Sunteți pe pagina 1din 156

ELLIS PETERS

Ora[ul
de aur [i
umbr`
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
MIHNEA COLUMBEANU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Domnul Stanforth se ridic` de la birou, venind \n
\ntmpinarea vizitatoarei, pe care o instal` cu ceremonie \n
fotoliul rezervat clien]ilor.
Charlotte Rossignol se sim]ea la largul ei; nu trebuia dect
s` se a[eze [i s` a[tepte ca avocatul s`-i spun` de ce o
chemase.
Mademoiselle Rossignol, \ncepu avocatul, permite]i-mi
mai \nti s` v` mul]umesc pentru c` a]i binevoit s` v`
sacrifica]i pu]in din timpul dumneavoastr` pre]ios...
Spune]i-mi miss Rossignol, propuse Charlotte pe un ton
degajat, sunt aproape \n \ntregime englezoaic`, \n pofida
numelui meu [i a timpului pe care l-am petrecut \n Fran]a.
Tat`l meu a p`r`sit-o pe mama cnd aveam doar [apte ani, a[a
c` influen]a britanic` a predominat pe tot parcursul educa]iei
mele.
Perfect! Va fi mult mai simplu, relu` cu c`ldur` domnul
Stanforth, oferindu-i o ]igar` [i foc.
P`rea mai destins, iar Charlotte z`ri \n ochii lui scnteia pe
care frumuse]ea ei o aprindea aproape \ntotdeauna \n privirile
b`rba]ilor de toate vrstele.
Probabil v` \ntreba]i, continu` avocatul, apropiindu-se
pu]in de ea, de ce v-am chemat aici. |ntmplarea a f`cut s`
remarc unul dintre afi[ele care anun]au concertul
dumneavoastr`. Nu putea fi vorba de o alt` solist` cu numele
de Charlotte Rossignol. De asemenea, m-am informat unde
anume ve]i da recitalul. Pe scurt, doream s` [tiu, drag` miss
Rossignol, dac` a]i mai primit \n ultima vreme [tiri despre
unchiul dumneavoastr`, doctorul Alan Morris.
O clip`, Charlotte r`mase mut` de mirare. Pe fa]a ei
fermec`toare se citea o uimire aproape copil`reasc`, iar
avocatul \[i aminti c`, orict de sigur` pe sine p`rea, tn`ra
avea doar dou`zeci [i trei de ani. Totu[i, se reculese repede.
N-am avut niciodat` rela]ii cu unchiul meu Alan. {tiu c`
e un arheolog de renume interna]ional, dar am crescut \n
Fran]a [i n-am avut nici o ocazie s`-l \ntlnesc, toat` via]a.
Juristul \[i frec` b`rbia despicat`, privind-o gnditor pe
tn`ra vizitatoare.
Ce este? Care-i problema? \ntreb` Charlotte, observnd
ct de stnjenit era.
Problema, replic` avocatul, este tocmai c` nu [tim care-i
problema. N-avem idee ce se \ntmpl`, [i suntem nevoi]i s`
facem tot felul de presupuneri. Sunt aproape dou`zeci de ani
de cnd m` ocup de afacerile unchiului dumneavoastr` [i
le-am girat adesea \n timpul \ndelungatelor sale c`l`torii \n
str`in`tate... Anul trecut, \n luna octombrie, s-a hot`rt dintr-o
dat` s` plece \n Turcia, pentru un voiaj de circa un an. |nainte
de a pleca, a luat m`suri ca o menajer` [i o guvernant` s` aib`
6 ELLIS PETERS
grij` de casa lui din Londra. Nu ne a[teptam s` primim ve[ti
\n timpul sejurului \n Turcia, dar iat` c` a trecut un an [i
continu`m s` a[tept`m zadarnic...
Un an [i [ase luni, chiar! remarc` \ngrijorat` Charlotte.
Cred c` salariatele din cas` sunt \n mare \ncurc`tur`. Ce a]i
f`cut \n privin]a lor?
|n lipsa oric`ror instruc]iuni de la clientul meu, mi-am
asumat responsabilitatea de a le re\nnoi contractul pentru
\nc` o perioad` de [ase luni. Nici nu puteam s` fac altceva
amndou` lucreaz` irepro[abil.
A]i procedat foarte bine. Dar iat` c` cele [ase luni au
trecut, [i tot nu s-a primit nici o veste, coment` Charlotte. Nu
vi se pare surprinz`tor, din partea doctorului Morris?
Ba da, foarte surprinz`tor. Cu att mai mult cu ct
afacerile \i solicit` prezen]a aici. Absen]a lui interminabil`
\ncepe s`-mi creeze probleme serioase, m`rturisi domnul
Stanforth.
N-ar fi bine s` cere]i deschiderea unei anchete oficiale?
suger` fata, cu voce nesigur`.
E o lun` de cnd am anun]at poli]ia, dar cercet`rile n-au
dat nici un rezultat [i am r`mas \n continuare la punctul mort,
\ncheie el cu un oftat.
Ce anume se [tie? \ntreb` Charlotte. Nu sunte]i sigur
dect de faptul c` s-a dus \n Turcia? Poli]ia a descoperit ceva
\n acest sens?
|n orice caz, r`spunse avocatul, [tim c` a ajuns la
Istanbul. A luat avionul \n ziua de [ase octombrie am
verificat lista pasagerilor. Rezervase o camer` la hotelul Gul
Bejaze, unde a locuit trei s`pt`mni. {tim chiar [i ce a f`cut \n
tot acel timp. I se ceruse s` scrie o carte despre invazia
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 7
roman` \n Anglia, [i-[i luase manuscrisul cu el. |mi vorbise
despre cartea aceea [i chiar s-a dus s` verifice la fa]a locului un
num`r de detalii. Editura a primit textul finalizat, trimis prin
po[t` de la Istanbul, cam la trei s`pt`mni dup` sosirea lui
acolo. Au trecut peste [ase luni de la apari]ia c`r]ii.
La cteva zile dup` ce expediase manuscrisul, doctorul
Morris i-a telefonat unui coleg pentru a-l anun]a c` se ducea
s` viziteze un sit din Anatolia. A doua zi, a pl`tit nota la hotel
[i a luat un taxi spre gara principal` din Istanbul. E evident c`,
dup` un an, nu se mai poate da de urma acelui taxi. De atunci
[i pn` acum, nimeni nu a mai auzit nimic despre el.
Charlotte nu se a[teptase s` aud` lucruri att de grave.
{i dac` a disp`rut de bun`voie? suger` ea. |n acest caz,
nu ne-ar r`mne altceva mai bun de f`cut dect s`-l a[tept`m.
Cred c` poli]ia nu a \nchis dosarul, [i c` ne va anun]a imediat
ce se va descoperi ceva. Altceva nu cred c` putem face, dect
s` plec`m la Istanbul [i s` pornim pe urmele lui. Iar dac`, din
cine [tie ce motiv, unchiul meu a hot`rt s` dispar` pentru un
timp, nu s-ar bucura deloc de toat` aceast` agita]ie. Nu sunte]i
de aceea[i p`rere?
Ba da. Judeca]i foarte bine [i expune]i situa]ia extrem de
clar, r`spunse domnul Stanforth. Exact aici am ajuns... [i
dumneavoastr`, [i eu!
Eu? se mir` Charlotte, nepl`cut surprins`. |n]eleg c`, \n
calitate de rud`, e firesc s` m` \ngrijoreze dispari]ia unchiului
meu, dar n-am nici un motiv s` intervin cu adev`rat \n aceast`
problem`.
Ba da, drag` domni[oar`, relu` cu r`bdare avocatul.
Dimpotriv`, ave]i toate motivele s-o face]i, c`ci dac` nu-l
g`sim pe doctorul Morris [i din p`cate suntem obliga]i s`
8 ELLIS PETERS
avem \n vedere [i aceast` ipotez` dat fiind c` a]i r`mas
singura lui rud`, dup` decesul mamei dumneavoastr`
sunte]i [i unica mo[tenitoare... Iat` de ce trebuie s` v` consult
\nainte de a \ntreprinde orice ac]iune \n numele lui.
Dac` dori]i s`-mi cere]i s` \mpart responsabilitatea
deciziilor pe care am putea fi determina]i s` le lu`m \n
afacerile unchiului meu Alan, sunt de acord, de[i nu m`
pricep la nimic [i nu v` pot fi de prea mare ajutor. Nu pot nici
m`car s` spun \n ce sens ar fi vrut s` ac]ion`m, pentru c` nu
[tiu aproape nimic despre el. |n ceea ce prive[te eventuala
mea mo[tenire, nici nu poate fi vorba s` m` ocup de ea. Dac`
dori]i, a[ prefera s` nu mai vorbim despre asta. S-ar putea ca
unchiul meu s`-[i lase averea mo[tenire fostului s`u colegiu,
ceea ce mi se pare perfect... Pe de alt` parte, \n]eleg c` ave]i
nevoie s` consulta]i pe cineva \n leg`tur` cu angajatele din
cas`. Cred c` cel mai bine e s` le re\nnoi]i contractul pentru
\nc` un an, dac` sunt de acord [i ele. Astfel, casa va putea fi
locuit` [i \ntre]inut`, mai ales dac` sunt att de con[tiincioase
pe ct spune]i. {i chiar dac` unchiul Alan va reveni \ntr-o lun`
sau dou`, nu va avea de ce s` se plng`, de vreme ce totul s-a
\ntmplat din cauza lui. |n rest, aceast` decizie nu prezint`
dect pu]ine inconveniente.
Dup` cte se p`rea din spusele Charlottei, totul era foarte
simplu. Numai c`, \[i spunea domnul Stanforth, fata nu se
gndea la implica]iile acelor lucruri asupra ei, altfel n-ar fi
respins cu atta dezinvoltur` perspectiva mo[tenirii. Desigur,
nu era o avere, totu[i succesiunea nu era neglijabil`, f`r` a
pune la socoteal` drepturile de autor care continuau s`
soseasc` de-a lungul anilor, indiferent dac` Alan Morris mai
ap`rea sau nu.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 9
M` bucur, relu` avocatul, nu f`r` o und` de ironie, c`
judecata dumneavoastr` se potrive[te cu a mea. Exact acela[i
lucru voiam s`-l propun [i eu, ceea ce rezolv` imediat
problema...
Nu ezita]i s` m` c`uta]i, ad`ug` Charlotte sigur` pe sine,
dac` ave]i nevoie de un ajutor sau un sfat.
V` mul]umesc. Acest lucru \mi va u[ura considerabil
sarcina, r`spunse avocatul, cu un surs discret. {i, cum
spune]i, nu putem face altceva dect s` a[tept`m ca doctorul
Morris s`-[i fac` din nou apari]ia... V` pot \ntreba ce planuri
ave]i? V` gndi]i s` mai sta]i un timp \n Anglia?
Am inten]ia s` m` stabilesc aici, anun]` Charlotte. Mi-am
g`sit un post de profesoar` la o [coal`, dar nu voi \ncepe
munca dect din septembrie. De aceea, a[teptnd, mi-am
programat cteva concerte, mai ales \n provincie. Dar voi avea
grij` s` [ti]i \ntotdeauna unde m` pute]i g`si.
|ntrevederea se apropia de sfr[it. Charlotte \[i lu` po[eta,
iar domnul Stanforth se ridic` pentru a o conduce la u[`, la fel
de ceremonios cum o primise. Dar, \n apropierea u[ii,
Charlotte \l \mtreb`:
Mi-a]i putea da lista c`r]ilor pe care le-a scris unchiul
meu Alan? Dac` trebuie \ntr-adev`r s` m` amestec \n aceast`
afacere, am nevoie s`-l cunosc mai bine, iar cel mai bun mijloc
\l ofer` lectura c`r]ilor pe care le-a scris. Sunt convins` c` \n
paginile lor voi g`si o mare parte din personalitatea lui.
Unul dintre pere]ii cabinetului era ocupat de o bibliotec`
vast`. Cea mai mare parte era plin` cu c`r]i legate \n piele [i
doar pe rafturile de jos se g`seau volume bro[ate. Domnul
Stanforth lu` unul [i i-l \ntinse Charlottei. Fata citi titlul:
Romanii \n Marea Britanie, de Alan Morris. Partea \nti:
10 ELLIS PETERS
Aurae Phiala... Coperta reprezenta o vale verde, traversat`
de panglica scnteietoare a unui ru [i \nconjurat` cu o
centur` de pietre [i c`r`mizi vechi. Charlotte contempl`
imaginea, fascinat`.
Ce frumos! exclam` ea \n cele din urm`. Acolo s-a dus
unchiul meu \nainte de a pleca \n Turcia?
Da, r`spunse avocatul. Cuno[tea acest sit de mult`
vreme, \l vizitase de mai multe ori, de[i din cte [tiu nu
organizase niciodat` el \nsu[i s`p`turi. Cred c` aceast` sarcin`
\i fusese \ncredin]at` unui student...
Prin urmare, unchiul Alan locuia la ni[te prieteni, f`r`
\ndoial`, cnd se ducea acolo, nu-i a[a? \ntreb` Charlotte. {i
probabil c` a plecat de la ei direct la aeroport, ca s` ia avionul
spre Istanbul...
La fel cred [i eu.
Unde se afl` aceast` vale? se interes` fata, f`r` s` scape
din ochi fotografia.
Undeva la limita }`rii Galilor, cred, r`spunse domnul
Stanforth. Textul [i h`r]ile v` vor indica mai precis. Numele
v`ii \nseamn` ceva gen Valea brizei... Se pare c` e un loc de
vis din punct de vedere al climei. Dar ve]i afla tot ce v`
intereseaz` din cartea unchiului dumneavoastr`.
Era clar c` domnul Stanforth se \ndoia amarnic c`
Charlotte ar fi citit vreodat` acea lucrare auster`. Totu[i, fata
vr\ cartea \n po[et`.
V` mul]umesc mult. Din acest moment, am s` m` cufund \n
domeniul unchiului Alan! anun]` ea, f`r` prea mult` convingere.
Putem pune pariu c`, dac` ar fi avut la \ndemn` o carte
mult mai amuzant` ca s`-[i petreac` serile, Charlotte n-ar fi
deschis niciodat` Aurae Phiala...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 11
Nu-[i cunoscuse niciodat` unchiul [i abia acum, cnd
disp`ruse, devenea \n ochii ei o realitate vie [i apropiat`...
|ncepu lectura cu sentimentul c` se achita de o \ndatorire.
Nu peste mult, afl` c` Aurae Phiala, aflat` pe malul rului
Comer, la marginea }`rii Galilor, fusese o sta]iune de odihn`
pentru ofi]erii [i legiunile garnizoanei romane de la Silcaster.
Textul doctorului Morris era complet lipsit de entuziasm.
Autorul nu recuno[tea dect interesul istoric vag al acelor
locuri, care fuseser` abandonate brusc la sfr[itul secolului al
IV-lea, dup` plecarea legiunilor romane. Ad`uga c` Aurae
Phiala nu merita cercet`ri mai aprofundate, nici investi]ii
costisitoare, cnd situri mult mai promi]`toare reclamau toat`
aten]ia [i fondurile disponibile.
Dup` care, pagin` cu pagin`, Alan Morris relua concluziile
pe care le publicase deja \n alte articole, discutnd ipotezele
emise despre Aurae Phiala de c`tre al]i exper]i. Pe scurt,
Charlotte \n]elegea c` unchiul ei, g`sind acele locuri mai mult
dect plicticoase, reu[ise s` i le prezinte [i cititorului \ntr-un
mod la fel de plicticos.
Ar fi fost \ntru totul convins` ct de pu]in interes prezenta
situl, dac` n-ar fi existat coperta c`r]ii, care ar`ta att de clar
cum \mblnzise omul acea vale s`lbatic`.
* * *
A doua zi, cnd intr` \ntr-o libr`rie pentru a cump`ra [i alte
c`r]i de-ale unchiului ei, Charlotte g`si un volum al c`rui titlu
\i atrase imediat aten]ia. Se numea tot Aurae Phiala [i era scris
de un anume profesor Vaughan, avnd subtitlul: Str`lucitorul
ora[ din secolul al II-lea. Cump`r` volumul imediat.
12 ELLIS PETERS
|n trenul care o ducea spre un recital modest \n Sussex,
Charlotte \ncepu s` citeasc` lucrarea profesorului Vaughan.
Era firesc, desigur, ca exper]ii, chiar [i cei eminen]i, s` aib`
p`reri diferite. Unchiul ei [i profesorul Vaughan descriau
acela[i loc pe care amndoi \l cuno[teau bine, dup` ce-l
frecventaser` ani de zile. {i totu[i, fiecare dintre ipotezele [i
concluziile respinse de unchiul Alan era reluat` [i acceptat`
de profesorul Vaughan...
Cnd reveni la Londra dup` concert, Charlotte era frnt`
de oboseal`, dar Aurae Phiala o intriga att de tare, \nct
voia s` vad` locurile cu ochii ei. Era un gest cam
nesemnificativ, dar avea s`-i permit` s`-l cunoasc` pu]in mai
bine pe unchiul ei.
|n orice caz, aceast` c`l`torie nu-i \ncurca deloc
programul, de vreme ce avea o serie de concerte la
Birmingham [i \n jur. |i era foarte simplu s`-[i ia o camer`
mobilat` acolo [i s` fac` naveta \ntre Londra [i zona respectiv`.
{i astfel, a doua zi, spre prnz, Charlotte ajunse la Aurae
Phiala. Cump`r` biletul de intrare de la un tn`r. Acesta nu
putea fi paznicul, despre care unchiul ei scrisese c` avea
aproape aceea[i vrst` cu el, ci probabil un student. |n
parcare, Charlotte remarc` un autobuz din care n`v`leau afar`
mai mul]i b`ie]i g`l`gio[i, supraveghea]i de un monitor doar
cu pu]in mai matur dect cel mai mare dintre ei.
Cu biletul \n mn`, Charlotte p`trunse \n sfr[it \n incinta
muzeului de la Aurae Phiala. Ocoli pavilionul de la intrare [i
cl`direa muzeului, construit` din prefabricate, [i urc` pn` pe
platoul de lng` drumul spre Silcaster. O dat` ajuns` sus, se
opri. |n fa]a ei se \ntindea, vast` [i lini[tit`, valea de pe coperta
c`r]ii, traversat` de panglica argintie a rului, care marca
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 13
totodat` [i limita sitului. Din locul unde ajunsese, Charlotte
vedea apa sclipind \n soare. Prin contrast, pu]in mai departe,
\n amonte fa]` de Somonul auriu, hanul unde-[i re]inuse o
camer`, rul se \ntuneca, forfotind prin strmtori umbrite [i
tumultuoase, cu apele umflate de topirea trzie a z`pezilor
din mun]ii galezi. Fata r`mase nemi[cat`, contemplnd
adev`rata Aurae Phiala. {i-[i d`du seama c` str`vechea
localitate roman`, orict de moart` s-ar fi spus c` era, p`rea
cel mai idilic loc pe care-l v`zuse vreodat`...
Idilic! Ave]i perfect` dreptate, spuse un glas din spatele ei.
Era un glas b`rb`tesc, \n al c`rui ton respectuos se sim]ea
[i o scuz` pentru interven]ia nea[teptat`. Totu[i, Charlotte era
sigur` c` nu-[i exprimase gndurile cu voce tare! Cum i le
putuse ghici? {i cu ce drept se amesteca?
Tocmai de aceea au ales acest loc, continu` glasul,
risipindu-i Charlottei orice urm` de resentiment. Era ora[ul
fericirii, o citadel` aproape ireal`, ca \ntotdeauna \n asemenea
cazuri. Realitatea \nseamn` de fiecare dat` \nceputul unei
tragedii. Cele mai dezmo[enite fiin]e, cele mai nenorocite,
veneau aici s`-[i caute siguran]a, a[a cum facem [i noi, ast`zi...
Dar Istoria a trecut pe-aici [i le-a l`sat s` moar`. Printr-o ironie
a sor]ii, a[a sfr[esc \ntotdeauna paradisurile...
Charlotte era curioas` s`-[i priveasc` interlocutorul, ceea
ce, cu siguran]`, l-ar fi cobort la un nivel mai terestru, dar
n-o f`cu, fiind sigur`, chiar [i f`r` s`-l vad`, c` era tn`rul care-i
vnduse biletul, la intrare. Trebuia s` fie un student recent
promovat care, \ntr-un elan de entuziasm, se l`sa prad`
lirismului pe care i-l inspira peisajul... B`ie]ii din ma[in` se
risipiser` prin Aurae Phiala, a[a c` era liber pentru cteva
momente...
14 ELLIS PETERS
|n orice caz, avea un glas pl`cut, calm [i sc`zut, armonios...
Un timbru baritonal agreabil. {i ct de convins p`rea!
Charlottei \i pl`ceau oamenii care credeau \n ceea ce iubeau,
[i-i respecta. Iar acest om, din moment ce venise acolo ca s`
descopere Aurae Phiala, \i putea fi util.
Face]i cercet`ri aici? \ntreb` ea \n sfr[it, \ntorcndu-se
spre el.
Dar nu era tn`rul de la casa de bilete, care conversa,
aplecat prin ferestruica ghi[eului, cu un b`trn \nc`rcat cu
aparate foto... Nu, era un alt b`rbat, care-[i continua lini[tit
expozeul:
Aurae Phiala a fost la \nceput o sta]iune de vacan]`, unde
romanii veneau s` se odihneasc` [i s` se distreze. Duceau
via]a vesel` [i frivol` obi[nuit` \n asemenea locuri. Apoi,
sta]iunea s-a dezvoltat. Negustorii [i me[te[ugarii au
considerat c` aici aveau un vad bun pentru afaceri, [i au venit
s` se instaleze cu familiile lor. Anumi]i militari romani,
demobiliza]i, au f`cut acela[i lucru, [i treptat sta]iunea s-a
transformat \ntr-un adev`rat ora[. Fiecare locuitor a prins
r`d`cini att de adnci \nct, cnd legiunile romane au
\nceput s` evacueze zona, localnicii au r`mas. Via]a lor era
acum cu adev`rat la Aurae Phiala... Nu, nu fac cercet`ri, am
venit numai ca vizitator, \ncheie el, hot`rndu-se \n sfr[it
s`-i r`spund` la \ntrebare. M` intereseaz` subiectul, atta tot!
{i nu mi-a fost deloc greu s` v` ghicesc gndurile... Este, \ntr-
adev`r, un loc \ncnt`tor.
Era pu]in mai \nalt dect Charlotte, slab dar totu[i
musculos. Purta o pereche de pantaloni de velur gri, un
veston de tweed [i p`rea s` aib` \ntre dou`zeci [i cinci [i
treizeci de ani. |ntreaga lui atitudine atr`gea [i re]inea aten]ia.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 15
Sunte]i foarte amabil c` mi-a]i dat toate aceste informa]ii,
remarc` u[or ironic Charlotte, vrnd s`-l mai re]in` cteva
momente.
Ctu]i de pu]in, r`spunse el, avnd bunul-sim] s`
ro[easc` pu]in iar Charlotte \l b`nui capabil chiar s`
ro[easc` la fa]` cnd voia... Dumneavoastr` a]i avut
amabilitatea de a nu-mi judeca gre[it interven]ia. Sunt la fel ca
to]i amatorii adev`ra]i \mi place s` vorbesc despre subiectul
meu preferat. Trebuie s` spun c` merit` osteneala. Privi]i
pantele acelea, acolo, spre }ara Galilor!
Acoperi]i cu un v`l albastru care devenea mai \nchis la
culoare spre apus, mun]ii coborau \ntr-o pant` lin` spre vale
[i ru.
Nu-i a[a c`-i surprinz`tor, continu` necunoscutul, c`
solda]ii, dup` ce-[i terminau serviciul militar, erau dispu[i s`-[i
investeasc` economiile \n comer]ul de tot felul t`b`c`rie,
vopsele, farduri ca s` se instaleze aici? Erau con[tien]i de
riscuri, [i le-au asumat cu curaj [i au sfr[it prin a pierde pariul
dar miza merita orice.
Da, \ntr-adev`r! Ar fi trebuit s` ghicesc, spuse Charlotte,
prinzndu-se la rndul ei \n joc. F`r` \ndoial`, s-au stabilit la
mic` distan]` de ru. Dar... nu exista riscul inunda]iilor? Privi]i
ce sus a ajuns apa \n acest moment!
Da, \ntr-adev`r, e o \ntrebare interesant`!
Tn`rul conferen]iar \[i relu` explica]iile
Vede]i dumneavoastr`, rul Comer [i-a schimbat cursul
din secolul al III-lea [i pn` acum. Nu [tim exact cnd anume.
S-ar putea s` nu se fi \ntmplat dect \n secolul al XIII-lea.
Veni]i s` coborm pu]in, am s` v` ar`t.
16 ELLIS PETERS
{i, lund-o u[or de bra], prad` entuziasmului, o conduse
spre fundul v`ii, printre pietrele ruinelor, vechile dale de
pavaj acoperite de mu[chi [i coloanele forumului. Ajunser`
astfel pe malul rului, unde iarba proasp`t` se \ntindea ca un
covor de smarald.
Ei bine! Acum, privi]i pe malul cel`lalt, continu`
b`rbatul. Urm`ri]i bine direc]ia minii mele [i ve]i observa un
fel de insul` oval`. Pe vremea romanilor, rul curgea prin
cealalt` parte a acelei insule. A[adar, Aurae Phiala se afla
destul de aproape de ap` ca s` se poat` pescui [i trece prin
vaduri, dar nu att de aproape \nct s` fie expus` inunda]iilor.
|n Evul Mediu, rul a sfr[it prin a eroda acea parte a v`ii [i a
alunecat treptat pn` \n locul pe unde curge acum. |nc` se
mai poate distinge vechea matc`, marcat` de tufi[uri [i copaci.
S-ar putea ca aici s` se g`seasc` un post de gard`, dac` s-ar
folosi mijloace de cercetare corecte. Tribul nu avea multe
motive de team`, cu excep]ia unor atacuri pe timp de noapte,
atta vreme ct legiunile romane \nc` nu se retr`seser`... E
adev`rat c`, \nainte de a se excava aici, mai exist` [i zeci de
alte situri mai importante. Acest gen de cercet`ri necesit`
mijloace costisitoare, iar autorit`]ile locale din Silcaster nu au
nici bani, nici m`car dorin]a de a se interesa de acest subiect.
Aurae Phiala apar]ine lordului Silcaster. Acesta \ntre]ine
acceptabil situl, care-l cost` mai mult dect \i aduce. {eful
lucr`rilor de conservare locuie[te pu]in mai \ncolo, \ntr-o cas`
aflat` \ntre copaci. Pe lng` el, pare s` nu mai fie dect tn`rul
din ghereta de la intrare, care cred c` e foarte prost pl`tit, dar
\n schimb \[i poate preg`ti lucrarea de diplom`.
Ar trebui s` mai fie [i un gr`dinar, sau un om la toate, ad`ug`
Charlotte, urm`rind cu privirea cursul tumultuos al rului.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 17
Apele trebuie s` fi urcat [i mai sus, c`ci malul era \n mare
parte ros: o ran` cenu[ie \n covorul verde al paji[tii, pe care
frunzele [i tufi[urile o pansau pudic.
* * *
Charlotte z`rise \n direc]ia aceea un tn`r \nalt [i blond, \n
costum de catifea reiat`, care instala un cordon de protec]ie
sus]inut pe piche]i ro[ii cu alb.
Ei, s-ar spune c` s-a produs o surpare, remarc` omul de
lng` ea, cu interes.
Pornir` \ntr-acolo, ca s` vad` mai bine.
Zona protejat` cu cordonul era mai \ntins` dect
crezuser`. Mai mul]i metri p`tra]i de teren se n`ruiser`,
formnd sp`rturi mari ici [i colo, [i rostogolind \n ru bulg`ri
de p`mnt ro[cat cu smocuri de iarb`.
Gr`dinarul tocmai instala o pancart` enorm` pe care
scrisese cu vopsea ro[ie: ATEN}IE PERICOL!
|n mod foarte firesc, acest avertisment avu efectul de a-i
atrage imediat pe cei mai mul]i dintre b`ie]ii cobor]i din
ma[in`. Ace[tia se apropiar` \n fug`, ca mu[tele spre oala cu
miere, condu[i de un adolescent de vreo [aisprezece-[apte-
sprezece ani, c`ruia to]i p`reau s`-i imite atitudinile [i
gesturile.
|n fa]a acestei debandade, tn`rul monitor ridic` glasul,
f`r` prea mare convingere, strigndu-[i grupa:
B`ie]i, \napoi! Veni]i aici [i fi]i aten]i! Boden, [i cu tine
vorbesc!
B`iatul care p`rea s` fie Boden \ncetini pasul, exagerat [i
provocator. Unul sau doi dintre ceilal]i ezitar` pu]in, apoi se
18 ELLIS PETERS
\ntoarser`. Ceilal]i \ncetinir` [i ei, pentru a da impresia c`
erau gata s` se supun`, dar continuar` totu[i s` \nainteze.
Gr`dinarul, dintr-o dat` con[tient de prezen]a lor, se
\ndrept` ct era de lung [i-[i privi inamicul. Boden \i sus]inu
calm privirea. |ntinse de dou` ori mna spre unul dintre
jaloanele care sus]ineau cordonul, cu inten]ia clar` de a-i sci
pe gr`dinar [i pe monitor, apoi [i-o retrase, cu un aer nevinovat.
Gr`dinarul nu f`cu nici un gest, privindu-l atent, cu ochii s`i
alba[tri \ngusta]i de furie. Atunci, b`iatul \[i strecur` un picior
pe sub cordon [i \ncepu s` se distreze pip`ind cu vrful panto-
fului s`u bine lustruit marginea unei gropi. Hot`rt, gr`dinarul
l`s` jos ciocanul pe care-l ]inea \n mn` [i porni spre intrus.
Acesta \nclin` capul cu un aer [treng`resc [i se \ntoarse f`r`
grab`, dar totu[i pu]in mai repede dect venise, sub privirile
admirative ale colegilor s`i. Tn`rul monitor \l strig` din nou:
A[a mai merge, Boden! Hai, vino acum. Gr`be[te-te. {i
po]i s` fii mul]umit, ]i-ai f`cut num`rul!
Gr`dinarul mai r`mase un moment pe loc, ca s` se asigure
c` adversarul s`u plecase cu adev`rat, apoi se \ntoarse s`-[i
termine treaba. |ntlni privirea Charlottei, iar pe chip \i ap`ru
un zmbet ezitant.
Ce pu[ti obraznici! coment` el cu un glas gros \n care se
sim]ea vag accentul galez.
V` dau \ntotdeauna de furc`? se interes` b`rbatul de
lng` Charlotte.
Eh, nimic serios! r`spunse indulgent gr`dinarul. Totu[i,
`sta e altceva...
|l cunoa[te]i?
Nu, nu l-am mai v`zut niciodat`. Da-i [tiu eu pe
n`zdr`vanii de teapa lui.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 19
Cnd a avut loc surparea asta? \ntreb` ghidul improvizat
al Charlottei.
Azi-diminea]`. |n ultimele zile, apa a crescut [i cred c` a
ros pe dedesubt.
Gr`dinarul cel uria[ st`tea pe marginea sp`rturii, privind
cordonul de protec]ie [i apele \nvolburate ale rului.
V` da]i seama ce se \ntmpla dac` vreunul din
c`po[ii `[tia mici c`dea \n groap` [i era \ngropat de viu?
Pe cine d`deau vina? Pe mine... [i pe domnul Paviour,
administratorul, [i chiar pe proprietar! {i totu[i, suntem
obliga]i s` le permitem accesul peste tot, [i trebuie s`
st`m tot timpul aici, indiferent de orar, din cauza riscului
de inunda]ii.
Glasul gr`dinarului tremura de indignare. Charlotte deveni
dintr-o dat` con[tient` de realitatea lui uman`, de
personalitatea [i chiar de inteligen]a lui. Era un om masiv,
imens, adaptat de minune \n acel decor grandios, [i p`rea s`
\ntruchipeze arhetipul pionierului, a[a cum venise cu secole
\n urm` s` se instaleze \n acea vale, pentru a e[ua \n declinul
localit`]ii de la Aurae Phiala.
Ar fi putut s` fie unul dintre negustorii de cear`, sau olarul,
sau [eful b`ilor, sau chiar geamba[ul de cai... Oricare dintre
acei oameni veni]i s` c[tige de pe urma comunit`]ii de
veterani [i petrec`re]i. Fruntea [i nasul \i erau demne de cea
mai rar` frumuse]e greceasc`, dar p`rul blond, celtic, \i tr`da
originea. Avea o gur` \n acela[i timp copil`reasc` [i senzual`,
ale c`rei buze c`rnoase se terminau cu o cut` voluntar`.
