Sunteți pe pagina 1din 21

8.

TEHNOLOGIA OBINERII PRODUSELOR APICOLE

8.1.MIEREA
Importan
Este produsul de baza al stupului obtinut de albinele melifere prin culegerea, depozitarea in faguri,
prelucrarea si innobilarea nectarului florilor sau din sucurile dulci preluate de pe alte parti ale plantelor.
Este un aliment placut, usor digerabil, cu asimilare directa, alcatuit in principal din: fructoza si glucoza
dar si din proportii echilibrate de fermenti, vitamine, minerale, acizi si aminoacizi, hormone, substante
bactericide si bacteriostatice, arome si un continut de apa de 14-20%.
Conditiile de baza care concura la realizarea unei productii de miere marfa performanta sunt :
- familii de albine puternice, in stare activa cu numarul maxim de culegatoare la data declansarii
infloririi la plantele melifere ;
- baza melifera din abundenta, producatoare de nectar si polen ;
- apicultor harnic, bun organizator si cunoscator al activitatii de crestere a albinelor si realizarea
productiei apicole ;
- conditii meteorlogice favorabile pentru culegerea polenului si nectarului de catre albine.

Cerinta majora in timpul culesului mentinerea matcii numai pe ramele de cuib


Activitatea de valorificare a culesurilor de productie incepe odata cu inlocuirea albinelor care au
iernat (23-30 aprilie) si pana la sfarsitul lunii iulie. Aceasta fiind perioada cea mai activa din cursul
anului apicol atat pentru familiile de albine cat si pentru apicultori. In acest interval familiile de albine
ajung la apogeul dezvoltarii, parcurg perioada de roire, partipa la principalele culesuri de productie de
la care isi asigura rezarvele de hrana atat pentru sezonul activ cat si pentru iernare. Prinlucrari
tehnologice si organizatorice apicultorii trebuie sa mentina familiile de albine in stare activa,
asigurandu-le surse de cules practicand deplasarea in pastoral, prevenirea roirii prin metodele
cunoscute, recoltarea la timp a tuturor produselor apicole inclusiv producerea roilor artificiali.
In perioada respectiva infolresc principalele specii melifere cu potential ridicat ce infloresc in
lunile iunie iulie, cu o durata de 15-30 de zile in functie de data semanatului.
O tehnologie originala de organizare a cuibului la familiile de albine si a spatiului de depozitare
inaintea fiecarui cules de productie. Aceasta in scopul :
mentineri matcii numai pe ramele de cuib
depistarea la timp a tendintei de roire,
realizarea mierii de calitate superioara din rame in care nu s-a crescut
puiet
usurarea muncii de recoltare rapida a ramelor cu miere prevenind
accidentarea matcilor.
Pentru valorificarea superioara a culesului de productie, familiile de albine este bine sa aiba
inaintea infloririi plantelor cu potential melifer 7-8 rame cu puiet si peste 15 rame acoperite bine cu
albine pe sistem Dadant, iar stupii multietajati sa aiba in medie 8-9 rame cu puiet si 17-20 de rame cu
albine. Puietul este bine ca in cea mai mare parte sa fie capacit pentru a nu mai avea mare nevoie de
ingrijire.
Se pot realiza toate dezideratele aratate daca se aplica in mod rational, inca din anul precedent
metodele stiintifice de selectie si crestere a albinelor. Pentru a avea in mare majoritate puietul capacit
cu 10 zile inaintea infloririi plantelor care asigura culesuri de productie trebuie sa sistam stimularea cu
sirop din zahar.
Eficient si practic pentru lucrul la stupii verticali cu magazin si la cel multietajati, in special pentru
culesul de la salcam este sa foloseasca numai doua corpuri, unul pentru cuibul familiei si altul pentru
depozitarea mierii marfa. Pentru aceasta insa este necesar sa se organizeze foarte bine cuibul si sa se
creeze conditii optime de dezvoltare pentru o familie puternica intr-un spatiu restrans. Procedeul de
organizare este urmatorul: la marginea cuibului langa peretele corpului in ambele parti fara rama de
107
acoperire in stupul multietajat se pun ramele cu puietul cel mai tanar iar spre centru puietul capacit in
mijlocul caruia se introduce o rama cu fagure cladit bun de ouat sau un fagure artifial pentru crescut si
ouat.
La stupii verticali pe rama Dadant spatiul pentru cuib fiind mai mare se poate lasa intr-una din parti
o rama de acoperire cu miere si pastura. In rest se proceseaza ca in cazul expus pentru sistemul de
multietajat. Procesand astfel am creat un spatiu destul de mare pentru ouatul matcii intr-un singur corp.
Prin instinct albinele au tendinta de blocare cu miere a ramelor maeginase, reducand spatiului cu 20%,
iar daca noi am adus puietul tanar la margine (oua, larve) impiedicam manifestarea instinctului lor de
organizare, cel putin pentru 14 zile cat dureaza un cules de productie.
Un corp chiar de stupi multietajat daca am organizat cuibul ca mai sus asigura spatiu suficient
pentru ouatul matcii stiind ca io singura rama de stup multietajat pe ambele fete are peste 6000 de
celule. Rezulta ca cele 10 rama dintr-un corp totalizeaza cca 64000 de celule, ceea ce asigura matcii un
ritm de ouat de peste 3000 de oua in 24 de ore, ritm care se realizeaza numai in cazuri de exceptie.
La stupul cu rama Dadant spatiul este mult mai mare , stiind ca o singura rama are pe ambele fete
circa 8800 celule .
Si la familiile crescute in stupii orizontali se poate organiza cuibul in asa fel in cat sa avem rame
pline cu puiet si sa recoltam miere selectionata fara folosirea gratiei Hanemann . Pana la culesul de la
salcam dirijarea extinderii cuibului o face cu ajutorul diafragmei si este bine sa mentionam spatiul cat
mai strans pentru a obtine rame pline cu puiet si o incubatie cat mai buna care previne aparitia
anumitor boli ( puiet varos , puiet racit etc ) .
Organizarea cuibului pentru culesurile de productie in acest sistem de stup se face astfel : de regula
toti apicultorii dezvolta familiile la un capat al stupului, mai frecvent in partea de vest . Tot in aceasta
parte se organizeaza si cuibul pentru cules in dreptul urdinisului . Ramele cu puietul cel mai tanar se
aseaza la peretele din partea de vest fiind urmate spre centru de ramele cu puietul din ce in ce mai
matur . Dupa ultima rama cu puiet se introduce un fagure artificial apoi o rama de acoperire cu miere si
pastura . In centru cuibul se sparge cu un fagure bun de ouat , asfel ca in total am asigurat cuibul cu 10
11 rame dupa care introducem ramele pentru depozitare , care trebuie sa fie egale numeric cu
numarul ramelor cu puiet al fiecarei familii .
Se stie ca in aceasta perioada, de fapt pana la culesul de la floarea soarelui albinele nu suporta
despartirea cuibului (spargerea lui )caz in care actioneaza energic , dirijand matca sa oua mai intai in
fagurii cu care s-a spart cuibul . Acesti faguri , prin organizarea amintita sunt 1 2 ca numar . Ouatul
lor dureaza cel putin 10 12 zile , timp in care m,ai eclozeaza puietul de pe 1 2 rame , deci am
asigurat spatiul pentru activitatea matcii pe toata perioada unui cules de productie.
Este stiut ca in timpul culesurilor abundente, ouatul matcii si cresterea puietuli sunt incetinite
intrucat cel mai dezvoltat instinct al albinelor este cel de acumulare al rezervelor de hrana, astfel ca in
aceasta perioada populatia stupului porneste in masa la cules renuntand partial la alte activitati. Ramele
de magazin(depozitare) in situatia unui cules bun in 4-5 zile sunt blocate in nectar, deci matca nu mai
poate sa depuna oua in aceasta.
Organizarea cuibului familiilor de albine dupa metoda descrisa si aplicata cat mai aproape de
inceperea culesului va avea triplu avantaj :
1- se va obtine miere selectionata superioara cu aspect comercial, de cea mai buna calitate,
cantitativ mai multa si mai usor de extras din rame in care nu a ouat matca niciodata,
2-se previne accidentarea sau moartea matcilor in timpul scuturarii albinelor la recoltarea
ramelor pentru centrifugare.
3- extractia mierii se va putea face in timp mai scurt cu griji mai putine.

