur profund cu procesele de adaptare ale organismului, n sens mai larg, n legtur cu antrenamentul i concursul.
33

n centrul ateniei stau n special *scopul adaptrii,ca dezvoltare a capacitii condiionale, coordinative i perfecionate tehnico-tactic ;*creterea potenialului motric n cadrul adaptrii pe termen lung i n concordan cu legile adaptrii. Antrenamentul ca proces de specializare. Antrenamentul sportiv se caracterizeaz prin specificitate, datorit specializrii morfo-funcionale a organismului n funcie de caracteristicile efortului competiional. Specializarea adaptrii se realizeaz mai ales la nivelul junioratului i este n strns legtur cu individualizarea pregtirii. Nu este exclus nici pregtirea multilateral, polivalent. Obiectivele antrenamentului sportiv Nu sunt identice cu cele ale educaiei, primind un aspect particular,caracteristic fiecrui subsistem al acestui fenomen social. La nivelul subsistemului sportului de nalt performan obiectivele sunt: Valorificarea maxim a aptitudinilor individuale, n scopul obinerii performanelor record i al clasificrilor sportive pe trepte superioare n ierarhia internaional. Educarea multilateral a personalittii sportivilor pentru a reprezenta cu cinste culorile patriei noastre n marile ntreceri internaionale i s constituie exemple pozitive prin ntregul comportament. Stimularea activittii creatoare a sportivilor n vedera gsirii i stabilirii unor noi modele de instruire,menite s asigure creterea calitativ a coninutului sportului respectiv. La nivelul subsistemului sportului de performan obiectivele sunt: Perfecionarea nencetat a aptitudinilor sportivilor de a se afirma pe plan naional i nternaional. Cultivarea dorinei de a se pregti continuu n aceast idee. La nivelul subsistemului baza de mas a sportului de performan obiectivele sunt: Pregtirea timpurie temeinic, gradat, ascendent a tinerelor talente conform cu exigenele sportului de performan. Stimularea tinerilor cu reale talente, cu perspective de afirmare n sportul de performan, pentru a-i desvri miestria sportiv.

34

 Educarea trsturilor de caracter i a voinei de a depi dificultile efortului fizic nervos implicat n competiiile menite s ierarhizeze valorile sportive. Cultivarea spiritului intreprinztor, a iniiativei, a imaginaiei, a capacitii de orientare independente n rezolvarea situaiilor ivite n antrenamente i concursuri. La nivelul subsistemului sportul de mas obiectivele sunt: Meninerea ct mai ndelungate a experienei competitive dobndit de masa larg a cetenilor n procesul E.F.S. i n activitatea sportiv, paralel cu sporirea indicilor de sntate i a capacitii de munc. Organizarea util, recreativ, diversificat a timpului liber, al maselor cetenilor, potrivit nclinaiilor i dorinelor acestora. Stimularea dorinei ( n special la tineri ) de a face parte i a se afirma n sportul de performan.

35

Psihologia tirului cu arcul

Antrenamentul mental Antrenamentul este o activitate dificil, de lung durat, cu intensitate mare care supune sportivii la eforturi deosebite, la regim sever de munc i via, la solicitarea ateniei, gndirii i imaginaiei, la exersarea ndelungat i dificil a deprinderilor tehnice i tactice. Munca pe care o depune sportivul pentru dezvoltarea calitilor motrice tehnice sau tactice, pentru perfectarea unor procese psihice sau nsuiri ale persoanei, presupune n primul rnd participarea lui contient; contiina reprezentnd formularea unor scopuri precise i mobilizarea de eforturi de voin pentru realizarea acestora. Exist scopuri ndeprtate, n acest caz atitudinea contient a sportivului se manifest prin perseveren, dorina de pregtire i elan afectiv; scopuri apropiate prin care se urmrete atingerea unei anumite performane, obinerea unei categorii de clasificare care stimuleaz, intensific voina, sporete efortul contient; scop imediat, manifestat n ndeplinirea sarcinilor concrete ale fiecrui antrenament, viznd elemente de tehnic i tactic care trebuie mbuntite, sporete interesul i atenia, precum i efortul voluntar n timpul antrenamentului. Interesul este legat de motivele activitii, de factorii emoionali, dintre care cel mai evident este satisfacia dat de reuita unui exerciiu sau aciuni, de obinerea unui rezultat pentru care s-a depus un mare efort de pregtire. Aceast satisfacie sporete ncrederea n forele proprii i constituie un factor dinamogen pentru activitatea urmtoare. Pe msur ce sportivul capt experien, interesul se manifest i sub alte forme, legate de cunoaterea teoretic a ramurii de sport, de studierea ei multilateral, precum i de cunoaterea propriei persoane i a particularitilor sale. Interesul poate fi considerat ca o form specific a motivaiei, o orientare selectiv i durabil a persoanei spre anumite obiecte, persoane sau anumite domenii de activitate. Existena interesului este o condiie principal n formarea atitudinii creatoare fa de activitate, manifestat prin tendina permanent spre perfecionare. Interesele pot fi clasificate dup mai multe criterii: pe baza preocuprilor preferate, de exemplu, interesul pentru automobilism, turism, not.
36