Obrajii s`i proasp`t b`rbieri]i [i mandibula cam proeminent`
erau acoperi]i cu o piele fin` [i alb`, peste o osatur`
20 ELLIS PETERS
puternic`. Nu-i era greu s` ghiceasc` r`d`cinile adnci care-l
]ineau legat de acel p`mnt. Nu [i-ar fi putut g`isi locul \n nici
o alt` ]ar`.
|mpins` de un imbold pe care nici chiar ea nu-l \n]elese,
Charlotte spuse:
Nu v` face]i griji pentru b`ie]a[ul acela; peste o or`, el [i
colegii lui vor fi departe de aici.
|n timp ce spunea aceasta, se \ntorsese s` vad` ce f`ceau
copiii care-l neli[iteau atta pe gr`dinar. Pentru moment,
inspectau \n grupuri mici fostele b`i romane, sub privirea
nelini[tit` [i resemnat` dinainte a monitorului. C]iva
r`m`seser` mai \n urm` [i-i gr`beau pe cei \ntrzia]i.
Dar ochiul atent al Charlottei observ` c` din tablou lipsea
un element. Abia peste cteva secunde \[i d`du seama despre
ce era vorba: unde disp`ruse silueta \nalt` [i sub]iratic` a lui
Boden? Cum reu[ise s` se fac` nev`zut? Ceva \i atr`sese
aten]ia, desigur, oferindu-i o nou` ocazie de a crea dezordine.
|n orice caz, nu peste mult vine ora \nchiderii, oft`
filosofic gr`dinarul.
Arunc` o privire spre Charlotte [i cavalerul ei, cu un
zmbet complice, recunoscnd \n persoanele lor doi alia]i.
Apoi se \ndep`rt` pe malul rului, spre partea cu apele cele
mai tumultuoase.
Pa[ii s`i, grei [i calmi, evocau mun]ii din jur. D`deau
impresia c` fiecare picior tra \n urma lui r`d`cinile care-l
]ineau legat de acel loc.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 21
Capitolul 2
Hot`rt s` continue vizita la Aurae Phiala, \nso]itorul
Charlottei o trase dup` el cu entuziasm spre malurile rului,
f`cnd-o s` coboare repede imensul taluz.
Deodat`, fata alunec` pe p`mntul umed, dar din fericire
ghidul ei era aproape [i o strnse cu putere lng` el. |n pofida
aparentei sale sub]irimi, era solid, puternic ca un stejar.
Cred c` e timpul s` m` prezint, spuse el cnd ajunser`
jos. John Hambro.
A...! exclam` Charlotte, rec`p`tndu-[i echilibrul. Cred
c` e vorba de eminentul profesor Hambro?
Ea, \ns`, nu se prezent`. Pe moment, nu prea dorea s`-i
spun` numele ei.
Nu sunt \n nici un caz un amator, r`spunse modest
tn`rul savant, ocolind la fel de abil ca ea orice \ntrebare
indiscret`. Ave]i grij` s` nu c`de]i. Iar acum, privi]i aceast`
parte a b`ilor romane, rul le-a avariat iremediabil!
Ajunseser` pe mal, chiar la marginea apei, singuri \n fa]a
adnciturii mari pe care rul o s`pase \n coasta colinei. Pu]in
mai sus, la nivelul cordonului de protec]ie, p`mntul se
surpase, l`snd s` se vad` o excava]ie foarte asem`n`toare cu
intrarea \ntr-o cavern`, unde s-ar fi putut strecura u[or un
copil. Partea de sus a acelei s`p`turi era boltit` [i dezv`luia o
zid`rie de c`r`mizi al c`rei vrf era mult mai deschis la culoare
dect laturile, ca [i cum ar fi stat mult timp expus la aer,
ascuns f`r` \ndoial` de vegeta]ia deas`.
{ti]i ce este acesta? \ntreb` John mndru, de parc` el
\nsu[i l-ar fi descoperit. Ei bine, este col]ul unui enorm
hipocaust.
Adev`rat? se mir` cu pruden]` Charlotte, temndu-se s`
nu rd` de ea. {i ce este acela un hipocaust?
A[a se nume[te sistemul de \nc`lzire, care consta \ntr-o
re]ea de ]evi prin care circula aerul cald, instalate sub
caldarium care, \n b`ile romane, era un fel de etuv`, sau
saun`, dac` prefera]i. Astfel se \nc`lzeau b`ile.
Dintr-o dat`, John Hambro o privi cu un zmbet b`nuitor.
{ti]i toate acestea, nu-i a[a? A]i studiat deja totul \n
leg`tur` cu locurile astea.
Mi-ar fi fost dificil s` m` documentez asupra locului unde
ne afl`m \n acest moment, r`spunse Charlotte, din moment ce
abia azi a fost scos la lumin`! Nu crede]i?
Apoi \ntoarse capul spre excava]ie.
Aceste conducte sunt \ntr-adev`r enorme, constat` ea.
Aproape c` s-ar putea tr\ \n`untru un om.
Erau fabricate astfel ca s` poat` fi cur`]ate din cnd \n
cnd. Importan]a acestei instala]ii este excep]ional`!
O ajut` s` urce panta abrupt`, ocolind locul unde se
produsese pr`bu[irea, apoi \i ar`t` unde se aflau diversele
p`r]i ale b`ilor romane, explicndu-i func]ia fiec`reia.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 23
F`r` s` [tie de ce, Charlotte sim]i dintr-o dat` nevoia s` se
\ntoarc` pentru a privi \n urma ei [i a revedea \nc` o dat` locul
pe care-l p`r`siser`. Acea dezv`luire recent`, \ntoarcerea
nea[teptat` \ntr-un trecut att al prosperit`]ii ct [i al
nefericirii, certitudinea c` nimeni nu v`zuse [i nici nu atinsese
lucr`rile acelea, din zilele cnd Aurae Phiala fusese
abandonat`, toate acestea \i stimulau imagina]ia.
Dintr-o dat`, v`zu surprins` un cap brunet ie[ind pe furi[
din surp`tur`, f`r` \ndoial` pentru a-i spiona. Boden, pu[tiul
acela incorigibil, reu[ise s` se strecoare \n zona interzis` [i s`
se ascund` \n tufi[uri, a[teptnd ca Charlotte [i ghidul ei s` se
\ndep`rteze.
Atinse u[or bra]ul lui John Hambro, pentru a-l face s` se
opreasc`.
Iar a ap`rut neastmp`ratul de adineaori, \i explic` ea.
S-a \ntors, dar de data asta e \n interior! La ce bun s` pun`
inscrip]ii cu cuvntul pericol? Nimic nu atrage mai sigur
curio[ii!
John Hambro se \ntoarse pe dat` [i, din c]iva pa[i, ajunse
\napoi la excava]ie.
Ie[i afar` imediat! ordon` el nervos. Da, tu! Vrei s` vin
dup` tine? Hai, mai repede!
Observ` cu ct` dificultate ie[ea b`iatul din excava]ie; cnd
trecu pe sub cordonul de protec]ie, se pr`bu[ir` alte
cocoloa[e de p`mnt [i c`r`mizi.
Ai v`zut c` pancarta nu minte! continu` John, mai lini[tit.
Ai merita o mam` de b`taie. Hai, fugi acum, [i s` nu mai apari
pe-aici!
Charlotte \ncepea s` simt` o anumit` admira]ie pentru
ghidul ei.
24 ELLIS PETERS
Iat`! spuse el, privindu-l indulgent pe Boden, care se
\ndep`rta. A plecat definitiv, de data asta. Dar, cum nici unul
dintre colegii lui n-a asistat la scen`, cu mare pl`cere o s` fac`
pe eroul!
Charlotte nu prea era de aceea[i p`rere, dar nu spuse
nimic. |n ciuda repeziciunii cu care se supusese, calmul [i
siguran]a de sine provocatoare a acelui b`iat \nalt [i slab,
precum [i obiceiul lui de a nesocoti vorbele oamenilor, nu
anun]au nimic bun. Acel Boden f`cea doar ce [tia el, [i nu
asculta dect dac` n-avea \ncotro. Iar cnd, \ntmpl`tor, se
conforma, era doar de form`.
Voiam s` v` ar`t laconicumul, continu` John, ar`tnd cu
b`rbia spre cteva por]iuni de zid care f`ceau parte din b`ile
romane. Vede]i, partea pe care am traversat-o duce aici, la
caldarium, deasupra c`ruia se g`sea celebrul hipocaust.
C`ldura intra prin aceast` gur` de aerisire.
Charlotte se apropie [i v`zu c` gura de aerisire consta
dintr-un ansamblu de pere]i circulari, acum \n ruine, care abia
ajungeau la nivelul genunchilor. P`reau ghizdurile unui pu]
enorm. Se vedea clar c` acel capac de lemn pus deasupra era
de dat` recent`. John \l ridic`, descoperind un horn adnc,
c`ruia nici nu i se z`rea fundul.
Acesta se nume[te laconicum? \ntreb` fata,
\ndep`rtndu-se pu]in de pu]ul din care ie[ea un miros
p`trunz`tor de umezeal`.
Da. Romanii puteau ridica temperatura dup` cum voiau,
ridicnd capacul. Uneori, cnd g`seau de cuviin]`, l`sau ca
fl`c`rile din cuptor s` urce pn` la gura pu]ului. Veni]i, vom
vizita muzeul, dac` mai ave]i timp. Dar poate ave]i de f`cut un
drum lung la \ntoarcere? se interes` el cu amabilitate.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 25
Nu, locuiesc la Somonul auriu. Nici zece minute de
mers. Mi-ar face mare pl`cere s` v`d muzeul.
Acesta era amenajat \ntr-o cl`dire de prefabricate dintr-un
col] al incintei, chiar \n spatele chio[cului de la intrare. Era
plin de vitrine, pietre sculptate [i inscrip]ii foarte frumoase,
gravate pe marmur`. B`ie]ii din ma[in` erau deja acolo [i
st`teau de vorb`, punndu-i \ntreb`ri monitorului care, mai
lini[tit acum, le d`dea explica]ii pe un ton doctoral.
Dar Boden nu se z`rea printre ei, nici \n celelalte trei s`li
ale muzeului. De altfel, ar fi fost [i de mirare s` fie g`sit acolo
unde trebuia s` se afle.
John, pe care colec]ia de vase din ceramic` \l l`sase destul
de rece, se extazia acum \n fa]a altor cteva obiecte.
Privi]i aceast` mic` bro[` \n form` de dragon! exclam` el.
Nu comport` dect o singur` linie dreapt`, toate celelalte
fiind curbe. Reprezentativ` pentru stilul roman, combinat cu
cel celtic.
Dup` ce vizitar` [i celelalte dou` s`li, \n timp ce se
preg`teau s` plece, c`ci era aproape ora \nchiderii, \i v`zur`
pe elevi revenind la autobuz. Fiecare dintre ei ]inuse s`
semneze \n Cartea de Aur a muzeului.
Ar trebui s` semna]i [i dumneavoastr`! \i spuse John
Charlottei.
Fata semn`, Charlotte Rossignol, [tiind prea bine c` John
Hambro \i citea numele pe m`sur` ce-l scria.
|mi permite]i s` v` \nso]esc pn` la hotel? se oferi el, cu
un aer deta[at. Acolo stau [i eu. Sunt cu ma[ina.
* * *
26 ELLIS PETERS
|n parcarea muzeului se mai aflau doar impresionanta
ma[in` a lui John, de un frumos verde cu nuan]e de bronz, [i
autocarul liceenilor, din care se auzea un cor de voci
ner`bd`toare.
H`rm`laia glasurilor tinere sugera c` monitorul nu era
acolo, iar Charlottei nu-i fu greu s` ghiceasc` motivul.
John \n]elesese de asemenea.
Iar a f`cut o boroboa]`! murmur` el, oprindu-se lng`
ma[in`, cu cheile \n mn`. A, uite-l!
|ntr-adev`r, monitorul se apropia agitat prin crepusculul
care se l`sa peste Aurae Phiala, \nv`luind valea argintie \n
penumbra amenin]`toare a unui cer acoperit de nori grei.
Charlotte nu se putu st`pni s` compare acea vale plin` de
vestigii antice cu o cup` de cristal con]innd relicve pre]ioase,
peste care se l`sa \ncet un capac de cositor.
Bietul b`iat, murmur` ea, v`znd exasperarea de pe
chipul tn`rului monitor. Cine l-o fi convins s` aib` grij` de
n`zdr`vanii `[tia?
Sta]i lini[tit`, n-a ajuns la cap`tul puterilor, o asigur`
John.
Deodat`, monitorul se repezi spre ei, \ntrebnd:
Nu cumva l-a]i v`zut, \ntmpl`tor, pe unul dintre elevii
mei? Un b`iat de vreo [aptesprezece ani, \nalt, brunet,
r`spunde... cnd r`spunde... la numele de Gerry Boden. Are
obiceiul nesuferit de a tot disp`rea.
John [i Charlotte \i povestir` \ntlnirea cu Boden de lng`
laconicum.
Nu s-a \ntors! gemu monitorul. L-am c`utat peste tot.
~sta sigur coace ceva. Nu-i pentru prima oar`. Are bani la el [i
cunoa[te regiunea ca pe propriul lui buzunar. St` la mai pu]in
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 27
de cincisprezece kilometri de aici [i se prea poate s` fi luat o
ma[in` pn` acas`, sau chiar un taxi. Ei bine, de data asta,
n-are dect s` se descurce singur. Trebuie s`-i duc pe ceilal]i
\napoi la or` fix`.
{i, \ntmpinat cu glume vesele, se urc` \n autobuz, care
demar` imediat.
Dup` ce se a[ez` \n ma[ina lui John, Charlotte \ntoarse
\nc` o dat` capul pentru a \mbr`]i[a cu privirea valea deja
adormit`. Nimic nu se mi[ca; numai c]iva pesc`ru[i cu
cap negru planau pe deasupra rului. O frumuse]e
s`lbatic` \nv`luia Aurae Phiala, \ncremenit` \n t`cerea ei
de piatr`.
|n ce epoc` au reu[it colonii veni]i din apus s`-i alunge
pe ultimii romani r`ma[i aici? \ntreb` ea.
Destul de trziu, cam pe la sfr[itul secolului al IV-lea,
r`spunse John. Majoritatea legiunilor plecaser` deja, dar
Roma era \nc` suveran` [i protectoare a regiunii, de[i intrase
\n plin` decaden]`. |n sfr[it, cam la dou`zeci de ani dup` ce
a fost cucerit` Aurae Phiala, s-a promulgat un edict care
recuno[tea oficial ceea ce era adev`rat de aproape un secol.
Localnicii erau informa]i c` nu mai aveau de a[teptat nimic
din partea Romei: nici bani, nici trupe, nici ajutoare de orice
alt fel. |ncepnd din acel moment, au fost nevoi]i s`-[i ia
soarta \n propriile mini.
{i atunci au sosit saxonii, ad`ug` Charlotte.
John surse, deschiznd portiera. |n acel moment, nu s-ar
fi mirat s-o vad` pe Charlotte prelund ini]iativa [i ]inndu-i
un curs despre urm`toarele patru secole.
Nu, spuse el, mai \nti au venit galii. Trecutul era mort,
dar viitorul se ar`ta promi]`tor. Totu[i, \n mod paradoxal,
28 ELLIS PETERS
noua civiliza]ia a venit de la r`s`rit, \n timp ce vechile izvoare
instalate aici se combinau \ntre ele. |n istorie, nimic nu
dispare vreodat` complet.
Charlotte d`du din cap. Privind cerul plumburiu [i lucirea
slab` de [ofran care se stingea la orizont, \n timp ce ma[ina
pornea cu vitez` pe drum, se gndea la anumite persoane
disp`rute accidental, sau de bun`voie. Mai \nti disp`ruse
unchiul ei, b`trnul arheolog \nc`p`]nat, plecat \n Turcia, iar
acum acest adolescent recalcitrant [i nelini[titor, c`ruia i se
pierduse urma cu cteva minute \nainte. Desigur, aveau s`
apar` la un moment dat amndoi...
F`r` \ndoial`, b`iatul se \ntorcea deja. Probabil f`cuse
autostopul, [i chiar \n acel moment st`tea \ntr-o ma[in`,
savurnd pl`cerea c`-i pusese pe to]i pe j`ratic...
|n ceea ce-l privea pe doctorul Alan Morris, dispari]ia lui se
putea explica [i mai u[or. F`r` \ndoial`, se l`sase captivat de
pasiunea lui pentru pietre vechi [i pierduse no]iunea
timpului. Undeva, \n Anatolia, era gata s` izbucneasc` vestea
unei mari descoperiri, \ntr-un uria[ tumult de fotografii, filme,
interviuri, dezv`luind o nou` amprent` a domina]iei romane
\n ]`rile din Orientul Mijlociu. Iar unchiul Alan, prizonier al
acelei descoperiri epocale, uitase complet de promisiunea lui
c` avea s` se \ntoarc`, de toate r`spunderile de-acas` [i de
nelini[tile pe care le provoca...
* * *
|n sfr[it, John opri ma[ina \n fa]a hanului Somonul
auriu [i s`ri jos, ocolind capota pentru a-i deschide Charlottei
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 29
portiera, cu o grab` care o cam surprinse. Totul sugera c`
\ntlnirea lor avea s` ia sfr[it atunci [i acolo de ce-[i d`dea
atta osteneal`?
|[i lu` cheia, iar John o privi cum urca scara.
Dar nu se duse direct \n camera ei. Se \ntoarse f`r` s` fac`
zgomot [i, oprindu-se pe palierul primului etaj, se aplec`
peste balustrad` ca s` asculte. Nu [tia de ce de ce se temea de
o \ntlnire att de banal`. {i totu[i, \[i ]inea respira]ia.
Doamna Lane, managera hotelului, se afla chiar sub ea, cu o
mn` pe registru [i cealalt` ar`tnd spre panoul cu chei.
Da, spuse ea, v` pot da o camer`, dar numai pentru dou`
nop]i. |n weekend, le avem rezervate pe toate. Pofti]i,
num`rul doisprezece, dac` sunte]i de acord.
Tot e mai mult dect nimic, r`spunse John Hambro.
Primesc, cu mul]umiri.
Charlotte se ridic` [i se duse \n camera ei, cu pa[i de pisic`.
|n`untru, se a[ez` pe marginea patului [i c`zu pe gnduri.
|n]elesese c` John se hot`rse s` se cazeze la acel hotel
cnd \i spusese c` locuia acolo. |[i amintea perfect c` nu
avusese nici o reac]ie cnd \i spusese numele hotelului.
Numai \n momentul cnd semnase \n registrul de la muzeu \i
propusese s-o \nso]easc`, din moment ce [i el st`tea la
Somonul auriu. Dar, \n realitate, nici m`car nu avea camer`.
Ce \nsemna numele ei pentru John Hambro? Ce voia de la
ea? Refuz` s` se lase prad` imagina]iei. Pur [i simplu voia s`
petreac` weekendul \mpreun` cu ea, [i luase aceast` hot`rre
abia cnd sosise momentul s` se despart`. Numele ei nu
avusese nici o importan]`.
|n orice caz, \[i spuse Charlotte, vreau s` fiu cu cugetul
\mp`cat.
30 ELLIS PETERS
Pn` \n acel moment, nu avusese inten]ia s` se schimbe
pentru cin`, dar acum trebuia s` se \mbrace cu grij`. Voia s`
[tie ce \nsemna comportamentul lui John [i, \n acest scop, nu
trebuia s` neglijeze nici o arm`!
Cnd cobor\ \n sfr[it, John st`tea la bar cu un pahar de
b`utur`, citind ziarul. Se duse s`-i comande [i ei un aperitiv,
apoi spuse:
Din moment ce suntem singuri aici, n-ar fi mai pl`cut s`
lu`m cina \mpreun`?
V` mul]umesc. E o idee excelent`, r`spunse calm
Charlotte.
Pu]in mai trziu, trecur` \n salon s`-[i bea cafelele.
Charlotte \[i d`dea seama c` John \ncercase totul pentru a o
face s` vorbeasc`. Spera numai s` nu fi observat c`-i ocolea
inten]ionat \ntreb`rile, pentru a-l chestiona ea \ns`[i mai
bine.
|[i spuse c` ar fi fost mai indicat s`-i vorbeasc` despre
cariera ei muzical`. De altfel, era inevitabil s` remarce, la un
moment dat, publicitatea f`cut` \n jurul turneului de concerte
pe care-l \ntreprindea.
Consider c` e o mare [ans`, s` pute]i tr`i din ceea ce v`
place s` face]i \n via]`, declar` John cu c`ldur`.
Dar la fel este [i cazul dumneavoastr`, replic` Charlotte.
S` nu-mi spune]i c` nu v` place arheologia! Dar cu ce v`
ocupa]i ca s` v` c[tiga]i existen]a, preda]i la vreo universitate?
Nu, se g`sesc greu locuri, r`spunse el cu triste]e. Unii
dintre noi sunt obliga]i s` stea pe tu[` [i s` accepte numai
sarcini auxiliare.
De exemplu? Ce anume face]i?
Nu avea nici un motiv s`-l abordeze diplomatic.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 31
A, r`spunse John cu un aer vag, sunt un fel de expert \n
art` antic`. Am restaurat, chiar, anumite lucr`ri.
Dar nu e pu]in cam riscant? Dac`, dintr-o dat`, r`mne]i
f`r` clien]i?
Fac parte dintr-o organiza]ie care nu duce niciodat` lips`
de clien]i, r`spunse John cu un surs.
* * *
Aici ajunseser`, cnd \n salon \[i f`cu apari]ia un nou-venit.
Se uit` \n jur, ca [i cum ar fi c`utat pe cineva. Charlotte \l v`zu
\ntorcndu-se spre u[` [i vorbind cu managera hotelului, al
c`rei surs calm sugera c`-l cuno[tea bine pe acel c`l`tor.
Omul era \nalt [i slab, [i purta cu dezinvoltur` un costum
gri \nchis. Avea un chip pl`cut [i p`rul tuns scurt, u[or
grizonant la tmple.
Deodat`, privirea lui se opri asupra Charlottei [i a
comeseanului ei, [i porni spre ei, printre mese.
Domni[oara Rossignol? Domnul Hambro? \ncepu el. V`
rog s` m` scuza]i c` v` deranjez, dar am mare nevoie de
ajutorul dumneavoastr`.
Charlotte \nclin` din cap, \ntr-un gest de confirmare cam
nelini[tit, \n timp ce John r`spundea calm:
Dac` putem face ceva pentru dumneavoastr`... Dar sunte]i
sigur c` nu v` \n[ela]i? Nu suntem dect ni[te simpli turi[ti!
Str`inul zmbi la rndul lui, amabil.
Tocmai ca turi[ti m` interesa]i, r`spunse el. Localnicii nu
viziteaz` aproape niciodat` Aurae Phiala. Am aflat din Cartea
de Aur a muzeului c` a]i fost amndoi acolo, azi dup`-amiaz`.
Din acest motiv v` [i caut. Pot s` iau loc?
{i, tr`gndu-[i un scaun, ad`ug` mai \ncet:
32 ELLIS PETERS
S` m` prezint: inspector [ef Felse. Precizez c` interven]ia
mea nu are un caracter oficial. Dar, din moment ce a]i fost
adineaori la Aurae Phiala, a]i \ntlnit, f`r` \ndoial`, un grup de
elevi, nu-i a[a?
Ne-ar fi fost dificil s` nu-i \ntlnim, r`spunse John. De
altfel, au plecat aproape \n acela[i timp cu noi.
Prin urmare, poate a]i remarcat un b`iat de vreo
[aptesprezece ani, care \[i irita mereu profesorul? continu`
poli]itul.
Da, un anumit Boden, r`spunse John. {i noi am avut un
mic incident cu el. {tim [i c` a lipsit de la apel, \n momentul
plec`rii, iar autocarul a plecat f`r` el.
Vede]i, asta e! declar` inspectorul Felse. Problema e c`
\nc` n-a ap`rut nic`ieri.
Apoi, remarcnd schimbul de priviri dintre John [i
Charlotte, continu`:
V` da]i seama c` nu e pentru prima oar` cnd face o
asemenea figur`, dar pn` acum n-a lipsit niciodat` de la
mas`. A[ dori s`-mi spune]i \n ce \mprejur`ri l-a]i v`zut ultima
oar`.
Dup` ce-i povestir` inspectorului incidentul cu cordonul
de protec]ie [i felul \n care John \l alungase pe b`iat din zona
excavat`, Felse \ntreb`:
{i \n momentul acela, a plecat spre grupul lui?
Nu, r`spunse Charlotte, noi a[a credeam, dar el s-a dus
pe mal, pn` \n gr`dina administratorului. L-am v`zut ocolind
gardul, apoi nu i-am mai dat aten]ie, fiind convins` c` se va
\ntoarce la ceilal]i.
Am vorbit cu colegii lui, relu` Felse. Nici unul dintre ei
nu l-a rev`zut. Nu s-a \napoiat la ei.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 33
P`rin]ii lui i-au reclamat dispari]ia? \ntreb` John.
|nc` nu, tat`l lui mi-e vecin, la Comerford. A[a am aflat.
Monitorul s-a dus s`-i anun]e pe p`rin]ii lui, imediat ce a sosit
autocarul. Dar so]ii Boden \[i cunosc bine fiul [i sunt obi[nui]i
cu n`stru[niciile lui. Numai c`, v`znd c` s-a f`cut ora opt [i
nu mai venea, au \nceput s` se \ngrijoreze. Tot ce pot face e o
mic` anchet` discret`... Probabil c` Gerry a descoperit ceva
foarte interesant, care l-a f`cut s` \ntrzie...
O fat`? suger` John, nehot`rt.
Poate. Oricum, \l preocup` prea mult propria persoan`
ca s` se \ndr`gosteasc`, r`spunse franc inspectorul. Nu e un
b`iat r`u, dar este prea r`sf`]at [i prea inteligent.
Nu v` teme]i, \ntreb` \ncurcat` Charlotte, c` s-ar fi putut
s` alunece [i s` cad` \n ru? Curentul este att de puternic,
\nct pn` [i unui \not`tor bun i-ar fi greu s` se descurce.
Nu, n-a[ crede, r`spunse Felse. Gerry Boden este destul
de prudent ca s` se fereasc` de ap`. {i cum, \n acel moment,
nu era \nconjurat de acoli]ii lui obi[nui]i, n-avea nici un motiv
s` se groz`veasc`. Nu, continuu s` cred c` fuga lui se
datoreaz` unui motiv pe care numai el \l [tie.
|n acest caz, se va \ntoarce cnd va g`si el de cuviin]`,
r`spunse Charlotte.
Ceea ce o s` se \ntmple destul de curnd. I se va face
dor de pat, confirm` inspectorul.
{i, cu un surs, se ridic` \n picioare.
V` mul]umesc, domni[oar` Rossignol, [i v` urez noapte
bun`! Noapte bun` [i dumneavoastr`, domnule Hambro.
Porni spre u[` [i ie[i. Peste cteva secunde, \i auzir` ma[ina
\ndep`rtndu-se.
I-auzi! Se duce spre ru, reflect` Charlotte.
34 ELLIS PETERS
Probabil c` poli]istul era mai nelini[tit dect voia s` par`.
{tia bine [i el c` un b`iat orict de prudent [i \ndemnatic
poate totu[i s` cad` oricnd \ntr-un ru. {i, f`r` \ndoial`,
prefera s` nu a[tepte pn` diminea]` ca s`-[i \nceap`
cercet`rile.
John Hambro r`mase a[ezat, f`r` s` fac` nici o mi[care.
Sprncenele lui \ncruntate tr`dau o asemenea nelini[te, \nct
Charlotte se sim]i datoare s`-l calmeze.
Nu v` face]i attea griji! Sunt sigur` c` e viu [i nev`t`mat.
Totu[i, nu p`rea prea convinss`.
Da, desigur, r`spunse politicos John.
Apoi o privi o clip` [i se uit` la ceas.
Ei, o s` apar` cnd va dori el. Nu v` mai nelini[ti]i nici
dumneavoastr`... Ce-ar fi s` vedem ce ne ofer` televiziunea \n
seara asta? propuse, conducnd-o pe Charlotte spre salona[ul
cu televizorul. Acolo, o instal` lng` o b`trn` doamn` care-[i
manifest` imediat dorin]a de a sta la taclale.
V` deranjeaz` mult dac` v` las singur`? \ntreb` el. Am de
scris o scrisoare urgent` [i nu-mi d`dusem seama c` s-a f`cut
att de trziu.
V` rog! r`spunse Charlotte f`r` s` clipeasc`. |n orice caz,
sunt destul de obosit` [i am s` m` culc devreme.
Atunci, v` urez noapte bun`!
Noapte bun`...
Cuvintele lor sunau teribil de fals, iar Charlotte avea
senza]ia c` juca o comedie destinat` exclusiv b`trnei.
Dup` ce John se retrase, \nchiznd cu grij` u[a \n urma lui,
ascult` s` afle dac` urca \n camera lui sau se \ndrepta spre
ma[in`... |i r`spunse la \ntrebare scr]itul sc`rii vechi din
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 35
lemn de stejar. Camera cu num`rul doisprezece se afla la
primul etaj, iar John mergea \ntr-acolo. Totu[i, Charlotte era
convins` c` n-avea s` \ntrzie prea mult.
O! exclam` ea dintr-o dat`, ca s-o aud` b`trna, \ncepnd
s` caute \n po[et`, cred c` mi-am l`sat bricheta \n sala de mese.
Ierta]i-m` c` v` deranjez, dar m` duc s-o caut, ]in mult la ea.
|nchise u[a \n urma ei la fel de precaut` ca John [i, dup`
ce-[i scoase pantofii, urc` tiptil pn` la etajul doi. Era riscant,
c`ci l-ar fi putut \ntlni pe palierul primului etaj, dar ajunsese
deja la al doilea cnd \l auzi cobornd scara cu pa[i repezi.
|nc` o dat`, Charlotte se aplec` peste balustrad`, pentru
a-l vedea pe John ajungnd la u[a de la intrare. Nu se \n[elase:
avea o treab` care nu putea s` mai a[tepte.
Imediat, Charlotte se repezi \n camera ei, \[i \nc`l]`
pantofii cu toc plat, lu` pe ea un mantou \nchis la culoare [i
scoase din valiz` o lantern`.
Nu mai era o simpl` curiozitate. Trebuia neap`rat s` afle ce
inten]ii avea John Hambro. O abordase, o urm`rise pn` la
micul han, iar acum, din cine [tie ce motive, \ncercase s-o fac`
s` r`mn` acolo, aproape cu grosol`nie. Dar Charlotte nu era
o marionet` care se las` mnuit` de oricine, [i avea de gnd
s` i-o demonstreze!
Se strecur` afar`, unde \ncepu s` se orienteze dup` lucirea
argintie a rului. Mergea cu pruden]`, c`utnd s` se deplaseze
cu cea mai mare precau]ie posibil.
Dintr-o dat`, un trosnet de vreascuri c`lcate \n picioare,
undeva departe \n fa]a ei, o \n[tiin]` cu certitudine c` era \ntr-
adev`r pe urmele lui John. Nu c`uta s`-l dep`[easc`, ci numai
s` vad` ce f`cea.
John mergea \n lungul rului, pe c`rarea care ducea direct
la Aurae Phiala.
36 ELLIS PETERS
Charlotte \[i d`du seama c` ajunsese la gardul de incint`,
distingnd \n dreapta ei forma \ntunecat` a marelui taluz. Ca
s` se asigure, risc` s` aprind` lanterna, camuflnd-o cu
propriul ei trup. Recunoscu srma care marca limita localit`]ii
romane.
Dintr-o dat`, \[i d`du seama c` nu se mai auzea nici o
mi[care [i \n acela[i timp \n]elese c` era vital s` vad` unde
punea piciorul, altfel risca s` cad` \n apele n`valnice ale
rului.
Porni iar la drum, extrem de atent` la fiecare pas. Deodat`,
piciorul ei se \mpiedic` de ceva tare, f`cnd-o s` cad` ct era
de lung`. Se ridic` imediat, \ncercnd s`-[i recapete echilibrul.
La picioarele ei z`cea un trup omenesc, scufundat par]ial \n
ru. Charlotte \[i c`ut` cu febrilitate lanterna [i o aprinse.
Fasciculul de lumin` \i dezv`lui silueta unui om c`zut cu capul
\n ap`.
|[i \nfipse lanterna \n argil`, ca s` lumineze \n continuare,
apoi \[i afund` ambele bra]e \n ap` [i trase din r`sputeri de
vestonul gros de tweed. Noroc c` terenul mocirlos \i u[ura
sarcina, permi]nd ca trupul s` alunece \ncetul cu \ncetul
pn` \napoi pe mal.
Dup` ce-l scoase complet din ap`, Charlotte se pr`bu[i
lng` el, epuizat`. |n sfr[it, \l \ntoarse spre ea iar \n lumina
lanternei ap`ru chipul livid al lui John Hambro...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 37
Capitolul 3
Charlotte \[i apropie urechea de gura lui John, dar nu sim]i
nici o boare de respira]ie, iar cnd \[i ap`s` degetele pe
pieptul lui nu sim]i nici b`t`ile inimii. Atunci, \l trase pe iarb`
[i \ncepu s`-i fac` respira]ie artificial`.
Mai \nti, avu impresia c` storcea un burete inert, dar dup`
circa un minut John re\ncepu s` respire [i, curnd, pulsul s`u
\[i rec`p`t` vigoarea. |ns` avea nevoie de un medic, f`r`
\ndoial`, [i de un pat cald, ct mai repede.
Charlotte lu` lanterna [i porni pe c`rarea alunecoas` pn`
la gardul dincolo de care \[i amintea c` se afla casa lui Stephen
Paviour, administratorul sitului de la Aurae Phiala.
