1.

Actele preparatorii
Actele preparatorii reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale, fiind acele acte efectuate in vederea realizarii laturii obiective a infractiunii pe care subiectul a hotarat sa o comita. Conditii pentru ca o activitate sa fie considerata act preparator: a. sa fie efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni; b. sa aiba existenta obiectiva; c. activitatea sa nu faca parte din elementul material al infractiunii, deci sa nu fie considerata act de executare; d. sa fie savarsita cu intentie directa; e. sa fie savarsita de insasi persoana care a luat decizia comoterii infractiunii. Tipuri (feluri) de acte preparatorii: 1. Dupa natura si continutul lor actele de pregatire se pot imparti in: 1.a) acte de pregatire materiala, care constau in: - procurarea, producerea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor necesare savarsirii infractiunii (achizitionarea de arme, procurarea de instrumente de efractie,procurarea de mijloace de transport, procurarea de materiale necesare - franghii, sacri, chei, substane otravitoare, etc.); - luarea masurilor necesare acoperirii faptei, ingreunarii descoperirii acesteia sau asigurarii beneficiilor rezultate din infractiune (se cauta locuri de ascundere a bunurilor, se aduc vehicule necesare transportului cadavrului rezultat din omor sau pentru fuga infractorului, etc) 1.b) actele de pregatire morala, care constau in: - culegerea de date si informatii cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa savarseasca infractiunea; - atragerea de complici si pregatirrea psihica impreuna cu acestia; - studierea de mijloace, tactici si strategii de comitere a infractiunii. Regimul penal al actelor preparatorii: Teza neincriminarii actelor preparatorii: Legiuitorul penal roman a adoptat acesasta teza pentru urmatoarele considerente: - echivocitatea marii majoritati a actelor de pregatire; - situarea acestora in afara actiunii tipice a elementului material;

- in raportul de cauzalitate actele de pregatire reprezinta doar conditii care nu pot genera niciodata rezultatul socialmente periculos; - lipsa lor de pericol social evident; - situarea in timp departe de rezultatul socialmente periculos. Exceptii de la regula de baza a neincriminarii actelor preparatorii, exista anumite exceptii in partea speciala a Codului penal, atunci cand legiuitorul a considerat ca anumite acte preparatorii creeaza un pericol social deosebit. Legiuitorul penal foloseste urmatoarea tehnica legislativa: a. actele preparatorii sunt asimilate tentativei si pedepsite ca atare la anumite infractiuni: - contra sigurantei statului: ex: art. 173, al.2, Cod penal: se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor . - lipsirea de libertate in mod ilegal: ex: art. 189, alin. ultim. C. penal: Constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii faptei prevazute la alin. (4). b. considerarea actelor preparatorii ca infractiune autonoma: - conform art. 255, al.(1) C. P.: promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile artate in art. 254, se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani ; - conform art. 285, C.P : fabricarea ori detinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate in art. 282-284 se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani .

2. Tentativa:
Conceptul de tentativa presupune o executare incompleta a faptei, adica o incercare de a savarsi infractiunea. Tentativa apare ca o forma imperfecta a faptei (deoarece nu s-a finalizat prin consumare), reflectand un dezacord intre latura subiectiva (intentia de a comite o fapta consumata) si latura obiectiva, adica ce s-a realizat efectiv. Tentativa este forma de infractiune care se situeaza in faza de executare a infractiunii, intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea rezultatului socialmente periculos. Clasificare: 1. Dupa gradul de realizare al actului de conduita interzis de lege: a. tentativa intrerupta ( sau imperfecta): - consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se produce. Cauzele intreruperii executarii intervin ulterior inceperii executarii si pot fi provocate: - de obiecte (defectarea instrumentelor de efractie); - de animale (aparitia cainilor care pun pe fuga faptuitorul); - de persoane (faptuitorul este surprins de un vecin sau de politie); - de modul de executare si mijloacele - tentativa este proprie cand mijloacele de executare sunt apte sa produca rezultatul, si improprie, cand aceste mijloace sunt insuficiente sau defectuoase sau faptuitorul nu are abilitatea necesara. b. tentativa terminata (sau perfecta): - consta in punerea in executare a hotararii de a savarsii o infractiune, executarea care a fost dusa pana la capat, dar rezultatul nu se produce. Deosebirea fata de tentativa imperfecta consta asadar in ducerea pana la capat a actului de executare, insa din motive independente de vointa faptuitorului, rezultatul nu se mai produce. Pentru aceleasi motive aratate la tentativa imperfecta, si tentativa perfecta poate fi proprie sau improprie, dupa cum actele de executare sunt apte sau sa conduca la producerea rezultatului. Tentativa proprie terminata este posibila numai la infractiunile asa zise materiale. La infractiunile formale (de pericol) odata cu executarea actiunii in intregime, fapta se consuma fara sa fie necesara producerea vreunei vatamari materiale.

2. Dupa cauzele care determina neproducerea rezultatului: a . tentativa proprie - apare in situatia in care mijloacele folosite de faptuitor sunt capabile sa produca efectul dorit, dar rezultatul nu se produce din cauze externe mijloacelor folosite; b. tentativa improprie - consta in punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea , executare care este realizata in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de locul unde faptuitorul credea ca se afla. In cazul tentativei improprii, cauzele care au detetminat neproducerea rezultatului nu sunt survenite (ulterioare) actului de executare, ci sunt anterioare acestuia, astfel ca ab initio mijloacele folosite sunt inapte sa produca rezultatul periculos. Tentativa este realativ improprie, intrucat mijloacele utilizate, analizate la modul ideal, ar fi apte prin natura lor sa conduca la rezultatul periculos, insa ele se dovedesc improprii in raport cu circumstantele actiunii respective. Aceasta este si motivul pentru care legiuitorul penal roman a incriminat tentativa relativ improprie. Tentativa absolut improprie este prevazuta in C.P. in art. 20,al. (3), care dispune ca nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorata modului cum a fost conceputa executarea. Tentativa absolut improprie se caracterizeaza prin: - punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea; - executarea care este dusa pana la capat, dar rezultatul nu se produce datorita modului gresit de concepere a infractiunii; Cauze: Imposibilitatea absoluta a producerii rezultatului urmarit se datoreaza: - inaptitudinii totale a mijloacelor folosite de a produce urmarea; - inexistentei absolute a obiectului infractiunii; - datorita modului absurd in care a fost coceputa executarea. Astfel, o tentativa este absolut improprie cand se incearca uciderea unei persoane cu vraji sau farmece ori dandu-i sa bea un pahar cu apa sau facand-o sa ingereze o substanta absolut inofensiva. De asemenea, exista tentativa absolut improprie si in cazul in care actiunea este indreptata impotriva unui obiect inexistent, cum ar fi incercarea de a fura un obiect care, intre timp, fusese distrus intr-un incendiu. 4

3. Incriminarea si sanctionarea tentativei

Conform art. 21, al. (1), C. pen. Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede expres aceasta. Asadar, tentativa constituie infractiune atunci cand este prevazuta expres de lege, intrunind toate trasaturile esentiale obiective si subiective ale acesteia - prevederea in legea penala, pericolul social, vinovatia. Legiuitorul penal roman a adoptat sistemul incriminarii limitate a tentativei, sistem numit si al diversificarii pedepsei, numai la infractiunile grave, unde si tentativa prezinta un pericol social ridicat. Astfel, conform art. 21, al. (2) C.pen. tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei. In cazul cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 25 de ani. Sanctionarea tentativei in cazul persoanei juridice: Conform art.21, al (3) C. pen. In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, redusa la jumatate. La acesta pedeapsa una sau mai multe pedepse complementare.

4. Desisterea si impiedicarea producerii rezultatului

Conform art. 22, C. pen. este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat ori a impiedicat, mai inainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului. Desistarea consta in atitudinea faptuitorului de a renunta de buna voie sa duca la capat executarea inceputa, desi exista posibilitatea reala de a continua, iar faptuitorul era constient de aceasta. Pentru ca faptuitorul sa beneficieze de prevederile art. 22, C. pen. este necesar: - sa existe un inceput de executare a faptei; - executarea faptei sa fie intrerupta inainte de realizarea elementului material al laturii obiective a infractiunii; - intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului. Impiedicarea producerii rezultatului: - consta in zadarnicirea din partea faptuitorului, de buna voie, a apritiei rezultatului faptei sale, dupa aceasta a fost realizata in intregime. Pentru ca faptuitorul sa beneficieze de prevederile art.22, C. pen., este necesar: - faptuitorul sa fi executat in intregime actiunea; - faptuitorul, dupa executarea faptei, sa impiedice producerea rezultatului sa fie facuta de faptuitor de bunavoie; - impiedicarea producerii rezultatului sa aiba loc mai inainte de descoperirea faptei. Impiedicarea producerii rezultatului este posibila numai la infractiunile materiale, ce presupun producerea unui anumit rezultat, nu si in cazul infractiunilor formale, in cazul carora starea de pericol se produce odata cu savarsirea infractiunii. Efectele desistarii si impiedicarii producerii rezultatului: Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire, de impunitate,ceea ce face ca faptuitorul care indeplineste conditiile celor doua institutii sa nu fie pedepsit nici macar pentru tentativa la infractiunea la care incepuse executarea sau impiedicase rezultatul. Conform art.22, al (2), C.pen daca doua acte indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.

5. Infractiunea continua
Este forma unitatii naturale de iinfractiune caracterizata prin prelungirea in mod natural a actiunii sau inactiuniicare formeaza elementul material al laturii obiective, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare. Exemple de infractiuni constinue: - furtul de curent electric (art. 208, C.pen); - portul nelegal de decoratii sau semne distinctive (art.241) - evadarea (art. 269); - detinerea ilegala de arme si munitii (art. 279); - abandonul de familie (art. 302); - dezertarea (art. 332). Mod de reglementare: Infractiunea continua presupune asadar o actiune sau inactiune care prin natura sa este susceptibila de prelungire in timp, desemnate in norma de incriminare prin cuvinte cum sunt: conducerea, detinerea, exercitare, functionarea, ramanerea, retinerea, purtarea, lipsirea de libertate etc.; actiunii sa inactiunii i se poate pune capat prin vointa faptuitorului, a autoritatii sau a altei persoane. Activitatea materiala prin care se realizeaza continutul infractiunilor continui poate aparea: - fie sub forma unei activitati cotinue, neintrerupte pe toata perioada desfasurarii ei, caz in care vorbim de infractiuni continue permanente, cum ar fi: detinerea in mod ilegal de arme; dezertarea, evadarea; - fie sub forma unei activitati susceptibile prin natura ei de intreruperi, de pauze firesti de executare, cum ar fi portul nelegal de decoratii si semne distinctive, caz in care reluarea activitatii infractionale se face in temeiul aceleiasi hoatarari. Regimul juridic al infractiunii continue In functie de momentul epuizarii infractiunii continue, sunt incidente o serie de institutii de drept penal, cum ar fi: - aplicarea legii penale in timp; - incidenta actelor de clementa; - curgerea termenului de prescriptie a raspunderii penale;

- aplicarea legii penale in spatiu conform principiului ubicuitatii, fiind incidenta legea penala romana chiar daca numai o parte din infractiune sau rezultatul ei s-au produs pe teritoriul tarii; - stabilirea varstei faptuitorului, caz in care activitatea infractionala desfasurata inainte de implinirea varstei de 14 ani nu va fi luata in considerare.