Pe timpul culesului care tine in medie 10-12 zile daca organizarea cuibului s-a facut cum trebuie,
familiile de albine nu vor mai fi deranjate. Se verifica doar culesul prin intermediul stupului amplasat
pe cantarul de control. Apicultorii profesionisti vor face aceasta verificare zilnic oidata cu inregistrarea

108
datelor in carnetul stupinei impreuna cu fenomenele meteorologice iar apicultorii amatori la 3-4 zile in
raport de timpul disponibil, dar nu mai putin de trei ori pe durata unui cules.
Datele furnizate de cantarul de control au mare importanta pentru evaluarea productiei de miere
marfa, pentru stabilirea datei extractiei mierii si mai ales pentru apicultorii care urmeaza sa se
deplaseze la un alt cules.
Pentru obtinerea efectului scontat, organizarea cuibului descrisa, este necesar sa se repete la
interval 10-12 zile pana la culesul de floarea soarelui, cand nu mai este necesara spargerea cuibului,
de-acuma cantitatea de puiet se restrange in mod natural iar depozitarea merii incepe prin asigurarea
cuibului cu rezerva pentru iernare.
Recoltarea mierii incepe cu scoaterea fagurilor din stup atunci cand in treimea superioara a
acestora se constat prezenta unei coroane sau a unei portiuni de miere capacita. La scoaterea fagurilor
din stupi, albinele se indeparteaza prin scuturarea energica a ramelor deasuprea corpului stupuli din
care se scot, iar albinele ramase pe faguri se inlatura cu peria apicola.
In stupinele cu efective mari de familii, pentru izgonirea albinelor din magazinul cu miere al
stupilor verticali se pot folosi substante chimice cu proprietati insectifuge cum sunt : acidul fenic si
benzaldehida. In cazul folosirii acidului fenic acesta se dilueaza cu apa in proportie de 80g acid fenic
concentrat la un litru de apa iar cu solutia rezultata se urmareste cu o pensula panza ce se intinde in
prealabil pe mai multe podisoare. Aceste podisoare se aplica si se tin deasupra ramelor 2-3 min, timp in
care majoritatea albinelor parasesc farurii cu miere. Solutia de acid fenic avand un miros patrunzator,
se recomanda ca podisorul cu panza fenicata sa nu fie tinut timp indelungat deasupra ramelor cu miere.
Pentru izgonirea albinelor se folosesc de obicei 5-10 podisoare echipate cu panza fenicata astfel ca
pana ce se aseaza podisoarele la mai multi stupi, la primul dintre acestia corpul sau magazinul cu miere
sa fie eliberat de albine. Totusi atunci cand in corpurile sau magazinele cu faguri mai raman albine,
acestea se indeparteaza cu poeria apicola si fumul produs de afumator. Avand in vedere ca acidul fenic
concentrat poate provoca arsuri ale pielii, este bine ca panza umezita sa fie folosita cu multa atentie, iar
in cazurile cand se intampla o atingere, locul respectiv se spala bine cu alcool care neutralizeaza
efectul acidului fenic.
In timpul recoltarii fagurilor cu miere se va urmari ca stupii sa fie tinuti deschisi cat mai putin,
evitandu-se scurgerea mierii pe jos, pe peretii si capacele stupilor sau de a pastra fagurii cu miere
neacoperiti si supusi accesului albinelor. Aceste precautii se iau cu scopul de a preintampina
declansarea furtisagului in stupina. De asemenea pentru a evita acest lucru, fagurii cu miere recoltati
pentru extractie vor fi depozitati in spatii inchise feriti de accesull albinelor, aceleasi masuri se iau si la
locul unde se va executa extractia.
Inainte de inceperea extractiei de miere, fagurii se grupeaza dupa culoare pentru a obtine diferite
sorturi de miere di dupa acest criteriu, stiind ca mierea rezultata din fagurii vechi esdte de culoare mai
inchisa in comparatie cu cea provenita dela fagurii noi, care este de culoare deschisa. Pentru extractia
propriu-zisa a mierii fagurii se transporta intr-o camera unde temperatura este de 25-30C, conditie ce
favorizeaza extractia.Iar daca nu este posibila amenajarea camerei incalzite, extractia se executa in
cabana apicola sau in alte spatii bine inchise pentru a impiedica patrunderea albinelo.
In spatiile in care se efectueaza extractia trebuie sa existe cutite pentru descapacirea mierii incalzite
in apa fierbinte, cu abur sau curent electric, furculite de descapacit pentru suprafetele de fagure
neuniform capacite, un vas pentru descapacirea fagurilor cu miere prevazut cu sita pentru scurgerea
mierii, un extractor(centrifuga) actionat(a) manual sau electric, un vas pentru colectarea mierii din
centrifuga si un zacator sau bidoane pentru depozitare.
Procesul de extractie a mierii incepe cu descapacirea fagurilor folosind cutitul sau furculita de
descapacit.
Inainte de folosire, atat cutitul cat si furculita se incalzesc la temperatura de cca 60C. Pentru
descapacire, fagurele se tine in pozitie verticala sprijinita peu na din spetezele laterale ale ramei pe tava
de descapacit.

109
Dupa descapacire, fagurii se introduc in locasurile lord in extractor(centrfuga) in pozitie orizontala
fata de cos, la folosirea extractoarelor tangentiale si in pozitie perpendiculara fata de cosul centrifugi in
cazul folosirii extractoarelor radiale, avand grija ca speteaza de sus a ramelor sa fie orientata spre
peretele extractorului.
Turatia extractorului actionat manual sau electric se porneste si se mareste treptat pana se percepe
fosnetul caracteristic rezultat din proiectarea mierii pe peretii vasului. In functie de tipul de centrifuga
tangentiala sau radiala, fagurii sau sensul de rotatie se schimba pentru a finaliza extractia pe ambele
parti, in celulele sau pe partile laterale ale ramelor.
Pentru eliminarea impuritatilor din miere respectiv : albine moarte, larve de albine si trantori,
bucatele de faguri sau capacele de ceara, aceasta se strecoara printr-o sita apicola dubla, pe masura ce
curge din extractor, sau cand se trece in vasele de de depozitare maturatoare sau bidoane. Dupa 2-3
zile, impuritatile ramase avand greutatea specifica mai mica ies la suprafata, fiind eliminate din
maturtoare sau bidoane cu ajutorul unei linguri de spumuit. Dupa aceasta operatie mierea ramane
limpede si fara impuritati.
In vederea pastrarii in conditii corespunzatoare a mierii pentru conservarea proprietatilor ei
fiziologice pe timp mai indelungat se depoziteaza in maturatoare confectionate din tabla inoxidabila,
bidoane din aluminiu sau din plastic de uz alimentar, asezate in incaperi uscate si bine ventilate la o
temperatura de 14-21C si umiditate de cca 60%. Regimul igienico-sanitar de conservare a mierii se
recomanda sa fie strict respectat deoarece asa cum se stie acest produs este usor alterabil atat de
temperatura cat si de umiditate si poate im prumuta cu usurinta mirosurile neplacute, ale vaselor si
camerelor de depozitare.
Greutatea specifica a mierii depinde de continutul ei in apa, respectiv c reste si descreste pe
masura miscorarii sau sporirii procentului de apa(tabelul 1). La continutul in apa de 15% corespunde o
greutate specifica de 1,4350kg/1 iar la 18% apa corespunde 1,4171kg/1. Un kg de miere are un volum
de aproximativ 700 mililitri.
La -36C mierea ingheata, caz in care volumul ei scade cu 10%, iar la incalzire se dilata, volumul
ei marindu-se 5% 25C. Mierea cristalizata pusa la otemperatura de 35C sau in baie de apa la 50C se
lichefiaza.
Compozitia chimica a mierii
Din punct de vedere chimic, mierea de albine este reprezentata de un amestec complex, a carei
compozitie depinde de originea florala, conditiile meteorologice, modul de pastrare si metodele de
extractie a acesteia. In compozitia chimica a mierii intra apa, glucoza, fructoza, zaharoza, dexrina,
substante azotoase, acizi organici, substante minerale, vitamine etc.

Substantele zaharoase. Zaharurile reprezinta 95-96% din substanta uscata a mierii, fiind in
principal reprezentate de glucoza si fructoza. Continutul mediu al mierii in glucoza este de 31%. Iar in
fructozade aproximativ 38%, raportul glucoza fructoza este influentat de specia melifera, impreuna
reprezentand 80-90% din zaharurile mierii(tabelul 1).

Continutul mediu in apa si zaharuri al mierii in diferite tari(%)


Tabel nr.1
Nr. Crt. Componentii Romania S.U.A. Belgia
1. Apa 16,46 17,10 15,56
2. Glucoza 33,96 31,00 32,19
3. Fructoza 38,45 33,80 38,10
4. Zaharoza 3,10 1,50 2,0
5. Maltoza 3,79 7,20 2,54
(dupa Liviu Alexandru Marghitas, 1997)

110
In tabelul 3 sunt trecute conditiile de calitate fizio-chimice si microscopice(spectrul polinic) asa
cum sunt reglementate de STAS 787/2 1989 pentru mierea de albine din tara noastra. Normele
europene pentru miere sunt ceva mai ingaduitoare cu privire la conditiile fizio-chimice de calitate, asa
cum se constata in Tabelul 2.

Normele regionale europene recomandate pentru miere


Tabel nr.2
Umiditatea, max 21,0
Pentru mierea de iarba neagra (Callunna) se admite max 23%
Continut aparent de zahar invertit(zaharuri reductoare)%
Miere de nectar, min 65,0
Miere de mana si amestecuri de miere de nectar, min 60,0
(Comisia FAO/OMS-Codex Alimentarius)
In plus, mierea de salcam de calitate superioara nu trebuie sa contina mai mult de 5% granule
de polen de rapita si/sau de pomi fructiferi(plante care infloresc inainte salcamului). Aceasta conditie
se justifica prin aceea ca mierea de rapita si de pomi fructiferi se incadreaza in sorturile cu mare
potential de cristalizare timpurie.
La mierea livrata in borcane ( ambalaje de desfacere) se admite un continut al HMF de max. 4
mg la 100 g. Aceasta derogare se explica prin aceea ca mierea poliflora are de asemenea un potential
ridicat de cristalizare. Pentru a-i mentine starea fluida o perioada cat mai mare de timp conditionarea se
face de obicei prin incalzire la o temperatura ceva mai ridicata si/sau un timpo de contact mai lung.
Derogarea este valabila numai cu conditia ca mierea sa indeplineasca toate celelalte conditii de calitate,
inclusiv valoarea indicelui diastazic.