I se p`ru c` trecuse o eternitate, \ntre momentul cnd sun`
[i cel cnd auzi pa[i [i v`zu u[a deschizndu-se, dup` ce se
aprinsese o lumin`. Un cap c`runt [i pl`cut se aplec` spre ea.
Paviour avea barbi[on, [i o musta]` cenu[ie.
Scuza]i-m`, spuse el cu glas sonor, dar nu folosim aproape
niciodat` u[a asta. Sper c` nu v-am l`sat s` a[tepta]i prea mult.
Charlotte cl`tin` din cap, gr`bindu-se s` adauge:
Am scos un om din ru, cam la dou` sute de metri
de-aici, \n amonte. I-am f`cut respira]ie artificial`, dar va avea
nevoie de \ngrijiri [i de ad`post. Pute]i s` m` ajuta]i?
Dup` ce o privi cteva secunde cu o uimire lesne de
\n]eles, Paviour se reculese cu o promptitudine
remarcabil`.
Intra]i! spuse el. Am s`-l chem pe colegul meu [i vom
merge s`-l aducem pe bietul om. A[eza]i-v` lng` foc, sunte]i
ud` [i \nghe]at`. Vin imediat.
Dup` ce o instal` \ntr-o camer` mic` [i plin` de c`r]i, porni
spre coridorul unde se afla telefonul. L`sase u[a deschis`, iar
Charlotte \l auzi formnd num`rul, dup` care vorbi scurt,
calm, ca [i cum s-ar fi \ndeletnicit tot timpul cu asemenea
opera]iuni de salvare. Dup` ce \nchise, \l auzi formnd un alt
num`rul [i vorbind din nou.
|n sfr[it, Paviour reveni spre ea, cu un impermeabil pe
bra]. }inea \n mn` un [ezlong de gr`din`, ca s`-l foloseasc`
\n chip de targ`.
Am preferat s` chem poli]ia, \i explic` el. Nu [ti]i, f`r`
\ndoial`, dar \n seara asta a trecut pe la noi un inspector de
poli]ie. C`uta un b`iat. Poate c` pe el l-a]i g`sit?
Nu, r`spunse repede Charlotte, nu de el este vorba. Sunt
la curent cu dispari]ia lui, dar acum e altcineva. Un b`rbat
care, la fel ca mine, locuie[te la Somonul auriu.
Aha! Bun... Adic`, r`u... Ei, uite c-a venit [i Lawrence!
De afar` se auzea zgomotul unei motociclete. Apoi, tn`rul
pe care Charlotte \l remarcase \n ghereta de bilete de la
intrarea \n Aurae Phiala \[i vr\ capul pe u[`.
Unde e? \ntreb` el, dup` ce arunc` o privire scurt` spre
Charlotte.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 39
Pe c`rare, pu]in mai \n amonte, r`spunse Paviour,
pornind spre u[`.
|nainte de a ie[i, se \ntoarse spre Charlotte [i ad`ug`:
C`rarea de pe malul rului este foarte periculoas` cnd
e ud`, ca acum. Ce-o fi f`cut acolo omul acela, \n toiul nop]ii?
E ridicol s`-]i asumi asemenea riscuri!
De[i administratorul vorbea pe un ton deta[at [i
impersonal, Charlotte \[i d`duse seama de sub\n]elesul
cuvintelor lui: {i ce c`uta]i acolo [i dumneavoastr`...?
A avut mare noroc c-a]i fost \n apropiere! conchise el cu
un surs, ca [i cum, dndu-[i seama de gaf`, ar fi \ncercat s` se
scuze.
Asculta]i! \l \ntrerupse dintr-o dat` Lawrence. Se pare c`
ne mai vine un vizitator nocturn...!
Ajunseser` \n gr`dina lui Paviour, lng` magazia de scule.
Se oprir` s` asculte. Dinspre c`rare se auzeau clar pa[ii
ezitan]i ai cuiva.
L-am chemat pe inspector, murmur` administratorul,
\naintnd pu]in ca s` vad` mai bine. M` gndeam c` s-ar putea
s` fie elevul pe care-l c`uta... Dar domnul Felse n-avea cum s`
ajung` att de repede.
|n orice caz, n-ar veni pe jos, [i nici pe c`rare, r`spunse
Lawrence. {i cred c` nici doamna Paviour nu-[i face plimb`rile
chiar pn` la ora asta, nu-i a[a?
|ntr-adev`r, Lesley s-a \ntors acum vreo dou`zeci de
minute [i s-a culcat, replic` Paviour. Sper c` doarme [i c` nu
s-a trezit.
Pornir` \n direc]ia din care se auzea zgomotul [i, curnd,
lanterna din mna administratorului dezv`lui o siluet` care
ie[ea din \ntuneric, cl`tinndu-se. Paviour \i lumin` fa]a.
40 ELLIS PETERS
Ud [i plin de noroi, John Hambro ajunse \n mijlocul
salvatorilor s`i. Cu o mn` \[i ap`sa fruntea, iar cu cealalt` \[i
masa coapsa dreapt`.
{i-a revenit! exclam` Charlotte. S-a ridicat singur pe
picioare!
Lawrence o d`du u[urel dar ferm la o parte, pentru a se
apropia de John. |l lu` de un bra] [i, cuprinzndu-l pe dup`
umeri, constat` pe un ton admirativ:
Ei, se poate spune c` sunte]i un tip solid! Domni[oar`,
]ine]i dumneavoastr` de chestia asta, s-o folosim ca pe o
brancard`.
Administratorul trecu la cel`lalt cap`t al [ezlongului, apoi
\i d`du Charlottei lanterna ca s` le lumineze drumul.
|mi pare foarte r`u c` am cauzat atta deranj, murmur`
John.
Nu-]i face probleme, b`trne, r`spunse Lawrence pe un
ton binevoitor. Vezi p`tratul `la luminat pe peretele de-acolo?
Ei bine, \n`untru te-a[teapt` un ad`post cald.
U[a r`m`sese deschis` [i, \n timp ce se apropiau, v`zur` \n
cadrul ei o siluet`.
Casa avea [i un bec exterior, dar nimeni nu se gndise s`-l
aprind`. Charlotte constat` c` silueta apar]inea unei tinere
femei care ie[ise \n prag. |n sfr[it, aceasta se \ntoarse [i ap`s`
pe comutator, pentru a le lumina drumul, astfel \nct
Charlotte o putu vedea clar.
Se deta[a din umbr` ca o zn` bun` ap`rut` miraculos ca
s` le aduc` lumina, c`ldura [i siguran]a. De[i n-avea nici cea
mai vag` idee ce se \ntmpla, surdea \n noapte, a[teptnd s`
i se explice, cu buzele \ntredeschise, gata s` adreseze cteva
cuvinte de bun venit. R`mase astfel cteva secunde \n zona
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 41
luminat`, f`r` s` [tie prin ce momente dramatice trecuse
micul grup care venea spre ea. Avea fa]a senin` [i calm`,
\ncadrat` de [uvi]ele scurte ale p`rului blond ondulat [i
luminat` de ochii larg deschi[i.
Acea femeie nu putea fi dect doamna Paviour numita
Lesley care, cnd i se n`z`rea, se plimba singur` noaptea, a[a
cum f`cuse [i cu o jum`tate de or` \n urm`.
Charlotte nu-[i putea crede ochilor; cum putea fi o femeie
att de frumoas` ca so]ia administratorului care trebuia s`
aib` cel pu]in [aizeci de ani, fiind coleg [i contemporan cu
unchiul ei Alan? Doamna Paviour nu p`rea s` aib` mai mult de
dou`zeci [i cinci de ani.
{i totu[i, nimic nu ar`ta c` ar fi fost decep]ionat` sau
nesatisf`cut`. Avea o \nf`]i[are radioas`, destins`, \mplinit`.
La vederea lui Lesley Paviour, John nu putu s` exclame
dect att:
Doamne!
{i, cu r`suflarea t`iat`, nu mai ad`ug` nimic.
Dintr-o dat`, de pe fa]a femeii disp`ru orice bun`
dispozi]ie. |l v`zuse [i ea pe John.
Ce s-a \ntmplat, Stephen? \ntreb`, cu voce gtuit`.
Apoi, p`rnd s`-[i vin` \n fire, \i chem` \n`untru:
Haide]i, intra]i! Conduce]i-l lng` foc. Repede! M` duc
s`-i preg`tesc ceva de b`ut.
{i se r`suci \n loc, cu poalele capotului \nfoindu-i-se \n jur,
ca s` deschid` larg u[a salonului.
Privind-o cum pornea cu pa[i mari spre birou, Charlotte nu
putu s` nu remarce vitalitatea [i energia pe care le degaja, de
\ndat` ce intra \n ac]iune.
42 ELLIS PETERS
Lesley Paviour reap`ru aproape imediat cu o tav`. John
fusese instalat lng` foc, iar Lawrence \l ajuta s`-[i scoat`
vestonul ud.
Nici unul dintre cei cinci nu scoase o vorb`, pn` cnd
John Hambro, revigorat de paharul de alcool pe care i-l
adusese Lesley, \[i veni complet \n fire. Urm`rea cu ochi
obosi]i mi[c`rile gazdei [i, de[i nu spunea nimic, privirea lui
era mai mult dect gr`itoare.
Charlotte se a[ezase \ntr-un col], l`sndu-i pe ceilal]i s`-l
\nconjoare cu aten]iile lor. John \nc` nu-i observase prezen]a,
[i nici ea nu se gr`bea s` se fac` remarcat`.
Are nevoie de un medic, declar` Stephen Paviour, lund
paharul gol din minile lui John.
N-am nevoie de nici un medic, replic` acesta din urm`.
Ce-ar putea face el, mai mult dect dumneavoastr`? M` doare
capul de-mi plesne[te, atta tot.
Apoi, ridicndu-se, \[i duse mirat mna \n spatele urechii.
Dup` o clip` de gndire, \ntreb` scurt:
Ce mi s-a \ntmplat?
A]i c`zut \n ru, \i explic` Paviour cu blnde]e. Dar eu, \n
locul dumneavoastr`, nu m-a[ mai gndi la asta. Important
este c` sunte]i aici, viu [i nev`t`mat.
Am c`zut \n ru? repet` indignat John, privind sngele
care-i \nro[ise degetele mnjite de noroi. Aiurea, n-am c`zut \n
nici un ru! Mergeam lini[tit pe iarba de pe mal, [i cnd m-am
trezit, eram \ntins pe jos. Am primit o lovitur` puternic` \n
cap, apoi cineva a s`rit asupra mea, de la spate, [i m-a lovit.
Apoi, privindu-i nedumerit pe cei din jur, \ntreb`:
Dar, de fapt, dac` am ajuns \n ru, cum de m` aflu acum
aici?
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 43
V-a tras la mal aceast` tn`r`, r`spunse Paviour, dndu-se
pu]in la o parte pentru ca John s-o poat` vedea pe Charlotte.
Nu numai c` v-a scos din ap`, dar v-a mai f`cut [i respira]ie
artificial`, dup` care v-a l`sat s` v` reveni]i, alergnd s` cheme
\n ajutor. Altfel, cum crede]i c` am fi ajuns acolo la ora asta,
cu o targ` [i lanterne?
Nu-mi mai amintesc nimic... murmur` John a[ezndu-se
la loc, cu o privire recunosc`toare spre Charlotte. Deci,
dumneavoastr` a]i fost...? Dumneavoastr` m-a]i...?
Charlotte \i putea citi gndurile ca \ntr-o carte: Dac` era
acolo, dac` m-a g`sit, \nseamn` c` m` urm`rise... Iar dac`
m-a urm`rit, \nseamn` c` n-a crezut nimic din tot ce i-am
spus... {i dac` nu m-a crezut, reiese c` [tie ceva, sau c` a
descoperit ceea ce \ncercam s`-i ascund...!
Astfel, nu fu surprins` deloc s`-l vad` ro[ind dintr-o dat`,
cuprins de un val de sentimente contradictorii [i violente,
care i se succedau unele dup` altele pe chipul murd`rit de
noroi.
Cnd vorbi din nou, glasul \i devenise r`spicat [i t`ios,
f`r` s` mai aminteasc` prin nimic c` tocmai fusese salvat de
la \nec.
Bun, a[a se explic` salvarea mea din ru [i, crede]i-m`,
sunt foarte recunosc`tor, dar m` \ntreb cum am putut s` cad
\n ap`?
Nu avur` timp s`-i spun` c` nici ei nu [tiau; de afar` se
auzir` ro]ile unei ma[ini, scr[nind pe pietri[ul din gr`din`.
Apoi se l`s` lini[tea, \ntrerupt` dup` cteva secunde de
soneria de la intrare.
Inspectorul trebuie s` fie, spuse Paviour. Vrei s`-i
deschizi tu, draga mea?
44 ELLIS PETERS
So]ia lui se ridic` f`r` o vorb` [i reveni \nso]it` de
inspectorul Felse, care se \ndrept` direct spre Paviour.
Am primit mesajul dumneavoastr`. Ce s-a \ntmplat?
* * *
|n sfr[it sp`lat, \nc`lzit, cu un pansament adeziv \n spatele
urechii drepte [i un pahar de whisky \n mn`, John Hambro
era gata s` povesteasc` totul \n am`nunt.
Voiam s` fac o mic` plimbare \nainte de a m` culca, atta
tot, \ncepu el. Mergeam pe c`rarea de lng` ru, nu departe
de aici, cnd un necunoscut m-a atacat de la spate. Nu
auzisem nimic [i nici m`car n-am avut timp s` m` \ntorc. Am
primit o lovitur` \napoia capului [i m-am pr`bu[it. Nu-mi mai
amintesc nimic, dect c` am c`zut pe iarb`, cu fa]a \n jos.
Cnd mi-am revenit, eram \n acela[i loc. Am dedus c` nu m`
mi[casem de cnd c`zusem, [i c` cel care m` lovise fugise,
l`sndu-m` acolo. De cum m-am putut ridica, am plecat s`
caut ajutor. Am v`zut o fereastr` luminat` [i m-am \ndreptat
\ntr-acolo. Aproape ajunsesem \n gr`din`, cnd i-am \ntlnit
pe dumnealor, care veneau s` m` salveze. Astfel, ad`ug` el pe
un ton sec, am aflat c` fusesem \n pericol de a m` \neca \n ru,
[i c` Charlotte m` scosese din ap`...
Cnd l-am g`sit, complet` Charlotte, z`cea de-a
curmezi[ul potecii.
De-a curmezi[ul? se mir` cineva.
Da, de-a latul! confirm` ea cu convingere. Doar
picioarele \i mai r`m`seser` pe iarb`. Capul [i umerii \i erau
scufunda]i \n ap`.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 45
Charlotte sim]ea c` erau instinctiv reticen]i. Nici unuia
dintre ei nu-i pl`cea s`-[i vad` via]a lini[tit` [i monoton`
tulburat` de acele evenimente f`r` nici un \n]eles.
Poate c` exist` o explica]ie mult mai simpl`, suger`
Stephen Paviour, cu speran]`. O piatr` s-a desprins din ruine
[i a c`zut, lovindu-l \n cap, astfel \nct a c`zut \n ru. La urma
urmei, noi nu [tim nimic, nu eram acolo s` vedem cu
exactitate ce s-a \ntmplat.
Dar eu eram acolo! r`spunse scurt John. {i pot s` v`
spun cu certitudine c` n-a c`zut nici o piatr`.
{i eu am fost acolo, ad`ug` Charlotte. {i-n plus, mai e [i
altceva. Cnd prime[ti o lovitur` \n cap [i cazi pe burt`,
indiferent dac` e[ti atacat sau izbit de o piatr`, nu cred c` te
po]i afunda \n noroi att de adnc cum era domnul Hambro.
Inspectorul Felse, care pn` atunci ascultase f`r` o vorb`,
\ntreb` calm:
|n ce pozi]ie \i st`teau bra]ele?
Asta e! exclam` Charlotte. De fapt, cnd omul cade la
p`mnt, \ntinde instinctiv bra]ele \nainte, ca s` amortizeze
[ocul. Or, bra]ele domnului Hambro st`teau pe lng` trup.
Nimeni nu cade a[a. Chiar [i incon[tient fiind, omul nu cade
cu bra]ele pe lng` trup! {i totu[i, a[a l-am g`sit.
|n timp ce vorbea, \l privea pe inspector \n fa]`, [i v`zu c`
o credea.
So]ii Paviour, \ns`, nu se jenau s`-[i arate ne\ncrederea, iar
Lawrence scoase [i el un mic oftat de \ndoial`.
John p`rea perplex. F`r` \ndoial`, ar fi preferat s` nu dea
crezare acelor explica]ii care deschideau orizonturi deloc
\mbucur`toare.
George Felse, \ns`, se ridic` [i porni spre Charlotte.
46 ELLIS PETERS
V` da]i seama ce sugera]i? obiect` Paviour.
Nu sugerez nimic, r`spunse Charlotte, afirm. Spun clar
c` cineva, dup` ce l-a lovit cu snge rece pe domnul Hambro,
l-a trt pn` la ru [i l-a l`sat cu capul \n ap`, \nfundndu-l
adnc \n noroi.
Se l`s` o t`cere de ghea]`. George Felse travers` camera
spre vestonul lui John, care fusese pus la uscat pe sp`tarul
unui scaun. |l lu` \n mini [i-l ridic` \n lumin`, pentru a-l
examina cu aten]ie.
Era aproape uscat mai jos de umeri, declar` Charlotte,
care-i urm`rea fiecare mi[care. Dar cred c` i l-am udat [i eu
pu]in, \n timp ce-i f`ceam respira]ie artificial`.
Felse se \ntoarse spre ceilal]i, ridicnd vestonul \n v`zul
tuturor.
Uita]i-v` bine! Ce vede]i \n partea din spate, la mijloc?
\ntreb` el, adresndu-i-se \n special lui John.
O pat` umed`, r`spunse acesta. Sau, mai degrab`, dou`
pete care se unesc la mijloc.
|n acel loc, materialul era \ntunecat de dou` pete umede
mari, desp`r]ite printr-o linie uscat`. Zona p`tat` era
delimitat` de pu]in noroi uscat.
{i ce crede]i c` sunt acestea? insist` Felse.
S-ar zice c` este urma unui picior, r`spunse John, cu
buzele dintr-o dat` uscate de team`. |n]eleg, da... \n]eleg.
Agresorul nu s-a mul]umit s` m` trasc` la ru dup` ce m-a
lovit, ci mi-a pus un picior pe spate [i a ap`sat, \ncercnd s`
m` scufunde ct mai adnc \n ap`. Apoi a fugit, convins c`
aveam s` m` \nec...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 47
To]i erau prea obosi]i [i tulbura]i ca s` mai reac]ioneze, dar
continuar` totu[i s` se revolte la adresa ideii c` Aurae Phiala
putea fi scena unor asemenea violen]e ba mai mult, a unei
tentative de crim`.
Priveau fascina]i pata dubl` de pe vestonul de tweed, [i cu
ct se uitau mai mult, cu att recuno[teau mai clar urma
inconfundabil` a unui picior.
Apoi Lawrence \ntreb`, cu un glas sufocat pe care \ncerca
s` [i-l controleze:
Dar de ce? De ce s` vrea cineva s`-l ucid` pe domnul
Hambro? A venit aici doar ca simplu turist...
Eu m` duc s` pun de cafea, anun]` Lesley Paviour. O s`
ne fac` bine la to]i.
{i ie[i din camer`, cu un calm [i o siguran]` de sine absolut
fire[ti.
|n orice caz, relu` John, e absolut clar c` stnjenesc pe
cineva. Dar de ce, dac`-l interesa att de mult s` dispar, [i-a
asumat riscul de a m` l`sa a[a, cu [ansa de a-mi rec`p`ta
cuo[tin]a [i a reac]iona \n continuare?
Nu \ncape nici o \ndoial`, confirm` George Felse, c` era
periculos, date fiind constitu]ia [i rezisten]a dumneavoastr`.
Ar fi trebuit s` v` arunce \n mijlocul rului, unde curentul e
att de puternic \nct nici chiar un \not`tor excelent n-ar mai
putea ajunge la mal. Ad`uga]i la asta [i [ocul apei reci ca
ghea]a, [i v` da]i seama c` n-a]i mai fi avut nici o [ans` de
sc`pare.
Foarte reconfortant! exclam` John cu o mic`
strmb`tur`, dar atunci de ce n-a f`cut treaba pn` la cap`t?
Cu siguran]`, asta era inten]ia lui, dar n-a mai avut timp,
conchise poli]istul.
48 ELLIS PETERS
...Pentru c` m-a auzit pe mine venind, complet` Charlotte.
F`r` nici o \ndoial`, \ncuviin]` din nou inspectorul.
Mai avea nevoie doar de un minut, dou`, dar v-a auzit
apropiindu-v` [i a preferat s` fug`... dup` ce-l trse pe
domnul Hambro pn` la marginea apei [i-l \nfundase cu
piciorul ct mai adnc posibil.
{i toate astea, f`r` nici un motiv! Numai un nebun poate
face a[a ceva! bomb`ni domnul Paviour.
Metoda folosit` nu denot` un nebun, replic` Felse. De
fapt, agresorul domnului Hambro a ac]ionat cu snge rece,
metodic. {i din moment ce greu se poate recunoa[te un motiv
personal, nu ne r`mne s` credem dect c` orice persoan` ar
fi trecut pe-acolo \n acel moment ar fi avut aceea[i soart`.
Domnule Hambro, sunt sigur c` a]i descoperit, din
\ntmplare, ceva ce nu trebuia s` vede]i.
Dar n-am descoperit nimic, replic` John cu am`r`ciune,
absolut nimic. Nu era nevoie s`-mi dea-n cap!
Agresorul dumneavoastr` nu putea s` v` \ntrebe [i s` v`
cread` pe cuvnt, nu-i a[a? E clar, a crezut c` v`zuser`]i ceva
ce el dorea s` r`mn` ascuns... iar atta lucru i-a fost suficient.
Numai c` domni[oara Charlotte nu era departe [i se apropia
f`r` a \ncerca s`-[i ascund` zgomotul pa[ilor...
Felse arunc` o privire spre Charlotte [i, cnd \i \ntlni ochii
limpezi, \ntre ei se sim]i o und` de complicitate, c`ci poli]istul
ghicise motivul care o \mpinsese s`-l urm`reasc` pe John
Hambro. |ns` erau singurii care \mp`rt`[eau secretul.
Prin urmare, uciga[ul n-avea de ce s` se team` de
domni[oara, continu` inspectorul, [i n-a fost att de nebun
\nct s` comit` o crim` gratuit`. A preferat s` fug`, f`r` a-[i
asuma riscuri suplimentare.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 49
Chiar atunci intr` Lesley cu tava [i o puse pe o m`su]`
joas`, \nainte de a le \mp`r]i tuturor ce[tile de cafea.
Ar fi foarte util, domnule Hambro, suger` Felse
amestecnd cu linguri]a \n cea[c`, s` \ncerca]i s` v` aminti]i
tot ce a]i v`zut.
John \[i lu` capul \n mini, \ncercnd s` se concentreze
mai bine.
O dat` ce am ajuns la gardul care \nconjoar` Aurae
Phiala, de unde puteam vedea bine drumul care duce la
Silcaster, am remarcat una sau dou` ma[ini care treceau pe
[osea. Lumina farurilor m`tura cotitura... La prima ma[in`
n-am v`zut nimic deosebit, dar cnd a sosit a doua, am
observat clar, \n momentul cnd farurile au trecut peste
vechile ziduri, un om care st`tea nemi[cat la cel`lalt cap`t al
ruinelor. Nu l-am z`rit dect o secund`, dar sunt sigur c`
individul era acolo!
Individul? \ntreb` Felse.
Da, \n sens general, r`spunse John. Nu mi-am putut da
seama dac` era b`rbat sau femeie.
{i altceva? Cum era \mbr`cat?
Of, nu fi]i ridicol! exclam` John, agasat. L-am v`zut doar
o secund`, att ct s`-i disting silueta... Totu[i, sunt aproape
sigur c` era un b`rbat.
{i ct timp a trecut de atunci pn` a]i fost atacat?
A[ spune c` aproape trei minute, poate patru. N-am fost
prea atent. |n fond, [i omul acela avea dreptul s` se plimbe
pe-acolo, la fel ca mine!
Nu [i la Aurae Phiala! se r`sti indignat Stephen Paviour.
La ora aceea? Muzeul se \nchide la orele optsprezece, nimeni
nu are voie s` intre \n incint` dup` ora...
50 ELLIS PETERS
Da, \ntr-adev`r, consim]i John. Dar c`rarea de pe malul
rului trece prin apropiere. Doar o srm` o separ` de incinta
sitului. Oricine poate trece pe dedesubt...
Cred, interveni Lesley, f`cndu-[i de lucru \n jurul t`vii,
c` [i eu am fost afar` cam la aceea[i or` [i prin acelea[i locuri.
Evident, nu m-am dus pe malul rului, ci \n apropiere de
drum, pe partea cealalt`. Numai c` m-am \ntors acas` cu mult
\nainte de orele zece. Nu m-am uitat la ceas, [i eram \n baie
cnd am auzit agita]ia de jos.
L-a]i v`zut [i dumneavoastr` pe omul acela dintre ruine?
\ntreb` Felse.
Nu. |mi amintesc \ntr-adev`r c` am v`zut dou` sau trei
ma[ini trecnd pe drumul spre Silcaster, dar n-am z`rit nimic
deosebit \n lumina farurilor.
Apoi ezit` o clip`, cu cafetiera \ntr-o mn` [i vasul cu lapte
\n cealalt`. |n sfr[it, ad`ug`:
S` nu crede]i c` sunt nebun`, dar m` \ntreb dac` nu
cumva domnul Hambro a v`zut fantoma de la Aurae Phiala.
N-a[ vrea s` rde]i de mine, vorbesc foarte serios, insist` ea.
N-ave]i dect s`-i \ntreba]i pe localnicii din sat. Au s` v` spun`
ce-au v`zut.
Te rog, draga mea, o \ntrerupse so]ul ei pe un ton
contrariat, e complet ridicol ce spui. Astea nu sunt dect
supersti]ii locale. {i, din p`cate, \n acest moment ne ocup`m
de fapte reale...
Nu e nimic ridicol, relu` cu convingere Lesley, fantoma
exist` \n realitate. Toat` lumea din sat recunoa[te. Uite, Orrie
de pild`, continu` ea, adresndu-se so]ului ei. De dou` ori a
v`zut fantoma santinelei romane. {i totu[i, greu g`se[ti un om
mai \ntreg la minte dect Orrie!
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 51
Cine e Orrie? \ntreb` Felse.
Gr`dinarul nostru, \i explic` Lesley. Cel mai frumos
specimen din neamul local, preciz` ea, \ntr-un acces de
voio[ie. |n veci n-a]i putea s` ghici]i de la ce nume i se trage
diminutivul... Ei bine, de la Orlando! Orlando Benyon.
Numele `sta exist` \n familie de genera]ii.
{i Orrie a v`zut [i el santinela roman`? \ntreb` Felse.
Asculta]i, relu` Lesley, redevenind dintr-o dat` serioas`,
am v`zut-o chiar [i eu, de dou` ori. Cu ambele ocazii, st`tea
lng` zidurile \n ruine, de cealalt` parte a sitului. {i n-am g`sit
nimic straniu \n asta. |n secolul al IV-lea, se f`cea de gard`
astfel \n fiecare noapte. F`r` \ndoial`, este santinela care a fost
ucis` \n timpul celebrului atac al galilor.
Paviour era tot mai exasperat, [i nu se ascundea.
Nu ne-am adunat aici ca s` discut`m despre halucina]ii
colective, spuse el pe un ton acid, ci despre o tentativ` de
omor. Cnd izbucnesc violen]e, e mai bine s` recurgem la
altceva dect la imagina]ie.
Ceea ce ne-a]i spus este foarte interesant, doamn`
Paviour, declar` calm Felse. Vom vedea ce p`rere au cei din
sat.
|[i puse cea[ca la loc pe tav`, ad`ugnd cu un oftat:
Bun, nu ne mai r`mne dect s` ne retragem,
mul]umindu-v` din toat` inima pentru ospitalitate. E timpul
s` v` l`s`m s` v` odihni]i... Domnule Hambro, dac` v` sim]i]i
destul de bine ca s` v` \ntoarce]i la han, \mi va face pl`cere s`
v` duc cu ma[ina mea, precum [i pe domni[oara Rossignol.
Lesley \ncepuse s` strng` ce[tile, dar cnd auzi numele
Charlottei, puse brusc tava la loc pe mas` [i se \ntoarse spre
ea, cu un surs larg:
52 ELLIS PETERS
Rossignol? Charlotte Rossignol? Celebra cnt`rea]`? Ai
auzit, Stephen? Dar dumneavoastr` sunte]i nepoata
doctorului Morris, nu-i a[a?
Charlotte d`du din cap, cu un aer surprins.
Nu [tiam c` unchiul meu a vorbit despre mine. Familia
noastr` este foarte dispersat` [i nu-l cunosc. Dar este adev`rat
c` vizita mea aici nu se datoreaz` unei coinciden]e. I-am citit
cartea despre Aurae Phiala [i am vrut s` v`d locurile cu ochii
mei. De altfel, g`sesc c` a fost foarte nedrept fa]` de acest loc,
c`ruia \i admir frumuse]ea.
Da, Stephen este de aceea[i p`rere [i nu \mp`rt`[e[te
opinia unchiului dumneavoastr`, r`spunse zmbind Lesley.
Este adev`rat c` Aurae Phiala face parte din via]a noastr`. Ve]i
r`mne aici cteva zile?
Trebuie s` ]in cteva concerte \n regiune, [i m` gndeam
s` stau la han dou` zile sau trei.
|n nici un caz \n hanul acela de pescari! exclam` Lesley.
|n nici un caz! Tot ceea ce e-n leg`tur` cu Alan Morris \[i are
locul aici. V` ve]i muta la noi, avem mai multe camere de ct
ne sunt necesare. Casa e prea mare pentru noi doi. Veni]i, v`
rog! De ce n-a]i r`mne chiar din seara asta? V` pot
\mprumuta eu toate cele de care ave]i nevoie pentru noapte,
iar mine vom merge s` v` aducem lucrurile de la hotel.
Sunte]i foarte amabil`, r`spunse cu \nsufle]ire Charlotte,
[i voi fi \ncntat` s` petrec cteva zile la dumneavoastr`. Dar
pentru noaptea asta prefer s` m` \ntorc la hotel... \mpreun`
cu domnul Hambro.
Pn` \n acel moment, nu-l privise pe Paviour \n timp ce
vorbea. Tn`ra lui so]ie lansase invita]ia cu atta entuziasm [i
siguran]` de sine, \nct era clar c` se a[tepta ca
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 53
administratorul s` fie \ntru totul de acord. Dar cnd se
\ntoarse spre el, Charlotte v`zu c` pe chipul lui lung [i trist
ap`ruse o expresie de marmur`. Ochii adnci]i \n cap aveau
luciul unei oglinzi mate... Pe un ton neutru [i lipsit de
convingere, Stephen Paviour repet` invita]ia so]iei sale.
Da, ne-ar face pl`cere s` accepta]i. Avem cea mai aleas`
stim` pentru doctorul Morris, iar nepoata lui nu poate fi dect
binevenit`. De altfel, Lesley se va bucura mult de compania
dumneavoastr`, ad`ug` el pe un ton mai cald, ca [i cum acest
gnd l-ar fi consolat dintr-o dat`.
Intui]ia \i spunea Charlottei c` prezen]a unei vizitatoare
reprezenta \n ochii administratorului un deranj foarte
inoportun.
Dar, \[i spuse ea, faptul e consumat; nu mai pot s` bat
\n retragere.
A[a cum propusese, inspectorul Felse \i duse pe John [i
Charlotte cu ma[ina la Somonul auriu. {i abia \n clipa cnd
ma[ina se opri \n curtea hanului, Charlotte se hot`r\ s`-i pun`
\ntrebarea care-i st`tea pe limb`.
|nc` nu l-a]i g`sit pe tn`rul Boden, nu-i a[a? se interes`
ea \ncet, ca [i cum s-ar fi temut s` aud` r`spunsul.
Nu, r`spunse Felse cu acela[i aer preocupat. |nc` nu l-am
g`sit.
54 ELLIS PETERS
Capitolul 4
A doua zi diminea]a, la ora nou` [i jum`tate, cnd se
prezent` la locuin]a administratorului, George Felse le aducea
so]ilor Paviour ve[ti dramatice. |n timp ce se apropia de cas`,
\l v`zu pe John Hambro sco]nd din porbagajul ma[inii
valizele Charlottei. Prin urmare, sfr[ise prin a accepta
invita]ia lui Lesley.
So]ii Paviour \i ie[iser` amndoi \n \ntmpinare. Stephen
afi[a, ca de obicei, o min` trist` [i ab`tut`, \n timp ce so]ia lui
deborda de via]` [i tinere]e.
|n spatele lor, pe treapta de la u[`, st`tea Bill Lawrence,
studentul care vindea bilete de intrare \n muzeul ruinelor
romane de la Aurae Phiala. Felse \[i spuse c` aveau tendin]a s`
uite de el. Totu[i, trebuia s` fie interogat, la fel ca to]i ceilal]i,
cu att mai mult cu ct era liber s` vin` [i s` plece cnd dorea,
din moment ce locuia singur, \ntr-un mic pavilion de la
marginea drumului spre Silcaster.