6. Infractiunea deviata
Este forma unitatii naturale de infractiune caracterizta prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana pe de o parte, sau prin indreptarea actiunii - din eroare a faptuitoruluiasupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care vrea faptuitorul sa-l vatame, pe de alta parte. Modalitati de savarsire: Din definitie rezulta ca infractiunea deviata se poate comite in 2 moduri: a) aberratio ictus - prin devierea actiunii, datorita defectuozitatii sau gresitei manipulari a instrumentelor de catre faptuitor, spre un alt obiect sau o alta persoana. De exemplu, inculpatul s-a pregatit sa ucida partea vatamata cu o solutie otravitoare aplicata pe o napolitana, insa aceasta a fost consumata de un coplil de 5 ani care a decedat in urma intoxicatiei. b) error in personam - prin devierea actiunii, datorita erorii in care se afla faptuitorul cu privire la obiectul sau persoana asupra carora urma sa actioneze. De exemplu, infractorul ucide pe o alta persoana decat cea vizata, sau dorind sa sustraga un bun al unei persoane, sustrage bunul altei persoane, din eroare. In aceste situatii, rezultatul infractiunii deviate este unul singur, si anume infractiuni vatamarea reala produsa. Legiuitorul nu a considerat cae s-ar produce doua infractiuni, una sub forma tentativei fata de obiectul sau persoana vizata initial, si una consumata prin devierea actiunii. Cazurile infractiunilor contra persoanei In doctrina, s-a sustinut ca in materia infractiunilor contra persoanei, atat in cazul erorii asupra persoanei cat si in cazul devierii actiunii din greseala, nu ne aflam in fata unei unitati infractionale, ci a doua infractiuni: - tentativa la infractiune vizata initial si infractiunea consumata realizata cu intentie indirecta prin deviere (ex: infractorul a dorit impuscarea unei persoane, insa ori a identificat-o gresit, ori a tras aiurea, ori aceasta s-a ferit, va exista deopotriva omor cu intentie indirecta sau ucidere din culpa fata de victima, pe de o parte, si tentativa la omor comisa cu intentie directa fata de cel vizat initial, pe de alta parte)

7. Infractiunea continuata:
Conform art. 41, al. (2), C.pen. infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la intervale diferite de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni . Ceea ce este caracteristic infractiunilor continuate este existenta unei pluralitati de acte care ar putea constitui tot atatea infractiuni autonome, insa prin vointa legiuitorului ele sunt reunite in continutul unei singure infractiuni, realizate pe baza aceleiasi rezolutii infractionale. ex: furtul de componente electronice dintr-o fabrica, piesa cu piesa; furtul de mezeluri dintr-o carmangerie, etc. Conditiile infractiunii continuate: a) unitate de subiect activ - o activitate infractionala poate fi efectuata prin acte repetate numai daca exista identitatea faptuitorului de-a lungul intregii activitati. - unitatea de subiect activ nu se reduce la o singura persoana, conditia fiind indeplinita si daca exista mai multe persoane care actioneaza in temeiul aceleiasi rezolutii infractionale; persoanele participante pot avea deci calitatea de autor, investigator sau complice, realizand concomitent si forma participatiei penale; b) pluralitatea de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale diferite de timp Intrucat legea nu prevede durata acestor intervale, revine instantei de judecata sarcina de a aprecia, pe baza probelor administrate, daca actele respective fac parte sau nu din continutul infractiunii continuate: - daca intervalele dintre actele de excutare sunt prea mici, infractiunea poate fi simpla; - daca intervalele sunt prea mari, infractiunile respective pot deveni autonome si se va angaja raspunderea pentru concursul de infractiuni. c) unitatea de rezolutie infractionala Este o conditie de ordin subiectiv si reprezinta: - criteriul de reunire a actiunilor sau inactiunilor intr-o infractiune unica (prin vointa legiuitorului); - precum si criteriul de diferentiere intre infractiunea continuata si concursul de infractiuni. Intrucat urmeaza sa se efectueze mai multe acte in temeiul unei rezolutii infractionale unice, infractorul actionand cu prevederea (anticiparea) rezultatelor urmarite, infractiunea continuata este posibila numai la infractiunile savarsite cu intentie.

10

Unitatea de hotarare infractionala presupune reprezentarea initiala de catre faptuitor a activitatii materiale a laturii obiective a infractiunii, insa este posibil ca actele efectiv realizate sa fie diferite, rezultat al unor imprejurari de moment, fapt care nu afecteaza caracterul unitar al hotararii infractionale. Criterii de apreciere: In concluzie, pentru stabilirea unitatii de rezolutie infractionala, organele judiciare vor tine seama de: - unitatea obiectului material asupra caruia s-a actionat; - de locul si timpul comiterii actelor; - de partea vatamata prin activitatea infractionala; - de identificarea mijloacelor ori modului de savarsire a actiunilor; - de unitate de scop si mobil. d) unitate de continut juridic: - art. 41, al (2), teza finala, C.pen., cere ca actiunile si inactiunile savarsite sa prezinte continutul aceleiasi infractiuni. Unitatea de continut la care se refera dispozitiile art.41, al. (2), C.pen., nu este afectata de faptul ca unele din actiunile savarsite de inculpat sunt susceptibile de incadrare in textul care prevede infractiunea de baza, iar altele in textele ce prevad diferite forme calificate ale acesteia. Conditia este indeplinita si daca unele acte se comit sub forma tentativei, sau sub forma unor modalitati alternative reglementate de norma de incriminare.

11

8. Infractiunea complexa
Infractiunea complexa este reglementata si definita legal in art. 41, al. (2), C.pen, care dispune ca infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element sau circumstanta agravanta, o actiunea sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala. Legatura de la mijloc la scop : - aceasta dobandeste caracter complex intrucat valorile sociale periclitate sunt de natura diferita, insa intre ele exista o legatura de la mijloc la scop: >>omorul asupra 2 sau mai multe persoane (art. 176, lit b) C. pen.) >>violul (art.197) absoarbe si violentele exercitate pentru constrangerea victimei; >>talharia reuneste infractiunile de furt si de vatamare corporala. Obiecte juridice diferite - reunirea se face in considerente de politica penala si tehnica legislativa, pentru o sanctionare mai eficienta a unor fapte care se incadreaza intr-o legatura cauzala directa cu urmarile produse - periclitarea prin acelasi complex de fapte a mai multor valori distincte, de unde si gradul mai ridicat de periculozitate al faptei si faptuitorului. Din definitia legala rezulta ca actiunea sau inactiunea, care constituie prin ea insusi o fapta prevazuta de legea penala, se poate prezenta: - fie sub forma unui element ce reprezinta continutul unei alte infractiuni, dand nastere infractiunii complexe forma tip; - fie sub forma unei circumstante agravante ce reprezinta continutul unei alte infractiuni, dand nastere infractiunii complexe varianta agravanta. a) infractiunea complexa forma tip - se caracterizeaza prin aceea ca in constinutul ei intra ca element o actiune sau o inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni; - se poate comite numai cu intentie; - ex: talharia - formata din 2 infractiuni distincte - furt si amenintare,etc b) infractiunea complexa ca varianta agravanta - se caracterizeaza prin aceea ca in continutul sau intra ca un element agravant o actiune sau o inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni; - se poate comite atat cu intenti cat si cu praetenintentie; - ex: lipsirea de libertate in mod ilegal (art. 189, C. pen)

12

Natura juridica a infractiunii complexe - infractiunea complexa nu are regim de sanctionare cu caracter general, ci un reglementat de norma penala cu caracter special. - nerealizarea sub raport obiectiv a continutului infractiunii complexe poate conduce la 2 situatii: a) calificarea faptei respective drept tentativa; b) punerea in discutie a autonomiei infractionale;

13

9. Infractiunea progresiva
Infractiunea progresiva este definita in doctrina penala ca fiind acea infractiune care dupa atingerea momentului consumativ corespunzator unei anumite infractiuni, fara interventia faptuitorului, isi amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave. Infractiunea progresiva este o forma a unitati de infractiuni intrucat infractiunea odata epuizata, rezultatulul ei absoarbe rezultatele anterioare mai putin grave, deci continutul infractiunii epuizate absoarbe continuturile infractiunilor anterioare care isi pierd astfel autonomia. Absorbirea se face prin vointa legiuitorului, fara a conduce la realizarea unui concurs de infractiuni format din infractiunile anterioare. Pentru a exemplifica infractiunea progresiva, ne rezumam la redarea prevederilor legale referitoare la lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, astfel: - conf. art. 180, C. pen. - Lovirea sau alte violente - Lovirea sau alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu inchisoarea de la 1 luna la 3 luni sau cu amenda. Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult de 20 de zile se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. - conf art 181 - vatamarea corporala - Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. - conf art. 182 - vatamarea corporala grava - fapta prin care s-a pricinuit intergritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Daca fapta a produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 10 ani. - conf art.183 - Lovirea sau vatamarile cauzatoare de moarte - Daca vreuna dintre faptele prevazute in art.180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani - conf art.185 - Provocarea ilegala a avortului - daca prin provocarea ilegala a avortului s-a cauzat femeii insarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la

14

10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi - in cazul vatamarii corporale din culpa (art. 184, C.pen), daca fapta a avut una din urmarile prevazute la art.182, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda (fata de o luna la 3 luni sau cu amenda). In cazul infractiunii progresive, avem asadar un moment al consumarii primei infractiuni, aceasta putandu-se realiza atat cu intentie cat si din culpa, dupa care intervine o perioada a amplificarii rezultatului initial, aceasta realizandu-se cu praetenintentie, conditiile infractiunii progresive fiind indeplinite odata cu epuizarea ultimului rezultat, moment in functie de care sunt incidente institutiile de drept penal, asa cum am aratat.

15

10. Infractiunea de obicei

Prin infractiune de obicei se intelege infractiunea care se savarseste prin repetarea faptei incriminate de un numar suficient de ori, pentru a se deduce caracterul de obisnuinta al faptuitorului in activitatea infractionala respectiva. Infractiunea de obicei se deosebeste de infractiunea continuata prin actele de executare, care realizeaza continutul infractiunii doar daca sunt repetate de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta (indeletnicirea) infractorului, pe cand la infractiunea continuata, fiecare act de executare realizeaza continutul infractiunii in temeiul aceleiasi rezolutii infractionale. De aici si imposibilitatea infractiunii de obicei de a fi comisa din culpa (ci numai cu intentie), in coautorat sau sub forma tentativei. Exemple de infractiuni de obicei: - cersetoria (art. 326 - C.pen) -fapta persoanei care, avand capacitatea de a munci, apeleaza in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor material, se pedepseste cu inchisoare de la 1 luna la 3 ani - vagabondajul (art. 327) - prostitutia (art.328, C.pen) - fapta persoanei care-si procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani - jocul de noroc (art. 330, C.pen) - Organizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc pentru public, fara autorizare, fara autorizare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza organizarea sau ingaduirea in mod obisnuit a jocurilor de noroc, intr-o casa particulara, in scopul de a realiza foloase materiale.

