CRESTEREA MATCILOR CU METODA MILLER

Micul apicultor se loveste de o problema majora inca din anul doi de activitate. Aceasta problema este reprezentata de procurarea matcilor necesare inmultirilor curente din stupina. Problema este multiplicata si de lipsa de experienta pe care o resimte fiecare incepator. In aceste conditii asigurarea cu matci crescute in stupina proprie devine o prioritate. In paginile acestui site am expus mai multe metode de crestere, unele mai simple, altele mai complicate. Pentru a veni in ajutorul apicultorului incepator o sa aprofundam o metoda (deja expusa), care poate reprezenta un punct de plecare. Aceasta metoda simpla este metoda Miller si poate asigura tot necesarul de matci intr-o stupina de pana in 50 de familii de albine. Bineinteles numarul matcilor obtinute poate fi mult mai mare insa se presupune ca odata cu cresterea numerica a stupinei trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o familie cu performante mari, a carei matca ne-a multumit. La inceput, pentru apicultorul cu un numar mic de stupi, operatiunea nu poate da mari batai de cap. Din aceasta familie vom trage noi matci. Pregatim familia in felul urmator: scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi, avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele. Trebuie sa avem mare grija ca albinele sa nu fie intrate in frigurile roitului si sa aiba deja trase botci naturale. In familia astfel restructurata, lasam toate ramele cu hrana, doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca. Pregatim rama de crestere, fig. 1, astfel: pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial, triunghiulare cu baza de 5-6 cm. Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita, in asa fel incat sa nu se desprinda de stinghia superioara.

Pag. 1 / 3

Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele dupa schema: de o parte si de alta a cuibului, faguri cu miere si polen, in centru, fagure cu puiet capacit, rama de crestere, fagure cu puiet capacit. Daca consideram ca albina acoperitoare nu este indeajuns putem sa mai restrangem cuibul, scotand una dintre ramele cu hrana. In principiu fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti din abundenta cu albina. Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi, albinele vor incepe sa cladeasca fagurasii din rama de crestere. Datorita conditiilor create in cuib, adica miere si polen din abundenta, populatie numeroasa si compacta pe faguri, matca sesizeaza deficitul de puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti. Acest lucru se intampla in 3-5 zile de la introducerea ramei. Cand cantitatea de oua este suficienta, ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet. Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un numar cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel: identificam matca si impreuna cu cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii ramasi in familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati, pentru a nu ramane nici o celula cu puiet. Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati, albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite suplimentar daca nu exista un cules de intretinere, vor trage mai multe botci pe fiecare faguras din rama cu oua, fig 3. Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui, avand grija ca intre depunerea oului si recoltare, sa nu treaca mai mult de 14 zile. Cele doua familii, furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.

Pag. 2 / 3

Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii, cand vrem sa schimbam matca, in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in nuclee, unde dupa eclozionare, matcile se pot imperechea. Dupa cum vedeti, cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor, fara a fi nevoie ca apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin metoda Miller sunt bune, fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin tranzvazare simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte proprii, inca din anul doi de apicultura este insa asa mare, incat micile diferente nici nu mai sunt bagate in seama.

Pag. 3 / 3