Tn`rul Lawrence avea un aer de indiferen]` nemul]umit`,
ca de obicei. Respectnd cu stricte]e imperativele modei,
purta favori]i lungi, dar nu avea musta]`. |n ciuda dispre]ului
s`u suveran fa]` de aparen]e, considera probabil c` avea o
gur` prea expresiv` [i de o form` prea perfect` ca s` [i-o
ascund`. Ochii lui languro[i, m`rgini]i de gene lungi, nu
pierdeau nimic din tot ceea ce vedeau... \n ciuda dispre]ului
pe care-l exprimau.
Da, ar fi o gre[eal` enorm` s`-l neglij`m pe acest tn`r!
reflect` poli]istul.
Lesley \i ie[i \n cale, exclamnd:
Domnule inspector Felse! Nu ne a[teptam s` v` revedem
att de curnd! Ne aduce]i vreo veste?
Am considerat c`, dup` ce v-am deranjat toat` seara cu
anchetele mele, se cuvenea s` v` ]in la curent cu cercet`rile
\ntreprinse pentru a-l g`si pe tn`rul Gerry Boden, elevul
disp`rut. Unul dintre oamenii mei l-a scos din ru azi
diminea]` spre orele [ase, la doi kilometri distan]` de aici, \n
aval... Era mort.
Ce nenorocire! strig` Lesley, cu o expresie
dezn`d`jduit`. Bie]ii p`rin]i! |mi pare att de r`u pentru ei...!
Stephen \[i umezi pu]in buzele palide, \nainte de a vorbi.
Se afla \n incita muzeului Aurae Phiala cnd a c`zut \n
ru? \l \ntreb` el pe Felse. Dac` da, m` simt r`spunz`tor! Dar
c`rarea este un drum comunal [i nimeni nu poate fi acuzat,
chiar dac` s-ar dori asta.
E prea devreme, r`spunse Felse dnd din cap, ca s`
spunem cum anume a c`zut \n ap`. Laboratorul criminalistic
\i va examina hainele [i, desigur, i se va face autopsia.
Barbi[onul \ngust al administratorului tremura, ca efect al
tensiunii necontrolate care-i cuprinsese mu[chii f`lcilor. Parc`
ar fi fost b`trnul Don Quijotte f`cnd eforturi s` respire
adnc, \nainte de a spune cu un oftat resemnat:
56 ELLIS PETERS
Chiar este necesar? {tiu c` nu trebuie s` neglija]i nimic,
dar gndi]i-v` ct de distru[i sunt p`rin]ii lui! Ar putea fi pus`
la \ndoial` cauza decesului? E clar c` s-a \necat!
A[a se pare, la prima vedere, afirm` \n]eleg`tor Felse, dar
o certitudine valoreaz` mai mult dect o supozi]ie, [i cum
chiar dumneavoastr` spunea]i, nu trebuie s` neglij`m nici o
ipotez`.
Inspectorul tocmai ajunsese \napoi la ma[in`, cnd se
\ntoarse pentru a ad`uga pe un ton degajat:
Era s` uit... S` nu v` mira]i dac`-i ve]i vedea pe unii
dintre oamenii mei patrulnd pe malul rului sau prin
\mprejurimi... O simpl` opera]iune de rutin`!
Apoi demar` [i, \n timp ce se \ndep`rta, arunc` o privire
\n oglinda retrovizoare. So]ii Paviour nu se clintiser` din
loc, [i nici ceilal]i din jur nu f`cuser` vreo mi[care. To]i
st`teau \ncremeni]i, privindu-l cum pleca... Chiar dac` nu
aflase mare lucru de pe urma acelei \ntrevederi, cel pu]in
reu[ise s` arunce cu precizie un bolovan \n apele calme din
Aurae Phiala, iar valurile strnite \ncepeau deja s`-l
nelini[teasc`.
La ie[irea de pe aleea care ducea la casa administratorului,
Felse \ntlni un uria[ tn`r [i blond care plivea de buruieni
rondurile de flori. La auzul motorului, tn`rul se ridic`,
privind ma[ina care trecea.
~sta trebuie s` fie Orlando Benyon cel c`ruia i se spune
Orrie... gr`dinar [i om la toate pentru familia Paviour!
presupuse inspectorul.
Prad` unei inspira]ii nea[teptate, frn` [i trecu \n
mar[arier. Orrie se ridic` din nou, \ntorcndu-se spre
vizitator, ro[u la fa]` de efort.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 57
Bun` ziua, \l salut` Felse. Ce flori frumoase ave]i aici!
Da, nu sunt urte, recunosc! \i d`du dreptate gr`dinarul.
Felse \i oferi o ]igar` [i foc, apoi \ncepu s`-l chestioneze, pe
un ton de conversa]ie.
V` ocupa]i singur de toat` proprietatea? Cred c` ave]i
mult de lucru!
Eh...! Fac fa]`!... Sunte]i de la poli]ie, nu-i a[a? V-am
recunoscut din ziua cnd l-a]i arestat pe acel tn`r incendiator
care aprindea focuri peste tot prin vale.
Serios? Da, posibil. Probabil a]i aflat c` \n diminea]a asta
a fost pescuit un b`iat din ru. F`cea parte dintr-un grup de
elevi veni]i s` viziteze situl. Chiar dumneavoastr` l-a]i alungat
dintr-o zon` interzis`, unde instalaser`]i un cordon de
protec]ie. Atunci l-a]i v`zut ultima oar`?
Ba bine c` nu! r`spunse Orrie, aruncndu-i poli]istului o
privire lung` [i piezi[`. Dar pot s` spun, ad`ug` el pe un ton
mai confiden]ial, c` [tiu unde s-a dus pe urm`. Sau, dac` nu
el, altul \n orice caz a fost acolo... |n magazia mea de scule,
mai \n jos pe paji[te. |mi dau seama \ntotdeauna cnd \[i bag`
cineva nasul pe-acolo...!
Informa]iile oferite de Orrie erau foarte interesante, dac`
nu cumva inventa. Dar, \n fond, de ce ar fi f`cut-o?
Paji[tea era departe de malul rului, desp`r]it` de cas` de
doi copaci b`trni. Or, ultima oar` cnd fusese v`zut \n via]`,
Gerry Boden d`dea trcoale gardului gr`dinii... Imediat dup`
aceea, disp`ruse.
Dar poate c` se furi[ase printr-o sp`rtur` sau deschiz`tur`
\ngust` practicat` \n gard, atras de ad`postul pe care-l oferea
acea magazie din fundul gr`dinii?
58 ELLIS PETERS
Nu o \nchide]i cu cheia? \ntreb` Felse.
Am de gnd s` pun un lac`t, dar \nc` n-am avut timp...
~l`lalt, continu` Orrie, ar`tnd cu b`rbia spre casa lui Paviour,
se teme mereu s` nu-i [terpeleasc` cineva cte ceva, dar pe-aici
oamenii sunt cinsti]i, iar mie nu mi-e fric` de nimic.
N-a]i observat dac` lipsea ceva? continu` poli]istul.
N-a disp`rut nimic, cel pu]in din cte am v`zut eu. Nu!
~la care-a intrat s-a uitat doar la toate, le-am mutat de colo-
colo, probabil ca s` le vad` mai bine [i ca s`-[i omoare timpul
cu ceva. Cred c-a [i-ncercat s` le pun` la loc, da' nu putea s`
m` p`c`leasc` pe mine, care intru acolo \n fiecare zi! Nu-i a[a?
Tare a[ mai dori s`-mi ar`ta]i [i mie magazia aceea,
declar` inspectorul.
Magazia lui Orrie era ad`postit` \ntr-un spa]iu dintre
boschete. La \nceput, inspectorul r`mase \n prag, studiind
interiorul cu o privire circular`. V`zu c` pardoseala de p`mnt
b`t`torit era acoperit` cu un strat gros de praf. Prin urmare,
s-ar fi putut g`si u[or urme, ob]inndu-se indicii pre]ioase, cu
condi]ia ca gr`dinarul s` nu le fi stricat deja, involuntar, cnd
f`cuse ordine.
A]i intrat s` pune]i lucrurile la loc, cnd v-a]i dat seama
c` se atinsese de ele un intrus? \l \ntreb` Felse.
N-am avut timp, r`spunse Orrie. Mi-am luat doar
foarfecele de gr`din`rit, care era pe raftul de lng` u[`... Da,
da! |mi amintesc! M-am apropiat de fereastr` [i am aruncat o
privire, a[a, \n mare... Asta a fost tot.
Dar atunci, de unde v-a]i dat seama c` venise cineva aici?
De-acolo! r`spunse scurt Orrie, ar`tnd cu un gest
acuzator spre col]ul din dreapta sus al ferestrei.
|ntr-un mic triunghi de praf, se distingeau clar dou` litere,
urmate de un punct: GB.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 59
Gerry Boden \[i scrisese ini]ialele cu vrful degetului
ar`t`tor al minii drepte. Amprenta se vedea clar... Gerry
Boden, sau altcineva! Inspectorul spera s` descopere ct mai
repede cine anume.
Mai vine [i altcineva pe aici, de obicei? \ntreb` el \n
continuare.
Se mai \ntmpl`, r`spunse nep`s`tor Orrie. Nu prea des,
[i nu \n ultima vreme... De ce s` vin`, la urma urmei?
Bun! A[ dori s` nu intra]i azi aici. Se poate? Dac` ave]i
nevoie de vreo scul`, lua]i-o acum.
N-am nevoie de nimic, r`spunse Orrie. Pute]i s` face]i tot
ce vre]i.
* * *
|n acel timp, Lesley Paviour o ducea pe Charlotte la
cump`r`turi, \n ora[ul vecin.
Instalndu-se la volanul ma[inii sale vechi, tn`ra femeie
declar` pe un ton de scuz`:
|n general, eu sunt o persoan` foarte calm`. De altfel,
nici n-am \ncotro. Totu[i, uneori simt nevoia s` m` destind,
dar n-am \ntotdeauna ocazia. A[a c`, v` da]i seama, profit ct
pot! Sper c` nu v` e team` cu mine \n ma[in`, nu?
Nu, deloc. Conduce]i foarte bine.
Lesley accept` complimentul cu un surs \ncntat.
O, dac-a[ fi avut eu ma[ina prietenului dumneavoastr`,
\n locul rablei `steia hodorogite! oft` ea cu invidie.
Charlotte nu mu[c` momeala...
John plecase aproape imediat dup` ce o ajutase s`-[i aduc`
valizele. De atunci, nimeni nu mai pomenise de el. |ncercase
60 ELLIS PETERS
s` lege o conversa]ie dup` plecarea inspectorului, dar f`r` nici
un rezultat. A[a c`, abandonnd orice speran]` de a fi invitat
s` mai r`mn`, pn` la urm` plecase.
Acest John Hambro pare s` aib` mult timp liber,
continu` gnditoare Lesley. Oare cu ce s-o fi ocupnd, de se
poate elibera a[a la mijlocul s`pt`mnii? |l cunoa[te]i de mult?
De fapt, nu-l cunosc deloc, r`spunse Charlotte. Ne-am
\ntlnit ieri la Aurae Phiala [i am descoperit c` locuiam la
acela[i han. Parc` am \n]eles c` e un fel de expert \n art`
antic`, poate lucrnd pe lng` muzee sau colec]ionari... dar
nu [tiu prea bine.
Prefera s` nu dezv`luie ce aflase despre John, [i cu att mai
pu]in ce b`nuia.
Pare foarte competent, ad`ug` ea. Cel pu]in, a[a am avut
impresia. E adev`rat c` eu sunt o neofit` \n materie.
Nici nu s-ar zice c` sunte]i nepoata doctorului Morris!
glumi Lesley Paviour, izbucnind \n rs, \n timp ce conducea cu
\ndemnare ma[ina pe str`zile aglomerate ale ora[ului. E
adev`rat c` nu l-a]i \ntlnit niciodat`? Ce p`cat! Nici nu [ti]i ce
pierde]i!
Pentru moment, m` \ntreb cum s`-l reg`sesc! Se pare c`
a disp`rut pe undeva prin fundul Turciei, c`znd prad`
interesului irezistibil pe care i-l trezeau cine [tie ce cercet`ri,
pn` cnd a uitat s` se mai \ntoarc`. Nimeni n-a mai auzit
vorbindu-se despre el, de peste un an. Pn` [i avocatul lui a
\nceput s` se nelini[teasc`!
Nu spuse mai mult, avnd grij` s` nu se refere la propriile
ei temeri, nici m`car \n fa]a acestei femei exuberante, a c`rei
compasiune [i putere de \n]elegere p`reau totu[i pu]in cam
for]ate.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 61
Vorbi]i-mi despre el! \i ceru ea lui Lesley. Cum este \n realitate?
Lesley coti la stnga [i, dup` ce parcurse cteva str`du]e
\nguste, intr` cu ma[ina \n parcarea centrului comercial. Abia
atunci r`spunse:
Despre doctorul Morris m` \ntreba]i? De fapt, \l cunosc
destul de bine. A stat la noi de dou` ori. Dar Stephen \l cunoa[te
mult mai bine dect mine. {i-au f`cut studiile \mpreun` [i au
r`mas \n rela]ii destul de strnse... N-a[ vrea s` v` par
r`ut`cioas`, dac` v` spun c` Stephen \i nutre[te sentimente att
admirative, ct [i ostile... |n]elege]i, au pornit de la acela[i nivel,
dar \n timp ce unchiul dumneavoastr` urca mereu treptele
ierarhiei profesionale, so]ul meu, \n pofida unei munci \ndrjite,
a r`mas la baza sc`rii. Totu[i, trebuie s` recunoa[tem, spre
cinstea lor, c` au r`mas \n cei mai buni termeni.
G`si un loc de parcare, unde opri ma[ina, deschise
portiera [i cobor\.
Dac` sunte]i att de bun` s` lua]i dumneavoastr` co[ul
pentru cump`r`turi... o rug` ea pe Charlotte. A alunecat \n
partea aceea... S` lu`m mai \nti o cafelu]`. Apoi, am s` m`
duc la banc` s` scot bani [i s` depun un colet, dup` care vom
merge s` facem pia]a.
Charlotte lu` co[ul, care p`rea gol. Dar, cnd \l ridic`, avu
surpriza s` constate c` era destul de greu! Arunc` o privire
\n`untru [i v`zu pe fundul lui un fel de cutiu]` \nvelit` \n hrtie maro.
V`zndu-i mirarea, Lesley izbucni \n rs.
Da, tocmai pachetul `sta vreau s`-l pun la ad`post,
explic` ea. De fapt, e al lui Orrie. Oamenii de la ]ar` au
ciud`]eniile lor! Strig` din r`sputeri c` n-are nici o \ncredere
\n b`nci [i refuz` s`-[i deschid` un cont, dar i se parte foarte
logic s` ne cear`, mie [i lui Stephen, s` depunem diverse
62 ELLIS PETERS
obiecte \n seiful nostru!... Se pricepe s` scoat` unele c[tiguri
\n timpul liber, numai c`, din cnd \n cnd, probabil se teme
pentru ele [i ni le \ncredin]eaz` nou`.
Acum, c` ajunsese departe de Aurae Phiala, Lesley \[i l`sa
voia bun` fireasc` s` se manifeste \n voie. |n timp ce-[i beau
\mpreun` cafeaua \n barul complexului comercial, vorbi
\ncontinuu, despre tot felul de nimicuri: despre Aurae Phiala
[i despre Orrie, despre oamenii din sat, chiar [i despre Bill
Lawrence [i aspira]iile lui. De[i \i pl`cea s` se declare deta[at`
de toate aceste lucruri, vorbea cu p`trundere [i f`cea critici
binevoitoare.
Bietul Bill Lawrence! oft` ea. Cea mai fierbinte dorin]` a
lui e s`-[i continue studiile! Poate c` m` \n[el, dar nu cred c`
e suficient de \nzestrat. Pentru moment, preg`te[te o tez`
interminabil` despre siturile frontaliere, motiv pentru care
conteaz` s` mai r`mn` la noi \nc` un an, cel pu]in. Nu c[tig`
mare lucru, bietul de el! Dar e un b`iat att de dr`gu],
continu` ea pe un ton protector, p`rnd s` uite c` avea doar
cu vreo doi ani mai mult dect el. Numai c`, [ansele lui de
reu[it` nu-mi inspir` prea mare \ncredere. |[i petrece via]a
scotocind peste tot, cu visul de a face o mare descoperire, care
va revolu]iona lumea arheologiei... Din partea mea, team` mi-e
c` va ajunge ca Stephen, pe linie moart` [i mult prea con[tient
de asta, \ncheie ea, cu o voce plin` de regret candid.
|n continuare, Lesley vorbi pe un ton deta[at [i lipsit de
r`utate despre mediocritatea so]ului ei. Charlotte \[i imagina
cu u[urin]` cum ar fi evocat, cu aceea[i precizie rece [i
indiferent`, propriile ei imperfec]iuni, dac` i s-ar fi ivit ocazia.
Banca se g`sea chiar \n fa]a barului. Lesley cotrob`i \n
adncurile po[etei, c`utnd cheia seifului, care era cea mai
mic` din toate.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 63
Nu v` deranjeaz` s` m` a[tepta]i un minut, nu-i a[a? Fac
atta caz ca s` autorizeze accesul la seifuri... Totu[i, al nostru
nu con]ine dect titluri de proprietate [i hrtii f`r`
importan]`, acte de familie [i testamentul lui Stephen, cred.
Nu mi-a vorbit niciodat` despre el, dar e genul de om care
vegheaz` ca totul s` fie \n ordine, pentru orice eventualitate.
Aceasta este o calitate, r`spunse cam sec Charlotte.
Da, dar o calitate pe care eu n-o s-o am niciodat`,
m`rturisi Lesley. Stephen face \ntotdeauna totul \n ordine [i
cu metod`; eu nu [tiu dect s` improvizez.
Imediat ce tn`ra femeie retrase banii [i depuse faimosul
colet, \[i f`cur` cump`r`turile [i revenir` s` le pun` \n ma[in`.
Apoi, pornir` s` viziteze cartierul vechi al ora[ului.
M-am n`scut aici, declar` Lesley, r`spunznd la
\ntrebarea nerostit` a Charlottei. Nu \n oa[ul propriu-zis, ci
\ntr-un sat, la c]iva kilometri. Cnd l-am cunoscut pe
Stephen, eram secretara lordului Silcaster. Aveam obiceiul s`
copiem la ma[in` articolele [i publica]iile lui Stephen despre
Aurae Phiala. F`r` \ndoial`, eu \i masacram cel mai mult
textele, [i sunt sigur` c` datorit` acestui lucru m-a remarcat.
M` \ndoiesc! r`spunse Charlotte cu un surs.
Dar nu glumesc! F`ceam \ntr-adev`r o mul]ime de
gre[eli, insist` Lesley, rznd la rndul ei. La drept vorbind,
subiectele nu-mi trezeau nici un interes. {i ca s` pun` capac la
toate, nu reu[eam s`-i descifrez scrisul, [i nu [tiam nimic
despre Roma, nici despre invaziile [i cuceririle ei... De-asta s-a
sim]it dator s` m` instruiasc`. Dar a fost o ac]iune de lung`
durat`.
Charlotte nu prea [tia dac` tn`ra femeie glumea sau
vorbea serios.
64 ELLIS PETERS
Cred c` v` pune]i o mul]ime de \ntreb`ri \n leg`tur` cu
mine [i Stephen, relu` Lesley. E [i firesc s` vi le pune]i, nu-i a[a?
Da, \ntr-adev`r, r`spunse cu sinceritate Charlotte.
Trebuie totu[i s` [ti]i, continu` ea, c` acum trei ani
Stephen era complet altfel, ca alur` [i stil de via]`. Vrsta ne
rezerv` uneori adev`rate surprize... Anumi]i oameni, cnd
ajung la [aizeci de ani, par s` aib` doar patruzeci [i cinci [i pe
urm`, dintr-o dat`, f`r` s` [tie nimeni de ce, se trezesc \ntr-o
diminea]` ar`tnd de optzeci...! Pe de alt` parte, Stephen s-a
interesat de mine chiar \n perioada cnd treceam printr-o
mare decep]ie sentimental`, genul acela care-]i r`v`[e[te nu
numai via]a, ci [i toat` fiin]a. S-a ar`tat blnd, atent,
\n]eleg`tor. Nu mai voiam s` am de-a face cu pasiunile, [i
m-am m`ritat cu el ca s`-mi g`sesc siguran]a [i confortul, ca s`
nu mai fiu singur` [i vulnerabil`... {i, f`r` \ndoial`, [i din
pu]in` vanitate, ad`ug` ea pe un ton de amuzament autocritic.
Eram dintr-o familie de oameni simpli, iar Stephen avea o
bun` reputa]ie \n domeniul lui, de[i \n acea perioad` i-o
supraestimasem. A[a c`, din toate aceste motive, l-am luat de
b`rbat... Nu cred c` am de ce s` regret!
Tocmai ajunseser` la ultima cotitur` \nainte de Aurae
Phiala, iar \n fa]a lor se deschidea toat` valea, aureolat` de
verdele delicat al copacilor tineri.
Fetele instabile, declar` cu seriozitate Lesley, sunt
adeseori mai fericite cu b`rba]i mult mai \n vrst` dect ele. Se
simt mai \n siguran]`.
Dintr-o dat`, izbucni \n rs, destins`, mul]umit` de mica
plimbare pe care o f`cuser`.
Dar nu trebuie, oricum, s` facem o regul` general` din
asta, continu` ea. Da! Ar trebui s`-l cunoa[te]i pe unchiul
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 65
dumneavoastr`! Acum e un vulpoi b`trn, ce mai! Dar a
trebuit s` fie extrem de abil [i lipsit de scrupule ca s` poat`
r`mne atta timp celibatar, distrndu-se totodat` ct poftea!
{tiu eu ce vorbesc, c` [i mie mi-a f`cut curte. A, o curte
absolut inocent`, desigur! Din p`cate de[i e destul de
normal Stephen e de o gelozie maladiv`, a[a c` n-a fost prea
pl`cut [i a trebuit s` pun cap`t acelui mic joc care putea
deveni periculos, orict ar p`rea de absurd.
Presupun, interveni Charlotte pe un ton neutru, c` n-a]i
primit nici o veste de la unchiul meu de cnd a plecat \n Turcia?
Mi s-a spus c` de la Aurae Phiala s-a dus direct la aeroport.
Da, a[a e. Dar n-am primit nici o scrisoare de la el, nici
Stephen [i nici eu. Probabil a considerat c` era mai bine s` nu
ne scrie. |n orice caz, nu a[teptam [tiri de la el. Stephen [i
Alan sunt prieteni destul de vechi ca s`-[i poat` permite s`-[i
scrie numai cnd au chef, r`mnnd t`cu]i cnd sunt prea
ocupa]i. |n pofida tuturor, s-au \n]eles \ntotdeauna bine, mai
pu]in \n ceea ce prive[te Aurae Phiala. Trebuie s` spun,
declar` \n continuare Lesley, c` acest sit este via]a lui Stephen
[i c` niciodat` nu l-a putut cerceta a[a cum ar fi trebuit, din
lipsa mijloacelor financiare. Nimeni nu accept` s` investeasc`
fonduri suficiente. Tr`ie[te aici cu speran]a c` aceast` situa]ie
se va schimba, \ntr-o bun` zi...
Ma[ina ajunsese pe aleea cu pietri[ care ducea spre casa
so]ilor Paviour, cnd Charlotte \ntreb`:
N-a]i avut niciodat` regrete?
Eu? exclam` Lesley, cu ochii m`ri]i de uimire amuzat`.
Eu nu regret niciodat` nimic.
* * *
66 ELLIS PETERS
La mic` distan]` de acolo, [i aproape \n acela[i moment,
inspectorul Felse primea prin telefon raportul asistentului
s`u, sergentul Smith.
Nu e vorba dect despre rezultatul unui mic examen.
Robert Goodwin acesta era medicul legist ata[at spitalului
din Comerbourne, un vechi prieten al lui Felse \nc` n-a
terminat. O s` v` sune el mai trziu, pe sear`. |n orice caz,
confirm` a priori diagnosticul medicului local. Pentru
celelalte, va trebui s` a[tept`m sfr[itul autopsiei. S` v` citesc
raportul medicului local?
George Felse afl` astfel c` medicul f`cuse mai mult dect s`
confirme moartea lui Gerry Boden: atr`sese aten]ia asupra
anumitor detalii [i propusese o prim` estima]ie a intervalului
de timp pe care cadavrul \l petrecuse scufundat \n ap`.
Acestea erau indicii pre]ioase, dar nu puteau fi folosite dect
dup` ce [i medicul legist \[i \ncheia sarcina.
|n ceea ce prive[te magazia gr`dinarului, continu`
sergentul Smith, am trecut-o prin ciur. |ntr-adev`r, Boden a
fost acolo. I-am g`sit amprentele, [i a]i avut dreptate: [i-a scris
ini]ialele cu degetul ar`t`tor al minii drepte. De altfel, am
reg`sit acelea[i amprente cam peste tot prin magazie. Probabil
a stat destul de mult, dac` a avut timp s` se ating` de toate,
dar n-a luat [i nici n-a stricat nimic... Voia doar s`-[i omoare
timpul cu ceva, probabil!
Prin urmare, Boden a fost singur, coment` Felse. Singur [i
\n via]`, cnd a intrat \n magazie! {i cum se poate explica faptul
c` s-a dus acolo, dat fiind locul unde a fost v`zut ultima oar`?
Foarte simplu! r`spunse sergentul. Pe toat` lungimea,
gardul viu este dens ca un zid, cu excep]ia unui loc unde
cndva a existat un mic grilaj, iar deschiz`tura \nc` nu a fost
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 67
astupat`. Nu \ncape nici o \ndoial` c`, v`znd magazia, s-a
furi[at \ntr-acolo, \ntr-un scop pe care \nc` nu-l [tim. Altfel, ar
fi fost v`zut [i dup` aceea...
...[i a[teptat, \ncheie inspectorul, pe un ton gnditor.
Totu[i, nu \n]eleg! Avem, deci, un b`iat care vine cu colegii lui
\n vizit` la Aurae Phiala. |n cea mai mare parte a dup`-amiezii,
face tr`sn`i, iritndu-[i profesorul, pe gr`dinar [i pe to]i cei
care vor s`-l potoleasc`. {i apoi, dintr-o dat`, f`r` s` spun`
nim`nui, se repede \n cabana gr`dinarului [i-i las` pe ceilal]i
s` plece f`r` el...
Poate c` tocmai asta a fost, c` nu se a[tepta s` plece f`r`
el! obiect` Smith. Niciodat` nu-l mai l`saser` astfel \n urm`.
F`r` \ndoial`, voia ca profesorul [i colegii s` porneasc` \n
c`utarea lui, nu...?
Nu, n-a[ crede, r`spunse Felse. Magazia n-avea nimic
tentant, iar pe Boden \l interesa \n primul rnd s` se simt` bine
[i s` strneasc` admira]ia celorlal]i. Dac` voia s`-i enerveze,
s-ar fi ascuns pentru vreo zece minute, nu mai mult, [i \n nici
un caz n-ar fi r`mas absent atta vreme. Cel mai probabil, s-a
refugiat acolo de bun` voie, ca s` le a[tepte plecarea. De altfel,
aceasta \nseamn` [i c` avea ceva de f`cut \n magazie altfel,
dup` ce plecau ceilal]i, ar fi ie[it din ascunz`toare [i ar fi f`cut
ceea ce-[i pusese \n cap. Or, nu s-a \ntmplat deloc a[a. A
r`mas acolo [i a a[teptat. Ce anume a a[teptat?
Ora \nchiderii, poate? suger` Smith. Ca s` fie sigur c` nu
va mai \ntlni pe nimeni...?
Cred c` e[ti pe-aproape, Smith, dar `sta \nc` nu-i
r`spunsul exact. N-ai g`sit \n magazie nici o urm` de lupt`, a[a
e? Nici vreun semn care s` arate c` cineva a \ncercat s` fac` iar
ordine?
68 ELLIS PETERS
Nu, absolut nimic. Nici m`car praful n-a fost deranjat din
loc, mai pu]in \n locurile pe unde a trecut Boden. Pot s` v`
asigur c` n-a avut loc nici o lupt`.
{i n-ai g`sit nici ceva care s` indice c`, dup` ce intrase
singur \n magazie, Boden e plecat fiind constrns?
Tocmai asta voiam s` v` spun, r`spunse sergentul Smith
pe un ton mul]umit. A ie[it f`r` nici o problem`. Am g`sit
vreo dou` urme de pa[i \n noroi, chiar \n fa]a magaziei. Nu
aveam la mine pantofii pe care-i purtase atunci, ci pe cei pe
care-i \nc`l]a ca s` se duc` la [coal`. Am verificat, [i sunt \ntr-
adev`r urmele lui. Prin urmare, dac` asta v` nelini[tea,
pute]i fi sigur c` a intrat [i a ie[it din magazie viu [i
nev`t`mat.
M`rturisesc c`, dup` tot ce-am aflat, \mi puneam
\ntrebarea asta...
* * *
Trei ore mai trziu, inspectorul se \ntorsese la Aurae Phiala,
dup` ce telefonase la spital, la sec]ia de poli]ie [i la laborator.
Adusese cu el lista complet` a obiectelor g`site \n buzunarele
lui Gerry Boden, printre care remarcase unul absolut
nea[teptat, care-l determinase s` fac` un mic ocol pe la
Somonul auriu, hanul pesc`resc unde locuiser` Charlotte
Rossignol [i John Hambro.
Cnd sun` la u[a so]ilor Paviour, \i deschise Lesley.
Dori]i s` vorbi]i numai cu Stephen, sau prefera]i s` ne
adun`m cu to]ii? \l \ntreb` ea.
Felse r`spunse c` ceea ce avea de spus \i privea pe to]i, a[a
c` era mai bine s` fie prezen]i.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 69
Prin urmare, se reunir` cu to]ii, inclusiv Stephen Paviour,
a c`rui polite]e des`vr[it` ascundea str`veziu un aer de
profund` dezaprobare determinat` f`r` \ndoial` de o anumit`
nervozitate.
Cred, \ncepu administratorul, c` v-am r`spuns la toate
\ntreb`rile care puteau s` v` intereseze. Oamenii
dumneavoastr` au avut acces peste tot unde voiau s` mearg`.
Ce putem face mai mult dect att?
|n seara asta n-am venit ca s` v` interoghez, r`spunse
Felse, ci numai pentru a v` spune c` va trebui s` mai lucr`m
pe-aici timp de o zi sau dou`. Cred c` ar fi preferabil ca \n
acest timp s` \nchide]i Aurae Phiala. Dac` permite]i \n
continuare accesul publicului, vom fi nevoi]i s`-l interzicem
prin lege. Sunt dezolat c` v` fac asemenea probleme, dar n-am
\ncotro. Va trebui s` facem s`p`turi [i s` c`ut`m \n zona
vechilor b`i romane, unde s-a produs surparea, [i \n jurul
c`reia a]i instalat un cordon de protec]ie.
B`trnul administrator tres`ri \ngrozit [i se \ndrept` ct era
de \nalt, sem`nnd mai mult ca oricnd cu Don Quijotte.
Cnd vorbi, glasul s`u de tenor r`sun` ca o trompet`.
Nu pute]i face a[a ceva! Nu ave]i dreptul! V` da]i seama
ce stric`ciuni ve]i pricinui? Ni[te scotoceli ca astea, cnd nu v`
pricepe]i, \nseamn` un adev`rat dezastru. Proprietarul sitului
n-ar permite-o niciodat`.
Lordul Silcaster mi-a dat deja aprobarea, r`spunse calm
inspectorul.
Nu-mi vine s` cred! strig` Paviour. Orict de tragic` ar fi
toat` aceast` sita]ie, nu e vorba de o crim`, din cte [tiu eu! {i
atunci...?
70 ELLIS PETERS
Tocmai, m` tem c` nu [ti]i totul, \l \ntrerupse Felse.
Gerry Boden nu numai c` s-a \necat, c`znd \n ap`, ci a fost
lovit \n cap [i aruncat \n ru, la fel ca domnul Hambro,
noaptea trecut`.
La auzul acestei ve[ti, Stephen Paviour r`mase t`cut,
\ncremenit, la fel ca to]i ceilal]i.
Da, a fost aruncat \n ru, foarte aproape de aici... ad`ug`
inspectorul, studiind pe rnd chipurile consternate care-l
\nconjurau. B`iatul acela manifestase foarte mult interes
pentru surparea din acel loc, a[a c` era normal s` se
gndeasc` s` revin` la un moment dat, cnd nu mai risca s`
\ntlneasc` pe nimeni. Mai pot s` v` spun, cel pu]in cu
aproxima]ie, ora la care a fost aruncat \n ap`: trebuie s` fi fost
cam orele dou`zeci [i dou`... {i cred c` nu v` e greu s` v`
aminti]i ce se \ntmpla aici, cam la aceea[i or`...