pe baza trebuinelor pe care le satisfac, adic pe baza motivaiei de care sunt susinute; se poate vorbi de interesul de cunoatere, interes pentru activitile de transformare, de creare, de organizare i conducere, interesul pentru producerea bunurilor materiale. n practicarea sporturilor, rolul formrii i dezvoltrii intereselor este foarte mare deoarece dobndirea succeselor n perfecionarea tehnic i tactic, n mbuntirea metodicii antrenamentului nu este posibil dect n condiiile n care li se dezvolt sportivilor interese largi i multilaterale fa de problemele specifice, n dezvoltarea lor, interesele pentru sport evolueaz, la fel ca i motivele, n raport de condiiile activitii i de influenele educative suferite de ctre sportiv. De la interesul situativ pentru activitatea propriu-zis se trece la interesul pentm ramur manifestat prin tendina de a cunoate diferite performane, cine le-a realizat, prevederile regulamentului de concurs etc, a oi la interesul pentru cunoaterea aprofundat a caracteristicilor tehnicii i tacticii, a metodicii de antrenament, a datelor din tiine biologice i pedagogice care contribuie la dezvoltarea ramurilor respective i la obinerea celor mai bune performane. Motivele i interesele pentru activitate se mpletesc strns, influenndu-se unele pe altele. Existena unor interese largi, multilaterale cu privire la activitatea sportiv determin existena i manifestarea unor motivaii superioare, cu caracter profund social. nelegerea rolului social al activitii sportive n epoca contemporan se mbin cu motivele i interesele corespunztoare care provoac, stimuleaz i susine activitatea intens depus de sportivi pentru ridicarea performanei la nivelul celei mai bune pe plan mondial. Indiferent de categoria sportivilor, antrenorul are obligaia de a stimula permanent interesul, de a nltura monotonia provocat de o munc uniforma i neinteresant, prin varierea exerciiilor, schimbarea condiiilor i partenerilor la antrenament, modificri de metodic, adaptarea coninutului pregtirii la particularitile individuale ale sportivilor. La aceasta este necesar s se adauge studiul fotografiei, kinogramei sau filmului i tehnica interpretrii care trebuie s fie procedee nu numai de antrenorului, ci ale fiecrui sportiv care aspir la rezultate nalte. Atenia- are un rol deosebit de important n nsuirea cunotinelor, principiilor i deprinderilor. Sunt situaii n care sportivii trebuie s fac eforturi mari pentru orientarea ateniei n marile concursuri unde lupta este nu numai cu adversarul dar, mai ales, cu propria emoie.
37