Conditiile tehnice de calitate ale mierii de albine


Tabel nr.3
Parametrul Miere de salcam Miere de mana Celelalte
sorturi
Cal. Sup. Cal. 1-a Cal.sup. Cal. 1-a Cal. 1-a
Apa%, max. 20 20 20 20 20
Aciditate, ml. NaOH sol.1 N% 4 4 5 5 4
Zahar invertit%, min. 70 70 60 60 70
Zaharoza %, max. 5 5 10 10 5
Indice diastazic. min. 6,5 6,5 13,9 10,9 10,9
Cenusa %, max. 0,5 0,5 1,0 1,0 0,5
Procent granule de
Polen specific, Salcam 30 25 - - -
raportat la Tei - - - - 30
numarul total de Zmeura - - - - 25
granule de polen Fl. soarelui - - - - 40
examinat Izma - - - - 20
Hidroximetilfurfurol, mg/100g 1,5 1,5 1,5 1,5 1,5
Indice colorimetric,mm(Pfound) max. 12 max. 18 min. 65 min. 55 -
Conductivitate electrica 2 - - 7 6 -
microsiemens x 10,min
Agenti de falsificare (zahar invertit - Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa
artif., glucoza ind., amidon, faina de
cereale, gelatina, clei. Edulcolante
sintet., culori de aniline etc.)
111
Continutul mierii in vitamine si rolul lor asupra organismului

Tabel nr.4
Nr. Continutul la
Vitamina Actiunea
Crt. 1 kg miere
Asupra sistemului nervos, intretine tonusul digestiv,
regleaza metabolismul hidrocarbonatilor, elimina
1. Tiamina ( Bi) 0,1mg
acidul uric, mentine dantura sanatoasa, are actiune
antidureroasa.
Riboflavina Favorizeaza metabolismul hidrocarbonatilor,
2. 1,5mg
( B2) grasimilor si fierului.
Acidul pantotenic Participa la constitutia si functia pielii, parului, si
3. 2,0mg
(B3) mucoaselor.
Participa la procesele celulare legate de
metabolismul hidrocarbonatilor, regleaza functia
Acidul nicotinic
4. 0,3 - 1,0mg pielii, a sistemului nervos, imbunatateste circulatia
(65)
sangvina periferica si stimuleaza parenchimul
ficatului.
Are efect tonic asupra sistemului nervos, a pielii si a
5. Piridoxina (B6) 2 5mg
aparatului digestiv.
Stimuleaza maturarea hematiilor din maduva
6. Acidul folic 0,1mg
osoasa.
Actioneaza in metabolismul tesuturilor din
organism, ctiveaza formarea protrombinei, mentine
7. Acidul ascorbic ( C) 30 50mg structura oaselor, a muschilor, dintilor, vaselor
sangvine. Mareste tonusul vital al organismului,
stimuleaza cresterea, activeaza circulatia sangvina.
Ajuta la coagularea sangelui, participa la sinteza
8. Vitamina K Urme
protrombinei.
(dupa Liviu Alexandru Marghitas, 1997)

Insusirile terapeutice ale mierii de albine

In relatiile dintre planta, albina, produs apicol si om, mierea constituie unul din produsele apicole
ce transmit principiile active continute in nectarul florilor.
Mierea prin factorii nutritivi pe care ii contine, determina, in afara de o actiune nutritiva
importanta, o actiune terapeutica eficienta asupra tulburarilor si bolilor diferitelor organe si aparate,
precum si o actiune imuno biologica a organismului.
Mierea este folosita in terapeutica pe cale orala, sub fde aerosoli, prin electroforeza si prin aplicare
locala, in urmatoarele afectiuni :
- afectiuni ale aparatului digestiv : ulcere gastro-duodenale si gastrite hiperacide. Mierea este
indicata in special, in tratamentul constipatiilor atone, prinhipopotasemie si in constipatiile
aparute in urma regimului hiper carnat sau in constipatiile putride, folosita cu doua ore inainte
de masa micsoreaza aciditatea si secretia pepsinei, iar luata chiar inainte de masa sre un efect
exact opus. Doza zilnica de miere este de pana la 150g si se ia in 3-4 tainuri. Se recomanda ca
dimineata si seara sa se ia cate 30g, iar la pranz cate 40g miere. Mierea luata in apa calda se
absoarbe mai repede, diminueaza aciditatea si nu irita stomacul, iar luata cu apa rece, excita
miscarile stomacului si ale intestinelor si mareste secretia stomacului ;

112
- afectiuni hepato biliare : hepatita toxica si infectioasa, banala sau cirotica, insuficienta
hepatica si ictere post hepatice. Mierea, prin aportul sau bogat in glucide, creste rezerva de
glic ogen hepatic, amelioreaza functiile hepato celulare si rezistenta organismului. Se poate
administra fie ca atare, fie diluata cu lichide indicate acestor afectiuni sau asociata cu alimente
favorabile functiei hepatice ;
- afectiuni cardio vasculare : hipertensiune arteriala, arteroscleroza si infarctul miocardic. Prin
continutul sau bogat in glucide si vitamine si nul in clorura de sodiu, mierea are o actiune
favorabila asupra muschiului cardiac si asupra circulatiei coronariene. Mierea se administreaza
ca atare, sau impreuna cu alte alimente sau cu alte produse apicole ca laptisor de matca si
polen ;
- afectiuni ale aparatului respirator, laringite, traheite si bronsite. Mierea are o actiune
antimicrobiana, antiinflamatoare, antialergica, antiexpectoranta si nutritiva, putandu-se
administra ca atare sau asociata cu lapte cald sau cu ceaiuri pectorale calde. Tratamentul cu
miere se mai poate face prin aerosoli, electroforeza si prin aplicatii locale ;
- afectiuni renale : nefropatii glomerulare acute si cronice, inflamatorii sau degenerative, cistite,
pielonefrite, litiaze renaale. Eficacitatea mierii in aceste imbolnaviri se explica prin absenta sau
continutul foarte redus de albuminoide si prin continutul ei mare in substante cu actiune
terapeutica pebtru sistemul secretor. Datorita glucozei si vitaminelor, mierea imbunatateste
diureza si eliminarea toxinelor, iar substantele antimicrobiene din miere au o actiune
dezinfectanta asupra microflorei patogene. Vitaminele C si P din miere sunt de mare importanta
in tratamentul inflamantiilor acute si cronice ale rinichilor. Dozele zilnice recomandate sunt de
80-120g, mierea administrandu-se ca atare sau in combinatie cu suc de lamaie, maces etc.
- afectiuni ale sistemului nervos : nevroze si neurastenii. Mierea fortifica celulele nervoase, iar
glucoza si fructoza, favorizeaza hranirea celulelor, stimuleaza procesele de oxidare si actiunea
de neutralizare a toxinelor. Vitaminele si mineralele ajuta la intretinerea echilibrului ionilor in
organism si ca urmare nervozitatea scade, vederea se imbunatateste, somnul devine linistit,
apare senzatia de vigoare si putere de munca.
In neurastenie, manifestata prin : neliste accentuata, insomnie, dureri de cap, ameteli, tremurul
extremitatilor, transpiratie abundenta, se recomanda 100-200 g zilnic, timp de 1-2 luni, luandu-se
dimineata si seara cate 30g si dupa masa 40g. Se recomanda pentru seara, mierea sa fie dizolvata in
apa calduta sau ceai de tei si consumata cu o jumatate de ora inainte de culcare ;
- in boli infectioase : infectie gripala, febra tifoida, scarlatina, tuse convulsiva, rujeola etc.
Efectul favorabil al mierii se datoreaza continutului in vitamina C, glucide si a altor factori care
determina sporirea capacitatii de apare a organismuilui. Mierea se consuma in proportie de 10%
in amestec cu apa calda sau lapte cald;
- in pediatrie: are rol nutritional si terapeutic. Mierea are un efect favorabil in ameliorarea starii
generale, la cresterea ponderala si la cresterea cantitatii de hemoglobina, putand fi folosita in
tratamentul diareelor toxi infectioase si ale dizenteriilor. Mierea favorizeaza digestia
proteinelor si grasimilor si acidifierea cazeinei din lapte in fulgi fini, in asa fel incat alimentul
evacueaza stomacul sugarului intr-un timp scurt, constituind astfel un excelent factor
antidispeptogen.
Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de plantele vizitate de albine, respectiv de
principiile active ale acestora. Iata cateva din actiunile terapeutice ale unor sorturi de miere:
- mierea de tei: sedativ nervos, in tuse, insomnii, antispastic, in bronsite, laringite, traheite, ast
bronsic, tuberculoza pulmonara, fortifiant al cordului, imbolnaviri ale vezicii biliare si ale
rinichilor, in ranile purulente si in arsuri;
- mierea de menta: analgezic usor carminativ, tonic, antiseptic in spasme -pilorice, dischinezii
biliare si gastro intestinale ;
- mierea de salcam: espectorant, calmant al tusei, antiseptic, diuretic si antidiareic;
- mierea de trifoi: diuretic, antidiareic, expectorant;
113
- mierea de floarea soarelui: arteroscleroza;
- mierea de pomi fructiferi: insusiri antimicrobiene fata de bacteriile Gram pozitive si Gram
negative, in maladii gastro intestinale si ale rinichilor;
- mierea de mustar: afectiuni ale respirator;
- mierea de conifere: actiune antiseptica, anriinflamatoare, atat pentru caile respiratorii cat si
pentru cele urinare, actiune diurectica;
- mierea de munte: in afectiunile inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii si pentru rani
purulente;
- mierea poliflora: antiseptic, sedativ.
Sortimentele de miere, florale sau de mana, mentionate mai sus, pot fi consumate si ca miere in
faguri. Sub aceasta forma aportul de vitamine creste si prin cele continute in ceara, in special vitamina
A. Concomitent are loc si op curatire si dezinfectie a dintilor, deoarece, in general, fagurii cu miere se
consuma prin masticatie ( se sug), iar ceara nu se inghite.