Nu, nu le era deloc greu s`-[i aminteasc`... Charlotte f`cu
cea dinti leg`tura. Ochii i se luminar`, dar Felse \i arunc`
scurt o privire, dndu-i de \n]eles s` tac`. Paviour fu ultimul
care s` \n]eleag`, iar cnd \[i d`du seama, chipul s`u, de
obicei cenu[iu, dobndi o paloare de moarte.
|n noaptea trecut`, ne \ntrebam ce anume a putut
descoperi domnul Hambro att de important \nct cineva a
\ncercat s`-l reduc` la t`cere, chiar [i cu pre]ul unei crime. Ei
bine, acum \ntrebarea se pune cu [i mai mult` acuitate...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 71
Capitolul 5
Dup` ce-i p`r`si pe so]ii Paviour, inspectorul Felse cobor\
spre ru ca s` reflecteze pu]in la modul \n care avea s`-[i
traseze \n continuare planul de ac]iune.
Revenea \ncet la ma[in`, pe lng` gardul care-l desp`r]ea
de proprietatea administratorului, cnd v`zu o siluet` ie[ind
din umbr` [i apropiindu-se de el.
Dumneavoastr`, domni[oar` Rossignol?! exclam` Felse,
recunoscnd-o. Ce face]i aici?
Am s` v` vorbesc, murmur` precipitat Charlotte. Nu v`
nelini[ti]i, le-am spus c` voi parcurge o parte din drum cu Bill
Lawrence, ca s` v`d unde e pavilionul lui... Mi-a venit o idee
nea[teptat`, care nu-mi place deloc...
Ce idee? \ntreb` inspectorul.
M` aflam \n apropierea lui John Hambro, noaptea trecut`
cnd a fost atacat. Am \ncercat s` fac ct mai pu]in zgomot
posibil, dar m` \ntrebam dac` nu cumva \[i d`duse seama c`
veneam pe urmele lui. |n]elege]i, se purtase \ntr-un mod
destul de ciudat, ieri sear`, dup` ce ne-a]i p`r`sit... M-a l`sat
pe nea[teptate singur` ca s` ias`, sub un pretext cusut cu a]`
alb`. {i asta nu e tot! Dup`-amiaza, \mi spusese c` [i el locuia
la Somonul auriu; or, nu re]inuse nici o camer`, c`ci l-am
auzit cernd una \n timp ce urcam scara. Sunt sigur` c` ideea
i-a venit cnd a aflat cum m` numesc.
{i chiar crede]i c` toate astea pot avea leg`tur` cu crima?
\ntreb` Felse, cam sceptic.
S-ar putea ca John s` fi fost atacat pentru c` descoperise
cadavrul lui Boden! E o ipotez` plauzibil`, nu? Dar mai exist`
[i alta, continu` Charlotte. A putut simula acel atentat contra
lui \nsu[i, cu ajutorul unui complice. Astfel, avea triplul
avantaj de a se disculpa, de a m` re]ine pe loc destul de mult
timp pentru ca acel complice s` fug`, [i de a-l l`sa pe Gerry
Boden s` se \nece. |n orice caz, sunt sigur` c` John Hambro
nu e ceea ce \ncearc` s` par`. N-a venit aici din \ntmplare [i
a fost suficient s` vorbi]i despre cercet`rile \ntreprinse pentru
a-l g`si pe Boden, ca s` se repead` spre ru...
Prin urmare, dup` p`rerea dumneavoastr`, John Hambro,
sim]indu-se cu con[tiin]a \nc`rcat` dup` ce-l ucisese pe Boden
[i-i ascunsese cadavrul, s-a \ntors s`-l arunce \n ru, dup` ce a
aflat c` poli]ia \l c`uta pe b`iat?... Asta crede]i, nu-i a[a?
Nu, \n nici un caz! replic` Charlotte. Oricum, s-ar putea
s` m` \n[el, de-asta doream s` v` aflu p`rerea. Spune]i-mi,
Gerry Boden era deja mort cnd a fost aruncat \n ap`?
|nc` nu suntem siguri. Abia mine vom primi raportul
medicului legist... dar eu personal a[a cred.
Prin urmare, nu s-a \necat? insist` Charlotte.
|ntre noi fie vorba, am impresia c` nu... Ceea ce-mi
spune]i m` intereseaz` foarte mult, continu` Felse, pentru c`
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 73
a]i asistat \nc` de la \nceput la toat` povestea, [i \n plus, am
\ncredere \n dumneavoastr`... Cu siguran]`, ieri dup`-amiaz`
tn`rul Boden a f`cut o descoperire. Cred chiar c` tocmai o
f`cuse, cnd domnul Hambro l-a alungat din zona surp`turii.
N-ar fi \ndr`znit s` mai revin` acolo, pn` nu plecau to]i
ceilal]i. De asemenea, a a[teptat ca \n incinta sitului s` nu se
mai afle nimeni. |n acel moment, cineva l-a surprins
inspectnd zona interzis` [i a hot`rt s` se debaraseze de el,
dar nu s-a gndit s`-l scotoceasc` prin buzunare, c`ci ceea ce
g`sise \nc` se mai afla acolo, cnd a fost adus la morg`.
|ntr-un murmur abia perceptibil, Charlotte \ntreb`:
{i ce anume era?
O simpl` moned` de aur. O moned` datnd de pe
vremea |mp`ratului Commodus, adic` de la sfr[itul secolului
al II-lea, r`spunse calm Felse.
Dar, s` fim serio[i, nimeni nu omoar` un om pentru o
biat` moned` de aur! exclam` Charlotte, indignat` [i
\ngrozit`. A[a ceva nu e posibil!
Pentru o moned`, nu. Dar cel care l-a ucis [tia c` acolo
mai existau [i altele, c`ci venise el \nsu[i s` le ia ca s` le pun`
la ad`post, locurile nemaifiind deloc sigure, dup` pr`bu[ire. E
clar c`, dac` acea persoan` a ascuns o comoar` \n vechile b`i
romane, st`tea ca pe j`ratic, a[teptnd s`-[i poat` duce prada
la loc sigur. {i atunci, v`znd c` Boden o descoperise [i el,
criminalul a ales o solu]ie definitiv`.
Aceasta e doar o ipotez`, \ntreb` Charlotte cu voce
neutr`, sau... ave]i certitudinea?
Este o ipotez`. Dar o ipotez` care se sus]ine, r`spunse
inspectorul. Exper]ii sunt de acord c`, \n ultima perioad` a
a[ez`rii de la Aurae Phiala, nu se mai b`teau dect monede
74 ELLIS PETERS
f`r` valoare, dar cea g`sit` de Boden este un magnific
specimen de aur, absolut inestimabil la ora actual`.
Romanilor le pl`cea s` adune bog`]ii. Este posibil ca una
dintre familiile care locuiau la Aurae Phiala s` fi vrut s`-[i
\ngroape aurul, cu ocazia atacului galilor, \n speran]a de a-l
recupera mai trziu.
Dar o singur` moned` nu dovede[te mare lucru!
coment` Charlotte.
Este o moned` cu totul aparte, c`ci pare aproape nou`.
Aceasta \nseamn` c` a fost conservat` \n condi]ii bune [i, cu
siguran]`, n-a fost singura probabil \ntr-un ulcior. Cnd
taluzul s-a n`ruit, ulciorul s-a spart. iar p`mntul,
rostogolindu-se, a antrenat \n c`dere [i o moned` de aur...
Moneda pe care a g`sit-o Gerry Boden.
Dar dac` cineva [tia de existen]a comorii, de ce n-a pus-o
la ad`post pn` acum? \ntreb` Charlotte.
Acolo unde se afla, comoara era \n deplin` siguran]`.
Nimeni nu putea s` prevad` c` malul avea s` se surpe, \i
explic` inspectorul. Cred c` pe sub tufi[uri exist` o galerie [i
este posibil ca surparea, sco]nd-o la iveal`, s-o fi [i astupat
par]ial. De asemenea, mai cred c` tezaurul nu const` numai \n
monede de aur, ci [i \n bijuterii [i alte obiecte. Se [tie c` acest
loc a fost pr`dat timp de peste un an de zile!
Dar de unde s-a aflat asta?
Nu se [tie sigur, \ns` pe pia]a interna]ional` au ap`rut
dintr-o dat` anumite piese, datnd din ultima perioad` a
ocupa]iei romane \n Anglia. Anul trecut s-au remarcat patru
asemenea cazuri. Prin urmare, putem presupune c`, pentru
patru obiecte care au ie[it la lumina zilei, mai exist` \nc` vreo
patruzeci sau chiar mai multe, a[teptnd \n culise.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 75
Iar aceasta are vreo leg`tur` direct` cu Aurae Phiala?
\ntreb` cu interes Charlotte.
Pn` \n prezent, nu avea, recunoscu poli]istul, dar faptul
c` o singur` moned` de aur g`sit` aici a putut duce la
comiterea unei crime att de abjecte trebuie s` ne dea de
gndit...
O conduse pe Charlotte spre porti]a de la gr`dina
administratorului.
S` nu sufla]i o vorb` nim`nui despre toate astea [i s`
deschide]i bine ochii! Dac` ave]i nevoie de mine, sunt prin
apropiere. {i chiar dac` lipsesc, n-am s` v` las f`r`
protec]ie.
* * *
Aurae Phiala a fost \nchis` pentru public timp de cteva
zile, iar cercet`rile poli]iei au \nceput imediat.
Locatarii din casa administratorului \nc` nu terminaser`
micul dejun, cnd Orrie veni s`-i anun]e c` \ncepuser`
excava]iile [i c`ut`rile.
Paviour \[i l`s` cafeaua pe mas` [i se repezi afar`, ca s` sar`
\n ajutorul sitului s`u drag. So]ia sa [i Charlotte \l urmar`,
mnate de o curiozitate nu lipsit` de nelini[te.
Trei oameni \n uniform`, \narma]i cu cazmale [i
trn`coape, [i \nc` trei sau patru \n civil, cu George Felse \n
frunte, discutau ce aveau de f`cut \n continuare. Cea mai
surprinz`toare era prezen]a lui John Hambro, care ]inea \n
mini ni[te planuri printre care, pe o hrtie cu p`tr`]ele, era
marcat` zona pe care urmau s-o cerceteze.
76 ELLIS PETERS
Cred, interveni Paviour, c` nu v` deranjeaz` cu nimic
dac` v` va \nso]i Bill Lawrence, studentul care vinde bilete la
intrare. L-am rugat s` v` dea o mn` de ajutor. Cunoa[te bine
locul unde ave]i de lucru.
Oamenii degajar` rapid intrarea \n galeria care ducea la
camera de \nc`lzit a b`ilor romane. |n fa]a lor ap`ru o
conduct` rectangular` strmt`, \nchis` \n partea de sus printr-un
fel de bolt`. Interiorul era gol, \ntunecos [i obstruc]ionat doar
de o ridic`tur` de p`mnt. Felse arunc` o privire spre echipa
lui. To]i erau tineri solizi, de la ]ar`, \nal]i [i bine f`cu]i. Dintre
to]i cei prezen]i, John Hambro era cel mai slab. Pentru
moment, era ocupat cu ni[te calcule savante pe care le f`cea
pe planuri.
A]i avea vreo obiec]ie s` arunca]i o privire \n conducta
aceasta? \l \ntreb` inspectorul. Nu v` duce]i prea departe, ca
s` v` putem trage \napoi \n caz de necesitate. Uita]i-v` numai
\n jur [i aminti]i-v` ce anume ve]i vedea... dac` e ceva de v`zut.
Da]i-mi o lamp`, r`spunse John.
{i, \ngenunchind pe p`mnt, \[i strecur` capul [i umerii
prin deschiz`tur`.
Dintr-o dat`, cei care-l priveau v`zur` plafonul cednd. Se
produse un trosnet \ngrozitor, iar John Hambro disp`ru sub o
avalan[` de p`mnt [i c`r`mizi. Felse se repezi [i-l trase din
r`sputeri de picioarele care i se agitau. Totu[i, fur` nevoi]i s`
scormoneasc` nebune[te, cu minile goale, prin p`mntul
care \ngropase capul [i umerii lui John.
Peste cteva minute, \l culcar` pe iarba umed`, ca pe un
delfin e[uat pe plaj`. C`zuser` peste el toate pnzele de
p`ianjen, praful [i funinginea adunate de-a lungul
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 77
genera]iilor, o dat` cu bolta conductei, dar \[i ap`rase cu
bra]ul capul [i fa]a, [i nu numai c` respira, dar mai [i scuipa
toate mizeriile care-i intraser` \n gur` [i \n nas.
|nainte de a-l examina, trebui s` \nl`ture un strat gros de
murd`rie. Felse trecu \ntr-o parte, iar asistentul s`u \n cealalt`.
|i palpar` mai \nti craniul, care p`rea nev`t`mat, apoi \i
scoaser` vestonul umed [i-i examinar` bra]ele [i umerii. Din
fericire, nu g`sir` nici o fractur`.
|n acel timp, Stephen Paviour, care r`m`sese la oarecare
distan]`, striga ct \l ]ineau puterile c` era o ru[ine s`
\ntreprind` cercet`ri \n asemenea condi]ii, cnd era clar c`
cineva risca s`-[i piard` via]a.
Gata, gata, n-a p`]it nimic! \i r`spunse asistentul lui Felse.
E doar pu]in [ocat. |n cinci minute, va fi proasp`t ca un
tandafira[. Noroc c` l-au lovit mai mult gunoaie dect
c`r`mizi.
M` duc s`-i aduc un pahar de alcool, propuse Lesley.
Da]i-mi vestonul \ncoace, \n halul `sta nu mai poate s`-l ia pe
el. Am s`-l duc la uscat, [i-i voi aduce un sacou al so]ului meu.
John \[i venea \n fire cu repeziciune. |i privi pe cei care-l
\nconjurau.
Ei, ce face]i aici? Ce s-a \ntmplat? \ntreb` el strmbndu-se,
\n timp ce scuipa ]`rna [i funinginea care-i mai r`m`seser` \n
gur`.
A]i intrat \n conduct` ca s` arunca]i o privire [i jum`tate
din bolt` s-a pr`bu[it peste dumneavoastr`, \i explic` Felse.
Serios? se mir` John, care-[i revenea cu o iu]eal`
surprinz`toare. S-ar putea zice c` m` urm`re[te ghinionul!
Sau atrag asupra mea tot felul de accidente, sau cineva mi-a
pus gnd r`u...
78 ELLIS PETERS
Peste cteva minute, se restabilise complet. Profitnd de un
moment cnd r`mase singur cu Felse, \i strecur` la ureche:
Cineva a sabotat zid`ria de c`r`mizi din interiorul
conductei. N-a fost un accident.
Sunte]i sigur? \l \ntreb` inspectorul.
Absolut sigur. Toat` partea de sus a zidului a fost cur`]at`
recent de tencuial`. E vorba de zidul dinspre nord. Am
remarcat o scobitur` adnc`, foarte vizibil`. O pute]i vedea
chiar [i acum, s`pnd cu pruden]`, de sus \n jos. Cineva a
\ncercat s` demoleze conducta.
Dar de ce? \ntreb` Felse. Ca s` atenteze pentru a doua
oar` la integritatea dumneavoastr` corporal`? Nimeni nu
putea ghici c` v` voi cere s` arunca]i o privire \n`untru.
Tocmai! confirm` John. N-a putut dori dect s` distrug`
conducta, pur [i simplu.
Ca s` ascund` mai bine ceea ce se g`se[te acolo? suger`
inspectorul.
Mai degrab` ca s` ascund` urmele celor ce erau ascunse
acolo! afirm` cu convingere John Hambro.
Lesley Paviour tocmai revenea, cu un mantou de tweed pe
bra] [i o sticl` de b`utur` \n mn`.
Ce-a]i zice s` face]i o baie bun`? \i propuse ea lui John,
pe un ton u[or tachin`tor. |n halul \n care sunte]i, nu prea v`
pute]i \ntoarce la han... Asculta]i, r`mne]i s` lua]i prnzul cu
noi. Va r`mne aici Bill Lawrence, a[a c` ve]i avea tot timpul
s` v` reveni]i.
Aceast` ie[ire din rutina cotidian` era pentru Lesley o
adev`rat` man` cereasc`, de[i nimeni nu i-ar fi putut repro[a
motivele. Pentru a doua oar` \n cteva ore, se afla \n centrul
unei drame [i era lesne de \n]eles c`, \n asemenea situa]ii,
reac]iona \n modul cel mai tipic feminin.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 79
V` sim]i]i destul de bine ca s` veni]i cu mine, domnule
Hambro? \l \ntreb` ea pe John. Trebuie s` m` duc s` preg`tesc
masa. Charlotte, nu te-ar deranja s` m` aju]i, te rog?
Pornir` to]i trei, John cu destul regret c` trebuia s`
p`r`seasc` echipa care \ncepuse s` cerceteze \n partea de sus.
Ajunseser` la cafea, cnd Paviour declar`, privindu-l pe
John cu mai mult` bun`voin]`:
Cred c` [i dumneavoastr` dori]i \n secret ca aceste
scotoceli s` se limiteze la strictul necesar, nu-i a[a? Consecin]ele
risc` s` fie dezastruoase! Cred, ad`ug` el, vizibil umilit c`
trebuia s` formuleze ceva ce suna aproape ca o cerere, c` nu
ave]i nici o influen]` ca s`-i opri]i, a[a-i? {tiu totu[i c` autorit`]ile
respect` uneori dolean]ele universitarilor eminen]i...
M` \ndoiesc c` ni[te autorit`]i care nici chiar pe
dumneavoastr` nu v` ascult` mi-ar acorda cea mai mic`
aten]ie, r`spunse trist John. Dar nu cred, dup` ceea ce am auzit
azi diminea]`, c` poli]ia va s`pa mai mult dect e necesar.
V` gndi]i s` asista]i \n continuare la opera]iuni? \l
\ntreb` Lawrence pe John.
A[ fi vrut tare mult s` le urm`resc pn` la cap`t, dar nu
cred c` voi putea r`mne. Am re]inut camera doar pentru
dou` nop]i, iar hanul Somonul auriu pare s` fie \ntotdeauna
plin \n weekend. A[a c` va trebui s` plec azi.
O, nu! exclam` Lesley, dezolat`. Ce p`cat! Cnd ne-a]i fi
putut fi de atta folos!... Stephen, nu crezi c` am putea s`...
|n clipa urm`toare, dndu-[i seama ce gaf` f`cuse, se
\ntrerupse brusc, la vederea aerului profund dezaprobator al
so]ului ei.
Bill Lawrence profit` de ocazie ca s` propun` pe un ton
nevinovat:
80 ELLIS PETERS
Dac` a]i veni la mine? Sunt burlac [i am o garsonier`
unde locuiesc singur. Dac` vre]i, v` primesc cu cea mai mare
pl`cere. Nu trebuie dect s` v` aducem lucrurile de la han.
De acord, r`spunse John cu c`ldur`, [i v` mul]umesc de
mii de ori! A[ fi regretat mult s` fiu nevoit s` plec \nainte de
sfr[itul pove[tii.
Dup` ce se urcar` \n ma[in`, pornind spre han, Bill declar`
senten]ios:
Via]a \n acest mic cerc de oameni poate fi foarte pl`cut`,
dar trebuie s`-i [tii regulile [i s` le respec]i cu stricte]e. |]i
spun din proprie experien]`, b`trne! Prima regul` e s` nu
\ncerci niciodat` s` te apropii prea mult de doamna Paviour...
De ce-mi spui asta? \ntreb` John. E[ti foarte amabil c` m`
previi, dar..
Nu vreau s` m` \n]elegi gre[it, \l \ntrerupse Bill. Lesley e
o femeie loial`, iar invita]iile ei nu ascund nimic necurat. Dar
b`trnul `la nesuferit de b`rbatu-s`u...! E nebun de gelozie.
Mai bine s` p`strezi distan]a [i s` locuie[ti pu]in mai departe,
a[a ca mine.
I-ai sim]it gelozia pe pielea dumitale? se interes` John cu
diploma]ie.
Bill r`spunse pe un ton sec:
Chiar Lesley m-a prevenit, imediat ce am ajuns aici.
John remarc` \n treac`t am`r`ciunea din tonul lui Bill.
{i-[i spuse c` sentimentele tn`rului student la adresa lui
Lesley erau departe de a fi indiferente.
* * *
|n aceea[i sear`, inspectorul Felse ]inu \nc` o conferin]` \n
salonul familiei Paviour.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 81
}innd seama de toate \mprejur`rile, declar` el \n fa]a
auditoriului, cred c` e firesc s` v` ]in la curent cu desf`[urarea
[i progresele anchetei. M-am v`zut nevoit s` \ncalc regulile
profesiunii dumneavoastr`, a[a c` ave]i dreptul s` [ti]i de ce
nu pot proceda altfel. Permite]i-mi mai \nti s` justific
interven]ia noastr` pe terenul sitului Aurae Phiala. |n primul
rnd, autopsia lui Gerry Boden a ar`tat c` n-a murit \necat. Nu
i s-a g`sit nici o urm` de ap` \n pl`mni. A fost sugrumat, \n
timp ce z`cea lipsit de cuno[tin]`, f`r` \ndoial` \n urma unei
lovituri primite \n cap. Avem motive \ntemeiate de a
presupune c` a murit \ntr-un moment cu mult anterior celui
cnd a fost aruncat \n ap`. Probabil a fost asasinat \ntre orele
[ase [i opt seara, adic` pe la jum`tatea intervalului dintre
momentul cnd a fost v`zut ultima oar` [i a celui cnd a fost
atacat domnul Hambro. Exist` mari [anse ca asasinul s` fi vrut
s`-l ucid` pe domnul Hambro pentru c` se temea c` acesta din
urm` \l putuse vedea aruncnd \n ap` cadavrul lui Gerry
Boden.
Stephen Paviour \[i umezi buzele palide, \nainte de a
declara pe un ton ezitant:
Dac` a trecut att de mult timp \ntre cele dou`
evenimente, b`iatul ar fi putut s` se duc` oriunde [i s` nu se
mai \ntoarc` din proprie ini]iativ` la Aurae Phiala, nu-i a[a?
N-a plecat de la Aurae Phiala, r`spunse inspectorul pe un
ton destul de dur. {tim c` s-a ascuns aici ca s` a[tepte ora
\nchiderii [i s` poat` explora lini[tit locurile. {tim chiar [i
unde a stat [i unde i-a fost ]inut ascuns trupul dup` crim`. Am
g`sit un anumit num`r de indicii, azi diminea]`, s`pnd sub
tufi[urile din zona pr`bu[it`. Pentru \nceput, am descoperit
capacul spart al unui pix ro[u pe care Boden \nc` \l mai avea
82 ELLIS PETERS
\n buzunar, \n momentul cnd a fost g`sit, [i care probabil
fusese strivit cu piciorul. Apoi, am constatat c` fuseser` rupte
[i \ngr`m`dite mai multe crengi, f`r` \ndoial` pentru a acoperi
cadavrul dup` crim`. |n sfr[it, am g`sit printre r`d`cinile
tufi[urilor un smoc de p`r care nu-i poate apar]ine dect lui
Boden. Uciga[ul a trebuit s`-l ascund` acolo provizoriu,
a[teptnd c`derea nop]ii, c`ci la ora cnd a fost asasinat era
\nc` prea mult` lumin` ca s` se aventureze cu cadavrul pn`
la ru.
Dar, protest` administratorul, prad` unei agita]ii
puternice, a]i scotocit prin Aurae Phiala peste tot, de cum a]i
aflat de dispari]ia lui, la sfr[itul dup`-amiezii! Dac` era acolo
atunci, l-a]i fi g`sit!
N-am scotocit prin Aurae Phiala, din p`cate! Am aruncat
doar cte o privire gr`bit`, pe ici, pe colo. Era deja aproape
noapte [i, \n plus, nu c`utam un cadavru, cu att mai pu]in
pe uscat. M-a[ fi a[teptat s` fie mai degrab` \n ru... {i totu[i,
era acolo, sub tufi[uri. Raportul de la laborator ne va spune
mai mult, mai ales \n leg`tur` cu hainele. Acestea ne-au
dezv`luit deja un fapt de maxim` importan]`: motivul pentru
care Gerry Boden a r`mas \n muzeu, dup` ora \nchiderii.
Inspectorul arunc` o privire impenetrabil` spre ceilal]i,
apoi continu` calm:
Gerry avea la el un portmoneu. Iar \n acest portmoneu,
pe care asasinul nu s-a gndit s`-l deschid`, printre banii de
buzunar se g`sea o moned` de aur, datnd de pe vremea
|mp`ratului Commodus. O moned` \n stare aproape perfect`.
N-a putut-o g`si dect \n timpul vizitei aici, [i numai \n
apropierea conductei de \nc`lzire, \n zona recent pr`bu[it`.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 83
Dar e absolut imposibil! strig` Paviour cu glas r`gu[it. Nu
poate fi vorba dect de o moned` fals`! O juc`rie, sau cine [tie
ce... Cum vre]i ca o bucat` de aur s` arate ca nou`, dup` ce a
z`cut secole de-a rndul \n p`mnt?
Felse \i explic` punctul s`u de vedere [i pe cel al exper]ilor,
limpede [i precis, la fel cum \i vorbise [i Charlottei, \n seara
trecut`.
Prin urmare, \ncheie el, credem c` cineva a furat
sistematic de la Aurae Phiala, timp ce peste un an, sustr`gnd
toate obiectele de valoare pe care le-a putut g`si.
Se l`s` o t`cere prelungit`, pe care Bill Lawrence o
\ntrerupse brusc, \ntr-un trziu,
V` gndi]i la unul dintre noi? \l \ntreb` el pe Felse.
Nu neap`rat, r`spunse zmbitor inspectorul. Exist` mul]i
oameni \n sat, care locuiesc aici de mult mai mult timp dect
dumneavoastr` [i cunosc locurile ca pe buzunarul lor, \nc`
dinainte de a se fi permis vizitarea de c`tre public. |n plus,
situl e accesibil din toate direc]iile, pentru cine cunoa[te ct
de ct regiunea, ceea ce e valabil nu numai pentru locuitorii
satului, ci [i pentru numero[i pescari.
Dar, interveni cu aprindere Bill Lawrence, numai un
specialist poate profita de pe urma unor asemenea
descoperiri!
Exact! r`spunse Felse. |ns` aurul r`mne aur. {i, \n
anumite zone ale lumii, reprezint` mult mai mult dect
valoarea lui comercial`... Se poate s` fie vorba [i de alte
lucruri dect monedele, obiecte mult mai importante,
voluminoase, care-i pot cauza probleme serioase unui
profan... Casca, de exemplu! spuse el cu nevinov`]ie.
Paviour se \ndrept` de spate, \n fotoliu.
84 ELLIS PETERS
Casca? repet` el mirat, privindu-l lung pe poli]ist.
Da, casca despre care se spune c` a fost v`zut` pe capul
fantomei, preciz` Felse. V` aminti]i, desigur, ce ne-a spus \n
acest sens doamna Paviour, despre ceea ce a v`zut ea \ns`[i [i
alte persoane sau \[i \nchipuie c` au v`zut...? E posibil s` nu
fie o legend`, ci un mijloc ingenios, folosit de vinovat pentru
a-i speria pe oamenii supersti]io[i [i a alunga curiozitatea pe
care ar putea-o trezi drumurile sale nocturne.
F`cnd un efort vizibil s` se st`pneasc`, administratorul
declar` ferm:
Ca s` poat` desf`[ura un asemenea trafic att de mult
timp, individul trebuie s` fie nu numai specialist \n antichit`]i,
ci [i excep]ional de abil.
Ca dumneavoastr`? suger` Felse.
Dac` aceast` insinuare \l [oc`, Paviour nu se tr`d` prin
nimic. Cu o am`r`ciune plin` de demnitate, r`spunse simplu:
Eu sunt doar un expert de mna a doua [i n-am nimic
excep]ional. V-o poate confirma toat` lumea!
Stephen! murmur` Lesley cu compasiune, punndu-i o
mn` pe bra]. Dragul meu...!
Netulburat, Felse \[i continu` expunerea:
Dar mai exist` [i alte somit`]i care au vizitat Aurae Phiala.
Unele dintre ele chiar au efectuat anumite cercet`ri.
|n timp ce-[i punea \nsemn`rile \napoi \n buzunar, \i
arunc` Charlottei o privire pe care fata n-o \n]elese, \nainte de
a o \ntreba:
Chiar nu v` da]i seama cine a venit aici, acum un an, doi,
pentru a face unele s`p`turi?
Aproape ajunsese la u[`, cnd mai arunc` \n urm`, pe un
ton neutru:
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 85
Este un nume pe care \l cunoa[te]i cu to]ii foarte bine...
A trecut un an [i [ase luni, cred, de cnd doctorul Alan Morris
a plecat de la Aurae Phiala, pornind spre Turcia...!
* * *
A doua zi diminea]a, la cererea poli]iei, se deschise oficial
ancheta asupra mor]ii lui Gerry Boden.
|n continuare, Felse se duse acas`, pentru a reflecta pu]in
[i a studia mai \ndeaproape rapoartele laboratorului
criminalistic, pe care abia avusese timp s` le citeasc`.
Ajunsese la jum`tatea dosarului, cnd so]ia lui veni s`-l
anun]e c`-l c`uta o anumit` domni[oar` Rossignol.
Dumneavoastr` aici?! se mir` Felse. Nu m` a[teptam la o
asemenea pl`cere... Pofti]i, lua]i loc [i spune]i-mi cu ce v` pot
fi de folos.
A[ dori s`-mi spune]i, r`spunse Charlotte privindu-l
drept \n ochi, ce anume au ascuns aluziile dumneavoastr` de
asear`. M-am tot gndit, [i nu-mi place deloc ce \ntrez`resc.
De asemenea, dac` nu e secret, v-a[ ruga s`-mi spune]i tot ce
[ti]i despre unchiul meu, Alan.
* * *
Spre prnz, muncitorii \ns`rcina]i cu s`p`turile de la Aurae
Phiala, ajunseser` la bolta pr`bu[it` [i \ncercau s` \nl`ture
gr`mada de c`r`mizi pentru a degaja enorma conduct` de
\nc`lzire care se afla dedesubt.
86 ELLIS PETERS
Astfel, puteau ie[i la lumin` relicve pre]ioase, [i era vital ca
Stephen Paviour s` aib` grij` s` nu fie deteriorate. De
asemenea, el [i Bill Lawrence \ncepur` s` \nregistreze [i s`
numeroteze cu febrilitate tot ce g`seau.
|n ce-l prive[te pe John Hambro, el luase o trus` de
muzeologie [i, cu mnecile suflecate, \narmat cu un \ntreg
arsenal de periu]e de unghii, [tergea [i cur`]a zeci de obiecte
m`runte g`site \n p`mnt.
Trecuse pu]in de amiaz`, cnd u[a camerei unde lucra
John se deschise, iar Lesley \l anun]`:
Prnzul va fi gata \n mai pu]in de o or`.
Apoi, apropiindu-se de mas`, \ncepu s` examineze mai de
aproape obiectele g`site recent.
Vre]i s` v` ajut? \l \ntreb`.
Nu, sunte]i foarte amabil`, dar v-a]i murd`ri.
Dup` cteva clipe, John \i puse \ntrebarea care-l chinuise
toat` diminea]a:
{ti]i cumva unde este Charlotte? |nc` n-am v`zut-o pe
ziua de azi.
Da. Mi-a cerut cu \mprumut ma[ina, dup` micul dejun.
Avea o \ntlnire cu cineva, \n ora[, dar a promis s` se \ntoarc`
pn`-n prnz. I-am propus s-o duc eu, \ns` a refuzat. Am
\n]eles c` voia s` fie singur`. Abia a[tept s` revin`, mi-e foarte
dor de ea! E att de bine c` am [i eu cu cine s` schimb o
vorb`...! Aici, rareori am parte de un asemenea lux!
Nu [ti]i unde s-a dus? \ntreb` \n continuare John.
Nu mi-a spus nimic, [i nici eu n-am \ntrebat-o,
bine\n]eles. Da]i-mi mie peria aceea... Am s` [terg [i eu grosul
prafului. Mai am o jum`tate de or` pn` trebuie s` m` \ntorc
la buc`t`rie.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 87
Se a[ez` lng` el [i se apuc` de lucru. Dintr-o dat`, ca din
\ntmplare, atinse cu mna bra]ul lui John. |l sim]i frem`tnd
[i-l privi lung. John era con[tient de privirea ei [i, peste cteva
clipe, nu mai putu rezista tenta]iei de a \ntoarce capul spre ea,
privind-o la rndul lui \n ochi.
Cred c` Bill te-a prevenit \n privin]a noastr` a lui
Stephen [i a mea, nu-i a[a? \ntreb` ea \ncet, cu un aer u[or
r`ut`cios.
De ce? \ntreb` John, intrnd dintr-o dat` \n defensiv`.
Din cte-am \n]eles, chiar dumneata l-ai pus \n gard`!
Lesley ridic` din umeri.
E mai bine s` [tii ce te a[teapt`. Nu cred c` e[ti prea
surprins. Ar trebui s` fii complet idiot ca s` nu \n]elegi. Iar
dumneata nu e[ti deloc idiot, nu-i a[a?