16

11. Concursul de infractiuni : definitie si clasificare:

Conform art. 33, lit. a) C.pen, ca forma a pluralitatii de infractiuni, exista concurs de infrectiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. De asemenea, exista concurs de infractiuni cand o actiune sau o inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni (art. 33,lit. b) C.pen). Clasificare : Concursul de infractiuni este cunoscut in docrina penala sub 2 forme: A) concursul real; B) concursul formal; A) Concursul real - este reglem in C.pen alcutual in art.33, lit a) : cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, inainte de a fi condamnata definitv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs de infractiuni chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni. - cazuri de concurs omogen: Daca infractiunile savarsite sunt de aceeasi natura, exista concurs omogen, iar daca sunt de natura diferita, exista concurs eterogen de infractiuni. In practica judiciara s-a decis ca exista concurs omogen de infractiuni daca inculpatul, prin loviturile aplicate victimelor, a provocat moartea uneia dintre ele si ranirea grava a celeilalte (art 176, lit. b), C.pen); De asemenea, savarsirea a patru talharii in conditii asemanatoare a 4 persoane distincte, bunurile sustrase reprezentand proporietatea fiecareia din acestea, constituie concurs real de infractiuni de talharie. - cazuri de concurs eterogen: Constituie concurs eterogen de infractiuni aplicarea mai multor lovituri de cutit victimei de catre inculpat, pana ce aceasta a decedat, si sustragerea din locuinta ei a mai multor lucruri de valoare, dupa ce a constatat decesul victimei. De asemenea, constituie doua infractiuni distincte, aceea de incest si aceea de viol, deoarece raportul sexual a avut loc prin violenta, in concurs de infractiuni. Concursul real simplu, caracterizat prin lipsa unei legaturi obiective intre infractiunile savarasite de aceeasi persoana.

17

Concursul real calificat, este caracterizat prin existenta anumitor legaturi intre infractiunile savarsite de aceeasi persoana. a) conexiunea etiologica, care presupune astfel o legatura de la mijloc la scop, in sensul ca infractiunea mijloc este savarsita pentru a inlesni infractiunea scop; b) conexiunea consecventionala, care presupune o legatura de la cauza la efect, in sensul ca infractiunea cauza se comite pentru a acoperi, a ascunde savarsirea cauzei efect. B) Concursul formal art. 33, lit. b), C.pen. cand o actiune sau o inactiune, savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni In art .47, al (2), din Noul C. pen., definitia legala si expresa este exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni. Cazuri de concurs formal de infractiuni: - daca inculpatul comite o talharie folosind violenta impotriva unuo functionar care exercita autoritatea de stat si se afla in exercitiul functiunii; - daca inculpatul a trecut fraudulos frontiera romana intr-o tara vecina, concomitent cu violarea frontierei tarii vecine, etc.

18

12. Sisteme de sanctionare la concursul de infractiuni:

In doctrina si legislatiile penale sunt consacrate 3 sisteme de sanctionare a concursului de infractiuni: A. sistemul cumulului aritmetic; B. sistemul absortiei; C. sistemul cumulului juridic; A. Sistemul cumulului aritemetic Consta in stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune, dupa care pedepsele se totalizeaza, considerandu-se ca infractorul trebuie sa raspunda pentru toate infractiunile comise. Mentionam ca in conceptia actuala a C. pen., sistemul cumulului aritmetic nu este posibil, insa in proiectul Noului C.P., el este prevazut in art. 48, al (1), lit a), pct. (1), insa nu sub forma unei aditionari absolut aritmetice a pedepselor, ci o aditionare limitata. Astfel se arata ca daca pentru infractiunile din concurs s-au stabilit numai pedepse privative de libertate, se poate aplica o pedeapsa care reprezinta totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca pedeapsa rezultata sa poata depasi maximul general al pedepsei imediat superioare. B. Sistemul absortiei Presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru infractiunea cea mai grava care va absorbi pedepsele stabilite pentru celelalte infractiuni mai usoare. Intrucat pluralitatea de infractiuni determina in mod obiectiv necesitatea reactiei mult mai energice de sanctiune prin lege penala, sistemul absortiei aduce si mai multe neajunsuri acestei cerinte. Absortia pedepselor pentru infractiunile mai putin grave de catre pedeapsa pentru infractiunea cea mai grava are doua consecinte in mod cert cumulative: nepedepsirea infractorului pentru o parte insemnata a activitatii sale infractionale si totodata incurajarea acestuia in multiplicarea acestei activitati ilicite, simtindu-se la adapostul unei singure pedepse care le absoarbe pe celelalte. C. Sistemul cumulului juridic Avand in vedere neajunsurile sistemelor aratate anterior , doctrina si legislatia penala au propus un sistem intermediar, care apare ca un concept de sine statator, ca o autonomie

19

proprie. Acest sistem al cumulului juridic, a fost adoptat si de legiuitorul penal roman sipresupune 3 pasi: 1) stabilirea pedepselor corespunzatoare fiecarei infractiuni din concurs; 2) aplicarea pedepsei celei mai grave (etapa proprie sistemului absortiei); 3) adaugarea in functie de aprecierea instantei, la pedeapsa cea mai grea, a unui spor determinat din lege (etapa proprie sistemului cumului aritmetic).

20

13. Contopirea pedepselor in cazul concursului de infractiuni

Sistemul cumulului juridic cu spor facultativ in 2 trepte consacrat pentru sanctionarea concursului de infractiuni functioneaza indiferent daca infractiunile sunt judecate concomitent de aceeasi instanta, ori de instant diferite si la date diferite. Regulile speciale instituite e art. 36, C. pen. a) daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si art. 35. Judecarea ulterioara a unei infractiuni concurente va determina aplicarea unei noi pedepse rezultate, tinandu-se seama de aparitia acestei noi infractiuni, dupa aceleasi regului de la concursul de infractiuni. b) cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta. Regulile concursului de infractiuni se aplica si in cazul in care, dupa o hotarare de condamnare ramasa definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta. Se vor compara pedepsele stabilite si se va alege cea mai grea. c) deducerea pedepsei executate Daca infractorul a executat in totul sau in parte pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente. Deducerea pedepsei concurente se face din noua pedeapsa rezultata. d) comutarea pedepsei detentiunii pe viata Dipozitiile aplicate in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care condamnatul la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

21

14. Definitia si formele recidivei

Definitie: acea forma a pluralitatii de infractiuni care consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune. Clasificare: 1. dupa momentul savarsirii noii infractiuni, dupa condamnarea anterioara: a) recidiva postcondamnatorie - care presupune comiterea unei noi infractiuni: - dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru infractiunea anterioara; - mai inainte de executarea in intregime a pedepsei pronuntate pentru acea infractiune. b) recidiva postexecitorie - care presupune savarsirea unei noi infractiuni: - dupa executarea pedepsei; - dupa stingerea executarii pedepsei prin gratiere, prescriptie, pronuntate pentru infraciunea anterioara. 2. dupa natura infractiunilor: a) recidiva generala - cand existenta ei nu este conditionata de natura infractiunilor comise, putand fi de natura diferita ori de aceiasi natura; b) recidiva speciala - cand existenta ei este conditionata de savarsirea unor infractiuni de acelasi fel, de aceiasi natura sau asemanatoare. In C. penal recidiva este generala. 3. dupa gravitatea condamnarii pentru prima infractiune a) recidiva absoluta - cand existenta ei nu este conditionata de gravitatea primei condamnari, existand recidiva pentru o condamnare oricat de mica; b) recidiva relativa - cand existenta ei este conditionata de o anumita gravitate a condamnarii pronuntate pentru infractiunea anterioara; c) recidiva mare - este conditionata de existenta unei condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate; d) recidiva mica - presupune ca primul termen este format din mai multe condamnari la pedepse cu inchisoarea mai mici.

22

4. dupa timpul scurs intre executarea pedepsei pentru infractiunea anterioara si savarsirea noii infractiuni: a) recidiva permanenta - cand existenta acesteia nu este conditionata de savarsirea noii infractiuni intr-un anumit tremen; b) recidiva temporara - cand existenta ei este conditionata de comiterea noii infractiuni numai intr-un anumit termen de la condamnarea sau de la executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunea anterioara; 5. dupa locul unde s-a aplicat pedeapsa definitiva ce formeaza primul termen al recidivei: a ) recidiva nationala - cand condamnarea definitiva la pedeapsa inchisorii pentru infractiunea anterioara este pronuntata de o instanta romana; b) recidiva internationala - cand condamnarea definitiva ce formeaza primul termen al recidivei este pronuntata de o instanta straina; 6. dupa tratamentul sanctionator al recidivei: a) recidiva cu efect unic - presupune aplicarea aceluiasi tratament penal atat pentru infractorul la prima recidiva cat si pentru cel care a perseverat in recidiva; b) recidiva cu efecte progresive - presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare noua recidiva.

23

15. Recidiva mare postcondamnatorie

Este reglementata de art. 37,lit. a) C. pen. si exista atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an. Conditiile recidivei mari postcondamnatorii: a) existenta unei condamnari definitive la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viata; Din reglementare rezulta ca primul termen consta in existenta unei condamnari definitive la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni sau detentiunea pe viata. b) savarsirea din nou a unei infractiuni intentionatate, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an; Consta in savarsirea din nou a unei infractiuni intentionate, pentru care legeas prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Momentele in care poate fi comisa infractiunea : (art. 37, lit a),C. pen) a) inainte de inceperea executarii pedepsei - indiferent de aspectele procedurale care pot interveni pana ce pedeapsa se conseidera ca fiind executata; b) in timpul executarii acesteia - indiferent de regimul de detinere sau individualizare administrativa a executarii pedepsei; c) in stare de evadare - intrucat evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani, aceasta poate constitui al doilea termen al recidivei.

24

16. Recidiva mare post executorie

Recidiva mare postexecutorie este reglementata in art. 37, lit b) si exista atunci cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa indeplinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Conditiile recidivei postexecutorii : a) primul termen al recidivei mari post executorii il formeazao condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, pentru o infractiune intentionata. Pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni trebuie: - sa fi fost executata; - sa fi fost gratiata total sau restul de pedeapsa sa fi fost gratiat; - sa fi indeplinit termenul de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse. b) cel de-al doilea termen al recidivei mari post executorii consta in: - savarsirea din nou a unei infractiuni cu intentie; pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an

25

17. Recidiva mica:

Art . 37, lit. c) C. pen. reglementeaza atat recidiva mica post condamnatorie cat si recidiva mica postexecutorie. Recidiva mica va exista atunci cand dupa condamnarea la cel putin 3 pedepse cu inchisoarea pana la 6 luni (in cazul recidivei mici post condamnatorii) sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin 3 asemenea pedepse (in cazul recidivei mici post executorii) cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevedea pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Conditiile recidivei mici postcondamnatorii: a) primul termen al recidivei mici postcondamnatorii este compus din 3 condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, pentru infractiuni intentionate. Intrucat existenta celor 3 condamnari face posibila aplicarea prevederilor art. 36, C.Pen. privind contopirea pedepselor prntru infractiunile savarsite in concurs, sau a art. 40, C.pen, privind pluralitatea intermediara, aceasta modalitate a recidivei are un caracter teoretic si este rara intalnita in practica, motiv pentru care art. 50 al Noului C.pen numai prevede recidiva mica; b) al doilea termen al recidivei mici postcondamnatorii consta in: - savarsirea din nou a unei infractiuni cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an. Conditiile recidivei postexecutorii: a) primul termen al recidivei mici postexecutorii este format din 3 condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, pentru infractiuni intentionate: - pedepse care au fost executate, gratiate toatal sau restul de pedeapsa, ori s-a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei. b) cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca pentru orice modalitate a recidivei.

