STABILIZATOARE INTEGRATE

Stabilizatoarele de tensiune realizate cu circuite integrate analogice pot fi liniare (cu AO sau cu circuite integrate specializate) sau n comutaie si au rolul de a furniza la iesire o tensiune cat mai constanta cu variatia temperaturii, valorii sarcinii sau a variatiei tensiunii de alimentare nestabilizate. n structura unui astfel de circuit exist un stabilizator cu reacie i un element de control serie. Funcionarea se bazeaz pe utilizarea unei scheme de amplificator cu reacie negativ. Tensiunea de ieire se menine constant printr-un proces de reglare automat, la care tensiunea de ieire sau o fraciune din ea se compar in permanenta cu o tensiune de referin. Semnalul diferen rezultat in urma acestei comparari, numit i semnal de eroare, este amplificat i comand elementul de reglare a tensiunii de ieire pentru a restabili valoarea prescris.

Parametrii stabilizatoarelor (1)

coeficientul de stabilizare cu tensiunea de intrare (line regulation), KU - reprezint o msur a capacitii
stabilizatorului de a menine valoarea prescris a tensiunii de ieire n condiiile modificrii tensiunii de intrare (de alimentare): UO reprezint variaia tensiunii de ieire datorat variaiei tensiunii de intrare nestabilizate UI. Se exprim n mV/V sau V/V

rejecia ondulaiilor, RRR (ripple rejection ratio) ofer

informaie despre mrimea ondulaiilor (uzual la 100Hz) care ajung pe sarcin. Relaia de definire este:

UrO este ondulaia de la ieire (amplitudinea)

ca rezultat al ondulaiei de la intrare (amplitudinea) - UrI. Se exprim n dB.

Parametrii stabilizatoarelor (2)

coeficientul de stabilizare cu sarcina (load regulation), KL
reprezint o msur a capacitii stabilizatorului de a menine valoarea prescris a tensiunii de ieire n condiiile modificrii curentului de sarcin: se exprim n mV/mA sau mV/A

coeficientul mediu de stabilizare termic a tensiunii de ieire

(thermal coefficient) reprezint o msur a capacitii stabilizatorului de a menine valoarea prescris a tensiunii de ieire n condiiile modificrii temperaturii: se exprim n mV/C

Stabilizatoare de tensiune realizate cu circuite integrate specializate

Se pot pune n eviden trei categorii de stabilizatoare integrate: stabilizatoare monolitice cu mai mult de trei terminale (numite i stabilizatoare din generaia nti); stabilizatoare monolitice cu trei terminale i posibilitatea ajustrii tensiunii de iesire stabilizate (numite i stabilizatoare din generaia a doua); stabilizatoare monolitice cu trei terminale i cu tensiune fix de iesire.

Prezentarea schemei bloc

Schema bloc a unui stabilizator de tensiune uA 723 este prezentata in figura 1. Se evidentiaza cele 3 blocuri functionale principale: sursa de tensiune de referinta, amplificatorul de eroare elementul regulator serie. Aceste blocuri au nevoie, pentru o functionare corespunzatoare, de blocuri functionale auxiliare: circuite de protectie, circuite de polarizare si circuite de pornire.

Schema bloc de principiu

Ec V+ Amplificator eroare Retea de polarizare Referinta de tensiune Limitator de curent VCOMP RA Vref C Vo Figura 1. Schema bloc a stabilizatorului de tensiune RB Rsc Etaj de iesire Vout

Functionarea stabilizatorului
In functionare normala tensiunile de la intrarea amplificatorului de eroare (AO) cea de la iesirea referintei de tensiune si fractiunea proportionala cu tensiunea de iesire - sunt egale. Daca tensiunea de iesire are tendinta de a se modifica, de exemplu creste peste valoarea prescrisa, cele doua tensiuni de la intrarea AO vor fi diferite si la iesirea AO tensiunea se va micsora pentru a asigura reducerea conductiei tranzistorului final, reducerea curentului de iesire si deci a tensiunii de iesire. Astfel tendinta de crestere a tensiunii de iesire este anulata. In mod analog se intampla si la o tendinta de scadere a tensiunii de iesire.