Uneori, m` [i \ntreb... replic` John.
U[a e deschis`, remarc` Lesley zmbind. Dac` ]i-e fric`,
po]i s` pleci!
Mul]umesc mult. Dar, \n cazul `sta, de ce ai venit? {i de
ce ai mai r`mas?
John ar fi trebuit s`-[i dea seama c` discu]ia devia
periculos, dar nu oberva. Dimpotriv`, se sim]ea perfect st`pn
pe sine \nsu[i, [i nu vedea nimic echivoc \n toat` situa]ia.
Pentru c` [i eu sunt o fiin]` vie! izbucni dintr-o dat`
Lesley, prad` unei agita]ii puternice. Dac` Stephen are chef s`
fie gelos, treaba lui! Dar eu vreau s` tr`iesc [i n-am s`-mi
schimb firea, sub pretextul c` so]ul meu vede \n tot ce fac sau
spun inten]ii care nu-mi apar]in. N-are dect s` r`mn`
convins de infidelitatea mea, dac` a[a vrea, eu una sunt cu
con[tiin]a curat`. N-am nici un motiv s` m` simt vinovat` de
ceva. Dar \nc`p`]natul `sta b`trn pur [i simplu nu vrea s`
88 ELLIS PETERS
\n]eleag`, [i pace! Dac` l-am prevenit pe Bill Lawrence, n-am
f`cut-o ca s`-l scap pe el de complica]ii, ci ca s` le evit eu... |n
fond, Stephen m-a luat de so]ie a[a cum sunt, [i nu v`d de ce
m-a[ schimba!
Intrnd [i el \n joc, John declar` cu aceea[i fals` candoare
ca a ei:
Oricine poate \n]elege de ce te-a luat de so]ie, dar
misterul r`mne: cum a avut ocazia?
A ap`rut la momentul potrivit, declar` Lesley cu
gravitate. Tocmai fusesem p`r`sit` de un b`rbat pe care-l
iubisem la nebunie. O brut` seduc`toare care m-a l`sat balt`
cnd s-a s`turat de mine, stricndu-mi complet via]a [i
dezgustndu-m` pentru totdeauna de dragoste. Stephen mi-a
p`rut atunci singurul colac de salvare. Circula prin birouri, cu
manuscrisele sub bra], att de distins [i, mai ales, delicat [i
r`bd`tor! {i astfel, \ntr-o zi, i-am povestit ce mi se \ntmplase,
iar el a f`cut tot posibilul s` m` ajute s` las \n urm` pasul
gre[it pe care-l f`cusem. Bietul de el! Pe urm`, a ajuns s` m`
cear` \n c`s`torie. Era un gest foarte frumos din partea lui, iar
mie mi s-a p`rut singura ie[ire posibil`. A[a c` l-am luat de
b`rbat ca s` am parte de toate celelalte, din moment ce
dragostea \mi fusese refuzat`. Toate celelalte, adic`: siguran]a,
o situa]ie respectabil` [i, mai ales, un obstacol solid \n fa]a
tuturor tinerilor Don Juani care mai bntuie prin lume. M-am
m`ritat, a[adar, iar roata a \ncetat s` se mai \nvrteasc`. Numai
c`, uite unde m` aflu acum!...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 89
Capitolul 6
|ntorcndu-se spre Lesley, John o \ntreb` de-a dreptul:
Dac` spui c` aceast` c`snicie e ratat`, de ce mai r`mi cu
Stephen Paviour? Te a[teapt` o lume \ntreag`, dac` o mai
dore[ti!
Prefer s` a[tept [i eu, replic` Lesley.
Ce s` mai a[tep]i? \ntreb` tn`rul arheolog.
Pe b`rbatul viselor mele, r`spunse ea cu o voce \n care
ardea o dorin]` att de fierbinte, \nct John \ntinse bra]ul [i o
cuprinse de talie.
Femeia se retrase speriat`, cu ochii plini de o dezn`dejde
cumplit`.
Lesley...! Nu te teme! Nu voiam... \ncepu John cu
blnde]e.
Dintr-o dat`, Lesley se arunc` asupra lui, ag`]ndu-se din
r`sputeri, cu capul ascuns lng` um`rul lui [i fa]a \ntoars`
c`tre el. {i, \n timp ce se apleca s-o s`rute, John sim]i minile
tinerei femei cuprinzndu-l pe dup` gt.
|n acel moment, John z`ri pe fereastr`, peste um`rul lui
Lesley, o siluet` care se apropia. Noul sosit tres`ri, apoi se
aplec` \nainte, ezit` o clip` [i se opri complet.
Stephen Paviour surprinsese scena din camera muzeului \n
timp ce venea s` aduc` noi trofee smulse din ruinele ora[ului
roman.
Timpul se opri \n loc. Pre] de cteva secunde stranii, John
[i Stephen se privir` \n ochi, dup` care so]ul lui Lesley se
r`suci pe c`lcie [i, cu pas demn, porni \napoi spre cas`.
John tremura de team` ca Lesley s` nu se \ntoarc` spre
fereastr` \nainte ca silueta slab` [i jalnic` a so]ului ei s`
dispar`. Norocul f`cu s` nu observe nimic.
Se desprinse de ea, aproape regretnd [i cu o nem`rginit`
ging`[ie, de team` s` nu se piard` cu firea ca atunci cnd o
\nl`n]uise.
Scuz`-m`, spuse el jenat, n-am vrut s` te sperii.
Lesley se \ndep`rt` pu]in, la rndul ei, ciudat de calm`, ca
dup` un [oc.
Te rog s` m` scuzi. Am fost surprins`... Nu m` a[teptam,
[i nu mi-am putut st`pni panica... Poate c` ar fi mai bine s`
plec. M` a[teapt` mncarea.
Numai la gndul mesei de prnz [i al atmosferei ap`s`toare
care avea s` domneasc` negre[it acolo, John avea senza]ia c`-l
a[tepta un supliciu.
F`cnd un mare efort s` se st`pneasc`, \[i compuse o fa]`
nevinovat`, iar cnd \[i reg`si calmul, se \ndrept` spre sala de
mese. |n prag, o \ntlni pe Charlotte.
A, iat`-v` \n sfr[it! exclam` el pe un ton de repro[. A]i
lipsit toat` diminea]a!
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 91
Am fost nevoit` s` m` duc \n ora[ cu o problem`
personal`, r`spunse ea rece. A]i f`cut vreo descoperire
interesant`?
Chiar \n clipa aceea, John avu impresia c`, dac` s-ar fi \ntors,
Charlotte ar fi putut s` vad` prin tweedul gros al vestonului
s`u urmele l`sate de dou` mini crispate [i p`tima[e...
Dac` n-ave]i nimic \mpotriv`, spuse ea pe un ton mai
blnd, voi veni cu dumneavoastr` azi dup`-amiaz` [i v` voi
ajuta s` v` pune]i \n ordine toate minunile g`site.
Cu cea mai mare pl`cere! r`spunse John, pl`cut surprins.
Voi fi \ncntat.
Prezen]a Charlottei ar fi fost pentru el cea mai bun`
fortifica]ie... Dar de cine \ncerca s` se apere de Lesley? Nu.
C`ci, dac` st`tea s` se gndeasc`, nu se a[tepta ca tn`ra
femeie s`-l provoace din nou, chiar dac` ar fi vrut... {i atunci?
C`uta o ap`rare contra lui \nsu[i?
Mor de foame, spuse Charlotte.
Erau \nc` la mas`, cnd poli]i[tii terminar` cea mai mare
parte a cercet`rilor la b`ile romane. Nu g`siser` nici urm` de
aur. Nu mai \nc`pea nici o \ndoial` c` toate piesele fuseser`
luate dup` moartea lui Gerry Boden. R`m`sese numai
moneda descoperit` \n portmoneul b`iatului, prob` unic` a
existen]ei unei comori.
* * *
|n seara aceea, studiosul [i nu mai pu]in ambi]iosul Bill
Lawrence se duse s` ia cina \n sat, unde se \ntlnea cu un grup
de studen]i, a[a c` so]ii Paviour \i aveau la mas` numai pe
Charlotte Rossignol [i John Hambro.
92 ELLIS PETERS
John era de p`rere c` Bill nu pierdea mare lucru. Eforturile
vizibile pe care le f`ceau cu to]ii s` se poarte normal [i firesc,
zmbetele politicoase pe care [i unii [i al]ii se considerau
datori s` le afi[eze, nu \ntrziar` s` creeze o ambian]`
insuportabil de ap`s`toare.
A[a c`, imediat ce putu s-o fac` f`r` s` dea o impresie
proast`, John ceru permisiunea s` se retrag` \n pavilionul lui
Bill, unde se instalase. |i p`rea bine s` poat` sta singur [i s` se
plimbe pu]in \nainte de culcare. O lun` lene[` arginta
noaptea blnd` [i \nstelat`.
Dintr-o dat`, Lesley Paviour ap`ru \n stnga lui, de-a lungul
c`r`rii, ca o siluet` sub]ire [i s`lbatic`, z`mislit` de umbrele
din jur.
Totul e-n regul`, declar` ea calm`. Nimeni nu-mi va
observa lipsa... Poate nu crezi, dar eram att de obosit` \nct
am urcat s` m` culc imediat dup` ce ai plecat.
Nu trebuia s` m` urm`re[ti, \i repro[` John.
Cine zice c` te-a urm`rit? \ntreb` Lesley cu un aer ironic.
{tiu foarte bine c` a[a ai f`cut, replic` el brutal. Altfel, de
ce ai fi luat-o tocmai pe-aici?
Nu caut s` te \n[el, relu` ea cu o voce surd`, ce p`rea s`
apar]in` \ns`[i nop]ii din jur. |n orice caz, de unde [tii dac`
am ie[it mai trziu, sau \nainte? Pur [i simplu am vrut s` te
g`sesc. Dar se pare c` mi-am gre[it calculele, dac` asta te va
face s` m` dete[ti!
De ce s` te detest? \ntreb` John cu glas r`gu[it.
Ei bine, a[a am impresia, dup` felul cum discu]i cu mine,
r`spunse femeia cu un aer de fals` dezolare.
F`cu un pas spre John. |n noapte, fa]a ei era palid` [i
senin`, cu ochi imen[i. John v`zu c` zmbea.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 93
Par mai agreabil, v`zut de aici? \ntreb` el, pe un ton din
nou calm.
John! murmur` ea, adresndu-i-se pentru prima dat` pe
nume. Te temi c`, dac` m` atingi, am s` ]ip? Nu [tiu ce m-a
apucat azi diminea]`, nu mi s-a mai \ntmplat niciodat` a[a
ceva. Dar s-a terminat, John!
Fa]a ei se afla foarte aproape de a lui. John ar fi vrut s-o
cread` pe cuvnt. Totu[i, chiar \n timp ce se strngea lng` el,
\[i p`str` sngele rece.
Cu o voce pe care \ns` nu i-o mai auzise, ca un murmur
mngietor, John \i rosti numele de cteva ori la rnd,
modulndu-l \n tonalit`]i diferite, ca o adev`rat` melodie a
dragostei.
Tu e[ti! |l recunosc \n tine pe b`rbatul vie]ii mele.
Niciodat` n-am mai sim]it asta, nici chiar cu el!
|[i puse u[or minile pe pieptul lui, apoi \l \ncercui strns
cu bra]ele.
St`teau att de strns \nl`n]ui]i, \nct nu-l v`zur` pe Stephen
Paviour dect cnd acesta ajunse la un metru de ei. John privi
peste um`rul lui Lesley [i z`ri \n \ntuneric silueta sub]iratic` [i
ascu]it` a so]ului gelos, care a[tepta t`cut s` intervin`.
Lesley \l sim]i pe John devenind rigid [i se \ntoarse s`
vad` ce se \ntmplase. Urm` un moment straniu, \n care
amndoi \l privir` fix pe Paviour, ca [i cum ar fi r`mas brusc
f`r` grai.
Apoi, foarte \ncet, se desp`r]ir` [i se \ndep`rtar` unul de
altul. Numai minile le r`maser` unite.
V` rog s` m` scuza]i c` v` deranjez, \ncepu
administratorul pe un ton \nghe]at, dar mi-era greu s` fac
altceva.
94 ELLIS PETERS
O privea pe Lesley f`r` urm` de mnie \n ochi. John nu
putea recunoa[te \n glasul b`trnului dect descurajare [i
triste]e.
|ntoarce-te \n cas`, draga mea, spuse el, [i culc`-te. Am
s`-i vorbesc domnului Hambro.
Lesley ridic` din umeri, resemnat`. |i arunc` o privire lui
John [i, dup` o scurt` ezitare, se r`suci pe c`lcie [i pieri \n
noapte.
N-am vrut s` v` pun \ntr-o situa]ie penibil`, declar`
Paviour, cnd pa[ii tinerei femei se stinser`.
Glasul lui nu tr`da nici o du[m`nie. St`tea pu]in aplecat
\nainte, ca [i cum s-ar fi deta[at de toate.
Dar, continu` el, trebuia s` intervin.
Sunte]i mult prea indulgent, nu se putu ab]ine John s`-i
r`spund` cu sinceritate. Nu am inten]ia de a \ncerca s` m`
justific, dar v` pot asigura cel pu]in c` lucrurile n-au ajuns mai
departe dect a]i v`zut.
Nu mi-e deloc greu s` cred, replic` Paviour, schi]nd un
mic zmbet amar. Pot ghici destul de simplu ce s-a \ntmplat.
De-a lungul anilor, am avut timp destul s` m` familiarizez cu
asemenea incidente... Crezi poate, scumpe domnule Hambro,
c` dumneata e[ti primul? Te \n[eli, [i pot s` te asigur c` nu vei
fi nici ultimul.
Nu \n]eleg... se blbi John, descump`nit.
Vei \n]elege. |mi permi]i s` fac c]iva pa[i \mpreun` cu
dumneata? Dac` st`m nemi[ca]i, ne va p`trunde frigul, [i
putem conversa la fel de bine [i plimbndu-ne.
Nedumerit, John porni al`turi de el. Apoi, administratorul relu`:
Cred c` Lesley ]i-a povestit despre leg`tura ei amoroas`
[i felul cum a luat sfr[it, ducnd la c`s`toria noastr`, nu-i a[a?
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 95
Prin urmare, n-am s` insist asupra acestui subiect. Nu voi
insista nici asupra faptului c` Lesley e frumoas` [i inteligent`.
Din p`cate, este bolnav`. Nu [i-a revenit niciodat` de pe urma
[ocului pe care i l-a cauzat acea grav` decep]ie \n dragoste [i
nu exist` aproape nici o speran]` ca starea ei s` se amelioreze
vreodat`... Aventura prin care tocmai am trecut este ceva
firesc, continu` el pe un ton obosit. Cu siguran]`, ]i-a povestit
c` sunt de o gelozie maladiv` [i c` nu accept prezen]a nici
unui b`rbat \n apropierea ei... Chiar \]i \nchipui c` sunt a[a?
Am eu aerul unui om gelos? Crezi c` nu v-am v`zut, azi-
diminea]`, \n anexa muzeului?
{tiu foarte bine c` ne-a]i v`zut, recunoscu John. Mi-am
dat seama imediat. Dar nu s-a \ntmplat a[a cum, probabil,
b`nui]i... A fost aproape un accident.
A[a crezi dumneata, r`spunse Paviour cu un surs amar.
Crede-m`, dragul meu, Lesley are o tendin]` sup`r`toare de a
\ncerca s`-[i re\nnoiasc` dezastruoasa idil` cu to]i b`rba]ii care
se apropie de ea, cu condi]ia s` fie ct de ct seduc`tori. Cu
fiecare dintre ei se poart` cam la fel cum a f`cut azi cu
dumneata. Dumnezeu s`-l fereasc` pe bietul b`iat care-i va
c`dea \n plas`! Jocul ajunge repede prea departe, iar semnalul
de alarm` nu \ntrzie s` r`sune... Ai \ncredere \n ce-]i spun,
am toate motivele s`-]i dau acest sfat. Am luat-o de so]ie ca
s-o ap`r [i s-o reabilitez \n fa]a acestui gen de nebunii... Da, o
iubesc destul de mult ca s` fac asta pentru ea! recunoscu el,
ca [i cum ar fi \ncercat s`-[i apere onoarea de b`rbat. |n orice
caz, era cam trziu ca s` caut \n c`snicie [i o alt` form` de
pasiune. A[a stau lucrurile...
Se vedea clar c` administratorul spunea ceea ce considera
el c` era adev`rul, cu o demnitate [i o pudoare nu lipsite de o
96 ELLIS PETERS
anumit` m`re]ie. John i-ar fi dat cu u[urin]` dreptate, dac`
sngele n-ar fi continuat s`-i clocoteasc` \n vene. Nu putea
uita chiar att de u[or \mbr`]i[area lui Lesley... {i totu[i,
trebuia s` recunoasc` faptul c` ea luase ini]itiva.
Se \ntreba care dintre ei era mai nebun, el, pentru c` se
l`sase prins \n plas` ca un b`ie]andru, sau administratorul,
c`ruia \i f`cea pl`cere s`-[i apere so]ia cum ar fi f`cut un tat`
cu fiica lui care c`lca pe de l`turi...?
De asemenea, relu` Paviour, \]i va fi u[or s` \n]elegi c`
e esen]ial ca so]ia mea s` nu te mai vad`. Sper c` nu crezi c`
s-a \ndr`gostit de dumneata, nu-i a[a?
|ntr-adev`r, r`spunse John, nu-mi fac nici un fel de iluzii.
{tiu prea bine c` nu va regreta deloc plecarea mea.
Nu-i mai r`mnea altceva de f`cut dect s` se supun`
dorin]ei lui Paviour, indiferent care aveau s` fie dezavatajele.
Voi pleca, declar` el, imediat [i definitiv. N-o s` m` mai
vad`. M` duc chiar acum s`-mi fac bagajele [i s` plec \nainte
de \ntoarcerea lui Bill. Am s`-i las cteva cuvinte pe o hrtie,
spunndu-i c` am primit un telefon urgent. Voi g`si eu un
pretext: probleme de familie, de afaceri, de s`n`tate n-are
importan]`... Cred c` a[a e cel mai bine.
|]i voi fi sincer recunosc`tor, r`spunse Paviour. Eram
sigur c` pot s` contez pe dumneata.
* * *
John scrise cteva rnduri scurte, afirmnd c` un client \l
anun]ase, prin intermediul familiei sale, c` voia s`-l
\ntlneasc` de urgen]`.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 97
Puse hrtia pe [emineul din camera lui Bill, gndindu-se c`
acesta nu avea s` se mire prea mult de plecarea lui, dup` tot
ce-i spusese \n leg`tur` cu c`snicia so]ilor Paviour. |n ceea ce
o privea pe Lesley, obi[nuit` f`r` \ndoial` cu plec`rile de acest
gen, avea s` uite repede [i s` porneasc` \n c`utarea altor
aventuri.
Totu[i, acea plecare era extrem de iritant`. Se putea ca
superiorii lui s`-i retrag` misiunea pe care i-o \ncredin]aser`.
Dar n-avea ce face. Pentru moment, nu-i mai r`mnea dect s`
dispar`.
|[i arunc` valiza \n ma[in` [i demar`. |n timp ce se
\ndep`rta de pavilion, \[i spuse c`, pentru a reveni din sat, Bill
Lawrence trebuia s-o ia pe c`rarea de lng` ru [i, cu pu]in
noroc, nici m`car n-avea s` aud` motorul ma[inii. Cu att mai
bine.
Pe drum se afla numai el. Luna, cu razele filtrate printr-o
cea]` str`vezie, lumina palid ruinele ora[ului roman, dar era
de-ajuns pentru a distinge lucirea ciudat` a unui obiect
metalic care se deplasa \ncet de-a lungul unui zid, ap`rnd [i
disp`rnd confom cotiturilor drumului. Obiectul p`rea s` se
mi[te cu viteza unui om la pas. Cnd ajunse la col]ul zidului,
coti [i cobor\ pe panta colinei. Sosi curnd \n zona unde zidul
ajungea doar pn` la nivelul genunchilor. Atunci, John
distinse o siluet` vag`, avnd deasupra un fel de creast`
lucioas` care se contura ca o secer` pe cerul aproape negru.
Cea]a se risipise pu]in, iar luna sc`lda scena \ntr-o lumin`
mai vie. John v`zu c` obiectul lucitor era un coif care acoperea
complet capul siluetei. Un coif complet, cu vizier`, urechi [i
restul accesoriilor. Fantoma cu casc` roman` de la Aurae
Phiala ie[ise \n patrulare!
98 ELLIS PETERS
Tn`rul arheolog se opri [i cobor\ din ma[in`. Pornind pe
furi[ pe lng` gard, intr` \n incint` [i ajunse imediat \n
apropierea b`ilor romane. Noaptea devenise mai \ntunecoas`,
iar prin vale sufla acum un vnt rece.
O noapte ideal` pentru stafii! reflect` John.
El [i fantoma aveau toate ruinele la dispozi]ie!
Distinse clar lucirea c`[tii printre dou` blocuri de piatr`, \n
locul unde descoperise enormele conducte de \nc`lzire. Apoi,
nu mai v`zu nimic. Se apropie prudent de gura de aer care
sem`na cu un pu].
Norii se risipir` pentru cteva clipe din dreptul lunii, iar
lumina trecu peste partea de sus a zidurilor.
Chiar \n fa]a lui John, silueta cu casc` sclipea cu o str`lucire
nelini[titoare [i, sub privirea lui, se \ntoarse. Umerii [i
trupul disp`rur` \n umbr`, doar capul lucitor r`mnnd
deasupra tenebrelor, pentru a-l sfida nemi[cat.
John era fascinat de acel splendid chip de aur, cu orbitele
goale [i \ntunecate sub viziera de bronz. |n clipa urm`toare,
sim]i o adiere nea[teptat` atingndu-i ceafa...
Se r`suci brusc. Prea trziu. Z`ri o clip` o umbr`
amenin]`toare, cu bra]ul ridicat. Piatra \l lovi \n tmpl`.
Imediat, dou` mini \l apucar` de picioare [i-l ridicar`, pentru
a-l trnti brutal pe un teren pietros [i instabil, unde se
rostogoli gemnd. Pe jum`tate le[inat, \n]elese c` fusese
aruncat \n fundul pu]ului de aerisire. Ceva c`zu lng` el cu un
zgomot \nfundat, urmat de un clinchet metalic. Vru s` se
ridice pentru a \ncerca s` fug`, dar se lovi puternic cu capul
de bolt`.
Durerea fu att de vie, \nct c`zu \n genunchi, cu capul
\ntre bra]e [i r`suflarea t`iat` de o grea]` cumplit`. |nc` nu
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 99
avusese timp s`-[i revin` din [oc, cnd auzi pr`v`lindu-se \n
hruba unde ajunsese o ploaie de pietre [i p`mnt, iscnd un
nor de praf care-l f`cea s` se sufoce. Se repezi \nainte,
\ncercnd s` scape de pietrele care-i atingeau picioarele.
Continuau s` cad`, tot mai mari [i mai multe, pietroaie
enorme smulse din ruinele ora[ului Aurae Phiala... John
\n]elese c` cineva \ncerca s` astupe gura de \nc`lzire.
Vacarmul pietrelor care se izbeau de c`r`mizi mai dur` cteva
minute, pn` cnd \ntre John [i mijlocul pu]ului se form` un
strat att de gros \nct nu se mai auzea dect un huruit surd,
ce sc`dea treptat.
Domnea un \ntuneric total. John era \ngropat de viu \ntr-o
galerie subteran`, la cinci metri sub solul romanticei v`i de la
Aurae Phiala...
Peste cteva minute, creierul s`u \ncepu s` func]ioneze cu
furie.
Paviour \l prinsese \n curs`!
Desigur, to]i aflaser` \ntre timp de plecarea lui, a[a c`
nimeni n-avea s` se alarmeze, nici s` se gndeasc` s`-l caute.
Valiza [i tot ceea ce-ar fi putut s` atrag` aten]ia sau s` dea de
b`nuit z`cea al`turi de el, sub p`mnt \[i auzise bagajele
c`znd lng` el, dup` ce fusese aruncat \n pu]ul de \nc`lzire.
Nu-i era greu s` ghiceasc` ce aveau de gnd cu ma[ina lui.
Un martor care poate fi \ndep`rtat cu viteza de o sut`
patruzeci de kilometri pe or` nu deranjeaz` cu nimic!
Cine altul dac` nu administratorul putuse ticlui totul? Cu
siguran]`, o trimisese pn` [i pe fermec`toarea lui so]ie s`
pun` momeala \n crlig!
Totu[i, John \[i spunea, plin de furie, c` avea cel pu]in
cteva avantaje necunoscute de Paviour: era viu, avea un ceas
100 ELLIS PETERS
cu cadran fosforescent, care din fericire r`m`sese \n
func]iune, [i o valiz` c`zut` nu departe. Numai dac-ar fi
putut-o g`si!
Evident, nici nu se gndea s` \ncerce o evadare prin partea
de sus, gura de aerisire fiind complet astupat` cu pietre [i
p`mnt. Mai u[or ar fi urnit din loc Himalaya! Nu, \n direc]ia
aceea drumul era blocat. Dar prin alte p`r]i...?
|ntr-adev`r! John \[i aminti dintr-o dat` c` un mic tronson
din conduct` se deschidea la cap`tul circuitului de \nc`lzire,
chiar pe malul rului. Cap`tul era \nfundat, dar \n partea
superioar` r`m`sese un mic spa]iu liber, ct s` se poat`
strecura o pisic`. Zidul nu putea fi prea gros [i ar fi trebuit
s`-l poat` str`punge u[or, acum cnd acea parte a conductei
fusese descoperit`.
John \[i reg`sise complet luciditatea [i gndea intens. Ar fi
putut s` reconstituie \n minte, cu ochii \nchi[i, planul
\ntregului circuit. Putuse constata el \nsu[i, \n zilele trecute,
ct de simetric era tot ansamblul. O simetrie tipic roman`!
Re]eaua e dreptunghiular`, \[i spuse el. S` lu`m ca baz`
una dintre laturile scurte. Pu]ul \n care am c`zut poate fi
localizat \n col]ul de jos, stnga, al dreptunghiului, iar partea
descoperit` de lng` ru e situat` \n col]ul de sus, stnga, al
aceluia[i dreptunghi. Ceea ce \nseamn` c` se afl` \n cap`tul
opus al laturii unde m` aflu.
Doar la gndul distan]ei pe care o avea de parcurs prin
acele interminabile b`i romane sim]i c`-l cuprindea din nou
descurajarea. Avea impresia c` trebuia s` fac` ocolul
P`mntului.
Nu te mole[i, John Hambro! \[i impuse. Hai, ia-o
\nainte!
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 101
Putea m`car s` se trasc` pn` la zidul care marca limita
galeriei subterane. O dat` ajuns acolo, trebuia s` coteasc` la
dreapta [i s`-[i continue drumul \nainte, pn` cnd g`sea
zona pe care poli]i[tii o l`saser` descoperit` \n apropierea
rului, cu condi]ia de a avea destul aer ca s` ajung` pn`
acolo, de a putea s` traverseze gr`mezile de c`r`mizi, [i ca
ultimul perete s` nu fie prea gros. Altfel, risca s` moar` \nainte
de a apuca s`-l str`pung` cu unghiile.
Oricum, era mai bine s` \ncerce, dect s`-[i a[tepte pasiv
moartea.
Micile lighioane care forfoteau pe la picioarele lui [i de-a
lungul tunelului pe unde voia s` mearg` \l dezgustau, dar \n
acela[i timp \l [i \ncurajau. Din moment ce existau [obolani,
\nsemna c` undeva era o sp`rtur`, altfel n-ar fi putut nici s`
intre, nici s` ias` cum voiau.
Numai dac`, descoperind acea sp`rtur`, orict de mic`, ar
fi putut s-o l`rgeasc`... Numai dac` d`dea \n exterior...!
Nimic nu-i p`rea prea dificil lui John pentru a \ncerca s`
ias` de acolo [i a sc`pa de oroarea unei mor]i \ngropat de viu.
Acum \n]elegea toate riscurile... Deja \l treceau fiori, iar aerul
st`tut, umed [i rece \l f`cea s` tremure, dndu-i senza]ia c`
acela \i putea fi mormntul.
Nu putea s` se ridice \n picioare, plafonul fiind prea jos.
C`lca printr-un strat gros de praf, adunat de-a lungul
secolelor. Tot ceea ce atingea era resping`tor de murdar [i, la
cea mai mic` mi[care, ag`]a cu capul sau cu umerii pnzele de
p`ianjeni care atrnau din tavan.
Pe pip`ite, \[i c`ut` valiza printre pietre, c`r`mizi [i bulg`ri
de ]`rn`.
102 ELLIS PETERS
|n cele din urm`, \i sim]i mnerul. |ncepu s` scormoneasc`
din r`sputeri ca s-o dezgroape. Era deschis`, iar con]inutul se
\mpr`[tiase. Orbec`ind \n continuare, John \[i c`ut` lanterna.
Se g`sea chiar lng` valiz`. Totu[i, se hot`r\ s` n-o foloseasc`
\nc`, pentru a eonomisi bateria de care putea avea nevoie mai
trziu. Atta vreme ct nu trebuia dect s` se trasc` prin
conducte, se putea lipsi de lumin`. Mai greu \i fu s`-[i
g`seasc` m`nu[ile, dar se str`dui, c`ci [tia c` aveau s`-i fie de
mare folos. Dup` mult timp, sfr[i prin a ag`]a una, apoi [i pe
cealalt`. {i le vr\ \n buzunar.
|n sfr[it, porni prin conducta pe care o alesese. Nu
parcursese nici trei metri, trndu-se pe coate [i genunchi,
cnd mna lui stng` \ntlni ceva neted [i rece. Recunoscu
dup` pip`it formele unei fe]e rigide [i, stupefiat, se opri s`
examineze mai \n am`nunt ceea ce g`sise.
Aprinse \n fine lanterna, care-i dezv`lui \n \ntuneric un
chip de bronz. Era o casc` roman` autentic`, a[a cum purtau
notabilit`]ile la ceremonii, cu toate accesoriile, inclusiv o
masc` de o rar` frumuse]e.
John ]inea \n mini faimoasa casc` a c`rei lucire \n lumina
lunii \l atr`sese spre moarte, [i care acum z`cea lng` el,
aruncat` ca un accesoriu ce nu mai folosea la nimic...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 103
Capitolul 7
So]ii Paviour [i invitata lor tocmai \[i luau micul dejun
duminical, cnd Bill Lawrence veni s`-i anun]e c` oaspetele lui
plecase \n timpul nop]ii.
Lesley citi micul mesaj al lui John [i, dup` ce arunc` o
privire spre so]ul ei, \l mototoli [i-l arunc` \n c`min cu furie,
f`r` o vorb`.
Charlotte examin` cu aten]ie toate fe]ele. Deducea c`, din
moment ce plecase att de brusc, John trebuia s` fi avut o
disput` cu Lesley. Se sim]ea stnjenit` [i \ncerca s` \n]eleag`...
G`si o scuz` s` nu-i \nso]easc` \n sat [i, imediat ce plecar`, se
duse la telefon [i-l sun` pe inspectorul Felse.
Indiferen]a ar`tat` de acesta cnd auzi despre plecarea
inopinat` a lui John o revolt` [i mai mult.
Dar, dac` a plecat din proprie ini]itiv`, trebuia s`
g`seasc` un motiv de a ne anun]a, pe oricare dintre noi!
protest` ea.
|n cele din urm`, Felse se \nduplec`.
Bine, spuse el, am s` m` ocup de problema asta. Dar
\nainte mai am cteva chestiuni de rezolvat. Pn` una alta,
John Hambro pare s` fi plecat de bun`voie... Oricum, pute]i
s` face]i dou` lucruri pentru mine. |nainte, \ns`, spune]i-mi
de unde vorbi]i.
De la so]ii Paviour, dar sunt singur`, r`spunse ea. Au
plecat \n sat.
Perfect, \ncuviin]` poli]istul. Atunci, c`uta]i-l pe
sergentul Price, care e la fa]a locului, \n apropiere de s`p`turi,
[i spune]i-i ce-am discutat. Pe de alt` parte, ce s-a \ntmplat cu
scrisoarea lui Hambro? A fost distrus`? \ntreb` \n continuare
Felse.
Nu, r`spunse Charlotte, am v`zut-o pe Lesley cnd a
f`cut-o ghemotoc [i a aruncat-o \n [emineu, dar focul nu
ardea. Cred c` a fost dus` la gunoi, o dat` cu cenu[a.
C`uta]i neap`rat prin lada de gunoi [i recupera]i-o,
ordon` inspectorul Felse. Sunte]i capabil` s` recunoa[te]i
scrisul prietenului dumneavoastr`?
Nu l-am v`zut niciodat`, recunoscu ea.
|n acest caz, p`stra]i biletul. Voi ajunge acolo \naintea
so]ilor Paviour.
* * *
|n acela[i timp, jos \n galeria subteran`, John \ncepea s`-[i
piard` cuno[tin]a.