26

18. Tratamentul penal al recidivei

A. Sanctionarea recidivei postcondamnatorii Aplicarea pedepsei principale - este reglementata in art 39, al.(1), C.pen., care face trmiterea la sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, prevazut in concursul de infractiuni, fiind insa posibila aplicarea in a doua treapta a unui spor mai mare. Apicarea pedepsei principale in caz de recidiva ,are postcondamnatorie se face in functie de momentul savarsirii din nou a unei infractiuni, astfel: a) inainte de inceperea executarii pedepsei: - se stabileste o pedeapsa pentru actiunea savarsita ulterior (din nou); - aceasta se contopeste cu pedeapsa stabilita pentru prima infractiune, aplicandu-se regulie de la concursul de infractiuni; - se poate aduaga un spor in adoua treapta, adica la maximul special al pedepsei celei mai grele stabilite anterior, de pana la 7 ani; b) in timpul executarii pedepsei - calcularea restului de pedeapsa ce era executat se face de la data comiterii noii infractiuni, cand a luat nastere starea de recidiva post condamnatorie, si nu de la data hotararii de condamnare pentru aceasta infractiune. c) in starea de evadare - pedeapsa pentru primul termen - pedeapsa anterioara in redactarea legii - este formata din restul de pedeapsa ramas executat la care se adauga (se aduna aritmetic, se cumuleaza) pedeapsa stabilita pentru evadare; - pedeapsa pentru al doilea termen - pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior (in starea de evadare) ; - la maximul special al pedepsei celei mai grele se poate aduga un spor de pana la 7 ani; Aplicarea pedepselor complementare si a masurilor de siguranta : Se face potrivit regulilor de la concursul de infractiuni - art. 35, C. pen - la care se face expres trimitere, astfel: a) daca s-au stabilit mai multe pedepse complemantare de natura diferita, sau de aceeasi natura, dar cu continut diferit, aceasta se aplica alturi de pedeapsa inchisorii; b) daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea;

27

c) masurile de siguranta de natura diferita sau de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, luat ein cazul infractiunilor concurente, se cumuleaza; d) daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplica o singura data masura de siguranta cu data cea mai lunga; e) in cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura, luate conf art. 118, al. (1),lit a)-e), acestea se cumuleaza. Este vorba de bunurile supuse confiscarii speciale. Sanctiunea recidivei mari postexecutorii: Este reglementata in art. 39,al. (4) C. pen. in cazul recidivei prevazute in art. 37, al.(1), lit. b), se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pana la 10 ani, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult 2 treimi din maximul special. Sanctionarea recidivei mici : Se face dupa aceleasi reguli prevazute la recidiva mare (art.39,al (5), C.pen). In cazul recidivei mici postcondamnatorii, cand pedepsele ce compun primele termen nu au fost executate, acestea se contopesc dupa regulile prevazute la concursul de infractiuni (art. 34, C.pen) dupa care rezultanta se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru noua infractiune, dupa regulile prevazute pentru aplicarea pedepsei in caz de recidiva mare post condamnatorie. Descoperirea starii ulterioare de recidiva Este reglementat in art. 39, al. (6), C.pen : daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte de pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla in stare recidiva, instanta aplica dispozitiile referitoare la recidiva mare postcondamnatorie sau postexcutorie dupa caz.

28

19. Autoratul si coautoratul

Autoratul reprezinta foema de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala. Autor este cel care savarseste actiunea (inactiunea) prevazuta in norma incriminatoare, sigur in mod nemijlocit indiferent ca a comis-o cu intentie, culpa, a luat singur hotararea infractionala si nu a fost sprijinit la comiterea infractiunii de nicio persoana. Nu se poate sustine ca ea a savarsit fapta de autorat, fiindca nu exista participatie. Autoratul, ca forma de participatie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infractiunii ca instigator sau complice. Autoratul reprezinta o forma de participatie esentiala si necesara, fara de care celelalte forme de participatie - instigarea si complicitatea nu ar putrea exista. D.p.d.v. subiectiv, autorul trebuie sa actioneze intotdeauna cu intentie,la participatia proprie, iar in cazul participatiei improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie. Coautoratul reprezinta o forma de participatie in care, la comiterea unei fapte prevazute de legea penala, si-au adus contributia in mod nemijlocit doua sau mai multe persoane. Coautoratul nu necesita prezenta altor participanti, cum ar fi instigatori, participanti, dar si cand alaturi de coautori, la savarsirea faptei prevazute de legea penala au contribuit si participanti instigatori si complici. Coautorii sunt persoanle care au cooperat ocazional si in baza unei legaturi subiective, cu acte de executare (nemijlocit), la comiterea in comun a aceleiasi infractiuni. Coautorul presupune contributia a cel putin doua persoane la comiterea faptei prevazute de legea penala, aceste contributii reprezentand in fapt elementul material al laturii obiective a respectivei infractiuni. Actiunea coautorilor de executare nemijlocita a infractiunii nu trebuie sa fie identice, fiind necesar sa se completeze doar intr-o actiune unica. Legatura subiectiva poate interveni inainte sau in timpul actiunii; Legatura se poate stabili si in timpul executarii actiunii; Actiunea trebuie comisa impreuna sau in comun, adica persoamnele respective sa savarseasca actiunea care face parte din latura obiectiva a continutului infractiunii. In ceea ce priveste infractiunile complexe, se poate realiza foema de participatie a coautoratului prin acte de executare diferite, conform actiunilor care constituie elementul material al laturii obiective al infractiunii complexe.

29

Existenta coautoratului nu este influentata de momentul in care-si aduc contributiile coautorii la savarsirea faptei, de altfel contributia coautorilor la savarsirea faptei prevazuta de legea penala putand fi concomitenta sau succesiva. D.p.d.v subiectiv coautoratul - ca forma a participatiei proprii - presupune savarsirea actelor de executare de catre toti participantii cu aceeasi forma de vinovatie : intentie sau culpa. Infractiunile care nu pot fi comise in coautorat: a) infractiunile cu autor unic; b) infractiunile ce presupun inactiunea; c) infractiuni ce presupun existenta unui subiect calificat; d) infractiuni care se comit in persoana proprie.

30

20. Instigarea
Instigarea reprezinta acea forma a participatiei penale ce consta in fapta de a determina cu intentie, prin orice mijloace de catre o persoana numita instigator a altei persoane numita instigat, sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala (art. 25, C.pen.). Aceiasi formulare este folosita pentru a defini persoana instigatorului in art. 39 a Noului C.pen din 2004. Instigatorului ii apratine hotarea de a savarsi o fapta prevazuta de legea penala, hotarare pe care el o transmite altei persoane numita instigat, si care va savarsi infractiunea. Deoarece hotararea de a savarsi infractiunea apartine instigatorului, aceasta mai poarta numele de autor moral al infractiunii, deosebindu-l de instigat care este autorul material al infractiunii. In ceea ce priveste sanctionarea instigatorului, potrivit art. 27 C.pen instigatorul la o fapta pevazuta de legea penala savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractunii, precum si de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72, C.pen. Conditii : a) efectuarea unei activitati de determinare din partea unei persoane, instigator, fata de o alta persoana numita instigat. - determinarea inseamna o operatie de inoculare in constiinta instigatorului a hotararii de a savarsi o infractiune. - determinarea este si exteriorizarea intentiei instigatorului, manifestat prin indemn, incitare, reperezentand insusirea ideii de catre cel instigat, manifestata prin aceea ca hotaraste sa comita infractiunea la care a fost indemnat, imprejurare care reiese din aceea ca trece la execuatrea ei. - instigarea este prevazuta la toate faptele prevazute de legea penala, ca atare activitatea de determinare nu cunoaste restrangeri cu privire la infractiune. Activitate de determinare trebuie sa aiba loc in timp anterior hotararii de a savarsi o infractiune de catre autor. b) activitatea de determinare trebuie sa priveasca savarsirea unei fapte penale - daca cel instigat nu are calitatea ceruta de lege pentru a comite fapta prevazuta de legea penala la care este determinat, aunci se considera ca nu este indeplinita conditia de mai sus.

31

c) existenta legaturii subiective intre instigator si instigat - se realizeaza cand primul concepe comiterea unei fapte prevazute de legea penala si hotarastesa determine o alta persoana sa o savarseasca. d) instigatul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat sau sa fi realizat cel putin o tentativa pedepsibila Felurile instigarii: 1) Dupa forma de vinovatie cu care instigatorul savarseste fapta : a) instigare proprie sau perfecta - ce consta in stabilirea unei concordante sub raport subiectiv intre instigator si instigat >> instigatul trebuie sa savarseasca fapta cu vinovatie; b) instigare improprie sau imperfecta - se caracterizeaza prin lipsa coeziunii psihice intre instigator si instigat >> instgatul poate savarsi fapta din culpa sau fara vinovatie. 2) In functie de mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului sa savarseasca o infractiune: a) instigarea simpla - cand mijloacele folosite pentru a determina o persoana sa comita o infractiune sunt simple (rugaminti, indemnuri) b) instigarea calificata - cand pentru determinare unei persoanesa comita o infractiune se folosesc mijloace diferite (oferire de daruri, amenintari, exercitarea de presiuni) 3. Dupa numarul persoanelor ce desfasoara activitatea de instigare, se disting: a) instigarea cu un singur instigator; b) instigarea care presupune colaborarea mai multor persoane pentru a determina una sau mai multe persoane sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala; 4. In functie de numarul persoanelor fata de care se exercita activitatea de determinare se fac 2 deosebiri: - instigare individuala - activitateade instigare se desfasoara asupra unei singure persoane sau asupra mai multor persoane determinate; - instigare colectiva - cand instigatorul se adreseaza unui numar nedeterminat de persoane; 5. In functie de modul de actiune al instigatorului pentru a determina instigatul la savarsirea faptei prevazute de legea penala: a) instigare imediata - insigatorul se adreseaza direct, nemijlocit instigatuluila savarsirea faptei prevazute de legea penala b) instigare mediata - determinarea are loc prin intermediul altei persoane;

32

6. In functie de modul in care este comunicata ideea infractionala, putem deosebi: a) instigare explicita (deschisa), instigatorul expune in mod deschis scopul sau spre a convinge la savarsirea faptei pe instigat; b) instigare ascunsa (perfida), fiind ca instigatorul nu isi da in vileag rolul fata de instigat, astfel ca acesta din urma crede ca idee infractionala ii aprtine; 7. Dupa rezultatul obtinut in determinarea instigatului la comiterea faptei prevazute de legea penala, se deosebesc: a) instigare cu efect pozitiv, reusit - instigatorul reuseste sa il convinga pe instigat sa accepte hotararea de a savarsi infractiune; b) instigarea cu efect negativ - instigatorul nu a reusit sa il convinga pe instigat sa savarseasca infractiunea, ca atare nu sunt indeplinite conditiile instigarii, iar persoana ce a incercat determinarea nu poate fi considerata participant. 8. Dupa rezultatele urmarite prin instigare: a) instigarea poate fi determinata, cand se percizeaza infractiunea care urmeaza sa fie comisa; b) instigare nedeterminata, cand instigatorul, spre exemplu, ii spune instigatului sa faca ce stie pentru a procura banii, prin comiterea unei infractiuni.