Posibilitatea de a fi atent tot timpul desfurrii ntrecerii (la box, lupte, scrim haltere), mai ales cnd lucreaz ore n ir, de a nu fi tulburat de ceea ce se petrece n afara probei la care particip, capacitatea de a restrnge cmpul ateniei prin reprezentarea vie a sarcinii imediate din concurs, nsuirea de a deplasa uor atenia de la o aciune la alta, sunt rezultate ale antrenamentului desfurat sistematic i tiinific. Imaginaia: Pregtirea sportivului pentru concurs se proiecteaz pe fondul aciunilor viitoare, att proprii ct i ale adversarului. O pregtire lipsit de imaginaie duce la rutin. Pregtirea pentru concurs presupune anticiparea inteniilor adversarului, elaborarea unor ci noi de a-1 surprinde prin elemente necunoscute de ordin tehnic i tactic, mascare propriei intenii. Unele procedee tehnice s-au constitui din prelucrarea original, imaginativ ale unor date ale experienei i studiului. Tendina permanent de a avea o rezerv de procedee tehnice i tactice face ca s se creeze, n timpul antrenamentului, noi forme i metode de pregtire. Dar, pentru c la antrenament nu se pot realiza toate situaiile din concurs, se recurge la scheme, la modele de aciune tehnice i tactice, urmnd ca sportivul s-i valorifice nivelul de creativitate n timpul competiiei. Un aspect particular al solicitrii imaginaiei este nvarea mental a exerciiilor. Aceasta este posibil numai n condiiile unei bogate experiene motrice, att general ct i special; ea uureaz munca sportivului, ajutndu-1 s repete, n intervalul dintre dou antrenamente sau s-i menin un anumit grad de pregtire cnd este indisponibil pentru antrenament. Voina i eforturile ei sunt stimulate de motivaie, de dorina unei pregtiri adecvate pentru obinerea performanelor i, mai ales, de sentimentul responsabilitii. n antrenament se dezvolt perseverena, drzenia, curajul prin exerciii grele, chiar periculoase, prin rezolvarea unor sarcini date. Prin folosirea ntrecerilor, n antrenament se cultiv emulaia, prin ridicarea tonusului afectiv, prin apelul la sentimentul responsabilitii. Voina este mobilizat n dezvoltarea atitudinii combative, acea atitudine care reflect dorina de lupt, de nvingere a obstacolelor, de a spori capacitatea de lupt.

38

Rolul proceselor de cunoastere rationala (memorie, atentie, gamdire si limbaj) in invatarea motrica a sportivului. Memoria Memoria implic cultivarea reprezentrilor simbolice ale deprinderii care servesc drept modele interne pentru aciuni ulterioare. Activitile care ajut la dezvoltarea unor astfel de reprezentri interne, n special codurile verbale sau simbolice pot mbunti nvarea. Memoria este activitatea de fixare, pstrare i reactualizarea a experienei cognitive i afective trecute. n educaia i activitatea sportiv ea este solicitat i se manifest n urmtoarele ipostaze: memorarea micrilor asigur execuia corect i, ca urmare, posibilitatea formrii unor deprinderi corecte;

memorarea propriilor micri ct i a acelor efectuate n scop didactic sau a acelora exprimate n limbaj terminologic;

urmrete mersul dezvoltrii reprezentrilor corespunztoare de la reprezentarea schematic a micrii la cea clar, integral. Pentru o memorare urmtoarelor condiii: eficient este necesar respectarea

nelegerea exerciiului pe baza sau pentru formarea unor reprezentri corecte a acestuia; orientarea ateniei spre perceperea micrilor proprii i a situaiilor activitii concrete, nsoit de relatarea verbal;

Observaie.Performant repetarea exerciiilor pn la automatizarea micrii. fixarea materialului cunoate urmtoarele etape:
39

 fixarea iniial: prin repetare se verific corectitudinea reprezentrilor motrice ce stau la baza obinerii celei mai mari clariti i precizii a execuiei; faza secundar: repetrile se fol. pentru completarea eventualelor goluri, omisiuni sau corectarea micrilor inadecvate; faza final reprezint antrenamentul propriu-zis ce fixeaz n memorie forma exact a exerciiilor. Cerinele psihologice ale unei adecvate nsuiri a exerciiilor motrice presupun antrenarea urmtoarelor aciuni: reprezentare exerciiului cu pronunarea mental a execuiei i folosirea autocomenzilor; exercitarea exerciiului cu folosirea autocomenzilor;

relatarea, autoaprecierea executrii exerciiului;