De dou` ori trebuise s`-[i croiasc` drum printre pietrele [i
c`r`mizile care blocau conducta pe unde \ncerca s` \nainteze
tr[. Tremurnd de team` s` nu provoace o surpare, reu[ise
s` treac` mai departe. Dar, de ast` dat`, se \n]epenise de-a
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 105
binelea. Galeria era astupat` complet de o aglomerare enorm`
de resturi. Nu mai avea nici o speran]`. Mersese prea bine
pn` atunci!
Conducta era prea strmt` ca s` se poat` \ntoarce, a[a c`
nu-i mai r`mnea dect s` se trasc` de-a-nd`ratelea pn`
cnd g`sea bifurca]ia cu o alt` conduct`, \n dreapta.
Dac` nu pot s` trec, spuse el vorbind de unul singur,
trebuie s` g`sesc alt drum.
Porni a[adar prin canalul din dreapta, \n]elegnd c` greul
abia urma. Se opri o clip`, ca s` se gndeasc` la tactica pe care
trebuia s-o foloseasc`.
La ce putea servi sim]ul de orientare \ntr-un asemenea
labirint? Singura lui speran]` de salvare era preferin]a
romanilor pentru simetrie; toate construc]iile lor formau
unghiuri drepte.
Dar, se gndi el, s-ar putea s` g`sesc [i alte conducte
\nfundate. |n cazul `sta, mai bine s` nu m` bazez pe memorie.
Voi aduna \n buzunar buc`]i de ]igl`, [i-am s` pun cte una ca
semn \n stnga fiec`rei conducte \nfundate. A[a, n-am s-o iau
de dou` ori pe acela[i drum f`r` nici un rost.
Jalonase astfel patru conducte succesive, dar \ncepea s`
\n]eleag` mai bine topografia locurilor [i \n curnd \i fu clar c`
se g`sea chiar \n centrul instala]iei de \nc`lzire a b`ilor
romane, sub zona care, cu mai multe secole \n urm`, fusese
degajat` de romani. |n acel loc, p`mntul, b`t`torit [i
str`b`tut \n toate sensurile, se tasase, formnd o mas`
compact` [i solid`, foarte rezistent`.
Nu mai ezit`; porni pe calea care p`rea cea mai sigur`, de[i
[tia c` nu ducea spre nici un spa]iu deschis. Dar nu avea
\ncotro [i se ruga ca \ngerul lui p`zitor s`-i preg`teasc` o ie[ire
la cap`tul drumului.
106 ELLIS PETERS
|ncerc` printr-un prim canal din direc]ia aceea, dar foarte
repede fu nevoit s` bat` \n retragere din fa]a unei baricade de
pietre de netrecut.
|n a doua conduct`, c[tig` pu]in mai mult teren, dar \[i
for]` prea tare norocul, \ncercnd cu disperare s` treac` de o
alt` gr`mad`, pn` cnd declan[` o avalan[` care i se rostogoli
peste bra]ul stng.
Cnd reu[i s` [i-l dezgroape, constat` c` unul dintre acele
fosforescente ale ceasului disp`ruse. Sim]i cu vrfurile
degetelor c` geamul se sp`rsese. Timpul se oprise \n loc la
orele unsprezece [i jum`tate diminea]a, [i nimic nu mai putea
s`-i indice durata de cnd se chinuia.
Cu m`nu[ile f`cute ferfeni]`, cu degetele \nsngerate, John
\[i spuse c` f`cuse o nebunie \nc`rcndu-se [i cu casca
roman`, pe care o tra dup` el ag`]at` de cravat`. Dar un
arheolog r`mne arheolog \n orice \mprejur`ri! Iar casca
reprezenta una dintre cele mai frumoase piese pe care le
v`zuse vreodat` [i mai degrab` s-ar fi l`sat osndit la focurile
iadului dect s-o abandoneze.
* * *
La ora aceea, Felse tocmai sosise la casa so]ilor Paviour [i
examina cu mare aten]ie micul bilet al lui John, pe care
Charlotte reu[ise s`-l recupereze din lada de gunoi de la
buc`t`rie.
Dup` cte-mi pot da seama, declar` inspectorul, nu a
scris acest mesaj sub constrngere. Asta v` mai lini[te[te? o
\ntreb` el pe Charlotte.
Fata \l privi drept \n ochi.
Nu m` lini[te[te deloc! r`spunse ea cu fermitate.
Ave]i ceva s`-mi repro[a]i?
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 107
Dup` p`rerea dumneavoastr`, se revolt` Charlotte, ar
trebui s` st`m cu minile-n sn pn` cnd primim un semn de
la John?
|n nici un caz! Oricum, eu am f`cut tot ce trebuia s` fac.
L-am dat \n urm`rire, inclusiv ma[ina. Dar, ct a[tept`m, s` nu
vorbi]i cu nimeni despre asta.
* * *
|n timp ce Charlotte \l zorea pe Felse s` ac]ioneze, John
\ncepea s` se team` c` aerul din tunel era pe terminate. Avea
tot mai des accese de ame]eli [i c`dea \n st`ri de semi-le[in, \n
timpul c`rora continua s` se trasc`, f`r` a [ti prea bine
\ncotro se \ndrepta. Genunchii pantalonilor i se rupseser`
[i-[i pierduse talpa unui pantof. Dar, cu toate acestea, se
\nver[una s` \nainteze, ajutndu-se cu minile ale c`ror palme
erau de mult carne vie.
Pe lng` aceste momente de incon[tien]`, mintea continua
s`-i func]ioneze cu aceea[i luciditate.
Mai \nti, \ncercase s`-[i organizeze metodic evadarea;
acum nu mai \ncerca dect s` avanseze ct mai repede posibil.
* * *
Dac`, \n acea sear` de duminic`, \ntmplarea n-ar fi \mpins
doi \ndr`gosti]i s` caute un col]i[or lini[tit, spre o carier`
dezafectat`, inspectorul Felse n-ar fi primit att de curnd
ve[ti despre ma[ina verde-bronz a lui John Hambro.
Vino pe-aici, e formidabil! strig` tn`ra fat` spre prietenul
ei, care ezita la volanul ma[inii, cu c]iva metri mai \n spate.
108 ELLIS PETERS
Apoi ad`ug`, ar`tnd o urm` de pneuri \n iarba umed`:
Au mai trecut [i al]ii, putem s` mergem!
Dar b`iatul abia avansase c]iva metri, cnd fata exclam`:
Jimmy, stai! Nenorocitul a c`zut peste margine!...
|ntr-adev`r, urmele de ro]i duceau drept spre marginea
rpei, disp`rnd \n gol.
Se aplecar` s` vad` mai bine [i z`rir`, ie[ind pe jum`tate
din ap`, lucirea metalizat` a unei carcase de ma[in`.
O, Jim! murmur` tn`ra. Drept \n ap` s-a dus!
N-a[ prea crede! se \ndoi iubitul ei. Ia uit`-te la urmele astea.
|ntr-adev`r, printre drele l`sate de ro]i pe p`mntul reav`n
se distingeau urme de pa[i... Urmele cuiva care \mpinsese din
r`sputeri, c`ci fiecare pas s`pase o groap` destul de adnc`.
S-ar putea s` m` \n[el, declar` Jim cu \ndoial`, dar sunt
aproape sigur c` tipul care a l`sat urmele astea \mpingea
ma[ina \n pr`pastie.
De ce? se mir` fata. Ca s` scape de-o rabl` veche?
Mie nu mi se pare deloc c` arat` ca o rabl` veche!
r`spunse Jimmy, aplecndu-se \nc` o dat` pentru a privi forma
metalic` din ru. Dac` nu gre[esc, tipul a furat-o, [i pe urm` a
vrut s` scape de ea... Nu se [tie niciodat`... Mai bine s`
anun]`m poli]ia.
* * *
Imediat ce tn`rul \[i f`cu declara]ia, o ma[in` a poli]iei se
duse s` exploreze cariera. Un om-broasc` se scufund` \n ru,
\nainte de a se \nnopta complet, iar raportul lui puse \n alert`
toat` poli]ia.
Era aproape de ora [apte seara, cnd Felse primi primul
apel telefonic.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 109
Am ve[ti despre ma[ina dumneavoastr` verde-bronz,
anun]` comisarul din Silcaster. {i bune, [i rele...
|ncepe]i cu cele rele, \i ceru Felse.
Am g`sit o ma[in` \n fundul rului, chiar la baza unei
cariere. Un scafandru s-a scufudat s-o identifice, [i este \ntr-
adev`r cea pe care o c`uta]i. Chiar acum e scoas` la suprafa]`
cu macaraua. Dar scufund`torul nostru ne asigur` c` a v`zut
bine \n interior, [i c`...
... Hambro nu era acolo! \ncheie u[urat Felse. Asta-ntr-
adev`r e o veste bun`!
Depinde cum o iei, r`spunse comisarul, c`ci nici vreo
valiz` n-am g`sit. A[a c` avem pe cap o problem` destul de
grea, c`ci dac` Hambro nu e \n ma[in`, atunci unde e?
* * *
Prizonier \n subteranele din Aurae Phiala, John pierduse
orice speran]` de a-[i croi drum prin centrul labirintului.
Toate conductele erau blocate, [i nu-i mai r`mnea dect s` le
\ncerce pe cele de pe margini...
Acele re]ele de canalizare pe care romanii le construiser`
pentru a-[i \nc`lzi perimetrul b`ilor aveau cele mai mari [anse
de a fi rezistat \n fa]a probei timpului, pentru c`, pe de o
parte, aveau al`turi p`mnt ferm, iar pe de alt` parte, zid`ria
de c`r`mizi nu era sl`bit`, ca aceea a altor conducte, de
numeroasele ramifica]ii.
Canalul exterior mai avea \nc` un avantaj pentru un om
extenuat: se termina \n form` de T, avnd \n fa]` un perete.
Prin urmare, John nu risca s`-[i piard` sim]ul direc]iei.
De fiecare dat` cnd c[tiga cte un metru de teren, John
\ntindea mna, spernd s` \ntlneasc` faimosul perete al
110 ELLIS PETERS
intersec]iei \n form` de T... dar nu-l g`sea niciodat`. |n sfr[it,
ajunse, [i mna lui atinse zidul de c`r`mizi. U[urat, se relax`
o clip`, \nvins de efort [i de lipsa de aer. Pe dibuite, porni apoi
spre stnga, unde [tia c` era direc]ia cea bun`, dar \ntlni
imediat un zid solid ca stnca.
Atunci, \ncepu s` se trasc` spre dreapta, cu casca roman`
legat` \n continuare de cravat` acea casc` din cauza c`reia
ajunsese \n mormnt, dar pe care refuza totu[i s-o
abandoneze.
|n partea aceea drumul era liber, \ns` aerul devenise att
de viciat, \nct John avu impresia c` urma s`-[i piard`
cuno[tin]a definitiv.
|ncepu s` avanseze cu hot`rre, c`utndu-[i drumul fie cu
ajutorul boltei, fie cu al solului. Dintr-o dat`, mna i se afund`
\n ni[te zdren]e putrede.
Scotocind pu]in mai mult cu degetele, \ntlni un schelet
conservat ca prin miracol, dup` cte se p`rea. Pip`i cu mna
\ntins` un os pe care-l recunoscu ca fiind un femur.
Uitnd de orice oboseal`, atinse cu degetele apofiza rotunjit`
de deasupra genunchiului, dup` care cobor\ spre glezn`. Era
posibil ca timpul s` fi cru]at sandala de piele, la fel ca oasele.
Dar piciorul scheletului nu purta o sandal` roman` din
secolul al IV-lea; era \nc`l]at cu un pantof absolut clasic, din
Anglia secolului XX...
* * *
Trecuse cu pu]in de ora [apte [i jum`tate, cnd inspectorul
Felse se prezent` la Stephen Paviour, administratorul
muzeului de la Aurae Phiala. Nu c`ut` s` fac` nici o
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 111
introducere, nici nu se pret` la polite]urile obi[nuite; se a[ez`
\ntr-un loc mai retras, a[teptnd sosirea lui Bill Lawrence, pe
care ceruse s`-l cheme cineva.
|mi pare r`u c` trebuie s` v` deranjez, \ncepu Felse
imediat ce Lawrence intr` \n camer`, dar ceea ce am de spus
v` prive[te [i pe dumneavoastr`, din moment ce locui]i tot la
Aurae Phiala, [i n-am timp s` m` repet. {ti]i cu to]ii c` domnul
Hambro a plecat noaptea trecut`, l`snd un mic mesaj de
r`mas-bun... Cu regret v` anun] c` este trecut pe lista
persoanelor disp`rute, [i avem motive \ntemeiate s` credem
c` motivul pe care l-a invocat ca s` plece era o inven]ie pur`.
Tot ce se [tie e c` a plecat asear`, trziu, dup` un apel
telefonic, pentru a se \ntlni cu un client, \n cel`lalt cap`t al
]`rii. Se mai [tie c` [i-a luat cu el toate lucrurile, dup` ce a
l`sat un bilet prin care-[i explica plecarea, [i a pornit la drum
cu pu]in \naintea orelor dou`zeci [i trei [i treizeci de minute,
cam \n perioada cnd domnul Lawrence se \ntorcea acas`. Or,
ma[ina domnului Hambro a fost \mpins` \n ru, de pe o
carier` \nalt` din apropiere de Silcaster. A fost g`sit` [i
examinat`... Domnul Hambro nu era \n`untru, [i nici valiza lui.
Charlotte t`cea \ncremenit`, cu inima strns` de nelini[te.
Dac` pn` atunci refuzase s` recunoasc` locul ocupat \n gndurile
ei de John Hambro \ncepnd din seara cnd \i salvase via]a, de ast`
dat` era nevoit` s` recunoasc` adev`rul: da, \l iubea pe John!
|n ceea ce-l privea pe Paviour, el p`rea att de \mb`trnit [i
bolnav, \nct nimic nu putea s`-i accentueze mai mult
paloarea fe]ei [i dezn`dejdea din privirea r`t`cit`.
Bill Lawrence st`tea a[ezat, gnditor, cu minile
\mpreunate \n jurul genunchiului.
Numai Lesley strig` cu voce ascu]it` [i cu ochii m`ri]i de
consternare:
112 ELLIS PETERS
Dar cine s` vrea s`-i fac` ceva, [i de ce? Cine a putut face asta?
Apoi se \ntrerupse brusc [i r`mase t`cut`, ne\ndr`znind s`
priveasc` spre so]ul ei.
V-a[ r`mne foarte \ndatorat, declar` Felse, dac`-mi ve]i
povesti, fiecare pe rnd, tot ce a]i f`cut asear`, spunndu-mi
mai ales cnd [i \n ce \mprejur`ri l-a]i v`zut ultima oar` pe
John Hambro... Domnule Paviour, \mi permite]i s` folosesc
biroul dumneavoastr`?
S`rind \n picioare, Paviour consim]i imediat.
A[ dori s` v` r`spund primul, ad`ug` el.
Pare cam gr`bit, \[i spuse Felse. De ce ]ine neap`rat s`
vorbeasc` \nainte de nevast`-sa?
A[ prefera, r`spunse inspectorul, s-o ascult mai \nti pe
doamna Paviour, dac` nu ave]i nimic \mpotriv`.
Dar, protest` nefericit administratorul, cred c` ea a fost
ultima persoan` care l-a v`zut pe domnul Hambro...
Ceea ce voi [i \ncerca s` clarific, decret` imperturbabil
Felse. Voi face tot posibilul s` nu v` re]in prea mult, nici pe
unii, nici pe ceilal]i.
Cu f`lcile crispate, Paviour se pr`v`li la loc \n fotoliu,
privindu-[i p`trunz`tor so]ia peste birou.
Cu mult calm, Lesley \i povesti inspectorului cum ie[ise din
cas`, pentru a se \ntlni cu John Hambro.
Nu a fost \ntru totul vina mea, \i explic` ea lui Felse.
Uneori, ne pierdem capul f`r` s` vrem cu adev`rat. Sunt
de-ajuns doar cteva minute... Dar so]ul meu ne-a surprins
acolo. Sufer` mult din cauza diferen]ei de vrst` dintre noi...
ad`ug` ea discret, f`r` s` mai continue.
T`cerea ei sp`[it` era cum nu se putea mai gr`itoare.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 113
Prin urmare, v-a trimis \napoi acas`, conchise Felse, care
\n]elegea totul foarte bine, iar dumneavoastr` l-a]i l`sat singur
cu domnul Hambro?
|n ochii lui Lesley se aprinse o str`lucire mai vie, dar f`r`
ca o singur` tr`s`tur` a fe]ei s` i se clinteasc` din loc.
La ce bun s` mai fi r`mas? \ntreb` ea. N-aveam chef s`
strng cioburile... Pu]in \mi p`sa ce aveau s` fac`.
{i ce-au f`cut? \ntreb` Felse. Ce s-a \ntmplat \ntre ei,
dup` p`rerea dumneavoastr`?
O, sta]i lin[tit! replic` ea. Nu s-au luat la p`ruial`, dac` la
asta face]i aluzie.
Nu fac nici o aluzie, r`spunse sec poli]istul. V` \ntreb
numai ce s-a putut \ntmpla \ntre ace[ti doi oameni, dintre
care unul e acum dat disp`rut, \n \mprejur`ri neclare.
Asculta]i relu` Lesley dup` cteva momente de t`cere, pe
un ton rug`tor, m-am c`s`torit cu un b`rbat mult mai vrstnic
dect mine [i nu e prima oar` cnd m` izbesc de gelozia lui.
Dar niciodat` nu s-a \ntmplat nimic grav, [i nici nu se va
\ntmpla vreodat`. E un fel de joc doar, nimic mai mult!
ad`ug` ea cu o voce spart` [i cu ochii plini de lacrimi.
Sunte]i foarte loial`! aprecie delicat Felse.
Lesley se reculese [i r`spunse la rndul ei, cu un zmbet
trist:
{i so]ul meu e loial, dac` vrem s` fim obiectivi.
{i la ce or` s-a \ntors \n cas` so]ul dumneavoastr`? se
interes` \n continuare inspectorul.
Lesley p`ru din nou cam descump`nit`. Dup` cteva clipe,
r`spunse cu o voce surd`:
Avem camere separate, a[a c` nu pot [ti ct era ceasul
cnd s-a \ntors.
114 ELLIS PETERS
Pe scurt, conchise Felse, nu l-a]i mai v`zut pn` azi-
diminea]`?
Da... r`spunse Lesley \ntr-o [oapt` abia auzit`.
Cnd \i veni rndul lui Paviour, Felse declar` imediat:
Prin urmare, Hambro a plecat pentru c` i-a]i cerut-o
dumneavoastr`?
N-a fost nevoie s` i-o cer, replic` Paviour pe un ton
ab`tut, l-am f`cut doar s` \n]eleag` c` era de preferat ca so]ia
mea s` nu-l mai revad`. Mi-a propus din proprie ini]iativ` s`
plece f`r` \ntrziere. Nu i-am f`cut nici un repro[ [i nu-i port
ranchiun`... c`ci sunt aproape sigur c` ini]iativa a apar]inut
so]iei mele.
Fruntea administratorului era \mbrobonat` de sudoare. Nu
putea dect s` spun` adev`rul, convins c` Lesley povestise
deja totul, dar faptul de a-[i expune astfel infernul conjugal
era pentru el un adev`rat supliciu. Un chip pe care Felse \l
g`sea \n acela[i timp emo]ionant [i conving`tor.
Prin urmare, nu ave]i nici un mijloc de a o \mpiedica pe
so]ia dumneavoastr` s`-[i urmeze aceast` tendin]` penibil`? se
interes` inspectorul, pe un ton \n]eleg`tor.
V-am spus deja c` are un caracter maladiv. Dar nu
dep`[e[te niciodat` anumite limite. O \mpiedic` propria ei
repulsie.
{i totu[i, asear` a]i spionat-o [i a]i urm`rit-o, cu scopul
de a pune cap`t aventurii. Nu vre]i s`-mi spune]i tot adev`rul?
insist` Felse.
Sunt dator s` o protejez, r`spunse Paviour, [i de
asemenea s` previn suferin]ele unor parteneri nevinova]i.
Categoric, administratorul d`dea dovad` de prea mult`
m`rinimie, nu se putu \mpiedica Felse s` reflecteze.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 115
Prin urmare, v-a]i desp`r]it de domnul Hambro \n fa]a
pavilionului lui Bill Lawrence [i de-atunci nu l-a]i mai v`zut.
A[a este?
Da. Nu aveam nici un motiv s`-i pun cuvntul la \ndoial`,
conchise mai ferm Paviour.
{i n-ave]i idee ce i s-a putut \ntmpla \n continuare? nu
se l`s` poli]istul.
V-am mai spus o dat`: m-am \ntors direct acas` [i m-am
culcat, \i r`spunse administratorul, care \ncepea s`-[i piard`
r`bdarea.
Singur, dac` am \n]eles bine, complet` cu menajamente
Felse.
|n t`cerea care se l`s`, ad`ug`:
Cred c` v` da]i seama c` nimeni nu poate confirma
faptele [i ac]iunile dumneavoastr`, \ncepnd din momentul
cnd so]ia v-a l`sat singur cu Hambro, nu-i a[a?
* * *
A treia persoan` pe care o interog` inspectorul Felse fu Bill
Lawrence. Tn`rul nu se l`s` mult rugat s`-[i depene
povestea.
E un an de cnd sunt aici, [i am ajuns s` cunosc situa]ia
destul de bine ca s` m` ]in la distan]` de orice nepl`ceri. Nu,
domnul Paviour nu mi-a vorbit niciodat` despre so]ia lui, dar
nu e greu de observat ct de nefericit e cnd vreun alt b`rbat
se apropie de Lesley, mai ales dac` e vorba de unul tn`r [i
atr`g`tor.
{i doamna Paviour? Ea v-a vorbit despre so]ul dumneaei?
\ntreb` poli]istul. V-a dat de \n]eles c` era mai bine, pentru
lini[tea tuturor, s` p`stra]i distan]a?
116 ELLIS PETERS
Da, \ntr-adev`r. Mi-a spus ceva \n sensul `sta, r`spunse
calm Lawrence.
{i a ac]iont [i ea \n acela[i sens? continu` Felse.
N-am avut niciodat` probleme cu ea. Po]i \nv`]a foarte
repede s` nu dep`[e[ti limitele unei simple amici]ii...
Rostise aceste cuvinte pe un ton ciudat de neutru, con-
trastnd cu intensitatea cu care vorbise despre John Hambro.
{i cu domnul Hambro s-a comportat la fel?
V`znd c` obrajii interlocutorului s`u se \nro[eau,
poli]istul deduse cu u[urin]` c` administratorul nu era
singurul care suferea de chinurile geloziei.
Nu am c`derea s` comentez atitudinea doamnei Paviour,
r`spunse aspru Lawrence. A]i avut ocazia s-o interoga]i, nu-i
a[a?
|ntr-adev`r, confirm` inspectorul. V` mul]umesc, pute]i
s` v` duce]i al`turi de ceilal]i... Sau, nu, \nc` o clip`, v` rog!
{i, \n timp ce Lawrence, care ajunsese deja la u[`, se
\ntorcea cu o u[oar` team`, Felse \ntreb`:
|ntmpl`tor, i-a]i vizitat pe so]ii Paviour \n perioada cnd
locuia la ei doctorul Alan Morris, acum doi ani, \n octombrie?
Da, r`spunse Lawrence, u[urat de \ntors`tura pe care o
luase conversa]ia. M-au invitat la ei \ntr-o sear`, ca s` facem
cuno[tin]`. Atunci am avut singura dat` ocazia s` vorbesc
despre subiectul meu preferat cu un expert de prim` m`rime.
De fapt, coment` Felse, cred c` v-a]i dus [i v-a]i \ntors pe
jos din sat, asear`, nu-i a[a? N-a]i mers cu motocicleta. {i
constat c` nici acum n-a]i venit cu ea.
A[a e, nu merita s-o scot, cnd locuiesc att de aproape!
r`spunse Lawrence. Am cur`]at-o [i am b`gat-o \n garaj
alalt`ieri sear`, [i de atunci n-am mai scos-o.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 117
Avea benzin` \n rezervor?
Da, i-am f`cut plinul \n seara cnd am cur`]at-o, [i cum
de-atunci n-am mai folosit-o... Dar ce leg`tur` are motocicleta
mea cu toate astea? \ntreb` el mirat.
M` tem c` cineva v-a luat-o cu \mprumut pentru o or`,
dou`, f`r` s` v` cear` permisiunea, declar` inspectorul.
Rezervorul este aproape gol, iar dac` e s` ne lu`m dup`
noroiul care-o acoper`, a f`cut un drum destul de lung, prin
ploaie sau pe drumuri noroioase...
Lawrence \l privi consternat pe Felse, apoi izbucni:
Dar nici nu m-am atins de ea! Ce \nseamn` toate astea?
S` ne imagin`m, \i explic` Felse, c` cineva de aici a dorit
s` duc` ma[ina domnului Hambro pn` la carier`, [i a avut
motive temeinice de a dori s` vin` \napoi \nainte de apari]ia
zorilor, ceea ce impunea s` aib` un mijloc de transport... De
preferin]`, f`r` s` foloseasc` transportul \n comun. {i atunci,
cu pu]in` \ndemnare, a reu[it s` introduc` motocicleta
dumneavoastr` \n ma[ina domnului Hambro. Oamenii mei v`
examineaz` motocicleta chiar \n acest moment. Ne vor putea
spune cu certitudine dac` a fost la carier` sau nu, conchise el.
V`znd aerul \nsp`imntat al lui Lawrence, ad`ug`:
Fi]i lini[tit, s-ar putea s` ne spun` [i cine a mers c`lare pe ea!
La scurt timp dup` aceast` \ntrevedere, pe cnd Felse se
preg`tea s` plece, auzi o b`taie puternic` \n u[`, [i-l v`zu
intrnd pe Orrie Benyon, gr`dinarul so]ilor Paviour, \n ]inut`
de lucru, cu cizme de cauciuc.
118 ELLIS PETERS
Capitolul 8
Domnul Paviour e aici? \l \ntreb` Orrie Benyon pe
inspector, care se afla cel mai aproape de el. Ruga]i-l s` vin`
un minut!
Intrarea gr`dinarului \i pusese pe to]i \n alert`, fiecare
temndu-se c` venise s` anun]e o nou` dram`.
Vin de la rezervor, \i spuse el lui Paviour. Poteca e
inundat` \n trei locuri, iar rul continu` s` creasc`. A ajuns
pn` la paji[te, chiar \n locul unde v-a]i f`cut s`p`turile alea
faimoase, [i malul \ncepe s` se surpe. Va trebui s` consolida]i
toat` zona de acolo, altfel o s` r`spundem de toate
accidentele care-au s` li se-ntmple celor ce vin pe c`rare. Mai
bine veni]i s` arunca]i o privire acum...
Imediat, toat` lumea \l \nconjur` pe Orrie, urmndu-l \n
crepusculul care se l`sa afar`.
Charlotte, cunoscnd bine c`rarea de lng` ru [i
parcurgnd-o din nou, avea impresia c` f`cea un pelerinaj
spre acele locuri care i se \ntip`riser` pentru totdeauna \n
memorie, unde-l g`sise pe John Hambro c`zut la picioarele ei,
cu capul [i umerii scufunda]i \n apa rului.
{i cnd se gndea c` nici m`car nu [tia unde se afla acum,
nici dac` mai era viu, sau murise... Cu toate acestea, era mai
important ca orice pe lume ca acea via]` pe care o salvase o
dat` s` nu-i scape acum printre degete...
Ajunser` \n locul de pe mal unde avusese loc prima
pr`bu[ire, iar str`vechea conduct` de \nc`lzire se vedea cu
ochiul liber. Partea ini]ial n`ruit` era scufundat` \n ap`
complet, iar dac` poteca \nc` mai era practicabil`, nici aceasta
n-avea s` \ntrzie s` fie acoperit`, din moment ce nivelul
rului continua s` se \nal]e.
Dintr-o dat`, Orrie f`cu un salt \napoi, strignd:
Uita]i! Bucata aia de p`mnt de-acolo e gata s` cad`!
|ntr-adev`r, cam la doi metri \n stnga conductei
dezgropate, din taluz se desprindeau pu]in cte pu]in bulg`ri
de ]`rn` care se rostogoleau \n josul pantei, cu un huruit surd.
Parc` ar fi gata s` ias` o fantom` de-acolo! \[i spuse
Charlotte.
Dac` tot suntem aici, s` ne uit`m mai de aproape,
propuse inspectorul Felse. Orrie are dreptate, ar trebui s`
pune]i ni[te pancarte, pentru propria dumneavoastr`
securitate, precum [i pentru a celorlal]i.
Gr`dinarul porni din nou \n fruntea cortegiului, plesc`ind
prin ap` cu cizmele lui ct toate zilele, \n timp ce restul
grupului \l urma pe marginea c`r`rii.
Charlotte \ncheia coloana. N-avea s` [tie niciodat` ce
anume o f`cuse s` se \ntoarc`. Poate c`, la urma urmei, o
atr`sese numai zgomotul nelini[titor al p`mntului care se
rostogolea \n urma ei...
Nu mic`-i fu mirarea cnd v`zu o sp`rtur` ivindu-se ca prin
miracol chiar sub marginea malului. Dintr-o dat`, observ`
ceva albicios care scormonea febril marginile g`urii... O mn`
omeneasc`.
120 ELLIS PETERS
Charlotte r`mase \mpietrit`, cu ochii a]inti]i spre mna
aceea, \n timp ce mintea ei func]iona cu o repeziciune [i o
precizie de care nu se crezuse \n stare.
Acea mn`, era convnis`, nu putea s`-i apar]in` dect lui
John Hambro.
Prin urmare, cineva \i aruncase \ntr-adev`r ma[ina \n gol [i
\ncercase, \nc` o dat`, s`-l fac` disp`rut... Nu putea fi dect
unul dintre oamenii care mergeau \n fa]a ei de-a lungul
potecii... John st`tuse sub p`mnt mai mult de dou`zeci de
ore! Cu siguran]`, asasinul nu se a[tepta s`-[i vad` victima
ie[ind chiar acum la suprafa]`!
|nc` un minut, dou`, spuse fata \n sinea ei, [i te voi ajuta
s` ie[i de-acolo, John, dar \nainte vreau s` [tiu cine a f`cut asta
[i s`-l tr`sc mort la picioarele tale...
Apoi se \ntoarse [i strig` cu voce puternic`:
A[tepta]i o clip`! Veni]i s` vede]i, v` rog... Privi]i, am g`sit ceva...
Vorbise pe tonul cel mai potrivit: suficient de persuasiv ca
s`-i opreasc`, dar nu att de insistent \nct s` le dea de b`nuit.
Se \ntoarser` cu to]ii. |n continuare, Charlotte strig`:
Veni]i to]i aici, e foarte important...
Uitndu-se pe rnd la to]i, \n timp ce se apropiau, \i
interoga din priviri.
Mna, urmat` acum de \ncheietur` [i de antebra], continua
s` scurme cu chin cu vai p`mntul, m`rind deschiz`tura...
Charlotte a[tept` ca to]i s` ajung` lng` ea. Atunci, cu
degetul \ndreptat spre gaura din p`mnt, ordon` scurt:
Privi]i!
Chiar \n acel moment, dou` bra]e se repezir` afar` din
]`rn`, dislocnd ultimul obstacol, [i un trup acoperit \n
\ntregime de noroi [i praf se tr\ afar` din mormnt, pentru a
c`dea, cu o ultim` tres`rire, pe malul alunecos.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 121
Charlotte nu pierduse nici un am`nunt al spectacolului.
|ntorcndu-se dinspre John, c`tre inspectorul care s`rise s`-l
ajute, cercet` toate fe]ele.
Bill Lawrence st`tea ]intuit locului, cu gura c`scat`.
Lesley Paviour \[i ridicase minile la fa]`.
Orrie, t`cut [i nemi[cat, se uita cu ochii miji]i.
|n ceea ce-l prive[te pe Stephen Paviour, acesta scoase un
geam`t \n`bu[it, \ntinznd minile \nainte, ca [i cum ar fi
vrut s` izgoneasc` acea apari]ie nea[teptat`. |ncerc` apoi s-o
ia la fug`, dar se opri brusc, cu minile crispate pe piept,
\nainte de a se pr`bu[i cu fa]a la p`mnt, ca o marionet`
dezarticulat`...
John Hambro se ag`]` de iarba taluzului, declan[nd \n
acela[i timp o avalan[` de p`mnt [i pietricele, [i \n cele din
urm` ateriz` \n bra]ele lui George Felse [i ale unui alt poli]ist.
Apoi se apropie \ncet de Paviour, pe care ]ip`tul Charlottei \l
doborse la picioarele lui, dac` nu mort, \n orice caz lipsit de
cuno[tin]`...
Cineva, Felse f`r` \ndoial`, d`duse ni[te ordine, c`ci
grupul se \mpr`[tie \n toate direc]iile: Lesley, \nso]it` de
un agent, plec` s` cheme un medic; Charlotte alerg` s`
aduc` ni[te p`turi, Bill Lawrence [i Orrie Benyon se
duser` s` ia dou` scnduri pentru a le folosi pe post de
targ`. Ct prive[te inspectorul, el \ncepu s` se ocupe de
cei doi oameni c`zu]i la p`mnt, cu ajutorul unuia dintre
asisten]ii lui.
|l duser` \ncet pe Paviour acas` [i-l culcar` pe canapeaua
din salon, \nvelit cu p`turi. Livid, respira cu mare greutate, iar
din piept i se auzeau horc`ieli prelungi.