33

21. Complicitatea
Conform art. 26 C.pen, compliceste persoana care, cu intentie ajuta sau inlesneste in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. - este de asemenea complice orice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chai daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita; Conditiile complicitatii: a) savarsirea de catre autor a unei infractiuni in forma consumata sau a unei tentative pedepsibile; b) savarsirea de catre complice a unor acte menite sa ajute, sa inlesneasca savarsirea infractiunii; c) actele de ajuor sau ilesniresa se realizeze numai cu intentie directa, indirecta sau chiar praetenintentie. Felurile sau modalitatiile complicitatii 1. Dupa natura ajutorului dat a savarsirea infractiunii: a) complicitate materiala - consta in efectuarea de acte de sprijin material, cum ar fi procurarea sau adaptarea mijloacelor necesare savarsirii faptei, oferirea de bunuri de bani in acest scop, crearea de conditii favorabilesavarsirii faptei, inlaturarea unor obstacole materiale; b) complicitate morala - consta in acte de sprijinire a savarsirii infarctiunii sub aspect psihic: indemnuri,sfaturi, procurarea de date, informatii, promisiuni, etc. 2. In functie de momentul in care se produce complicitatea: a) complicitatea anterioara - cunoscuta si sub denumirea de complicitate prin acte pregatitoare este contributia data inainte de savrsirea faptei; b) complicitatea concomitenta - sau complicitatea in acte de executare este contributia data in timpul savarsirii faptei; 3. In functie de activitatile menite sa contribuie la savarsirea infractiunii: a) complicitatea prin inlesnire sau ajutor; b) complicitate prin promisiune de tainuire sau favorizarea infractorului;

34

4. In functie de aspectul dinamic al contributiei : a) complicitate prin actiune (comisiva) - atunci cand complicele acorda ajutor prin actiuni ca: adunarea de informatii, oferirea de bani, procurarea de instrumente; b) complicitatea prin inactiune - complicele nu indeplineste anumite obligatii legale ca: neasigurarea pazei, lasarea deschisa a unor usi etc. 5. Dupa forma de vinovatie cu care autorul comite fapta a) complicitate proprie - cand autorul savarseste fapta cu intentie, caand se realizeaza coeziunea psihica intre complice si autor; b) complicitate improprie - cand autorul savarseste fapta din culpa sau fara vinovatie; Pedeapsa pentru complicitate: - potrivit art. 72, C.pen., complicele la o fapta prevazuta de legea penala savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor; - la stabilirea pedepsei se tine seama de contributie fiecarui participant la savarsirea infractiunii, precum si de criteriile generale e individualizare prevazute la art. 72, C.pen.

35

22. Participatia improprie

Participatia improprie sau imperfecta este forma de participatie la care persoanele participante care savarsesc in cooperare cu o fapta prevazuta de legea penala nu actioneaza cu aceiasi forma de vinovatie. Ceea ce deosebeste participatia proprie de cea improprie este imprejurareaca, pe cata vreme la participatia proprie toti participantii actioneaza de pe o pozitie subiectiva omogena, in cazul participatiei improprii ei actioneaza de pe pozitii subiective eterogene : cel care determinasau cel care ajuta actioneaza cu intentie, iar autorul actioneaza din culpa sau fara vinovatie. Modalitatile participatiei improprii 1. Dupa natura contributiei la savarsirea faptei prevazute de legea penala si in raport cu vinovatia celui care isi aducecontributia: a) modalitatea intentie si culpa - art. 31 alin. (1), C. pen - consta in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala; b) modalitatea intentie si lipsa de vinovatie - adica participarea cu intentie la o fapta savarsita autor fara vinovatie (art. 31 alin (2), C. pen); c) modalitatea culpa si intentie - adica participarea din culpa a o fapta savarsita de autor cu intentie; d) modalitatea lipsa de vinovatie si intentie - adica participarea fara vinovatie la o fapta savarsita de autor cu intentie; Pedeapsa in caz de participatie improprie - conform art. 31, C.pen determinarea, ilesnireasau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentrufapta comisa cu intentie.

36

23.Sanctionarea participatiei
Dreptul romanesc consacra P.pacificitatii pedepselor pentru toti art 27 c.p.instigarea si complicele se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta autorului.La aplicarea in concret se tine cont de contributiile fiecaruia si de circumstantele personale. Exceptie art.29 c.p.Instigatorul(in cazul in care nu s-a comis fapta penala)primeste o pedeapsa intre minimul general(15 zile)si minimul special al infractiunii la care a instigat.

24.Principiile raspunderii penale

1)Principiul legalitatii penale,un principiu fundamental al integritatii sistemului de drept penal,ceea ce face ca aceasta sa strabata si normele care reglementeaza raspunderea penala,este si un principiu de drept procesual penal ; 2)Infractiunea ca unic temei al raspunderii penale = unicul temei al declansarii raspunderii penale il constituie savarsirea unei infractiuni,trebuie verificat astfel daca fapta e prevazuta de legea penala,prezinta pericol social si e savarsita cu forma de vinovatie ceruta de lege.Orcine savarseste o infractiune trebuie sa raspunda penal de unde si calificarile in document a unui principiu inevitabilitatii raspunderii penale. 3)Principiu raspunderii penale personale = raspunderea in domeniul penal nu poate fi decat personala, nu exista raspundere in grup,in solidar,pentru fapta altuia,raspunderea penala nu se transmite,nu se mosteneste. 4)Principiul unicitatii raspunderii penale = conform acestui principiu,o persoana care a savarsit o infractiune nu poate fi trasa la raspundere decat o singura data.Raspunderea penala de conflict se stinge prin aplicarea si executarea unei sanctiuni de drept penal,moment in care intervine autorul de lucru judecatoresc. 5)Principiul individualitatii raspunderii penale = sanctiunea trebuie individualizata in functie de circumstantele obiective ale cauzei si de persoana faptuita.Etapele individualizarii raspunderii penale sunt : -individualizarea legala ; -individualizarea juridica ; -individualizarea administrativa.

37

6)Principiul prescriptibilitatii raspunderii penale = raspunderea penala trebuie sa intervina cu promtitudine pntru a fi eficienta.Trecerea in perioade considerabile de timp scade eficienta si chiar necesitatea constrangerii penale,intru-cat rezon sociala a faptuitorului se poate stinge.

25.Definitia si elementele principale ale inlocuirii raspunderii penale

Inlocuirea raspunderii penale = institutul juridic ce reglementeaza modul in care instanta se judecata,in cazul savarsirii unei infractiuni,inlocuieste raspunderea penala cu o raspundere extrapenala,sanctiune cu caracter administrativ,daca sunt indeplinite conditiile de lege,in scopul uneia mai eficiente si echitabile restabiliri a ordinii de drept. Elementele principale sunt : - legimitatea sociala = necesita sanctiunea eficienta a infractiunii ; - temeiul juridic = savarsirea unei infractiuni ; - inlocuirea raspunderii penale apare ca un mijloc de individualitate judiciara a raspunderii penale,prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.

38

26.Conditiile legale pentru inlocuirea raspunderii penale si sanctiunile aplicabile

Conditiile generale : - numai pentru infractiunile care prezinta un grad social scazut,reliefat printr-o pedeapsa prevazuta de lege de cel mult un an inchisoare sau amenda ; - ori in cazul unor infractiuni prevazute expres de lege,daca valoarea pagubei e redusa,iar paguba a fost reparata integral pana la pronuntarea hotararii ; - instanta apreciaza ca sunt suficiente data ca faptuitorul poate fi indreptat fara a i se aplica o pedeapsa ; - din atitudinea faptuitorului rezulta ca dupa savarsirea infractiunii rezulta ca acesta regreta fapta. Conditiile cu privire la infractiune : - pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de un an sau amenda ; - fapta savarsita,in continutul ei concret si in imprejurimile in care a fost savarsita,prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave ; - infractiune la care valoarea pagubei nu depaseste un anumit cuantum ; - paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pana la pronuntarea hotararii ; - sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi indreptat fara a i se aplica o pedeapsa. Conditiile cu privire la faptuitor : - faptuitorul trebuie sa regrete fapta comisa ; - faptuitorul sa nu mai fi fost anterior condamnat ; - sa nu i se fi aplicat de 2 ori sanctiuni cu caracter administrativ ; - daca a mai fost condamnat anterior,condamnarea sa fie data pentru unul din cazurile prevazute la art.38 . Sanctiunile = daca instanta de judecata apreciaza ca sunt indeplinitecumutativ conditiile referitoare la infractiune si infractor,poate dispune inlocuirea raspunderii penale cu una din urmatoarele sanctiuni administrative : a)mustrarea = atragerea atentiei faptuitorului asupra efectelor negative ale faptei pe acre a savarsit-o,urmata de recomandarea de a se obtine pe viitor ; b)mustrarea cu avertisment = presupune si avertizarea faptuitorului in cazul savarsirii unei noi fapte,urmeaza sa suporte o sanctiune mai severa ;

39

c)amenda de la 10 la 1.000 RON = abligarea faptuitorului la plata unei sume de banii intre 10 si 1000 lei noi,fiind cea mai grava dintre sanctiuni.

40

27. AMNISTIA

Amnistia este un act de clementa al Parlamentului, prin care din considerente socialpolitice si de politica penala se inlatura raspunderea penala pentru infractiuni comise anterior adoptarii legii de amnistie. In C.pen , amnistia este reglementata in art.119,conform caruia:"Amnistia inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita.Daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate,precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda incasata anterior amnestiei nu se restituie." Din definitia si reglementarea amnistiei, rezulta urmatoarele trasaturi: a)amnistia este un act de clementa b)amnistia este de competenta Parlamentului c)caracter general si obiectiv d)caracter obligatoriu e)invinuitul sau inculpatul poate cere continoarea procesului penal f)expresie a principiului simetriei formelor Criteriile folosite de legiuitor la acordarea amnistiei pot avea in vedere: a) indicarea expresa a textelor de lege care incrimineaza faptele ce sunt amnistiate; b)natura infractiunilor(infractiuni privind capacitatea de aparare a tarii savarsite de civili in timp de pace); c)gravitatea infractiunilor prin aratarea limitelor de pedeapsa ale infractiunilor ce vor fi amnistiate; d)calitatea infractorului(infractiunile savarsite de militari in timp de pace, lipsa antecedentelor penale); e)varsta infractorului(amnistierea infractiunilor savarsite de minori); f)prejudiciul cauzat prin infractiune. In doctrina penala se face deosebire intre diferite feluri ale amnistiei,in functie de mai multe criterii: 1.sfera de cuprindere; 2.conditiile in care este acordata; 3.momentul adoptarii legii de amnistie.

41

1. in functie de sfera de cuprindere, distingem: a) amnistia generala = priveste toate infractiunile savarsite pana la adoptarea legii de amnistie,indiferent de gravitate, natura sau sediul lor de incriminare; b) amnistia speciala = este acordata pentru anumite infractiuni determinate prin criterii legale,de regula in functie de natura si gravitatea infractiunilor sau de anumite calitati ale participantilor; 2. In functie de conditiile in care amnistia este acordata,distingem: a) amnistia neconditionata = este acordata fara indeplinirea vreunei conditii speciale; b) amnistia conditionata = cand incidenta acesteia este subordonata indeplinirii anumitor conditii referitoare la un anumit prejudiciu,la varsta sau calitatea infractorului; 3. In functie de momentul adoptarii legii de amnistie,distingem: a) amnistia inainte de condamnare = antecondamnatorie sau proprie; b) amnistia dupa condamnare = postcondamnatorie sau improprie. Amnestia antecondamnatorie are urmatoarele efecte: - inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita; - se aplica masurile de siguranta si masurile educative ; - nu este inlaturata raspunderea civila . Amnestia postcondamnatorie are urmatoarele efecte: - dupa interventia amnestiei,nu se mai pune in executare pedeapsa sau daca a inceput executarea pedepsei, aceasta inceteaza; - se elimina interdictiile,incapacitatile si decaderile stabilite de lege; - amenda deja incasata nu se restituie; - condamnarile pentru care a intervenit amnitia nu formeaza primul termen al recidivei; -condamnarile amnistiate nu impiedica aplicarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei pentru o infractiune ulterioara.