8.2.POLENUL
Importan
Polenul este recoltat de albinede pe florile melifere.Adus n stup el este transformat n pstur-
hrana proteic a familiei de albine. Transformarea se realizeaz de albinele care prelucreaz i
depoziteaz acest polen adaugndu-i importante secreii glandulare,faringiene i toracice precum i
nectar cules de la flori. n compoziia sa, polenul are tot ce-i trebuie organismului albinei pentru a-i
asigura funciile vitale i pentru a se dezvolta respectv :proteine, aminoacizi eseniali ,zaharuri, sruri
minerale,vitamine, hormoni, grasimi, arome i ap.
Polenul pentru albine reprezinta singura surs natural de hran proteic. El asigur substanele
plastice necesare formrii esuturilor i organelor n procesul de crestere precum i formarea corpului
gras la albinelecare vor ierna. Pentru familia de albine hrana proteic este cea care asigur dezvoltarea
glandelor productoare de laptior de matc, de fermeni i a glandelor cerifere.
Se tie c dup sursa de hran ce o furnizeaz albinelor (clasificarea apicol) plantele se pot
grupa n:
a) plante polenifere: alunul, ulmul, plopul, mesteacnul, porumbul, macul, hameiul etc.
b) plantele nectarifere: mzrichea, bumbacul, plmida
c) plantele nectaro-polenifere: salcmul, teiul, salcia, pomii fructiferi, zmeurul, afinul, rapia, floarea-
soarelui, mutarul, coriandrul, sparceta, sulfina, trifoiul,
mixandrele, levnica, bostnoasele, facelia, zburtoarea, ppdia,
limba mielului, mierea ursului, urzicua, izma broatei, criele,
crciumresele, dlioarele etc.
Recoltarea polenului de ctre albine se face de ctre ntreaga suprafa a corpului prin intermediul
periorilor care ajut la prinderea gruncioarelor de polen. Cu ajutorul picioarele prevzute cu o serie
de formaiuni speciale
( vezi Anatomia albinei ) care sunt specifice doar albinelor lucrtoare, gruncioarele de polen, de pe
diferite pri ale corpului, sunt strnse n couleele de pe perechea a treia de picioare sub forma de
gheomotoace. Albinele le fac cu ajutorul regurgitrii unei picturi de miere pe care o regurgiteaz din
gu i cu care umecteaz polenul pe care apoi l frmnt cu mandibulele i l aaz n coulee.
Transportate i aduse n stup ghemotoacele sunt predate albinelor
gospodine care l pregtesc n vederea prelucrrii i conservrii. Polenul este amestecat cu secreii
glanulare, n special secreii ale glandelor toracice i salivare, precum i cu un pic de miere. Astfel
prelucrat, polenul este ndesat n celule, cu capul, foarte bine, pentru a elimina tot aerul. Sub aciunea
bacteriilor anaerobe, acido-lactice, precum i a diastazelor proprii, polenul sufer o fermentaie lactic.
Dup acest proces, albinele umplu golul rmas cu miere i cpcesc celulele, procesul de transformare
continund pn la desvrirea sa. O albin poate transporta n cele dou corbicule pn la 15 mg.de
polen. Astfel, pentru1 kg. de polen sunt necesare 70.000 de zboruri.
114
Polenul are diverse culori n funcie de specia plantei de la care provine: maro, galben, alb, etc.
De regul albinele adun polen de la un singur fel de plante, dar pot aduna i de la mai multe specii de
plante n acelai timp dac n natur lipsete o flor omogen.
Din punct de vedere alimentar i medicamentos polenul este un produs foarte complex, a carui
compoziie difera de la o specie la alta.
n compoziia polenului intr : substane proteice (13-42%),zaharuri (18,5%), grsimi (33%), sruri
minerale reprezentate n special de Si, S, Cu, Co, Na, Fe, Al, Ca, Mg, Mn,P, Ba, Ag, Zn,Cr, etc.,
vitamine, n special vitamina C, complexul B, D, PP, E, A, ap i celuloz.
Cantitatea de vitamine din polen depinde de specia botanic din care provine.Polenul proaspt este
bogat n caroten. Polenul provenit de la salcmul galben are coninutul n provitamina A de 20 de ori
mai mare dect morcovii.
Polenul conine un complex important de enzime pe care albinele le folosesc la invertirea mierii
precum i la alte activiti metabolice. Cele mai importante enzime fiind :amilaza,invertaza,proteaza,
lipaza,fosfataza,catalaza i lactaza.
n polen au fost identificai o serie de acizii organici cum ar fi acidul
citric,tartic,malic,malonic,succinic,aconitic,giberelic,adipic,indoli acetic i alfa cetoglutamic.Unele
sorturi de polen conin alcaloizi i glicozizi,ceea ce le face s fie toxice,afectnd n primul rnd
albinele doici.
Foarte important de reinut este faptul c polenul conine n compoziia lui substane bactericide ,
lucru care explic existena n familia de albine, n mod natural, a acestor substane din categoria
antibioticelor (fitoncide) care ajut familia.

8.2.1.RECOLTAREA POLENULUI
Recoltarea polenului presupune determinarea albinelor s treac printr-un dispozitiv, numit colector
de polen .Acesta are o serie de orificii de form i dimensiuni determinate care s le permit albinelor
intrarea n stup,dar s le rein ncrctura de polen din coulee.
n principal se folosesc gratii active din material plastic cu orificii rotunde cu diametrul de 5 mm.
Colectoarele de polen se compun dintr-o placa activa - gratia prin care trec albinele i care le reine
ncrcturile de polen i un sertar n care se strnge polenul recoltat n principal se folosesc gratii
active din material plastic cu orificii rotunde cu diametrul de 5 mm.
Dup tipul stupilor folosii, au fost fabricate o serie de modele de colectoare de polen care pot fi
grupate n trei tipuri principale i anume :
- colectoare de urdini,
-colectoare de fund
- colectoare sub capac.
Colectoarele de urdini se folosesc la toate tipurile de stupi i exist ntr-o mare varietate de forme
i dimensiuni.
Colectoarele pentru fund i cele sub capac sunt adaptate pentru stupii de tip vertical i respectv
pentru stupul multietajat i se folosesc prin amplasarea - primul n locul fundului - i al doilea,deasupra
cuibului,sub capac, urdiniul principal fiind nchis,albinele circul doar prin colector.
CUM SE PROCEDEAZ ?
Se instaleaz colectorul la nceput, 1-2 zile, fr placa activ, pentru obinuirea albinelor cu
circularea prin colector,dup care se fixeaz i placa activ.
Se va menine colectorul n permanen la stup, ridicndu-se doar placa activ pe perioada
culesurilor principale de nectar (salcam,tei,floarea soarelui) sau n perioadele lipsite de polen.
Colectoarele se instaleaza doar la familiile puternice,cu multe albine,culegatoare,puiet i rezerve
suficiente de polen n cuib.
Folosind raional colectoarele de polen se pot realiza anual 3kg polen marfa/familie de albine.
CE FACEM DUP RECOLTARE ?
Dup ce a fost recoltat,polenul,trebuie condiionat i pstrat n condiii corespunzatoare.
115
Foarte important este uscarea .
La recoltare,polenul are 10-11% apa,cu variatii de 3-14%. Pentru uscare se pot folosii dispozitive
speciale de diferite tipuri i capacit i(usctoare de polen) n care polenul se ntinde n straturi subiri
de 1-2cm. i se ine la o temperatur de 40-50 grade C pna se ajunge la oumiditate de circa 5%.
La nivelul unei stupine mici, polenul se poate usca n podul caselor ntins n strat subire pe panouri
pnzate. Periodic, pentru o mai bun uscare ,se rsfirar masa de polen astfel realizndu-se astfel i
ventilarea pentru ndeprtarea vaporilor de ap.
NU SE USUC polenul prin expunere direct la soare deoarece razele soarelui distrug
componenii biologici din polen(vitaminele i fermenii).
Dup uscare polenul se cerne i se cura de corpurile strine. Pentru pstrare i conservare n
condiii corespunztoare ,polenul trebuie s fie ferit de :
- umiditate, fiind foarte hidroscopic.
-duntori i mucegaiuri.
Polenul se pstreaz n ambalaje metalice (inoxidabile) ,de sticl sau polietilen de culoare nchis,
care sunt nchise etan.

DE CE ESTE FOARTE VALOROS POLENUL ?