formularea sarcinilor pentru ncercarea urmtoare. Cauzele erorilor n nvarea motric Greelile de selectare i/sau de execuie a unui program motric pot s apar n fiecare din cele trei stadii de nvare a deprinderilor, mai rar n stadiul" intermediar fa de cel iniial i mult mai rar n stadiul avansat fa de celelalte stadii anterioare. Cnd sportivii execut deprinderile n antrenament sau n competiii, acetia se gndesc, deciznd, cum trebuie s reacioneze la aciunile adversarilor. A se gndi la ceea ce se ntmpl i a decide ce trebuie fcut presupune utilizarea memoriei de scurt durat. Memoria de scurt durat este folosit n timpul competiiilor pentru luarea unor decizii i pentru stabilirea strategiei de joc. Pe msur ce sportivii progreseaz, de la stadiul iniial la stadiul avansat, tot mai multe informaii sunt transferate din memoria de scurt durat n cea de lung durat. Scurgerea unei perioade prea lungi ntre antrenamente este un motiv cure j determin instalarea uitrii, critice n cazul n care deprinderile implic elemente cognitive eseniale. O alt cauz
40

care genereaz uitarea modului de execuie a deprinderilor nvate anterior este determinat de faptul c alte micri nvate interfereaz cu selectarea programului motric din memoria de lung durat sau, tot ele, slbesc programul motric nmagazinat. n situaiile competiionale, memoria de scurt durat i cea de lung durat interacioneaz n mod pozitiv. Informaiile ajung n memoria de scurt durat prin intermediul receptorilor senzoriali, utiliznd aceste informaii pentru luarea de decizii i pentru selectarea unui program motric. n acest fel, sportivul: -recapituleaz i repet ceea ce vede, aude i exerseaz;grupeaz i codific informaiile pentru a-i consolida puterea s memorare mbogindu-i experiena, motric. Deoarece adulii au experien motric, neleg diferitele micri put d s le execute cu antrenament redus sau chiar fr. Dac sunt expui la micri diferite, sportivilor le va fi mai uor s-i integreze aceste experiene motrice n memorie. Strategiile trebuie adoptate astfel nct ele s consolideze memoria de scurt durat i cea de lung durat a sportivilor, folosind diferite posibiliti de consolidare a cunotinelor: subliniind punctele cheie ale nvrii prin intermediul unor explicaii clare i concise i prin demonstraii; stabilind legturi ntre deprinderile noi i cele nvate anterior; fracionnd deprinderile n pri i combinnd metodele de exersar integral i parial a unei deprinderi; apelnd la definiii i instruciuni premergtoare antrenamentului; verbale

exersnd deprinderile n condiii de suprasolicitare n caz c sportivii vor fi obligai s le execute n astfel de condiii;

prevenind procesul de uitare.

41

Atenia Atenia este activitatea de orientare i concentrare a proceselor cognitive asupra anumitor obiecte sau fenomene ale realitii nconjurtoare. Ea, poate fi: 1.involuntar- n cazul n care nu este stabilit anterior un scop cognitiv i este provocat de particularitile excitanilor externei i de starea celulelor corticale; 2.voluntar presupune anticiparea scopului i mobilizarea unui efort voluntar pentru atingerea acestuia. Meninerea acestui tip de atenie este favorizat de: interesul constant fa de activitate;

caracterul de noutate al diferitelor componente ale activitii;

3.

caracteristici ale ambianei (luminozitate, spaiu).

postvoluntar - rezultat al exersrii de concentrare, randam. ei fiind superior datorita consumului energetic m. redus.

Calitile ateniei ce pot fi solicitate i valorificate n activitatea motric sunt: concentrarea, stabilitatea, volumul, flexibilitatea, distribuia. Un alt studiu ilustreaz c o concentrare intern, de scurt durat nu este potrivit pentru activitile ce solicit rezisten. Au fost studiate atlete care au realizat o sarcin de rezisten ( multe repetri) folosind dou tipuri de atenie: o concentrare de scurt durat, extern pentru senzaiile de kinestezice la picioare membrele inferioare i una de scurt durat, intern pentru o imagine. Concentrarea extern a fost mai eficient dect cea ilisociativ. Pennebaker i Lightner au demonstrat c distragerea a condus la o performan superioar n dou experimente: n primul experiment, sportivii exersnd pe o band rulant s-au concentrat pe propria lor respiraie; n al doilea experiment, sportivii au alergat mai repede ntr-o curs de-a lungul rii dect atunci cnd alergau pe o pist circular, aceeai distan. Cei din primul
42