42

28. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE

Prescriptia raspunderii penale consta in stingerea raportului juridic penal de conflict, nascut prin savarsirea unei infractiuni,ca urmare a nerealizarii lui intr-un anumit termen prevazut de lege. Prin prescriptie se stinge raspunderea penala adica se stinge dreptul statului de a sanctiona infractorul si obligatia acestuia de a suporta consecintele sanctiunii. Conform art.122 C.P."prescriptia inlatura raspunderea penala.Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul infractiunilor contra pacii si omenirii. In C.pen., prescriptia este reglementata sub doua elemente: a) prescriptia care inlatura raspunderea penal, intrucat statul nu si-a exercitat dreptul de sanctionare in termenul prevazut de lege; b) prescriptia care inlatura executarea pedepsei,care are efecte diferite de prima forma,intervenind pentru neexecutarea pedepsei intr-un anumit termen.

43

29.CONDITIILE SI CAUZELE IN CARE ESTE NECESARA PLANGEREA PREALABILA

Pentru a determina tragerea la raspundere penala a infractorului, plangerea prealabila: - trebuie sa fie facuta de persoana vatamata; - la infractiunile anume desemnate prin lege; - cu respectarea conditiilor legale in ce priveste forma si continutul; - organul caruia urmeaza sa i se adreseze si - termenul in care poate fi facuta. Cazurile in care plangerea prealabila nu antreneaza punerea in miscare a actiunii penale sunt: a) persoana vatamata alege sa nu depuna plangere prealabila,chiar daca ar fi indreptatita la aceasta,conform legii; b) plangerea prealabila nu este introdusa de persoana vatamata,de un mandatar al acesteia sau de reprezentantul legal; c) niciuna din persoanele vatamate, in caz de indivizibilitate activa,nu depune plangere prealabila; d) impotriva niciuneia din persoane participante la savarsirea infractiunii, in caz de indivizibilitate pasiva,nu se depune plangere prealabila; e) nu sunt respectate conditiile de forma si de continut; f) este depasit termenul de depunere.

44

30. RETRAGEREA PLANGERII PREALABILE

In doctrina,retragerea plangerii prealabile a fost definita ca manifestare de vointa a persoanei vatamate printr-o infractiune, care dupa ce a introdus plangerea prealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale,revine si renunta,in conditiile legii,la plangerea facuta, mai inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare definitiva. Pentru ca retragerea plangerii prealabile sa produca efecte,ea trebuie sa fie facuta in anumite conditii si anume: a)trebuie sa fie o manifestare expresa a vointei persoanei vatamanede a renunta la plangerea facuta; b)trebuie sa fie totala si neconditionata, adica sa priveasca atat latura penala cat si cea civila a cauzei.

45

31. IMPACAREA PARTILOR

Impacarea partilor este intelegerea intervenita intre persoana vatamata si infractor de a pune capat conflictului nascut intre ei in urma savarsirii infractiunii,intelegere care, in anumite cazuri prevazute de lege, inlatura raspunderea penala a infractorului. In doctrina,impacarea partilor a fost definita ca un act bilateral de vointa, incheiat intre victima si faptuitor,prin care se urmareste incetarea procesului penal. Impacarea partilor este o manifestare de vointa prin care se pune capat,de fapt,raportului penal de conflict intervenit intre persoana vatamata si faptuitor, conflict care a capatat caracter judiciar prin interventia statului la plangerea prealabila a persoanei vatamate,pentru acele infractiuni la care actiunea penala se pune in miscare urmare a plangerii prealabile. Impacarea partilor nu infrange caracterul imperativ al normelor de drept penal si nici principiul obligativitatii si inevitabilitatii raspunderii penale,intrucat, asa cum am aratat,existenta unor infractiuni la care vatamarea interesului privat prevaleaza periclitarii interesului public,determina necesitatea elaborarii unor instrumente juridice prin care conflictul penal poate fi stins in functie de aprecierea partii vatamate. Impacarea partilor este o cauza care: - din punct de vedere al dreptului penal, inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila,in cazurile prevazute de lege; - din punct de vedere al dreptului procesual penal,impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale; - dispunandu-se fie incetarea urmarii penale, dispusa de procuror,la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu; -fie incetarea procesului penal,pronuntata de instanta in cursul judecatii. Impacarea partilor apare ca o cauza subsecventa plangerii prealabile la cele mai multe din infractiunile la care plangerea prealabila este prevazuta drept conditie de punere in miscare a actiunii penale,cu doua exceptii: - seductia = art.199 C.P.care poate fi cercetata si din oficiu; - violul = art.197 C.P. in cazul variantei tip a infractiunii,se pune in miscare la plangerea prealabila,fara ca legea sa prevada si posibilitatea impacarii partilor. Impacarea partilor este o conditie subsecventa plangerii prealabile,ea poate interveni numai daca si dupa ce plangerea prealabila a fost introdusa conform legii, astfel fiind lipsita de obiect, caci fara plangere prealabila la infractiunile pentru care aceasta este ceruta, nu se poate pune in

46

miscare actiunea penala. Impacarea partilor, pentru a conduce la inlaturarea raspunderii penale,trebuie sa indeplineasca anumite conditii: - sa intervina pentru cazurile prevazute de lege; - sa aiba anumite caracteristici speciale; - sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Caracteristicile speciale ale impacarii partilor sunt: - un act bilateral = intervine intre infractor si partea vatamata,spre deosebire de retragerea plangerii prealabile,care este un act unilateral; - personala = neputand fi realizata prin mandat special; - produce efecte in personam = numai cu privire la infractorul cu care victima s-a impacat,spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, care produce efecte in rem,cu privire la toti participantii; - totala = impacarea partilor este totala atunci cand are in vedere stingerea conflictului dintre parti atat in aspectul sau penal cat si civil; - definitiva = adica sa nu mai existe o cale de revenire asupra ei; - neconditionata = se impune repararea prejudiciului cauzat,instanta poate acorda un termen,in care infractorul sa repare prejudiciul iar apoi impacarea intervenita intre parti sa fie neconditionata; - expresa = ea nu poate fi dedusa din alte situatii sau fapte; - impacarea partilor poate intervenii oricand, dar nu mai tarziu de momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

47

32. SANCTIUNEA DE DREPT PENAL

In plan conceptual si al tehnicii de incriminare, sanctiunea apare asadar ca o creatie a legii, este corelativa dispozitiei si intregeste norma, iar in plan functional este mijlocul prin care imerativul penal isi atinge scopul de aparare sociala. Este unanim admis ca sanctiunile de drept penal reprezinta o institutie de baza a dreptului penal,care alaturi de institutia infractiunii si institutia raspunderii penale formeaza pilonii oricarui sistem de drept penal. Savarsirea infractiunii determina raspunderea penala,iar odata realizate conditiile raspunderii,se aplica sanctiunea. In ceea ce priveste caracterele sanctiunilor de drept penal, acestea decurg pe de o parte din principiile generale ale dreptului penal, pe de alta parte din specificul normelor de aparare sociala, astfel: a) ca o consecinta a principiului legalitatii sanctiunile de drept penal sunt prevazute in norme penale si se aplica ori se iau numai de catre organele penale; b) consecintele a valorii deosebite, superioare,a relatiilor de aparare sociala,sanctiunile de drept penal au un caracter coercitiv retributiv si represiv, d) sanctiunile de drept penal au ca scop prevenirea savarsirii de noi fapte periculoase.

48

33. DETENTIUNEA PE VIATA SI INCHISOAREA

Detentiunea pe viata consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vietii lui. Detentiunea pe viata este pedeapsa cea mai severa din legislatia penala actuala. In partea speciala a codului penal pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta: - pentru infractiunile grave contra sigurantei statului; - pentru infractiunile de omor deosebit de grav; - distrugerea calificativa,daca a avut ca urmare un dezastru; - tortura care a avut ca urmare moartea victimei; - pentru infractiunile grave contra sigurantei transporturilor; - nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive,daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane; - nerespectarea regimului materiilor explozive daca s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane; - pentru unele infractiuni grave contra capacitatii de aparara;-pentru unele infractiuni contra pacii si omenirii. Pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii de pana la 25 de ani pentru marea majoritate a infractiunilor foarte grave,oferind largi posibilitati deindividualizare judiciara,recurgerea la pedeapsa cu detentiunea pe viata facandu-se numai in cazuri extreme. Inchisoarea Inchisoarea este o pedeapsa principala, privativa de libertate si consta in lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea lui intr-un mediu inchis unde este supus unui regim de viata si de munca impus. continutul pedepsei inchisorii consta in izolarea condamnatului de societate, de familie, scoaterea acestuia din mediul sau de viata,pe o perioada determinata prin hotararea de condamnare si supunerea acestuia unui regim de viata ordonat, sever, pentru a determina o schimbare in constiinta si atitudinea sa fata de valorile sociale.

49

Limitele pedepsei cu inchisoarea sunt: a) limitele generale ale pedepsei inchisorii sunt prevazute intre 15zile si30 de ani; b) limitele speciale ale inchisorii sunt: -limita minima speciala este de o luna, limita ce poate fi coborata pana la minimul general de 15 zile in cazul retinerii circumstantelor atenuante si .......????? - limita maxima speciala de 25 de ani, care poate fi depasita pana la maximul general de 30 de ani,in prezenta cauzelor si circumstantelor de agravare. Pedepsele privative de libertate se executa in unul din urmatoarele regimuri: - regimul de maxima siguranta; - regimul inchis; - regimul semideschis; - regimul deschis; Regimul executarii pedepselor privative de libertate se bazeaza: - pe posibilitatea condamnatilor de a presta, cu acordul lor,o munca utila,daca sunt apti pentru munca - pe educarea condamnatilor ; - pe respectarea de catre acestia a ordinii interioare a locurilor de detentie; - pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca,disciplinati,si care dau dovezi temeinice de indreptare.

50

34. PEDEPSELE COMPLEMENTARE

Pedepsele complementare sunt sanctiuni specifice pentru anumite categorii de persoane sau fapte,completand scopurile pedepselor principale. Pedepsele complementare se aplica: - numai alaturi de o persoana pricipala; - pedeapsa principala alaturi de care se aplica pedeapsa complementara trebuie sa fie inchisoarea mai mare de 2 ani ; - aplicarea pedepselor complementare este obligatorie,atunci cand legea prevede in mod expres si este faculcica maine tativa,atunci cand hotaraste instanta; - se poate aplica cu privire la un anumit drep sau cu privire la toate drepturile; - instanta trebuie sa mentioneze in mod expres care dintre drepturi sunt interzise si pe ce durata.

35. DEGRADAREA MILITARA

Potrivit art.67 C.P."pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma. Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea mai mare de 10ani sau detentia pe viata. Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni savarsite cu intentie,daca pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5ani si de cel mult 10ani. pedeapsa complementara a degradarii militare este definitiva,pedeapsa constand tocmai in pierderea acestui drept.