Coninutul n aminoacizi a polenului amestec (%)comparativ cu al altor produse de origine


animal

(Dupa Caillas,citat de Marin i col.,1966)


Polenul are o compoziie chimic complex i special, deosebindu-se de toate celelalte produse
vegetale, avnd astfel un spectru de influen larg asupra multor afeciuni i disfuncii ale organismului
uman.
Polenul nu se alege i nu se consum pe specii de provenien ,de aceea nsumeaz calitaile
tipurilor de polen uniflorale din care se compune, avnd urmatoarele proprieti terapeutice (
dup Popescu I.) :
*acceleareaz funcionarea ficatului i dezintoxicarea organismului , n hepatita epidemic i
hepatita cronic;
*duce la o uoar cretere a insulinei astfel polenul i pstura pot fi utilizate n tratamentul
diabetului zaharat;
*prin coninutul srac n sodiu,dar bogat n magneziu i potasiu,intervine favorabil n afeciunile
cardiovasculare;
*fiind total lipsit de toxicitate i cu un coninut ridicat de substane active vitale , este puternic
vitalizant pentru corpul uman;
*activeaz fenomenele de regenerare labtrni ,ajut la recuperarea copiilor subdezvoltai,iar la
copii de vrst coalar previne oboseala;
116
*intervine favorabil n fenomenele de cretere i amelioreaz randamentul efortului intelectual;
*amelioreaz sindroamele depresive i regularizeaz somnul;
*intervine cu eficien mare n reglarea secreiilor hormonale la brbai i femei;
*este un remediu ideal pentru bolnavii de prostat i acioneaz ca bacteriostatic i normalizator al
funciilor aparatului digestiv
Dozele zilnice de polen recomandate n tratamentul majoritaii afeciunilor sunt de 15-20 g
administrat zilnic( cte o liguri) naintea mesei principale. Polenul se poate consuma n amestec
cu miere i se recomand s fie inut n gur pn se topete (dup Popescu I ).

8.3.PROPOLISUL
Importan
Propolisul este o substan cu o compoziie complex, care are la baz unele secreii ale mugurilor
plop, mesteacn, cire, viin, prun, piersic, brad, arin i alte plante la care albinele adaug cear, resturi
de la ingerarea polenului etc.
Propolisul este folosit de albine pentru limitarea deschiderii urdiniului, spoirea celulelor i a
pereilor stupilor, astuparea i nivelarea crpturilor, asperitilor din stup etc.
Mult vreme propolisul a fost privit de apicultori ca un produs nedorit n stup, pentru c ngreuneaz
manipularea ramelor i a pieselor stupului, pentru acest lucru n selecia albinelor urmrindu-se
diminuarea i chiar reducerea total a nsuirii de propolizare.
n prezent albina autohton (Apis mellifica carpatica),cunoscut n general ca rasa cu nsuiri slabe
de propolizare, produce cantiti foarte mici de propolis, n principal pentru fixarea ramelor i a
pieselor componente ale stupilor, fr a mai limita urdiniului sau a acumula propolisul n anume
locuri din stup, cum fac rasele puternic propolizatoare cum sunt: albina europeana(Apis mellifica
mellifica) sau albina caucaziana (Apis mellifica caucazia).
Propolisul se prezint ca o materie amorf, lipicioasa, de culoare galben-verzuie sau brun cu
diferite nuane, cu arom, caracteristic plcut, asemntoare melasei. La temperaturi sczute,
propolisul se ntrete i devine sfrmicios, iar la temperaturi peste 35*C se nmoaie i devine
lipicios.
Se topete la 65*C i se dizolv bine n eter i n cloroform, n alcool i terebentin se dizolv
mai greu.
Pentru culesul propolisului n familie se formeaz o grup anume de culegatoare.
Colectare a propolisului se face astfel:
- dup identificarea plantelor cu secreii de rini, albinele culegatoare prind picturile de rini
de pe plante cu mandibulele i le ntind pn se formeaz un fir de rina care, dup ce se rupe de
plant, este luat de albine cu picioarele mijlocii i introdus sub form de ncrctura n couleele
picioarelor posterioare.
Dupa detasarea fiecarui fir de rasina din secretia plantei,albina face un mic salt in aer de cateva
secunde,revenind in acelas loc si continund stransul rasinii pana la formarea definitiva a incarcaturilor
in cosulete.
In stup,culegatoarele nu-si pot depune incarcatura singure.In ajutorul lor vin albinele din stup care
apuca incarcaturile din cosulete cu mandibule si le trag de asemenea in fire. Albinele trag de rasina
atat de tare incat albina culegatoare cu greu se poate tine pe fagure.
De multe ori predarea propolisului se face pe scandura de urdinis.Daca bucati de rasina cad pe piesele
sau pe suprafetele stupului,albinele nu le mai aduna si le lasa in locul respectiv. Lucrarile de
colectare,prelucrare,precum si de depunere a propolisului se fac doar cu ajutorul mandibulelor
.Albinele nu folosesc niciodat limba la manipularea propolisului.
O mare importanta la strngerea propolisului o are temperatura aerului, culegtoarele recoltnd
propolisul doar din momentul in care rasinile plantelor sunt suficient de plastice pentru a putea fi
recoltate.Din aceasta cauza,culegatoarele de propolis isi incep activitatea doar la o anumita ora si pe
117
masura ce se ridica temperatura,efectivul lor creste din ce in ce mai mult.Catre seara numarul scade si
s-au observat cazuri in care lucratoarele intoarse prea tarziu, seara, cu incarcaturile de propolis rcite,
nu au mai putut fi eliberate si au ramas peste noapte cu incarcaturile de propolis in cosulete,pe care le-
au descarcat abia a doua zi ,dupa ce sa incalzit la soare pe scandura de zbor.
Productia de propolis are un profund aspect sezonal, cea mai mare cantitate fiind stransa,in perioada de
toamna,cand albinele isi pregatesc cuibul de iernare.In perioadele culesului de nectar albinele aproape
nu strang propolis.
Natura propolisului cat si compozitia si propritatile sale nu sunt suficient de bine cunoscute.
Diversitatea mare de surse de materii prime din care albinele formeaz propolisul ii dau o compozitie
foarte heterogena.S-a constatat ca in compozitia propolisului intra 50-55% rasini vegetale si 8-10%
uleiuri eterice. De asemenea se mai adauga o cantitate relativ mare de ceara pe care albinele o adauga
in propolis.
Din substantele identificate in compozitia propolisului amintim: rasinile, criseina, flavonele,glucozida,
diferiti acizi organici ,minerale cum sunt fosforul, potasiul, calciul, siliciul, manganul etc.
In stup,propolisul,pe langa rolul de material de etanare si blocare a crapaturilor aduce foloase familiei
de albine prin proprietatile sale antibiotice,prezanta sa anihileaza actiunea diferitilor microbi si bacterii
introduse sau dezvoltate in stup.In acest scop albinele propolizeaza peretii celulelor cu un strat de
propolis,creand conditii propice de dezvoltare a puietului .De asemenea,in cazul patrunderi in stup a
unor daunatori: fluturi,soareci etc., dupa ce acestia sunt omorati sunt inveliti de albine cu un strat de
ceara si propolis pentru a nu vicia aerul din stup in urma descompunerii lor.
Datorita continutului de rasini vegetale,propolisul este folosit in industria lacurilor si a vopselelor,
precum si in prepararea unor medicamente, ultimul aspect capatand in prezent o raspandire din ce in ce
mai larga.Din aceasta cauza,productia de propolis a capatat o importanta deosebita,fiind necesara
stabilirea de noi metode si utilaje de producere in cantitati sporite.

8.3.1. RECOLTAREA SI PASTRAREA PROPOLISULUI.


In conditiile tarii noastre in care albina autohtona propolizeaza destul de slab,se pot totusi recolta anual
usor 150-200g pe familie,in functie de zona de amplasare si de frecventa recoltarii propolisului din
stup.
Pentru sporirea productiei de propolis este necesara in primul rand schimbarea optici privind
organizarea obtinerii.Se impune selectionarea materialului biologic cu tendinte de propolizare,precum
si adaptarea unor dispozitive care sa permita recoltarea propolisului in cantitati mai mari si de calitate.
Descriem mai jos principalele metode de recoltare a propolisului:
a)Recoltarea de pe piesele stupului;de la urdinis;de pe peretii stupilor;de pe distantatoarele
stupilor;de pe scandurile de podisor etc., se face prin razuirea atenta a pieselor respective
astfel incat sa se obtina cat mai curat posibil,fara amestec de impuritati.Se va evita
globarea in propolis a excrescentelor de ceara ce se pot intalni in zonele de depunere a
propolisului.
b)Folosirea unor dispozitive special amenajate cum ar fi:plase din fir de plasti sau metalice
cu ochiuri de 1- 2mm,gratii si sipci de lemn,plastic sau sarme metalice cu sectiune rotunda
sau dreptunghiulara,placi de lemn cu suprafata aspra,placi de plastic cu sectiunea de 2-
3mm etc..
La stabilirea si aplicarea in stup a dispozitivelor de recoltare a propolisului se va avea in vedere ca
acestea sa prezinte pe cat posibil suprafete
neregulate(neslefuite),spatiile(orificiile,crapaturile,distantele)dintre piesele componente a
dispozitivelor,precum si intre acestea si ramele sau piesele stupilor sa nu se depaseasca 3mm.
Dispozitivele se dimensioneaza astfel incat sa acopere o suprafata cat mai mare in stup si sa se
monteze direct peste laturile superioare ale ramurilor.Se pot folosi atat prin suprimarea podisoarelor,cat
si in prezenta acestora,activitatea de propolizare fiind determinata indeosebi de caracteristicile de

