Lenea e sinucidere blanda

Traim intr-o lume in care "a lucra" nu mai este o necesitate absoluta, ci o decizie greu de luat, iar lenea este gestul constient de autodistrugere. Afirmatia concisa si de mare impact a lui N. Iorga conform careia "Lenea e sinucidere blanda" surprinde propria opinia asupra lenii intrucat consider ca aceasta reprezinta lipsa de implicare dar tot odata si placerea de a nu face nimic. In primul rand, o atitudine pasiva, lipsita de implicare, de idealuri si de efort personal, duce la ruinare fie ea pe plan personal sau profesional. Fara un scop in viata, fara dorinta de a ajunge undeva, existenta noastra este lipsita de sens. Nu putem realiza ceva doar asteptand ca totul sa ne fie dat, sa vina de la sine. Daca ne lasam acaparati de aceasta stare nu vom savura niciodata sentimentul de bucurie oferit de realizarea unei fapte prin puterile proprii. Mai mult, tindem sa judecam oamenii dupa lucrurile savarsite, dar un om lenes ce isi distruge propria imagine si stima de sine nu va gasi apreciere in ochii celorlalti riscand sa fie considerat un om lipsit de valoare chiar daca are anumite calitati.Pe de alta parte putem privi lenea ca voluptate, desi amanarea lucrurilor duce la autodistrugere, fapt care asemeni unei necroze a spiritului, nu se produce instant, ci lent, gradual, bland. Aceasta poate fi considerata un lux nepermis daca ne gandim la existenta noastra efemera. Mai mult, in relatiile cu alte persoane trebuie sa investim timp si efort, numai astfel putem forma si mentine prietenii adevarate sau colaborari profesionale constructive.Prin urmare ramane la latitudinea noastra daca dorim sa ne punem existenta sub semnul neimplinirii sau cel al afirmarii personale.