51

36. APLICAREA LEGII PENALE LA MINORII

In stabilirea celor mai eficiente mijloace de prevenire si combatere a infrctionalitatii minorilor, un punct important de plecare il constituie stabilirea varstei de la care minorul poate raspunde penal, aceasta facandu-se in functie de rezultatele cercetarilor de ordin psihologic, pedagogic si criminologic. In codul penal roman, conform art.99, referitor la limitele raspunderii penale a minorilor, s-a prevazut ca "minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal." Legiuitorul prezuma in mod absolut ca minorul de pana la 14 ani este lipsit de capacitatea de a intelege semnificatia sociala a actiunilor si inactiunilor sale, discernamantul sau nefiind inca conturat. Minorul care are varsta intre 14si 16 ani raspunde penal,numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. Minorul care a implinit varsta de 16ani raspunde penal.Desi ca principiu minorul de peste 16ani raspunde penal, si aceasta prevedere este tot o prezumtie relativa, insa daca se constata lipsa acestuia, minorul nu va raspunde penal. In dreptul penal persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani sunt considerati minori.

52

37. OBLIGAREA LA TRATAMENT MEDICAL SI INTERNAREA MEDICALA

Obligarea la tratament este prevazuta in C.P. la art.133 si se aplica daca faptuitorul,din cauza unei boli ori intoxicarii croniceprin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate,poate fi obligat a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire. In conditiile in care faptuitorul are o stare psiho-fizica de genul celei prezentate mai sus care prezinta pericol pentru societate,acesta poate fi obligat sa se prezinte in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire. Aceasta masura de siguranta va putea fi luata in conditiile in care instanta apreciaza ca starea de pericol pentru societate poate fi indepartata numai prin aplicarea ei. Este necesar,totodata,ca instanta sa aprecieze ca masura tratamentului medical este necesara si suficienta pentru inlaturarea pericolului social (cum ar fi internarea). Obligarea la tratament medical poate fi luata numai daca se apreciaza ca sunt intrunite urmatoarele conditii: 1. faptuitorul sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala(nu are importanta daca este sau nu infractiune); 2. faptuitorul sa prezinte pentru societate, un pericol generat de boala sau intoxicare cronica prin alcool,stupefiante sau alte substante,in care se afla faptuitorul; 3. instanta de judecata sa aprecieze ca masura tratamentului va aduce la incetarea starii de anormalitate a faptuitorului care se va insanatosi si nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala. Internarea medicala Masura de sigurantaa internarii medicale este prevazuta in art. 114 C.P.si consta in internarea faptuitorului,care este bolnav mintal sau toxicoman si care se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate, intr-un institut medical de specialitate. Conditiile in care se poate lua masura de siguranta a internarii medicale sunt: 1.savarsirea unei fapte penale 2. faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol social. 3. aprecierea instantei.

53

Masura de siguranta a internarii medicale se ia pe o perioada nedeterminata si dureaza pana la insanatosirea faptuitorului sau pana in momentul in care se constata o ameliorare serioasa, putandu-se inlocui cu masura de siguranta a obligarii la tratament medical.

54

38. INTERZICEREA UNEI FUNCTII SAU PROFESII

Masura de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii este prevazuta in art.115 C.P.si se poate lua cand faptuitorul a savarsit fapta datorata incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropiu pentru ocuparea unei anumite functii,ori pentru exercitarea unei profesii meserii sau alte ocupatii. Ceea ce determina luarea acestei masuri este starea de pericol care decurge din inaptitudinea faptuitorului care exercita profesia,meseria sau ocupatia in indeplinirea careia savarseste fapta prevazuta de legea penala. Inaptitudinea faptuitorului se poate datora: - nepregatirii(ignoranta,lipsa de experienta) - incapacitati psiho-fizice(boala,infirmitate) - lipsa de cunostinte necesare, - nepasarii fata de regulile si de cerintele de care depinde buna desfasurare a activitatii. Conditiile in care se poate lua masura de siguranta a inerzicerii unei functii sau profesii sunt: 1. interzicerea unei functii sau profesii meserii sau ocupatii se poate lua numai fata de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala 2. fapta prevazuta de legea penala sa fi fost savarsita in exercitarea functiei sau profesiei 3. fapta savarsita se datoreaza incapacitatii,nepregatirii sau altor cauze care il fac impropiu pentru ocuparea unei functii 4. exercitarea acestor cauze creeaza o stare de pericol prin posibilitatea comiterii altor fapte in viitor 5. instanta de judecata trebuie sa aprecieze ca prin luarea acestei masuri de siguranta se inlatura starea de pericol social creata si se previna savarsirea de noi infractiuni.

55

39. EXPULZAREA

Masura de siguranta a expulzarii este prevazuta de art.117 C.P.si consta in scoaterea in afara teritorului tarii a cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza in Romania dar care a savarsit o infractiune pe teritoriul Romaniei,ramanerea acestuia prezentant pericol social. Cauza care impune luarea acestei masuri este periculozitatea cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie,care a savarsit o infractiune pe teritoriul Romaniei ce urmeaza a fi judecata de instantele de judecata romane. Conditiile in care se poate dispune luarea masurii expulzarii: a) expulzarea se ia fata de cetateanul strain sau fata de persoana fara cetatenie care nu are domiciliul in Romania; b) cetatenilor straini sau persoanea care nu are cetatenie a savarsit o infractiune care este de competenta instantelor penale romane. c) instanta de judecata apreciaza in functie de infractiunea savarsita,de personalitatea infractorului si de alte date ca ramanerea infractorului pe teritoriul tarii prezinta pericol social. Expulzarea se poate lua singura sau insotita de pedeapsa.In cazul in care expulzarea insoteste pedeapsa privativa de libertate aducerea la indeplinirea a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei.

56

40. CONFISCAREA SPECIALA

Masura de siguranta a confiscarii speciale este prevazuta in art.118 si consta in trecerea silita si gratuita in propietatea statului a anumitor bunuri ce apartin persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala,a caror detinere de catre faptuitor datorita naturii lor ori datorita legaturii acestora cu savarsirea faptei prezinta pericol social. Starea de pericol la care face referire textul legal decurge din detinerea unor lucruri care au legatura cu savarsirea infractiunii sau care ar putea fi folosite pentru savarsirea de fapte penale in viitor. Conditiile de luare a confiscarii speciale sunt: - confiscarea speciala se ia fata de persoana care a savarsit o infractiune. - confiscarea speciala se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu savarsirea infractiunii ori a caror detinere este contrara legii. - instanta de judecata sa aprecieze ca prin luarea masurii de siguranta a confiscarii speciale se combate starea de pericol care decurge din detinerea anumitor lucruri. Executarea masurii de siguranta a confiscarii speciale este prevazuta de codul de procedura penala unde se mentioneaza ca aceasta masura se poate lua si de catre procuror prin ordonanta,atunci cand dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale. Masura de siguranta a confiscarii speciale este definitiva si irevocabila.

57

41. DEFINITIA SI CATEGORIILE DE CIRCUMSTANTE ATENUANTE

Circumstantele atenuante reprezinta acele stari,situatii,imprejurari,anterioare, concomite sau subsecvente comiterii infractiunii,care releva o periculozitate atenuanta a faptei sau faptuitorului si trebuie sau pot duce la o pedeapsa mai scazuta. Clasificarea circumstantelor atenuante rezulta in: - circumstante legale = art.73 C.P."urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante; - circumstante judiciare = art.74 C.P."urmatoarele imprejurari pot fi considerate circumstante atenuante. Aprecierea acestor circumstante este asadar facultativa. Circumstantele atenuante legale sunt prevazute in art.73 C.P.: - depasirea limitelor legitimei aparari; - depasirea limitelor starii de necesitate; - provocarea.

58

42. DEPASIREA LIMITELOR LEGITIMEI APARARI

Aceasta circumstanta atenuanta,cunoscuta sub denumirea de exces scuzabil,este diferita de excesul justificat prevazut la art.44 alin3 C.P., in sensul ca in cazul depasirii limitelor legitimei aparari, ca circumstanta atenuanta, fapta este infractiune, dar pedeapsa va fi atenuanta. Depasirea limitelor legitimei aparari nu este cauzabila de tulburare sau de temere. Depasirea limitelor legitimei aparari este o circumstanta personala.

43. PROVOCAREA

Exista atunci cand infractiunea s-a savarsit sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, din partea persoanei vatamate,produsa prin violenta,printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava. Provocarea este o circumstanta personala. Conditii de existenta: - existenta unei anumite activitati de provocare din partea persoanei vatamate. - actul provocator al victimei sa determine o puternica tulburare sau emotie infractorului o surescitare nervoasa care ii rapeste acestuia posibilitatea de control asupra actiunilor sale, - sub stapanirea puternicei tulburari sau emotii infractorul sa fi savarsit infractiunea, - infractiunea sa se indrepte impotriva provocatorului. La aceste circumstante atenuante legale cu caracter general, putem adauga circumstanta atenuanta legala prevazuta in art.260"daca retragerea marturiei a intervenit in cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau in toate cauzele dupa ce s-a produs o hotarare sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase,instanta va reduce pedeapsa potrivit art.76.

59

44. CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE

Circumstantele agravante constau in stari, situatii,imprejurari,calitati,alte date ale realitatii exterioare continutului infractiunii anterioare concomitente sau subsecvente savarsirii infractiunii ce au legatura cu fapta infractionala ori cu infractorul si care reflecta un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. Circumstantele agravante legale sunt: - savarsirea faptei de 3 sau mai multe persoane imreuna; - savarsirea infractiunii prin acte de cruzime prin violenta asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public; - savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor; - savarsirea infractiunii pe temei de rasa,etnie,limba,religie,gen orientare sexuala, opinii, avere, varsta, etc - savarsirea infractiunii din motive josnice; - savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei; - savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.

60

45. PRINCIPALELE CONDITII PENTRU SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei este o masura dispusa de instanta de judecata prin hotararea de condamnare si are ca efect principal suspendarea executarii pedepsei in anumite conditii. Conditiile de acordare a suspendarii conditionate a exeutarii pedepsei sunt: a)pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amend,indiferent de natura infractiunii. b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni sau la pedeapsa amenzii,astfel de condamnari nu se iau in considerare si deci i se poate suspenda conditionat executarea pedepsei. c)se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

46. PRINCIPALELE CONDITII PENTRU SUSPENDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere este o forma speciala a suspendarii conditionate prin care condamnatul are si anumite obligatii speciale stabilite de instanta. Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sunt: a)pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 4 ani; b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an,afara de cazurile cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevazute in art.38; c)se apreciaza,tinand seama de persoana condamnatului,de comportamentul sau dupa comiterea faptei,ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru aceasta si,chiar fara executarea pedepsei,condamnatul nu va mai savarsi infractiuni.

61

47. DEFINITIA SI ELEMENTELE PRINCIPALE ALE LIBERARII CONDITIONATE

Liberarea conditionata reprezinta un mijloc de individualizare administrativa a pedepsei,ce consta in punerea in libertate a condamnatului din locul de detinere mai inainte de executarea in intregime pedepsei,cu indeplinirea a anumitor conditii si sub conditia ca panala implinirea duratei aceasta sa nu mai savarseasca alte infractiuni.