118
rasa,cat si de zona de amplasare.In acest sens,in zonele mai reci sau cu paduri,tendinta de propolizare
este mai mare decat la campie.
O metoda cu randament sporit este inlocuirea scandurilor de podisor sau a podisurilor tip plansete cu o
plasa de nailon cu ochiurile de 1,5-2mm peste care se intinde o folie de sac din plastic.Pentru
protejarea cuibului de curentii de aer care trec prin acest nou tip de podisor albinele cauta sa umple
spatiile dintre plasa si panza si sa incarce ochiurile plasei cu propolis.Prin detasarea periodica a plasei
de sarma se sporeste cantitatea de propolis depusa.Recoltarea propolisului de pe panze se face prin
mentinerea acestora la rece(in frigider sau la o temperatura de 5-6*C) dupa care din simpla
frecare,propolisul se detaseaza foarte usor de pe panza.
Producerea propolisului se poate face in tot decursul sezonului apicol si in special in perioadele de
primavara si de toamna,cand recoltarea de catre albine este mai intensa.
Recoltarea propolisului de pe piesele stupilor cat si de pe dispozitivele folosite se face cu ajutorul daltii
apicole,cu ajutorul frigului,de pe piesele mobile(plase,folii,panze etc.), prin simpla frecare sau indoire
a dispozitivului respectiv dupa congelare.
Productia de propolis realizata anual pe familie de albine folosind tehnologiile descrise este in medie
300g echivaland valoric cu 3,9kg miere.
Pastrarea propolisului se face prin compactizarea in bulgari de anumite dimensiuni(10-20cm diametru)
in locuri uscare,bine aerisite,la temperatura camerei,in pungi de plastic,astfel incat sa-si mentina timp
cat mai indelungat aspectul proaspat si sa evite pierderea substantelor volatile.
Prin compozitia sa deosebit de valoroasa din punct de vedere apiterapeutic,este foarte cautat si utilizat
in medicina umana avand un pret de 15-20 ori mai mare ca mierea.

PROPRIETATILE FIZICE ALE PROPOLISULUI


In functie de provenienta,propolisul se prezinta ca o masa solida,de culoare bruna-cafenie sau cenusie-
verzuie,iar in sectiune aspectul poate fi omogen sau marmorat.Se inmoaie la temperatura de 30-
37*C,sub 10* este dur si fara miros,la 70-78*C,se topeste,iar la 100*C devine lichid.Propolisul are
densitatea de 1,112-1,136, este solubil in alcool,benzina,terebentina,acetona,cloroform,eter etc. si este
aproape insolubil in apa.Solventul cel mai util pentru necesitatile practice este alcoolul etilic concentrat
de 95*.

COMPOZITIA CHIMICA A PROPOLISULUI


Compozitia chimica a propolisului nu este suficient cercetata,identificandu-se peste 149 de substante
componente.Componenti de baza sunt rasinile si balsamurile in proportie de 50-55%,ceara 30%,uleiuri
eterice 15% si polenul 5%.Rasinile sunt alcatuite in cea mai mare parte din acizi monocarboxilici in
stare libera cu formula bruta C2OH30O2 de tipul acizilor abietici si pimarici.In afara acestora, in
rasina de propolis s-au mai identificat acizii benzoic,cinamic,ferulic si cafeic,precum si substante
cumarinice si terpenoidice,vanilina,alcool cinamic si benzinic,esteri si acizilor benzoic,cinamic si
cumaric.Se presupune ca esteri aromatici constitue o fractiune a suportului actiunii antimicrobiene a
propolisului.
Continutul mare de acizi liberi ai rasinii,imprima propolisului reactie pronuntat acida,indicele de
aciditate a acestuia fiind mult mai mare decat al cererii de albine.
Sau mai gasit in propolis 21 flavonoide (flavone,flavonoli si flavonone) care au rol de protectie a
circulatiei sanguine,prin aceea se reduc permeabilitatea vasculara,deci maresc rezistenta vaselor
capilare.
Substantele minerale din propolisul brut sunt in cantitate de 0,5-2%.Astfel in extractul alcolului uscat
s-au pus in evidenta 17
microelemente:aluminiu,cupru,magneziu,zinc,siliciu,fier,mangan,bariu,strontiu,titan,staniu,argint,niche
l,crom,vanadiu,cobalt si molibden.
Substantele azotoase reprezinta 1-2% echivalent proteina, in hidrolizatul acid decelindu-se 18
aminoacizi,cei esentiali fiind prezenti in totalitate.

119
In propolis s-au mai pus in evidenta si unele zaharuri cum ar fi:glucoza,fructoza,melezitoza,vitaminele
A,B,E,C si PP,precum si enzime din grupa transhidrogenazelor.
Propolisul are proprietati bactericide si anestezice care depasesc de 3,5 ori actiunea cocainei si de 5,2
ori pe cea a novacainei.Din propolis s-a extras un antibiotic care are insusirea de a distruge atat
microbii cat si ciupercile,astfel ca pe propolis nu se dezvolta nici un mucegai.

8.4.LPTIORUL DE MATC
Lptiorul de matca este un produs secretat de glandele hipofaringiene i mandibulare ale
albinelor doici (tinere)
El reprezint hrana mtcilor pe ntreaga perioad a vieii i a larvelor de albine lucrtoare i
trntori pe o anumita perioada (primele 3 zile). Are aspectul unui gel vscos, omogen cu
granulaii fine, culoare alb-glbui. Mirosul este caracteristic, puin aromat, cu gust acidulat,
astringent.
Este foarte bogat n substane nutritive direct asimilabile, ceea ce face s fie un aliment
natural de o deosebita valoare.

Proprieti fizico-chimice ale lptiorului de matc


Nr. Crt. Specificare Caracteristici
1. Aciditate PH 3,5 (apropiat de a sucului gastric)
2. Coninut in apa %58,0-67,0
3. Coninut substan uscata %33,0-42,0
4. Proteine (N x 6,25) g%13,0-18,0
5. Glucide totale g%7,5-12,5
6. Lipide totale g%3,0-6,0
7. Cenu g%0,8-1,5
8. Substane nedeterminate g%4,0-8,7
9. Indice diastazic minim 23
10 Densitate 1,1
Compuii azotai, numrul mare al aminoacizilor liberi, proteinele funcionale, glucidele cu rol
energetic, coninutul foarte bogat n vitamine i alte substane eseniale nedeterminate, d valoare
nutritiv i terapeutic lptiorului.
Lptiorul de matca conine urmtoarele vitamine: tiamina, riboflavina, niacina biotina,
inositol, acid folic, acid pantotenic, acidul ascorbic, i cianocobalamina. Vitaminele A, E si K sunt
absente.
Sursa principala a vitaminelor din lptiorul de matca o reprezint polenul.
Au fost identificate mai multe macro i microelemente: Fe, S, Mg, Ca, Cr, Si, Ni, Co, Zn, Ag i P

8.4.1. PRODUCEREA LPTIORULUI DE MATCA

Are la baza doua procedee:


1. metoda producerii lptiorului prin orfanizarea familiilor de albine
2.metoda producerii continue de lptior n prezena mtcii
Pentru obinerea unei cantiti mari de lptior trebuie s inem cont de:
* lptiorul de matca este secretat de albinele doici, deci tehnologia de producere a acestuia
necesit o serie de msuri pentru a avea un numr cat mai mare de albine tinere.
*cu o sptmn nainte de nceperea lucrrilor, n familiile destinate producerii lptiorului
se va introduce puiet cpcit
*se vor asigura familiilor faguri cu polen i miere,
*planificarea producerii lptiorului se va face in perioada culesului.
* n perioadele lipsite de cules, familiile productoare de lptior se vor stimula zilnic cu
120
sirop de zahr
* n lipsa surselor proteice familiile se vor stimula cu polen sau cu substitueni.
n tehnologia producerii lptiorului de matc n familii orfanizate sau n familii cu matc, se
folosesc:
* botci artificiale confecionate din ceara, cu ajutorul unui ablon care are diametrul de 8-9
mm, avnd extremitatea rotunjita pentru desprinderea rapid a botcilor ( la fel ca n cazul creterii
artificiale a mtcilor )
* leauri de lemn , pe fiecare lipindu-se cte 25 30de botci
*o rama de cretere ,pe care se monteaz 3-4 leauri

A. METODA PRODUCERII LPTIORULUI PRIN ORFANIZAREA FAMILIILOR DE


ALBINE

Cu 3-4 ore naintea introducerii larvelor, familiile se orfanizeaz .Cu matca, toi fagurii cu
larve i ou, se formeaz un roi, ce se aeaz temporar pe vatra stupinei. n mijlocul fagurilor
rmai n familia de albine orfanizat ,se las un spaiu gol egal cu o ram. n botcile pregtite i
lipite anterior pe leauri se transvazeaz larvele tinere de 1-2 zile, cu ajutorul unei lanete, la fel ca
la creterea mtcilor. Rama astfel pregtit , se introduce n locul rmas liber n cuibul familiei
orfanizate.
Dup 72 de ore se scoate rama cu botci din familia orfanizat, se reteaz botcile cu ajutorul
unei lame ct mai aproape de larve, se nltur larvele i se extrage lptiorul de matc cu un
dispozitiv de absorbie.
n botcile eliberate de lptior se transvazeaz. din nou larve. Ciclul se repeta de trei ori la aceeai
familie de albine, apoi familia cresctoare se unific cu roiul format cu ocazia orfanizrii.