experiment au reclamat mai puin oboseal cnd erau distrai dect atunci cnd se concentrau pe respiraia lor. Astfel, disocierea poate fi o strategie de atenie folositoare pentru unele sarcini, iar pentru altele asocierea. Diferenele individuale n ceea ce privete stilurile de atenie pot determina eficacitatea diferitelor strategii cognitive. Gndirea i limbajul n gndire se oglindesc nsuirile generale ale obiectelor i fenomenelor nsuirile i legturile dintre ele, nsuiri i legturi ce nu apar din primul moment n individualitatea senzaiilor sau percepiilor. Gndirea reflect realitatea n mod mijlocit, abstractizat i generalizat. Pentru a realiza acest lucru sunt implicate operaiile gndirii: analiza i sinteza comparaia abstractizarea generalizarea concretizarea. Produsul acestor operaii reprezint formele gndirii care sunt: noiuni judeci raionamente. Ele se exprim, se obiectiveaz cu ajutorul limbajului care devine, astfel forma materializat a gndirii. n acelai timp, limbajul reprezint i instrumentu gndirii (limbajul interior). Calitile gndirii sunt: caracterul critic supleea

43

 lrgimea, adncimea rapiditatea independena originalitatea flexibilitatea divergena, n practicarea exerciiilor fizice nu este suficient o simpl repetare a acestora dar este nevoie s se creeze situaii noi care s constituie stimulente pentru gndire, asigurndu-se, astfel, acestor exerciii un caracter larg aplicativ i efecte formative asupra calitilor gndirii. n timpul exerciiilor fizice, gndirea are ca scop principal aprecierea situaiilor i, n funcie de ele, conducerea uciunilor proprii. Uneori, n timpul activitilor fizice, gndirea modific metodele, mijloacele sau procedeele tactice de lupt dac situaiile cer acest lucru. Pentru a putea realiza scopurile i sarcinile specifice, gndirea practicanilor activitilor motrice trebuie astfel format, nct s i se dezvolte anumite particulariti: intuitivitatea: perceperea rapid i discriminarea situaiilor; operativitatea: acionarea imediat ce a sesizat o situaie nou i neateptat; caracterul activ: gndirea sportivului nu este contemplativ, ci se manifest n activitatea specific, o dirijeaz i o impune voinei de aciune; capacitatea de a rezolva rapid situaiile care presupune o reacie rapid, bazat pe cunotine tehnico-tactice anterioare ce i dau certitudinea reuitei. nsuirea noiunilor n nvarea exerciiilor fizice autocontrol atocomand nivel superior> nsuire contientizat > limbajul funcia de reglare funcia persuasiv

44

Motivatia activitatii sportivului Motivele activitii umane sunt forele interioare care stimuleaz activitatea declannd-o, susinnd-o i direcionndo; ele reprezint reflectarea subiectiv a trebuinelor i a condiiilor de via i de munc i dau individului energie n efortul de realizare a scopului. Trebuinele constituie sursa primar a aciunii, generate de dezechilibrul care apare n relaia dintre organism i mediu. A.Maslow realizeaz o spiral (piramid) a trebuinelor difereniindu-le, valoric pe apte trepte. Impulsurile reprezint manifestarea unei excitabiliti sporite a centrilor nervoi fa de anumii stimuli. Motivele pentru care tinerii practic numeroasele ramuri sportive sunt diferite dar majoritatea sunt legate de faptul c practicarea sportului ofer satisfaciile cele mai puternice i mai diverse. P. A. Rudik a sistematizat varietatea motivelor activitii sportive n motive directe i mijlocite. Motivele directe: sentimentul specific trit de sportiv i care const n satisfacia produs de activitatea muscular depus n timpul exerciiilor fizice care produc efecte dinamogene, mresc excitabilitatea scoarei cerebrale i, prin acesta, influeneaz asupra tuturor proceselor vitale, producnd stri afective pozitive; satisfacia estetic generat de frumuseea i ndemnarea n execuia diferitelor micri; aceast satisfacie apare, mai ales, n ramurile de sport ce se caracterizeaz prin armonia micrilor (not, patinaj, gimnastic, tenis, schi); tendina de a se manifesta curajos i hotrt n timpul exerciiilor dificile i periculoase; pe baza acestui motiv, tinerii i aleg ramuri sportive dificile (box, parautism, alpinism); elementele de concurs: ntrecerea este un stimulent pentru activitate, uneori urmrindu-se, n special, participarea, indiferent de rezultatul obinut; tendina de a obine recorduri sau performane de valoare. Mijloacele refacerii psihice a sportivului. O prim categorie este a cauzelor directe, fireti, nestresante, constituite din nsi efortul complex, psiho-fiziologic al sportivului n activitate. Acest efort se va repercuta asupra sferei intelectuale, n direcia funcionrii proceselor informaionale (vigilen, percepie, memorie, gndire, decizie) ca i asupra
45

