Sunteți pe pagina 1din 5

MINISTERUL SNTII REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERISTATEA DE STAT DE MEDICINA I
FARMACIE
NICOLAE TESTEMIANU

REFERAT

TEMA: SEMIOLOGIA HEPATITELOR





CATEDRA MEDICINA INTERN-SEMIOLOGIE
EFUL CATEDREI:Prof. Universitar d.h..m
Valeriu ISTRATI
CONDUCTOR DE GRUP:Conf.Universitar d.h..m
Vasile LUCHIAN

Student curator: Gaina Alina
Grupa 1317 ,anul III

Hepatita viral este inflamatia ficatului legata de
o infectie virala. Leziunile ficatului din cursul hepatitelor
virale sunt cauzate de doua tipuri de atingene care se
conjuga: o atingere directa prin virus si o atingere indirecta
prin reactie imunitara, anticorpii pacientului, produsi pentru
a apara organismul impotriva virusului, atacand si propriul
ficat.

Virusuri responsabile :
Doua feluri de virusuri sunt cauza:
virusurile hepatotrope, care ating aproape exclusiv ficatul,
si cele pentru care atingerea hepatica nu constituie un
element al bolii. Printre primele, cele hepatotrope, se
deosebesc virusurile A, B, C, D si E.
- virusul A, cauzatorul hepatitei A , cel mai anodin, nu duce
la evolutia bolii spre cronicizare. Contaminarea se face pe
cale digestiva prin apa, materii fecale si
contaminarea fructelor de mare.
- virusul B este cauzatorul hepatitei B, care evolueaza, de
asemenea, de cele mai multe ori, in mod favorabil, trecerea
la cronicitate nefiind observabila decat in 3-5% din cazuri.
Modul de transmisie este sexual, sangvin (in cursul
transfuziilor sau al utilizarii seringilor intrebuintate
indeosebi de catre toxicomani) sau feto-matern (de la mama
la fetus).
- Virusul C, individualizat mai de curand, este responsabil de
hepatita C, care pare mai grava decat formele A si B, cu
trecerea la cronicizare intr-un anumit numar de cazuri Modul
de transmisie, sexual, sangvin si transplacentar, este
asemanator celui al hepatitei B.
- Virusurile D, E sunt individualizate inca si mai de curand
decat virusul C.
- Alte virusuri care afecteaza ficatul, hepatita nefiind atunci
decat unul dintre polii infectiei, sunt virusul lui epstein-barr,
agentul mononucleozei infectioase, si citomegalovirusul,
care infecteaza celulele sangvine. Diverse virusuri (ai gripei,
rubeolei sau arbovirusuri) pot antrena si ele, intre altele,
hepatite.

Simptome si semne :

-Perioadele de incubatie sunt variabile: de la 15 la 45 zile
pentru hepatita A si de la 45 la 160 zile pentru hepatita B. ----

-Perioada de invazie, care dureaza intre doua si sase zile, se
caracterizeaza printr-un sindrom pseudogripal: febra, dureri
articulare si musculare, uneori eruptie cutanata si adesea o
senzatie puternica de oboseala.

-Faza icterica se traduce prin aparitia unei ingalbeniri de o
intensitate variabila cu urine inchise la culoare si scaune
decolorate, oboseala persistenta, pierdere a poftei de
mancare, greturi. Unele hepatite virale trec total
neremarcate.

Diagnostic :
- Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine. Unele
semne sunt comune tuturor hepatitelor:
*cresterea masiva a transaminazelor (enzime hepatice),
dovedind distrugerea celulelor ficatului.
Altele indruma spre o infectie virala:
*cresterea numarului de limfocite fara cresterea numarului
altor globule albe, polinuclearele.
* serologiile specifice permit sa se identifice virusul in
cauza.

Evolutie si tratament :
- Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu vindecare
completa si spontana intr-o luna sau doua; doar cateva
forme sunt grave, fie dintr-o data (rare forme fulminante), fie
de cele mai multe ori cand evolueaza spre cronicizare cu
riscul cirozei si cancerizarii. In formele obisnuite, faza de
regresie este inaugurata printr-o crestere importanta a
volumului urinar. Toate simptomele dispar spontan fara nici
o sechela. Tratamentul consta in esenta in masuri de igiena
si de dietetica (odihna la pat; exclus consumul de alcool);
starea de oboseala generala poate totusi sa persiste timp de
cateva luni.
- Hepatitele grave, chiar fulminante, antreneaza in
aproximativ 4 cazuri din 1000, si indeosebi in ce priveste
virusul B si virusul C, o evolutie severa cu semne de
insuficienta hepatica (confuzie mintala, encefalopatie,
hemoragii) necesitand transferarea intr-un serviciu de
reanimare, chiar grefa hepatica de urgenta in cazul
distrugerii totale a ficatului.
- Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga,
simptomele subzistand timp de mai mult de 6 luni. Ele cer o
supraveghere particulara a functiilor hepatice si a
markerilor sangvini ai virusului. Vindecarea este totusi
posibila. Orice tratament este inutil; bauturile alcoolice si
medicamentele metabolizabile de catre ficat sunt interzise.
- Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai
mult de 6 luni si prin caracteristici histologice, ca cele cu
virusuri B si C in principal, reprezinta intre 3 si 10% din
hepatitele virale. Riscul il constituie survenirea unei
insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al
ficatului. Tratamentul consta in administrarea de antivirale
(vidarabina, interferon). In cele din urma poate fi necesara
grefa.

Prevenire :
- Un vaccin contra hepatitei A e pe cale sa fie pus la punct.
Cel contra hepatitei B este, de asemenea, disponibil. Este
recomandabil ca persoanele expuse riscului (personalul
sanitar, politransfuzatii, drogatii, hemodializati,
homosexualii etc.) sa se vaccineze. Depistarea hepatitei B a
devenit obligatorie la femeia gravida la 6 luni de sarcina din
cauza riscului de transmisie a virusului la copil. Respectarea
regulilor de igiena permite de asemenea prevenirea aparitiei
hepatitelor virale: spalarea mainilor, verificarea prospetimii
fructelor de mare (hepatitele A si E);
-utilizarea prezervativelor, a seringilor de unica
intrebuintare de catre drogati (hepatitele B si D).
-incalzirea in prealabil a produselor sangvine si cautarea
anticorpilor la donatorii de sange au redus drastic riscul de
transmisie sangvina a hepatitei C.