B. METODA PRODUCEREA LPTIORULUI N PREZENA MTCII

Matca se izoleaz pe un numr de faguri, cu ajutorul unei diafragme. La 9 zile de la izolare, n


compartimentul fr matc, tot puietul va fi cpcit i vor apare botci care vor fi distruse. Se va
introduce rama de cretere , cu botcile artificiale. Transvazarea larvelor n botci se face la fel, cu
deosebirea c n prima zi se introduc 30-50 de larve, n a doua i a treia zi alte 30- 50 de larve, n
ziua a patra se recolteaz lptiorul din primele botei introduse, n locul crora se introduc noi
larve. Ciclul poate continua. La terminarea aciunii cele 2 compartimente se unifica prin simpla
nlturare a diafragmei.
n cazul folosirii metodei orfanizrii, de la 5 familii de albine se pot realiza, n medie, circa 50g
lptior, la o serie. n cazul producerii continue a lptiorului n prezena mtcilor ntr-un sezon
activ se pot obine 500 g de lptior pe familie.

Conservarea lptiorului de matca


Dup recoltarea din botci, lptiorul se filtreaz pentru a ndeprta eventualele larve sau buci de
cear provenite din botci. Filtrarea se face printr-o sit de mtase sau pnz din fir fin de material
plastic.
Conservarea se face pe timp limitat (30-45 zile), n borcane de 100-150.g, de culoare nchis, cltite
n prealabil cu alcool pur, nchise ermetic la o temperatura de 0-4oC, n loc uscat i la ntuneric.
Lptiorul de matc are reacie pronunat acid, fiind rezistent la alterarea produsa de bacteriile de
putrefacie, dar se poate altera prin dezvoltarea bacteriilor lactice, care tolereaz pH-ul sczut al
substratului nutritiv i care se pot dezvolta i la temperatura de refrigerare.
Pentru aceasta se folosete n prezent congelarea imediat, la o temperatura de cel puin -18 oC i
apoi pstrarea nentrerupt n aceast stare, sau liofilizarea ct mai timpurie posibil.
121
Importana lptiorului de matc pentru om

Lptiorul de matc a fost recomandat n terapeutica uman de peste 40 de ani. n anul 1962,
profesorul francez R. Chauvin, a artat c acesta influeneaz unele procese biologice de baz la plante
i animale.
Coninutului mare de aminoacizi, lipide, glucide, vitamine, hormoni, enzime, substane minerale,
factori vitali specifici, substane cu rol biocatalizator n procesele de regenerare a celulelor face ca
lptiorul de matc s se poat utiliza intr-o gam larg de afeciuni:
revigoreaz bolnavii hipotrofici;
administrat n hran amelioreaz starea generala a copiilor bolnavi sau convalesceni;
la btrni nltur astenia fizica i psihic, reduce tulburrile neuro-circulatorii i pe cele de
memorie, mbuntete vederea i starea general;
este calmant pentru persoanele emotive i tranchilizant pentru cei ce sufer de insomnie;
este dinamizant pentru cei cu depresii nervoase;
intervine n normalizarea sistemului neurovegetativ i a dispoziiei;
crete randamentul muncii fizice i intelectuale;
este protector al organismului i regulator al metabolismului;
efect pozitiv n tratarea unor tulburri patologice ca ateroscleroza i steatoza hepatica;
reduce nivelul colesterolului n snge;
intervine n regenerarea celular i combaterea unor urticarii, eczeme, degerturi, psoriazis,
hipercheratoze, seboree i altele;
mbuntete funciile miocardului i ale vaselor coronare, micoreaz crizele de anghina;
are nsuiri antimicrobiene, acionnd bacteriostatic i bactericid

Tratamentul cu lptior de matc este indicat s se fac numai la recomandarea medicului.

8.5. VENINUL DE ALBINE


Importan
Veninul de albine este un produs secretat de glandele cu venin , care sunt parte component a
organului de aprare a albinelor lucrtoare ,produs de acestea ca substan de autoaparare.
Veninul de albine este produs de 2 glande . respectiv o gland mai mare cu coninut acid i o gland
mai mic cu coninut alcalin.Glanda acid conine acid formic, apitoxin i histamin.Glanda alcalin
lubrifiaz acul i diminuiaz din aciditatea veninului.

COMPOZITIA CHIMICA A VENINULUI DE ALBINE


Veninul de albine conine 46,36% carbon, 7,56% hidrogen i 13,30% azot i este compus din
proteine, enzime, hormoni, sruri minerale, uleiuri i alte substane volatile.
Principalul component al veninului de albine l reprezint substanele proteice n a cror structur
exist trei fracii protetce :
1.melitina- componenta cea mai activ a veninului( n melitin s-au
indentificat glicol, alanina, valina, leucina izoleucina, serina, tirozin, lizina,
arginina, asparagina, glutamina, triptofan i prolina) Melitina dizolv
eritrocitele, degajeaz histamina i serotonina, scurteaz fibrele musculare
netede i striate, scade presiunea sanguin i ritmul respirator, blocheaza
sincopele nervoase periferice i centrale etc.
fermenii hialuronidazei i fosfolipazei (n care s-au identificat tirozina,
metionina, fenilalanina, histamina, silistina).

122
fosfolipaza,cea de-a treia fracie proteic, rerezinta 3% din veninul brut i nu
este activ.
Histamina din veninul de albine are rol de a provoca n organism sezia de mncrime, durere i
umflarea locului nepat, acioneaz cu intensitate asupra musculaturii netede, aparatului a glandelor
exocrime.
Din punct de vedere al proprietatilo fizico-chimice veninul de albine are urmatoarele caracteristici :
- n momentul eliminarii de catre albina din punga de venin prin nepare se prezint n stare
lichid, trasparent
- n contact cu aerul se solidific, formnd cristale de culoare alb-galbui pn la alb-
cenuiu,cu miros neptor, specific,cu gust arztor caustic.
- este compus dintr-un complex de substane lipide, sruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri
eterice, substane volatile.
- mai mult de jumatate din masa brut a veninului este format din proteina activ care are n
compoziia sa mai multe fraciuni (melitina, fosfalipaza, hialuronidaza).
S-a stabilit c veninul de albine are o compoziie complex care are o aciune divers asupra
afeciunilor organismului uman.
S-a stabilit c veninul de albine are aciune local ct i sistemic i anume :
-stimuleaz hipofiza i glanda suprarenal, la eliberarea de hormoni glucocorticoizi
-are aciune antiinflamatoare, antialergic, antitoxic
- are eficien n lupta contra reumatismului
- stimuleaz producerea adrenalinei, cu rol n stimularea inimii, bronhodilataie i a unor
efecte metabolice
n compoziia veninului s-au mai indentificat i o serie de aminoacizi liberi, acizi nucleici, grsimi,
acizi volatili care se pierd n cea mai mare parte prin uscare (acidul formic, acidul clorhidric i acidul
otofosforic),substane minerale (calciu 0,26%, magneziu 0,49%, fosfor 0,42%, aceasta din urma sub
forma de componeti organici ai acidului fosforic).

Reaciile la venin ale omului sunt de trei feluri:


1. locale (umfltur local, se extinde n timp de cteva ore, iar locul nepat poate fi
rou, cald i sensibil 2-3 zile).
2. sistemice (se petrece dup cteva minute dupa nepatur i poate provoca o erupie
gener, tulburi respitorii, grea, stri de vom, dureri abdominale i sincope).
3.anafilactice (simptomele se manifest n cteva minute dup nepare i comport
dificulti respiratorii, confuzii mentale, vomismente, un oc de tensiune sanguin care poate conduce
la pierderea cunotinei i la moarte prin colaps respirator i circulator (Frankland 1976).
Se poate crea o oarecare rezistenta la nepturile albinelor, dar totui, reaciile la acestea pot
deveni pe neateptate, dintr-o cauz sau alta, foarte intense. Persoanele care sunt foarte sensibile pot
muri dintr-o singu neptu de albin.

RECOLTAREA VENINULUI DE ALBINE


Secreia veninului este determina de vrsta albinelor, de cantitatea i calitatea hranei i de sezon.
Cantitatea de venin pe care o poate elibera o albina n momentul nepri este de 0,3 mg. venin lichid,
adic 0,1 mg. substanta uscat.
Obinerea veninului se poate face prin mai multe metode.Fiecare din metodele folosite are eficien
mai mare sau mai mic.
Recoltare se poate face prin :
- narcotizarea albinelor
- prin neparea unor membrane
-cu ajutorul unor dispozitive electrice speciale instalate la urdini.

123
A. METODA NARCOTIZRII
CUM SE PROCEDEAZ ?
Const n introducerea albinelor ntr-un vas de sticl, peste care se asez o hartie de filtru
umectat cu eter. Albinele, agitate la nceput vor depune veninul pe pereii vasului.Venbinul se
recupereaz prin splare, filtrare i evaporare. Prin folosirea acestei metode de la 1000 de albine se
obtin aproximativ 50-57 mg. de venin. Metoda prezint dezavantajul c veninul obinut este
impurificat cu diferite materii ce se afl pe corpul albinelor.
Avantajul este c albinele dup ce i revin sunt redate familiei.

B. METODA RECOLTRII VENINULUI PRIN NEPAREA UNOR MEMBRANE


CUM SE PROCEDEAZ ?
ntr-un vas cu ap distilat i legat la gur cu o membran subire de piele,se aplic albinele pentru a
nepa. Astfel, veninul se amestec cu apa distilat de unde se recupereaz prin fierbere i
evaporare,obinndu-se un precipitat.Metoda este greoaie dar se obine un venin pur.