sferei conative, prin reducerea capacitii de munc i, deci, a nerealizrii integrale a scopului propus. Consumul de energie psihic, oboseala va aciona ca un inhibitor al nivelului de aspiraie i, ca urmare, va determina o reducere a efortului pn la completa ncetare a acestuia. Mecanismul de aprare biologic i gsete, astfel, cunoscnd manifestrile consumului i deteriorrii psihice din timpul i din cauza activitii sportive de performan, pb la care se urmrete a se rspunde sunt: n ce msur aceste manifestri pot fi prevenite sau atenuate; dac s-au produs, pot fi refcute i n ce msur, total sau parial; exist o posibilitate de supracompensare a strii psihice, aa cum se prezint fenomenul n domeniul fiziologic Pornind de la acestea, mijloacele refacerii psihice se vor orienta spre: prevenirea unui consum psihic excesiv i a unei deteriorri prea mari a mecanismelor psihocomportamentale; refacerea rapid i complet; supercompensarea capacitii reglatorii psihice a sportivului. O prim categorie de mijloace este oferit de metodica pregtirii psihice a sportivului care are ca obiectiv creterea capacitii psihice a sportivului i a rezistenei la factorii perturbatori ai comportamentului. Realizarea unei bune pregtiri psihice a sportivului va constitui i suportul prevenirii sau atenturii deteriorilor. Asistena psihologic n care accentul este pus pe relaia antrenor- psiholog i sportiv, pe climatul psihosocial, pe climatul educogen i pe deprinderile de psiho- igien. Dac pregtirea psihologic este n mod deosebit activ, asisten-psihologic este defensiv urmrind, ns, formarea la sportiv a capacitilor de autoconducere i autoreglare. Climatul educogen reprezentat de competena antrenorului, stilul umanitar n exigen, respectul pt sportivi, tonul i limbajul com., individualizarea premierilor, a sanciunilor Metodele reglrii psihice prin factori externi, de natur psihoprofilactic i psihoterapeutic cuprind diferite forme de sugestie hipnoz, somn provocat, muzico-terapie etc. Ele se aplic individual sau n grup, fiind utilizate diferit, dup reactivitatea general a sportivului i n raport cu situaiile concrete.
46

Metode de autocontrol care psihotonic i tehnicilor de relaxare

aparin

antrenamentului

Concluzii
In aceasta lucrare au fost prezentate cateva notiuni de baza de nivel mediu si avansat in pregatirea tehnica in tirul cu arcul. Notiunile enumerate sunt esentiale pentru o mai buna initiere a unui sportiv pentru deprinderea si dinamizarea miscarilor in vedere obtinerii performantei. Pentru a putea aplica aceste notiuni este necesara o pregatire fizica, precum si o pregatire psihica adecvata. Aceste notiuni au fost culese de mine din diverse surse de documentare pe parcursul pregatirii mele in tirul cu arcul si mi-au fost de ajutor in aprofundarea tehnicii pentru obtinerea unor performante de inalt nivel.

47

Bibliografie
http://dev.dweb.ro/frta - Federatia Romana de tir cu arcul http://www.archery.org/ - International Archery Federation http://www.tircuarculoradea.ro Clubul sportive Redpoint Oradea Steve Elison Precision Archery Nicu Alexe Teoria si metodica antrenamentului sportive Sbastian Flute ABC-ul tirului cu arcul

48

Anexa

49

Liceul cu Program Sportiv Iasi Atestat la teoria pregatiri sportive 2011

Rolul pregatirii tehnice in antrenamentul Tirului cu arcul

Cordonator: Alexandrescu Mihai

50

Elev: Capra Ana-Maria