48. EXECUTAREA PEDEPSEI INTR-O INCHISOARE MILITARA

Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara reprezinta o modalitate speciala de executare a pedepsei inchisoarii, aplicata militarilor sau celor care au devenit militari dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Pentru a se putea dispune executarea pedepsei intr-o inchisoare militara,trebuie indeplinite urmatoarele conditii: a)calitatea de militar in termen: -executarea pedepsei intr-o inchisoare militara se poate aplica si celor care au devenit militari in termen dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare; -in cazul in care,inainte de inceperea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara,condamnatul a fost trecut in rezerva,pedeapsa se executa intr-un loc de detinere; -daca in timpul executarii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului,este liberal conditionat. b)durata pedepsei inchisorii aplicate care nu trebuie sa depaseasca 2 ani; c)hotararea instantei de judecata ca executarea pedepsei sa se faca intr-o inchisoare militara: -aplicarea acesteia este obligatorie atunci cand legea prevede expres acest lucru; -in celelalte cazuri instanta decide tinand seama de imprejurarile cauzei si de persoana condamnatului. Daca militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de intreptare,partea din durata pedepsei ca a mai ramas de executat se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat in mod deosebit,reducerea poate depasi o treime,putand cuprinde tot restul pedepsei.

62

Condamnatul este reabilitat de drept: -dupa executarea pedepsei intr-o inchisoare militara; -dupa liberarea conditionata; -dupa gratierea totala ori dupa gratierea restului de pedepse.

49.GRATIEREA
Gratierea este definita legal in art.1 din legea nr.546/2002 care prevedeca gratierea este masura de clementa ce consta in inlaturarea,in total sau in parte,a executarii pedepsei aplicate de instanta ori in comutarea acesteia in una mai usoara. Gratierea se acorda si produce efecte in personam,dar poate fi acordata si in rem condamnatilor pentru anumite infractiuni sau la pedepse de o anumita gravitate. Ca si amnistia,gratierea este o institutie cu dubla natura juridica: de drept constitutional si de drept penal. In constitutie sunt prevazute organele de stat carora le este atribuit dreptul de a acorda gratierea,iar in codul penal sunt prevazute efectele juridico-penale ale gratierei. In legislatie si doctrina penala se desting mai multe modalitati ale gratierii: >> In functie de autoritatea care acorda gratierea si fata de persoanele carora li se acorda gratierea,distingem intre gratierea individuala si gratierea colectiva: a) gratierea individuala- este acordata prin decret al Presedintelui Romaniei,potrivit art 94 decret care se publica in Monitorul Oficial. Prin decret se poate gratia una sau mai multe persoane.Gratierea individuala se acorda la cerere sau oficiu, numai daca ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Cererea de gratiere individuala,impreuna cu actele anexate, se adreseaza Presedintelui Romaniei si poate fi facuta de: -persoana conamnata,aparatorul ori reprezentantul legal al acestuia; -sotul persoanei condamnate,ascendentii,descendentii,fratii, surorile sau copii acestora,precum si de aceleasi rude ale sotului persoanei condamnate Gratierea individuala se acorda numai pentru pedepse private de libertate si se aplica in mod corespunzator si sanctiunilor cu inchisoarea contraventionala. Gratierea individuala nu are efect asupra laturii civile si asupra masurilor administrative

63

pronuntate intr-o cauza penala. Gratierea individuala poate fi refuzata de catre beneficiarul ei atunci cand cererea a fost facuta de alte persoane.Aceasta prevedere nu se aplica in cazul condamnatului minor. Limitele gratierei individuale sunt: -nu pot fi gratiate pedepsele deja executate; -pedepsele carora executarea nu a inceput din cauza sustragerii condamnatului la executare; -condamnarile cu suspendarea executarii pedepsei; -pedepsele complementare si cele accesorii. b) gratierea colectiva se acorda unui nr.de persoane pentru condamnari determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infractiunile pentru care au fost pronuntate. Gratierea poate avea ca obiect si pedepsele aplicate pentru pluraliatatea de infractiune reglementandu-le astfel: - daca s-au aplicat pedepse ce au fost contopite,obiectul gratierii colective il constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infractiuni,si nu pedeapsa rezultanta. - in cazul contopirii pedepselor,daca pentru unele dintre aceste pedepse este incidenta gratierea,ale vor fi descontopite,iar daca a ramas o singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta, care nu este gratiata, va fi inlaturat si sporul eventual aplicat. Gratierea are ca efect principal inlaturarea,in totul sau in parte a executarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara.Gratierea inlatura executarea pedepsei principale, ea nu inlatura condamnarea si consecintele condamnarii,astfel ca o pedeapsa gratiata are aceleasi efecte ca si o pedeapsa executata. De la data acordarii gratierei: -incepe sa fie executata pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi; -incepe sa curga termenul de reabilitate. Avand in vedere considerentele jurisprudentiale aratae anterior putem cosnsidera ca pentru infractiunile continue,continoate ori progresive actul de gratiere trebuie sa intervina dupa momentul epuizarii acestora, chiar daca hotararea de condamnare intervine dupa emiterea actului de gratiere. Gratierea se aplica in termen de cel mult 48 de ore de la data publicarii actului de gratiere in Monitorul Oficial al Romaniei. Aplicarea gratierii se face de catre un judecator de la instanta de executare,iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei,de catre un judecator de la instanta 64

corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde se executa pedepsele la locul de munca.

50. PRESCRIPTIA EXECUTARII PEDEPSEI

Prescriptia executarii pedepsei este o cauza care inlatura executarea pedepsei,constand in stingerea caracterului obligatoriual unei hotarari judecatoresti de condamnare,prin trecerea unei perioade de timp. Ratiunea prescriptiei executarii pedepsei este aceeasi cu a prescriptiei raspunderii penale. Trecerea unui anumit interval de timp de la ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare,fara ca pedeapsa aplicata sa fie executata,face ca eficienta acesteia sa diminueze pana la disparitie, astfel incat executarea pedepsei dupa un mare interval de timp poate duce la rezultate contrare celor urmarite prin aplicarea ei. Prescriptia inlatura si stinge pedeapsa,nu insa si condamnarea care ramane si constituie antecedente penal al condamnatului. Prescriptia se limiteaza la pedeapsa principala, pedepsele complementare in fapt interzicerea unor drepturi urmeaza sa fie executata dupa prescriptia pedepsei principale. In cazul pedepselor aplicate persoanelor juridice,se prevede, pe de o parte ,ca termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate pesoanei juridice este de5 ani,iar pe de alta parte, executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a caror activitate nu poate fi suspendata se prescrie intr-un termen de 3 ani,care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau cosiderata ca executata. Legea prevede ca in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei,a suspendarii executarii sub supraveghere sau dupa caz,al revocarii executarii pedepsei la locul de munca,termenul de prescriptie a executarii pedepsei incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva. Asa cum prevede prin dispozitia din art.129 C.P.,termenele de prescriptie a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii erau minori. Executarea pedepsei inchisorii,atunci cand aceasta inlocuieste pedeapsa detentiunii pe viata,se prescrie in 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare le detentiunea pe viata.

65

In toate cazurile de intrerupere a cursului termenului prescriptiei executarii pedepsei,timpul scurs pana la aparitia cauzei de intrerupere nu se mai ia in calcul,totdeauna urmand sa inceapa ,de la acea data,un nou termen de prescriptie. Ca si la prescriptia raspunderii penale, cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei poate fi suspendat sau oprit datorita unor cauze prevazute de lege,oprire care are ca efect neluarea in seama,la calcularea termenului de prescriptie, a intervalului cat a durat suspendarea. Legea prevede ca termenul de prescriptie,a executarii pedepsei este suspendat in cazurile si conditiile prevazute in Codul de procedura penala. In toate acesste cazuri curgerea termenului de prescriptie este suspendata pana la solutionarea cauzei sau pana cand condamnatul este in masura sa inceapa sau sa continue executarea pedepsei, prescriptia urmand sa-si reia cursul in ziua in care a incetat cauza de suspendare.

66

51.REABILITATEA DE DREPT
Reabilitatea de drept este forma de reabilitate care intervine in virtutea legii,din oficiu pentru anumite condamnari de mica gravitate la implinirea de catre persoana fizica sau juridica a conditiilor prevazute de lege. Reabilitatea persoanei fizice are loc de drept in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an,daca in decurs de 3ani condamnatul nu a savarsit nicio alta infractiune. Conditiile reabilitarii de drept a persoanei fizice sunt: a)conditii cu privire la condamnare. Reabilitarea de drept intervine in cazul persoanei fizice pentru condamnari la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an. b)conditii privind termenul de reabilitate. Reabilitarea de drept opereaza automat dupa trecerea a 3 ani de la executarea pedepsei ori de la stingerea executarii acesteia. c)conditii privind persoana condamnatului. Reabilitarii de drept este conditionata de conduita buna a condamnatului,care in decurs de 3ani de la executarea pedepsei sau stingerea executarii nu a mai savarsit nicio infractiune. Reabilitarea de drept intervine in 3 cazuri speciale: a)in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei; b)suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; c)in cazul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara. Reabilitatea persoanei juridice are loc de drept daca in decurs de 3ani de la data la care pedeapsa amenzii sau,dupa caz,pedeapsa complementara,a fost executata sau considerata ca executata si persoana juridica nu a mai savarsit nicio alta infractiune. Conditiile reabilitarii de drept a persoanei juridice se refera la: a)condamnare - reabilitatea de drept intervine pentru condamnari la pedeapsa amenzii sau pedepse complementare, care sunt executate sau considerate ca executate. b)termenul de reabiliate - reabiliatea de drept opereaza automat dupa 3ani de la data la care pedeapsa amenzii sau,dupa caz,pedeapsa complementara,a fost executata sau considerata ca executata.

67

c)conduita persoanei juridice - reabiliatea de drept este conditionata de conduita buna a persoanei juridice condamnatului,care in decurs de 3ani de la executarea amenzii sau pedepsei complementare nu a mai savarsit nicio infractiune.

68

52.REABILITATEA JUDECATOREASCA
Reabilitatea judecatoreasca este reabilitatea ce se acorda,la cererea fostului condamnat,de catre instanta de judecata in urma verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege. Condamnarile pentru care se acorda reabilitatea judecatoreasca sunt acelea pentru care nu intervine reabilitatea de drept,reabilitatea judecatoreasca avand o sfera mai extinsa si aparand ca principala modalitate de reabilitate a condamnatului. Termenele de reabilitate judecatoreasca sunt stabilite in functie de gravitatea condamnarii la pedeapsa inchisorii.Astfel,potrivit art.135 C.P.condamnatul poate fi reabilitat,la cerere,de instanta judecatoreasca: a)in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de un an pana la 5ani,dupa trecerea unui termen de 4ani, la care se adauga jumatate din durata pedeapsa pronuntate; b)in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5ani pana la 10 ani dupa trecerea unui termen de 5ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate; c)in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de10ani dupa trecerea unui termen de 7ani,la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate; d)in cazul pedepsei detentiunii pe viata comutate sau inlocuite cu pedeapsa inchisorii,dupa trecerea unui termen de 7ani,la care se adauga jumatate din durata pedepsei cu inchisoare. Potrivit dispozitiilor art.139 C.P.reabilitatea judecatoreasca va fi anulata daca dupa acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare care daca ar fi fost cunoscuta ar fi dus la respingerea cererii de reabilitate. Cauza care determina deci anularea reabilitarii judecatoresti o constituie existenta unei condamnari definitive de care nu a avut cunostinta in momentul judecarii cererii de reabilitate.

69