C. METODA INSTALRII LA URDINI A UNOR DISPOZITIVE SPECIALE (aparat de


recoltat venin)
CUM SE PROCEDEAZ ?
Metoda se bazeaz pe ocul electric produs asupra albinelor de ctre un dispozitiv, iritnd astfel
albinele care vor reacion prin nepare. Aparatul pentru recoltarea veninului se compune din: generator
de impulsuri, surs electric, gril de excitaie cu caset colectoare de venin i conductori de legatur.
Generatorul de impulsuri este un aparat electronic, alimentat la o sursa de energie de 9-10 W, care
produce impulsuri electromagnetice optime pentru declanarea actului de nepare i eliberare a
veninului.
Contactul a una sau dou albine cu firele grilei provoac instantaneu reacia de nepare. Alarma
dat de primele albine produce un efect de avalan n urma cruia un numr mare de albine se aduna
pe gril i neap membrana, dar reacia lor nceatez n scurt timp dup ntreruperea semnalului
stimul. Grila de excitaie este constituit dintr-o reea de fire parale neizolate, cu grosimea de 0,5-0,6
mm., distanate ntre ele la 4,5-5 mm.
Caseta colectoare de venin se plasez sub reeaua de venin, avd suport o placa de sticl pe
care se aeaz o membran din plutex (latex) care este uor penetrabil i nu reine acul albinei.
Conductorii pentru racordare asigur legatura ntre generatorul de impulsuri i grilele colectoare
montate la stupi (la urdini, pe scandura de zbor, n poziie orizontal, cu pelicula de sus).
Recoltarea veninului se poate face numai n timpul sezonului activ, din aprilie pn n septembrie.
n cursul unei zile, o familie de albine se poate supune unui ciclu de 4 excitari a 30 de minute, cu pauz
ntre ele de 60 minute. Repetarea recoltarii se poate face de la aceeai familie dupa 48 ore.
Casetele de colectare ramn montate n grila pna la saturarea cu venin (8-10 recoltari). Dup
ultima recoltare, casetele sunt pstrate ntr-o ncapere minimum 72 ore pentru ca veninul de sub
pelicul s cristalizeze complet, dupa care se procedeaz la desprinderea peliculei i rzuirea veninului.
Recoltarea veninului nu influeteaz negativ nici organismul albinelor nici activitatea acestora. Pe
timpul recoltarii veninului se produce o irascibilizare destul de mare a albinelor care persist pn la 6
zile dup efectuarea extraciei.

ATENIE !!! se vor lua msuri severe de protecia muncii.

Ambalarea veninului se face n borcane de sticl cu dop rodat i se pastrez pn n momentul livrrii
la temperatura camerei, n condii de umiditate normal.

124
NSUIRILE TERAPEUTICE ALE VENINULUI DE ALBINE

Veninul de albine este un produs biologic, propriu albinei. Componentele sale acioneaz pe
de o parte ca inhibitoare ale sistemului nervos, iar pe alta parte ca stimulente ale inimii i ale glandelor
cortico-suprarenale Prin stimularea producerii de cortizon, veninul de albine actioneaz n tratarea
afeciunilor reumatismale, mai cu seama n artrite. Administrat direct sau prin injenctii, singur sau n
asociere cu corticoizi, veninul de albine este cunoscut i utilizat astzi ca un factor activ n tratare mai
multor afeciuni cum ar fi:
-poliartrite infecioase nespecifice i spondilartroze deformate;
- boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatic, nevralgii de trigemen i facial, nevralgii
intercostale, pareze i hemilegii;
-boli vasculare: trombofiebita, endarterita, ateroscleroza vaselor membranelor;
-gut, tireotoxicoz astm bronic;
-reumatismul poliarticular, muscular i cardiac;
-boli de piele: ulcere trofice, fistule i plgi atone
- boli oculare :irit i iridocilit.
Specialitii spun c veninul de albine, n doze mici, repetate, prin compoziia sa foarte complex,
stimuleaz reactivitatea nervoas i humoral a ntregului organism, mrindu-i capacitatea de aprare
mpotriva infeciilor, favorizand leucocitoza i permeabilizand o serie de esuturi sclerozate.

ATENIE !!!
Utilizarea VENINULUI se face numai cu avizul medicilor reumatologi i cardiologi,
specializai n apiterapie.

8.6.APILARNILUL
PRODUCEREA SI CONDITIONAREA APILARNILULUI
Apilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina.Cererea mare pentru acest
produs,venita din partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor
profesionisti sau amatori,o importanta sursa de crestere a veniturilor.Vremea apiculturii bazate exclusiv
pe productia de miere este pe cale sa apuna si doar o diversificare a produselor poate defini aceasta
activitate,ca fiind profitabila.
Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor si din
continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri,recoltate intr-un anumit stadiu larvar.
Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei claditoare si insamantarea
acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in principiu,totul se reduce la o crestere continua de
trantori pana la un anumit stadiu larvar,urmata fiind de recoltare.

CAND CRESC ALBINELE TRANTORI


Din punct de vedere practic inceputul cresterii naturale a trantorilor de catre familiile de albine nu
poate fi estimat cu precizie. Momentul variaza de la an la an (functie de stadiul dezvoltarii familiei).
Totusi se poate estima ca perioada aprox. favorabila in conditiile din Romania este intre 15
mai si 1 iulie. Cresterea puietului de trantor se poate face si in afara perioadei optime,insa cu mai
putin succes.
Factorii interni si externi ce influenteaza cresterea sunt :
125
Puterea familiei de albine - o familie puternica, datorita dezvoltarii accelerate din primavara , incepe
cresterea mai devreme si cu un numar mai mare de trantori,in comparatie cu una mai slaba.
Aprovizionarea cu polen - se stie ca odata cu aparitia puternica a polenului in natura,in familii creste si
cantitatea de puiet,inclusiv puietul de trantor.Referitor la prezenta polenului in faguri(pastura),se poate
afirma ca daca rama cu pastura si miere se afla in imediata apropiere a ramei cu larve de trantor,
numarul acestora creste.
Varsta matcii - prezenta unei matci care a stat o iarna in familia de albine este benefica pentru
cantitatea de puiet de trantor.In anul doi de viata matca creste cantitatea de oua nefecundate depuse.
Alti factori - mai sunt si alti factori care determina o buna crestere a trantorilor (ex. situatia
genetica),insa acestia sunt considerati ca fiind secundari.

PRODUCEREA APILARNILULUI
Familiile de albine pe care le alegem pentru producerea apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva
conditii de baza.In primul rand aceste familii sa fie destul de puternice,astfel incat la inceputul lui
aprilie sa aiba minim 6-7 faguri bine acoperiti de albine.Hrana,atat mierea cat si pastura,trebuie sa
asigure o buna crestere. Prezenta unui bun cules de polen din natura reprezinta un factor favorizant.
Daca demararea productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor folosi acele familii care au matci
nascute in anul respectiv,matcile de 1-2 ani fiind cele mai performante.
Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim incepe odata cu
inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea ultimelor culesuri de productie (1 august).
Ca utilaj de obtinere a larvelor de trantor se foloseste banala rama claditoare,pe care o folositi
curent in stupina. Deosebirea este aceea ca dupa obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri
naturali ce contin celule de trantor, acestia nu se vor taia,ci se vor reintroduce in cuib dupa fiecare sarja
de apilarnil.
OBTINEREA FAGURILOR CU CELULE DE TRANTOR
Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita,insarmata pentru a da
trainicie fagurelui,sau o rama ca in fig.2 .In jur de 1 aprilie,cand vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu
sirop de zahar 1/1 si polen sau inlocuitori.Mai indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar
pudra si miere sau un serbet,datorita usurintei in administrare.Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se
introduce rama crescatoare conform fig.1,intre ultima rama de puiet si rama cu miere si
pastura,continuand si stimularea.In acest fel,intr-un anumit timp (dupa puterea si harnicia
familiei),obtinem fagurii necesari productiei.Pentru a grabi cresterea fagurelui, este indicat, ca rama
introdusa sa contina urme de ceara (o rama reformata,dupa taierea vechiului fagure).

OBTINEREA LARVELOR DE TRANTOR (APILARNILULUI)


In scurt timp de la cladire,sau chiar in timpul cladirii fagurilor,matca insamanteaza acesti faguri.La
10 zile de la depunerea oualelor,deci in a 7-a zi de stadiu larvar,putem recolta prima productie de
apilarnil a anului.Recoltarea se face manual sau semiautomat cu ajutorul aparatului cu vid folosit la
recoltarea laptisorului de matca.Deoarece majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea
aparat,se va folosi pentru delarvare,o spatula din lemn,os sau plastic. Acest instrument are un capat
ascutit,cu care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm,usor curbata,cu care se
recolteaza continutul ramas in celula.Dupa recoltarea apilarnilului ,fagurii se reintroduc in
familii,continuand cresterea. Numarul si marimea sarjelor de apilarnil depinde de fiecare familie in
parte.Pe toata perioada producerii apilarnilului se fac usoare hraniri de stimulare(inclusiv proteice).In
familiile puternice din stupii orizontali sau multietajati se pot introduce concomitent cate 2 rame de
productie,in lateralele cuibului(intre puiet si provizii).
DEPOZITAREA SI CONSERVAREA APILARNILULUI
Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar (tip PET), de capacitate
mica.Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator,sa se stabileasca toate
amanuntele de calitate,inclusiv tipul recipientului.Temperatura de conservare a produsului este de

126
minus 5-20 grade C.Avand in vedere ca temperatura de functionare a unui congelator obisnuit,variaza
intre minus 15-20 grade C,folosirea acestuia este recomandata.

127