Tensiunea de iesire
Tensiunea de iesire a stabilizatorului depinde direct proportional de tensiunea de referinta VREF furnizata de referinta de tensiune: Vo = a/(1+af) VREF, unde a - amplificarea in bucla deschisa a amplificatorului de eroare si a etajului final; f = (RB+RA)/RB este factorul de reactie. Daca consideram amplificarea circuitelor din calea de semnal (a) suficient de mare, tensiunea de iesire se poate aproxima cu expresia: Vo = [RB/(RA+ RB)] VREF

Surse de tensiune de referinta

Acest bloc functional are o influenta directa si semnificativa asupra nivelului tensiunii de iesire, asupra coeficientului de temperatura si al coeficientului de stabilizare al tensiunii de iesire. De aceea se considera ca este cel mai important bloc functional din stabilizatorul integrat de tensiune. Tensiunea de referinta furnizata de acet bloc functional trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie cat mai stabila la variatia tensiunii de alimentare; - sa fie cat mai stabila cu variatia temperaturii mediului ambiant si a temperaturii componentelor electronice; - sa permita o reproductibitate tehnologica a valorii nominale a tensiunii de referinta cu o toleranta foarte mica; - sa asigure a stabilitate in timp a valorii nominale a tensiunii; - sa asigure un zgomot redus pentru a nu introduce surse importante de zgomot in circuitele alimentate de stabilizator.

Surse de referinta scheme tipice (1)

Schemele tipice de surse de tensiune de referinta folosite in stabilizatoarele integrate folosesc fie diode Zener fie combinatii de jonctiuni baza-emitor ale tranzistoarelor NPN (uneori si PNP). In circuite integrate, diodele Zener se pot obtine si prin polarizarea inversa a unei jonctiuni baza-emitor a unui tranzistor NPN. Diodele Zener astfel obtinute au coeficient de temperatura pozitiv. In schemele electrice pentru compensarea coeficientilor de temperatura, aceste diode Zener sunt intotdeauna inseriate cu jonctiuni bazaemitor polarizate direct si care au coeficient de temperatura negativ.

Surse de referinta scheme tipice (2)

O schema ce poate sa asigure un coeficient de temperatura foarte mic este cea din figura
VREF = [VZ + (nR1/R2 m)VBE] R1/(R1+R2) Asigurarea stabilitatii cu temperatura se obtine prin conditia ca derivata in raport cu temperatura T a expresiei tensiunii de referinta din relatia de mai sus sa fie nula (VREF/T = 0). Astfel se obtine conditia de proiectare pentru raportul R1/R2: R1/R2 = (m+k)/n k = - (VZ/T)/(VBE/T)
+ I

mVBE

VZ

R1

R2

VREF nVBE

Surse de referinta scheme tipice (3)

In figura este prezentata o sursa de referinta negativa ce poate genera la iesire nivele de tensiune incepand cu zeci de milivolti. VREF = - I3R4
I3 = [VBE + R2(VZ - 3VBE)/(R1+R2)]/R3
I R4 T1 R1 I3 VZ T2 T3 VREF<0

Conditia VREF/T = 0 conduce la: k = (R1/R2 2)

unde k este cel din relatia anterioara si depinde de tehnologia de realizare a stabilizatorului integrat

R2

R3 VI<0

Surse de referinta scheme tipice (4)

Ambele referinte de tensiune prezentate anterior prezinta o impedanta de iesire destul de mare (ordinul kohmi) motiv pentru care curentul furnizat la iesire nu va depasi ordinul zecilor de microamperi. O referinta de tensiune ce poate furniza curenti de iesire mai mari, folosita si in circuitul stabilizator de tensiune A723 este prezentata in figura. Tensiunea de referinta obtinuta are valoarea:
+

VREF = VZ + VBE
Desi aparent nu este stabilizata bine cu temperatura, schema ofera totusi controlul coeficientului de temperatura al jonctiunii baza-emotor al tranzitorului T1 prin curentul furnizat de generatorul de curent I. Dioda Zener integrata (jonctiune B-E polarizata invers) are o valoare VZ=6,2V.

I T2

VZ T1 R1 VREF

Amplificatorul de eroare
Amplificatorul de eroare este in general realizat pe baza unui amplificator diferential clasic. Atat rezistenta din emitoarele comune cat si rezistentele de sarcina sunt sarcini active (surse Widlar sau oglinzi de curent). Aceasta asigura amplificare ridicata, impedante de intrare mari, impedante de iesire mici. Rolul principal al amplificatorului de eroare este de a amplifica diferenta dintre tensiunea de referinta si tensiunea furnizata la iesire (sau o parte a acestei tensiuni obtinuta la bornele unui divizor de tensiune). Daca intre cele doua tensiuni de la intrarea amplificatorului diferential apare o diferenta (eroare), adica apare o tensiune de intrare diferentiala, aceasta este amplificata iar tensiunea de iesire rezultata va comanda etajul de iesire in sensul cresterii sau scaderii curentului furnizat (ceea ce conduce la marirea, respectiv micsorarea tensiunii de iesire stabilizate), in vederea eliminarii diferentei (erorii) aparute. Deoarece amplificarea in bucla deschisa a amplificatorului de eroare nu trebuie sa fie de ordinul sutelor de mii cum este la un AO propriu-zis, un singur etaj diferential cu sarcina activa este suficient pentru scopul propus de acest etaj.

Elementul regulator serie

Elementul regulator serie realizeaza urmatoarele functii: - readuce tensiunea de iesire la nivelul specificat, sub comanda amplificatorului de eroare si a buclei de reactie a acestuia; - furnizeaza curentul de iesire specificat; - reduce sau chiar blocheaza curentul de iesire sub comanda circuitelor de protectie pentru autoprotectie sa; - reduce rezistenta de iesire a stabilizatorului.
Componenta principala a regulatorului serie este tranzistorul Ts. Pentru o amplificare mare in curent se folosesc configuratii Darlington de 2 tranzistoare
+ I Circuite de protectie Amplificator eroare Ts

Vo

Protectia tranzistorului final (1)

Cea mai raspandita metoda de protejare termica a stabilizatorului de tensiune utilizeaza drept senzor termic o jonctiune B-E a unui tranzistor integrat pe chip chiar langa tranzistorul serie. Tensiunea de polarizare VB a tranzistorului de protectie Tp se proiecteaza sa fie in domeniul 300-400 mV, astfel ca la temperatura de lucru (25-30 C) sa fie insuficienta pentru deschiderea jonctiunii B-E a sale.
+ I Ts Amplificator eroare Rs VB TP Vo

La cresterea temperaturii, tensiunea de deschidere a jonctiunii B-E a tranzistorului Tp scade (cu 2mV/C) astfel ca VB va asigura, peste o temperatura T critica, deschiderea jonctiunii. Odata TP deschis, curentul sau de colector va diminua curentul de baza a tranzistorului serie cu atat mai mult cu cat temperatura creste. Daca temperatura creste totusi in continuare se poate ajunge in situatia ca intreg curentul I sa fie preluat de TP, curentul de baza a lui Ts se va anula, anulandu-se si curentul de iesire.

Protectia tranzistorului final (2)

Protejarea tranzistroului serie la scurtcircuit sau suprasarcina se realizeaza prin limitarea curentului de iesire. Curentul care circula prin sarcina trece si prin rezistenta RSC (inseriata cu rezistenta de sarcina) care este dimensionata astfel incat, in functionare normala caderea de tensiune de pe aceasta rezistenta sa nu poata sa deschida jonctiunea B-E a tranzistorului TP.
+ I Ts TP RSC

Vo

La cresterea peste valoarea admisa a curentului de iesire, caderea de tensiune de pe RSC va creste, jonctiunea B-E a tranzistorului TP se va deschide, iar curentul sau de emitor va diminua curentul de baza a lui TS si deci si curentul de iesire a acestuia. Astfel curentul de iesire este practic limitat la valoarea la care caderea de tensiune pe RSC va deschide TP.

Protectia tranzistorului final (3)

Metoda anterioara prezinta doua mari deficiente: creste valoarea rezistentei de iesire a stabilizatorului cu valoarea RSC si creste puterea disipata pe circuitele interne datorita puterii disipate pe RSC. Ambele deficiente se reduc prin reducerea valorii RSC. Acest lucru este posibil cu o schema ca cea din figura.
+ I Ts RA TP RB RSC Vo

In schema anterioara era necesara o tensiune VBE pe rezistenta RSC pentru a deschide tranzistorul TP. In schema din figura, valoarea VBE este necesara pe rezistenta RB (iesirea unui divizor rezistiv). Rezulta ca pe rezistenta RSC este necesara doar o tensiune RB*VBE/RA. Daca RB<RA inseamna ca se poate folosi o rezistenta Rsc mult mai mica decat cea din cazul anterior pentru a indeplini aceeasi conditie.

Stabilizatoare de tensiune integrate aplicatii

Vi

Valoarea tensiunii de iesire se stabileste prin alegerea dupa dorinta utilizatorului a valorilor rezistentelor RA si RB.

IAJ + Circuite de protectie Rsc Vout AJ VREF Vo RB TS

Vo=VREF(1+RB/RA)+RBIAJ

RA

Stabilizatoare aplicatii (2)

In figura este prezentata o schema de stabilizator de tensiune pozitiva, reglabila. Dioda Zener Z este polarizata folosind o sursa suplimentara de tensiune, nestabilizata VS. Pe ochiul de la iesire se poate scrie ecuatia: Vo = VREF + VREF (RB1 + RB2)/RA+(RB1 + RB2)IAJ VZ
unde - VREF tensiunea stabilizata la iesire (intre terminalul Vout si AJ al circuitului integrat) - IAJ curentul de ajustare al tensiunii de referinta interna (este generat spre exteriorul integratului si reprezinta o data de catalog a carei valoare este maxim 0,1 mA).
VI LM317 VI Vout AJ IAJ + C1 RB2 RC + RB1 VZ Z VS + VREF RA C2 + Vo

Aplicatii cu stabilizatoare de tensiune fixe

Stabilizatoarele detensiuni fixa prezinta reteaua rezistiva de stabilire a tensiunii de iesire deja integrata. Valorile rezistentelor fiind fixate tehnologic rezulta ca si tensiunea de iesire este fixa. Sunt folosite uzual pentru stabilizarea locala a tensiunii de alimentare a numeroase circuite integrate. Au avantajul simplitatii si prezinta o rata optima cost/performanta. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de stabilizatoare cu trei terminale. Caracterisitice generale ale stabilizatoarelor fixe sunt: nu necesita componente externe in aplicatiile de baza; tensiunea de iesire, fixata intern, are o precizie uzuala de 5%; contin circuite de protectie la suprasarcina, de mentinere a functionarii tranzistorului in domeniul sau de siguranta si circuite ce asigura imunitatea integratului in cazul scurtcircuitarii iesirii la masa; curentul de iesire este limitat si functie de temperatura de lucru. Uzual se fabrica stabilizatoare integrate atat pentru tensiuni pozitive cat si negative, de valori nominale cuprinse intre 5-24V. De exemplu stabilizatoarele de tip A 78xx au tensiunile de iesire: 5, 6, 8, 10, 12, 15, 18, 24V. Cei doi xx din denumirea integratului ne dau valoarea tensiunii de iesire. Curentii nominali debitati in sarcina variaza functie de familia de stabilizatoare, intre 0,1 A si 3A. De ex., familia A78xx poate genera 1,5 A.

Aplicatia de baza a unui stabilizator de tensiune fixa este prezentata in figura. In mod similar, folosind un stabilizator de tensiune fixa negativa se poate obtine o tensiune de iesire stabilizata negativa. Condensatoarele CI si Co (valori mari, de sute de F) au rolul de a filtra tensiunile de intrare si iesire, respectiv.
Stabilizator de tensiune pozitiva VI Vout VI CI M Co Vo

nod de masa unic