122 ELLIS PETERS
Lesley se a[ezase lng` el. |i r`corea tmplele [i-i [tergea
sudoarea care-i curgea pe frunte [i deasupra buzei de sus.
John Hambro fu condus discret la baie, unde-[i scoase
hainele murdare [i se sp`l`.
Bill Lawrence fugi pn` acas`, dup` o pijama [i un rnd de
haine curate.
Orrie, din partea lui, r`m`sese jos, \n pragul u[ii, ne[tiind ce
s` fac`, dar [i refuznd s` plece \nainte de a afla ce se \ntmpla.
|n timp ce a[tepta sosirea medicului, fuma ]igar` de la ]igar`.
Doctorul Braby, medicul poli]iei, sosi curnd, cu o
ambulan]`. |l \nso]ea [i un infirmier.
Lesley se ridic` de pe canapea f`r` o vorb` [i r`mase lng`
medic, f`r` a-l sc`pa din ochi, \n timp ce acesta \ncepea s`-l
examineze minu]ios pe Stephen Paviour. La vederea culorii
p`mntii a acestuia [i cnd \i auzi respira]ia \ngreunat`,
doctorul Braby ridic` ochii spre ea [i o \ntreb`:
N-a]i vrea s`-i ar`ta]i infirmierului unde este telefonul, v`
rog? Sun` la spital [i anun]`-i c` le aducem un caz de atac cardiac.
Vreau s` vin cu so]ul meu, spuse apoi Lesley. A[tepta]i-m`
un minut, dou`, pn`-i preg`tesc lucrurile.
Dup` care, privindu-l pe medic \n fa]`, \ntreb`:
Pute]i s`-mi spune]i adev`rul... Mai are vreo [ans` s` scape?
Pentru moment, nu v` pot spune nimic, r`spunse
doctorul Braby. E \ntr-o stare foarte grav`, adev`rat, dar s-ar
putea s`-l salv`m! Nu v` pierde]i speran]a!
Oare era posibil ca Lesley s` spere cu totul altceva...?
Vorbea pe un ton att de indiferent, [i avea fa]a a[a de
destins`, \nct \ntrebarea se punea de la sine.
La fel de adev`rat era c`, dac` Stephen Paviour \[i revenea
de pe urma atacului de cord, risca s` fie inculpat pentru
tentativ` de omor.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 123
Vrei s` vin [i eu cu voi? se oferi Charlotte.
Dar Lesley refuz`, ghicind f`r` \ndoial` ct de pu]in
entuziasm st`tea la baza propunerii.
Nu, mul]umesc, r`spunse ea. R`mi aici [i ocup`-te de
oaspe]i \n locul meu. F`-le un ceai, o cafea, sau vezi tu... Eu
m` duc s` preg`tesc o valiz` pentru Stephen.
Urc` gr`bit` scara, dnd clar de \n]eles c` n-avea nevoie de
nimeni. Peste cteva minute, reap`ru cu o geant` de voiaj [i
porni dup` infirmierii care-l duceau pe so]ul ei, cu o
brancard`, prin holul unde Orrie \nc` mai a[tepta.
Uria[ul gr`dinar arunc` o privire spre targ`, apoi se uit` la
Lesley [i la valiz`, [i \n]elese.
Cum o s` v` \ntoarce]i? \ntreb` el.
Nu a[tept` r`spunsul.
{tiu, hot`r\ Orrie, am s` vin cu ma[ina dumneavoastr`
pn` la spital. A[a, am s` v` pot aduce \napoi.
La \ntoarcerea \n salon, doctorul Braby \ntreb` scurt, \n
timp ce to]i priveau pe urmele ambulan]ei care se
\ndep`rta:
{i acum, unde-i cel`lalt?
Cnd ajunse la primul etaj, medicul poli]iei privi cu mirare
trupul slab scufundat \n cad`, cur`]it complet de mizerie. Din
cap pn`-n picioare, John era acoperit de julituri [i vn`t`i;
avea amndoi genunchii zgria]i pn`-n carne, iar minile \i
erau numai o ran` vie. Avea dureri peste tot [i nu [tia dac` s`
le[ine sau s` adoarm`.
Pn` la urm`, \l fur` un somn adnc, iar respira]ia \i deveni
mai regulat`, aproape normal`.
Acum, v` rog, spune]i-mi ce i s-a \ntmplat, \i ceru
doctorul Braby inspectorului Felse.
124 ELLIS PETERS
E o poveste lung` [i interesant`, \ncepu acesta. O
poveste pe care am inten]ia s` v-o spun, dac`-mi pute]i acorda
cteva clipe. Cred, chiar, c` ne-a]i putea fi de folos din mai
multe puncte de vedere.
V` ascult! r`spunse medicul. |n orice caz, b`iatul `sta are
nevoie \n primul rnd de odihn`, a[a c` am s`-l pansez pu]in
mai trziu.
Felse \ncepu s`-i povesteasc` toat` t`r`[enia, \n timp ce-l
ajutau pe John s` ias` din cad` [i s` ia pe el un halat de baie,
cu mult` precau]ie, c`ci avea tot trupul acoperit de r`ni.
Tocmai ie[eau din baie, cnd Charlotte b`tu la u[`,
anun]nd:
I-am preg`tit un pat, iar Bill i-a adus o pijama. |n noaptea
asta o s` se culce aici. Cred c` prezen]a unui b`rbat \n cas` o
va mai lini[ti pe Lesley. M`car atta lucru putem s` facem
pentru ea.
Sunte]i un \nger! \i declar` Felse cu un surs larg. Ar`ta]i-mi
camera pe care a]i preg`tit-o pentru domnul Hambro.
Charlotte i-o indic`, trecnd sub t`cere faptul c` alesese
\nc`perea cea mai apropiat` de a ei. Felse, \ns`, le ghicea pe toate.
O privi cu un aer complice, dar Charlotte \i sus]inu privirea
f`r` s` ro[easc`, \ntruct hot`rrea ei avusese motive de
securitate serioase.
|n]eleg de ce a]i preferat s`-i repartiza]i aceast` camer`,
decret` inspectorul, dar v` voi cere s` alege]i alta, dac` nu
ave]i nici o obiec]ie. S` analiz`m pu]in diversele posibilit`]i...
Dup` ce vizit` toate \nc`perile, o desemn` pe cea aflat` cel
mai departe de oricare [i care nu era folosit` practic niciodat`.
U[a d`dea pe scara de serviciu, iar fereastra r`spundea spre
nord, \n spatele casei. Nu avea alt` panoram` dect vegeta]ia
de pe paji[te.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 125
|n plus, camera mai con]inea un [ifonier imens, care d`dea
de \n]eles c` pe vremea Reginei Anne servise drept odaie de
\mbr`cat.
Iat`! Aici va sta foarte bine! declar` \ncntat Felse. Fi]i
bun` [i f`ce]i-i patul, o s`-l aducem imediat.
Dar camera asta este mult prea izolat`! protest`
vehement Charlotte. Cum \l ve]i putea supraveghea? N-o s`
auzim nici m`car dac` ne cheam`, sau dac` are nevoie de
ceva...
Nu v` face]i griji, r`spunse poli]istul, cu un aer
impenetrabil. Haide]i, aduce]i cear[afurile, v` voi ajuta s`-i
face]i patul.
Charlotte oft` [i se supuse, f`r` a mai c`uta s` \n]eleag`.
* * *
Cnd Lesley Paviour reveni de la spital, seara trziu, avea
fa]a palid` [i descompus`. Orrie Benyon, care o urma, se opri
o clip` \n prag, [ov`itor.
Mi-au spus s` dau telefon mine diminea]` la prima or`,
anun]` Lesley pe un ton plat. Atunci \mi vor putea spune mai
mult. Pentru moment, starea lui Stephen e sta]ionar`.
Dup` care, privind \n jur, se \ntoarse spre Felse, pentru a-l
\ntreba cu o voce nelini[tit`:
Cum se simte domnul Hambro?
Sper s` nu ne-o lua]i \n nume de r`u, r`spunse
inspectorul, dar l-am instalat \n camera cu fereastr` spre
gr`din`. Va fi mai lini[tit acolo. |nc` nu poate s` se mi[te, dar
sper s` se restabileasc` repede.
{i-a revenit? \ntreb` so]ia administratorului, cu o u[oar`
ezitare \n glas. A putut s` spun` ceva?
126 ELLIS PETERS
Nu, r`spunse grav Felse, e \nc` incon[tent [i f`r` \ndoial`
nu-[i va reveni pn` diminea]a. |n rest, doctorul Braby v`
poate da mai multe am`nute.
Domnul Hambro sufer` de o epuizare profund`, fizic` [i
mintal`, declar` calm medicul, de[i r`nile nu sunt grave.
Le[inul lui s-a transformat, mai mult sau mai pu]in, \ntr-un fel
de somn, [i cum \n primul rnd are nevoie s` se odihneasc` [i
s`-[i refac` for]ele, i-am administrat un sedativ. Va dormi
ne\ntrerupt toat` noaptea, poate chiar mai mult.
Dar \[i va putea aminti ce s-a \ntmplat, cnd o s` se
trezeasc`? se interes` Bill Lawrence.
Da, \[i va aminti, r`spunse doctorul Braby. |ns` nu [tiu
dac`-[i va putea identifica agresorul. Tot ceea ce [tiu e c`, \n
mod normal, n-ar avea nici un motiv s`-[i fi pierdut memoria.
Trecnd prin fa]a lui Lesley, medicul \i zmbi cu
compasiune, apoi le ur` tuturor noapte bun` [i ie[i.
Cred, spuse Felse la rndul lui, c` e mai bine s` plec`m cu
to]ii, ca s` v` l`s`m s` v` odihni]i. E bine ca domnul Hambro s`
doarm` pn` diminea]`, voi reveni atunci ca s`-l chestionez.
Nu crede]i c` ar fi indicat s`-l veghem? propuse Lesley.
Am putea sta cu schimbul. Nu se [tie niciodat`, dac` se
treze[te [i se simte pierdut, mai ales dup` o asemenea
aventur`... [i pe \ntuneric, pe deasupra!
Inspectorul cl`tin` din cap.
Nu se va trezi, r`spunse el. Dup` ceea ce i-a dat doctorul
Braby, va dormi cel pu]in dou`sprezece ore, v` pot spune cu
toat` certitudinea.
{i cu aceasta plec`, \nchiznd \ncet u[a \n urma lui. Dar
nici nu ajunsese la ma[in`, cnd Charlotte \l prinse din urm`.
Nu pute]i face asta! spuse ea indignat`. John e singurul
care-l poate recunoa[te pe omul care a \ncercat s`-l ucid`!
Toat` lumea [tie c` \nc` n-a putut s` vorbeasc`, dar f`r`
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 127
\ndoial` mine diminea]` va putea. Dac` vinovatul nu este
domnul Paviour? Omul poate suferi un atac de cord [i f`r` s`
aib` nimic pe con[tiin]`! Ar \nsemna c` \n zon` se afl` o
persoan` care are tot interesul s`-l suprime! Dac` seara
trecut` a ]inut neap`rat s`-l omoare, \nseamn` c` acum nevoia
e de dou` ori mai urgent`.
T`cerea nep`s`toare a inspectorului o [oca pe Charlotte.
Dintr-o dat`, \i distinse chipul prin \ntuneric [i observ` c` o
privea cu un aer amical [i amuzat.
Deci, asta urm`rea]i! [uier` ea printre din]i. Vre]i s` v`
folosi]i de el ca momeal`, \n speran]a c` uciga[ul va \ncerca
s`-l atace din nou!
|n orice caz, r`spunse Felse cu blnde]e, pute]i fi sigur`
de un lucru: n-am inten]ia s`-l las nesupravegheat, nici s`
permit ca lucrurile s` ajung` prea departe...
{i eu ce pot s` fac? \ntreb` Charlotte, mai \mbunat`.
Ei bine, dac` tot insista]i, cobor]i s` trage]i z`vorul u[ii
din spatele casei, imediat ce ve]i fi sigur` c` toat` lumea s-a
culcat, \i ceru Felse.
{i, cu un surs \ncurajator, porni ma[ina.
* * *
Se opri la prima cabin` telefonic` pe care o g`si \n drum,
pentru a lansa dou` apeluri. Primul, c`tre asistentul lui, care-i
a[tepta ordinele, iar al doilea, surorii de gard`, care tocmai
intrase \n schimb la spital.
Orict \i repugna faptul c` trebuia s`-[i calce pe con[tiin]`,
c`lug`ri]a \l cuno[tea pe Felse destul de bine pentru a
consim]i la ceea ce-i cerea, dac` lui \i era de folos.
128 ELLIS PETERS
Pu]in mai trziu, cnd casa era cufundat` complet \n
\ntuneric, inspectorul Barnes se strecur` \n`untru pe u[a de
serviciu. Trase z`vorul \n urma lui, f`r` nici cel mai mic
zgomot, apoi se duse s` se ascund` \n camera de toalet` de
lng` a lui John, unde se instal` ct putea de comod.
Dar petrecu o noapte dezam`gitoare, c`ci nu se \ntmpl`
nimic...
* * *
A doua zi diminea]a, Lesley se trezi \n zori, pentru a
telefona la camera de gard` \nainte ca sora de noapte s` ias`
din schimb.
Domnul Paviour este \n continuare incon[tient, r`spunse
sora, cu acea voce lini[titoare pe care o folosesc infirmierele
cnd au de dat ve[ti proaste. Dar nu se poate spune c` se
simte mai r`u...
Ceea ce \nseamn` c` starea lui nu s-a ameliorat cu nimic!
conchise Lesley.
La drept vorbind, relu` sora, mari schimb`ri nu s-au produs.
Dup` o u[oar` ezitare, Lesley o \ntreb`:
E nevoie s` vin, \n dup`-amiaza asta? |n starea-n care e,
nici m`car n-o s` m` observe!
M` tem \ntr-adev`r, r`spunse sec sora de gard`, c` so]ul
dumneavoastr` nu [i-a venit \n fire... Dar eu, \n locul dum-
neavoastr`, a[ veni oricum... M`car ve]i putea spune c` a]i f`cut
tot ce-a]i putut. |n rest, dac` \ntreba]i la birou, cu siguran]` vi
se va aproba s`-l vizita]i oricnd dori]i, \n situa]ia \n care se afl`!
Mul]umesc, \ncheie Lesley gnditoare, \nchiznd
telefonul.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 129
Privi cum se lumina de ziu`, amintindu-[i convorbirea
telefonic` pe care tocmai o avusese... |n situa]ia \n care se
afl`... spusese sora. Orele de vizit` la spital erau strict
limitate, a[a c` ar fi fost inutil s` se \ntrebe care era situa]ia
care-i permitea s` vin` cnd voia ea.
St`tea astfel pe gnduri, cnd \l auzi pe unul dintre
vizitatori ie[ind din baie. Atunci, se gr`bi s` preg`teasc` micul
dejun. Tocmai punea capacul peste platou, cnd Charlotte
ap`ru pe scar`, scuzndu-se:
{i eu, care voiam s` m` trezesc \naintea ta!... Ai preg`tit
deja totul! Sper totu[i c` te-ai odihnit pu]in, nu?
Am dormit foarte bine, afirm` Lesley.
|nc` n-ai telefonat la spital?
Ba da. Starea lui Stephen e sta]ionar`, anun]` tn`ra
femeie cu voce sc`zut`. Sora m` asigur` c` nu s-a agravat, dar
nu sunt foarte convins`...
Terminar` de preg`tit micul dejun, iar cnd Bill Lawrence
ap`ru la rndul lui, Lesley \ntreb`:
Ai fost s` vezi ce face John?
Da. |nc` mai doarme.
Chiar \n acel moment, deasupra lor se dezl`n]ui un vacarm
asurzitor. Se auzi un urlet, urmat de zgomotele unei lupte.
Pn` urcar` to]i trei \n camera ocupat` de John, se l`s` din
nou lini[tea.
Charlotte deschise precipitat u[a [i r`mase ]intuit` locului, \n
timp ce Lesley [i Bill se oprir` \n spatele ei, stupefia]i la rndul lor.
Pe pat z`cea de-a curmezi[ul un individ masiv, cu o pern`
mare \n mn`. Fusese ct pe ce s`-l sufoce pe John Hambro.
Noroc c` acesta se trezise [i evitase atacul, r`sucindu-se brusc
\ntr-o parte. Dar, \n pofida eforturilor sale, nu putea ie[i de
sub trupul atacatorului, care-l ap`sa cu toat` greutatea.
130 ELLIS PETERS
Capitolul 9
Inspectorul Barnes fu acela care, cu un redutabil cro[eu \n
b`rbie, \l debaras` pe John de uciga[, pe care-l scoase definitiv
din lupt` printr-o nu mai pu]in teribil` direct`, suficient` s`
ame]easc` un taur.
Orlando Benyon, declar` Felse pe un ton solemn, dup`
ce-i puse c`tu[ele, te arestez pentru tentativ` de omor asupra
persoanei lui John Hambro.
Interogarea lui Orrie Benyon se v`di la \nceput o
\ntreprindere dificil`, dac` nu chiar imposibil`. Firea lui era
taciturn` de la natur` [i nu-i era deloc greu s` se refugieze \n
propriile lui t`ceri. Fu condus \n micul cabinet [i, cnd \ncet`
s` se mai zbat`, i se scoaser` cu pruden]` c`tu[ele.
De ce nu vrei s` vorbe[ti? \ntreb` Felse pe un ton ct se
putea de persuasiv. Suntem [ase care te-am surprins \n timp
ce-l atacai pe domnul Hambro, [i se poate spune c` inten]iile
dumitale erau clare. Voiai s`-i omori. Pentru c` te temeai ca
domnul Hambro s` nu te recunoasc` drept autor al celorlalte
agresiuni? {i de ce ai ales cariera aceea veche ca s` arunci
ma[ina \n ap`? E[ti la fel de sigur c` ]i-ai [ters bine amprentele
[i de pe motocicleta domnului Lawrence? De-acum \ncolo, nu
vei mai avea ocazia, s` [tii...! A[a c` f` bine [i vorbe[te, nu mai
ai nimic de pierdut!
Orrie st`tea a[ezat pe scaun cu spatele drept [i capul sus,
aruncnd din ochi s`ge]i pline de ur` spre cei din jur. Totu[i,
continua s` tac`.
{i mai spune-mi, Orrie, de ce ai a[teptat att de mult
timp? nu se l`sa inspectorul. De ce ai preferat s` comi]i crima
\n plin` zi, cnd ai fi putut-o face lini[tit la ad`postul
\ntunericului, noaptea? Sperai s` nu ai de \nfruntat acest risc?
Sperai c` cineva sau ceva \]i va da posibilitatea s-o evi]i? {i
atunci, v`znd c` nu se mai \ntmpla nimic, ai luat o hot`rre
disperat`?
Orrie privea drept \nainte, nemi[cat ca o stnc`.
|ncepem s` ne plictisim, nu ]i se pare? coment` Felse pe
un ton amabil. Poate c`, dac` extindem dezbaterea, va deveni
mai interesant!
{i, \ntorcndu-se spre unul dintre oamenii lui, \i ordon`:
Spune-le celorlal]i s` intre [i s` stea cu noi, da?
Dup` ce toat` lumea intr` \n birou, Felse continu`:
Din moment ce Orrie refuz` s` vorbeasc`, v` propun s`
ascult`m cealalt` parte \n cauz`... M` tem c` ne-am cam
\n[elat cu privire la starea domnului Hambro. Desigur, era
extenuat, dar nu i s-a dat nici un somnifer, iar memoria lui
n-a suferit nici o v`t`mare. A reu[it s`-mi vorbeasc` \n timpul
nop]ii trecute, [i mi-a spus ceea ce-i cer s` v` dezv`luie acum
[i dumneavoastr`.
John era \nc` palid [i sl`bit, cu minile ascunse \n ni[te
pansamente enorme, dar era totu[i lucid [i st`pn pe sine.
132 ELLIS PETERS
Cnd \ncepu s` descrie apari]ia fantomei cu casc`, cel
pu]in dou` persoane din auditoriu \l privir` nelini[tite,
temndu-se totu[i s` nu fi avut de suferit [i creierul lui de pe
urma \ncerc`rilor prin care trecuse.
A, nu! \i asigur` John zmbitor. N-am fost victima nici
unei halucina]ii. Am ]inut casca \n mini [i este ct se poate de
real`. {tiu unde este [i putem s-o recuper`m la momentul
potrivit. |n privin]a persoanei care o purta, n-am v`zut-o dect
de la oarecare distan]`. Dar nu era Orrie. Era o persoan` mult
mai scund`. Dimpotriv`, cel care m-a lovit pe la spate putea
foarte bine s` fie Benyon.
Descrise [i ploaia de pietre care fuseser` rostogolite peste
el pentru a astupa pu]ul de \nc`lzire.
Restul \l [ti]i, \ncheie el. Pn` la urm` am ajuns la ru,
pe singura cale posibil`. A trebuit s`-mi croiesc drum cu
minile, ceea ce mi-a luat toat` noaptea [i toat` ziua
urm`toare.
Crede]i c` l-a]i putea identifica f`r` nici un dubiu pe
omul care v-a atacat [i aruncat \n pu]ul de \nc`lzire? \ntreb`
Felse. Spune]i-ne exact ce anume a]i v`zut.
Era noapte, dar luna lumina, povesti John. Omul pe care
l-am z`rit era mai \nalt dect mine, de statura lui Orrie sau a
domni[oarei Parker. Nu i-am distins dect silueta, a[a c` mi-e
greu s` spun dac` avea barb`, ca domnul Paviour, sau era
b`rbierit, ca Orrie. |n orice caz, for]a lui indic` mai degrab` un
tn`r. Asta-i tot ce [tiu.
{i ne pute]i spune sigur c` era un om pe care-l
cunoa[te]i? continu` Felse, dornic s` ajung` la fondul
problemei.
Nu, r`spunse John privindu-l ]int` pe Orrie, n-a[ putea s`
spun asta.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 133
|n ochii gr`dinarului luci un moment o lic`rire de
inteligen]`, \nainte de a o \nlocui din nou expresia stins` [i
goal` dinainte.
De aceea i-am \ntins o capcan` uciga[ului, explic` Felse.
Nu ne mai r`mnea dect s` a[tept`m s` \ncerce din nou.
Nu pot s` cred toate astea! protest` dintr-o dat` Lesley,
b`tndu-se cu mna ei fin` pe genunchi. Sunt ani de zile de
cnd \l cunosc pe Orrie. N-ar face r`u nici unei mu[te. De ce
s` fi \ncercat a[a ceva? Da, [tiu, am asistat [i eu la scena de
adineaori... Dar ce dovede[te asta? Nimic mai mult dect c`
[i-a pierdut min]ile, atta tot! {i c` nu mai e st`pn pe faptele
sale! Altfel, ce motiv putea s` aib`?
Motivul obi[nuit, r`spunse inspectorul principal: dorin]a
de c[tig! {i era un motiv suficient, crede]i-m`, pentru a dori
s`-l suprime pe domnul Hambro, care nu este altul a sosit
momentul s` v-o dest`inuiesc dect inspectorul Hambro de
la brigada de Arte [i Antichit`]i a Scotland Yard-ului, o
autoritate \n materie de istorie romanic`. Avea misiunea de a
da de urma anumitor piese de valoare, ap`rute dintr-o dat` pe
pia]a interna]ional`, \n \mprejur`ri stranii, [i care nu puteau
proveni dect din situri cum este [i Aurae Phiala.
Dar, l`snd la o parte atentatul din diminea]a asta, nu-l
pute]i acuza pe Orrie de nimic, insist` Lesley. Cum ar fi putut
s` cunoasc` motivul prezen]ei domnului Hambro? Nimeni
dintre noi nu-l [tia. {i nici m`car nu ave]i certitudinea c`
obiectele acelea proveneau de aici! Dac` Orrie avusese posibili-
tatea s` comercializeze asemenea comori, de ce ar fi continuat
s` lucreze pentru noi ca gr`dinar? N-are nici un sens!
Ba eu g`sesc c` are foarte mult sens, replic` Felse, pentru
c` a[a putea dispune \n voie de comorile ascunse la Aurae
Phiala comori pe care le c`uta tot timpul.
134 ELLIS PETERS
Da, \ntr-adev`r, recunoscu Lesley f`r` tragere de inim`. Dar
atunci, ce-a putut face cu banii pe care i-a c[tigat? Nici m`car nu
are cont \n banc`. Stephen [i cu mine i-am decontat anumite
cecuri, primite \n schimbul unor mici treburi f`cute \n sat.
Pn` atunci, Charlotte t`cuse, nednd prea mult` aten]ie
acelor dezv`luiri, u[urat` doar c`-l vedea pe John teaf`r, \n
timp ce agresorul lui era arestat. Deodat`, o amintire r`s`rit`
din str`fundurile memoriei o f`cu s` se ridice din picioare,
ie[ind din camer` \n mod misterios. Urc` scara pn` \n
dormitorul lui Lesley.
Cnd reveni, tn`ra femeie continua s`-l apere pe Orrie cu
toat` convingerea. Acesta \i arunca din cnd \n cnd cte o
privire scurt`, f`r` a \ntoarce capul.
Dar, s` fim serio[i, a]i putut observa conduita lui Orrie
pe tot parcursul acestei pove[ti, spunea Lesley. Niciodat` n-a
f`cut un gest, n-a rostit un cuvnt suspect! Dimpotriv`! Chiar
el v-a condus la magazia unde se ascunsese Boden.
Da, \ntr-adev`r, r`spunse calm Felse. A fost o manevr`
deosebit de inteligent`! Astfel, nu numai c` \ncetam s`-l mai
b`nuiesc, ba chiar dimpotriv`, trebuia s`-l laud pentru zelul
de care d`dea dovad`!
Iar noaptea trecut`, relu` Lesley pe un ton persuasiv, tot
el ne-a dus s` vedem stric`ciunile produse de ru vestigiilor
de la b`ile romane! V` imagina]i c` ne-ar fi chemat acolo, dac`
ascunsese \n zon` ceva de valoare?
Nu risca nimic, c`ci toate fuseser` \ndep`rtate, f`r`
\ndoial` \n seara zilei de miercuri, cnd a fost omort Gerry
Boden, replic` poli]istul. Cu acea ocazie, bietul b`iat a fost
strangulat, \nainte de a fi aruncat \n ru.
Dar atunci, unde este comoara asta faimoas` despre care
tot vorbi]i? se interes` Lesley pe un ton ironic. Din moment ce
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 135
n-a]i g`sit nimic, nici m`car cteva monede, cum vre]i s`
dovedi]i c` exist`, [i c` Orrie a furat-o? Sunt absolut convins`
c` Orrie nu va avea nici o obiec]ie s`-i perchezi]iona]i casa, [i
sunt la fel de sigur` c` nu ve]i g`si acolo nimic compromi]`tor.
|n acel moment, Charlotte se aplec`, ar`tndu-le tuturor o
chei]`... Cheia seifului lui Lesley.
Iar eu sunt sigur` c` nu vei avea nici o obiec]ie s`-]i
deschidem seiful de la banc`, unde ai depus joi un pachet mic
[i curios. Mic... dar deosebit de greu! Nu mi-ai spus cu acea
ocazie c` era al lui Orrie?
To]i se \ntoarser` spre Charlotte. Lesley o privi cu ochi
mari de uimire. Charlotte aproape se a[teptase ca tn`ra
femeie s`-i smulg` indignat` cheia din mn`, dar aceasta abia
dac` arunc` o privire \ntr-acolo. |ncruntat`, de uit` de la
Charlotte la Orrie [i \napoi. I se citea pe fa]` neputin]a de a
\n]elege [i o stare de r`t`cire, ca [i cum s-ar fi temut s`
descopere adev`rul.
Apoi se \ntoarse spre Felse, exclamnd cu o voce sufocat`:
Eu nu mai \n]eleg nimic! Nici nu mai [tiu ce s` cred!
Doamn` Paviour, declar` inspectorul, dac` nu vede]i nici
un inconvenient, a[ dori s`-mi \ncredin]a]i provizoriu aceast`
cheie [i s` m` \nso]i]i la banc` pentru a-mi ar`ta con]inutul
seifului dumneavoastr`. Ca s` clarific`m [i acest punct. Ce
p`rere ave]i?
De acord...! murmur` Lesley.
Cu voce [i mai sc`zut`, ad`ug`:
Dac-a[ fi [tiut...! Dac-a[ fi [tiut...!
|n momentul cnd cheia trecu din mna Charlottei \n cea
a lui Felse, Orrie ridic` privirea [i-l str`b`tu un fior perceptibil.
Strnse att de puternic din f`lci, \nct Charlotte se a[tept` o
clip` s`-l vad` scuipnd fl`c`ri.
136 ELLIS PETERS
Bine\n]eles, continu` Felse la fel de netulburat, ipoteza
mea are totu[i [i cteva puncte slabe. C`ci Orrie n-a plecat din
Marea Britanie \n via]a lui, iar dou` dintre obiectele g`site au
ap`rut pe pia]` \n Turcia, unul, [i \n Italia, cel`lalt.
Gr`dinarul clipi iar din ochi, dovedind astfel c`, \n pofida
aparen]elor, nu pierdea nici un cuvnt din conversa]ie.
Alesese o mu]enie absolut` ca tactic` defensiv`, creznd c` a[a
\[i putea dovedi nevinov`]ia.
Cu un oftat, Lesley se rezem` de sp`tarul scaunului, \nvins`.
P`rea s` ezite \ntre dou` c`i posibile: s` vorbeasc` sau s` tac`.
Domnule inspector, relu` ea \n sfr[it, a]i spus deun`zi
c` aceast` ac]iune nu putea fi dect opera unui specialist. |n
acel moment, nu v-am dat aten]ie, dar \ncep s` \n]eleg ce a]i
vrut s` spune]i. A]i men]ionat chiar [i numele unchiului
Charlottei: doctorul Morris. A locuit un timp aici, chiar \nainte
s` plece \n Turcia, [i a luat cu el cartea pe care tocmai o scria.
Trebuie s` v` spun c`, pn` atunci, nu-l auzisem niciodat`
denigrnd Aurae Phiala. A mai lucrat la carte trei s`pt`mni, \n
Turcia, dup` care a trimis-o la editur`. {i [ti]i cum se termina
lucrarea? Ei bine, cu o interminabil` diatrib` contra sitului de la
Aurae Phiala. E clar c` n-a putut-o face dect cu un anumit scop.
Dar care anume? Poate c` [i asta ar explica totul continu`
ea, Alan Morris f`cuse o descoperire fabuloas`, pe care nu
voia s-o mai dezv`luie nim`nui? |[i putuse ascunde tezaurul
\ntr-un loc secret, a[teptnd o ocazie de a putea reveni s`-l ia?
{ti]i c` de aici a plecat direct \n Turcia, iar Charlotte mi-a spus
c`, de atunci, nimeni n-a mai primit nici o veste de la el.
|n acest caz, o \ntrerupse Charlotte, m` \ntreb de ce
unchiul meu nu [i-a luat comoara cu el, \n str`in`tate.
Orice persoan` avizat` [tie c` exist` riscuri pe care nu ni
le putem asuma, replic` John. Sunt sigur, totu[i, c` anumite
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 137
obiecte m`runte dintre cele mai pre]ioase s-au infiltrat pn`
pe pia]a interna]ional`. Credem c` restul tezaurului a fost
ascuns \ntr-o conduct` de \nc`lzire a b`ilor romane. Acolo era
\n deplin` siguran]`, pn` cnd cre[terea cotelor rului a
\nceput s` surpe malul.
Dar, interveni din nou Charlotte, una e s` fii expert \n
antichit`]i dobndite cinstit, [i alta s` te transformi \n
contrabandist de comori furate! Cum ar fi putut face unchiul
meu s` aib` [i el de c[tigat de pe urma descoperirii lui?
|ntr-o sear`, cnd Alan Morris era aici, vorbiser`m despre
unele aspecte mai ambigue ale profesiunii lui. A fost seara
cnd te invitaser`m [i pe tine, Bill \]i mai aduci aminte?
Da, r`spunse Bill Lawrence, cu un aer ab`tut. P`rea s` [tie
multe pe tema asta [i ne-a dat un num`r considerabil de detalii.
Nu m` mir, declar` John. Lucra din cnd \n cnd [i pentru
poli]ie, \n calitate de consilier, [i cuno[tea toate sforile marilor
re]ele de antichit`]i furate. {i avea destul` influen]` ca s`
practice escrocheria pe scar` mare, reputa]ia lui fiind
cunoscut` att \n mediile oficiale, ct [i \n cele clandestine.
Bun, s` admitem c` unchiul Alan st` la baza acestei afaceri,
relu` Charlotte. |n orice caz, trebuia s` aib` la fa]a locului un
agent care s`-i transmit` unul cte unul obiectele pe care voia s`
le plaseze Iar acesta nu putea fi dect un om de \ncredere, c`ci
fiecare dintre ei putea s`-l distrug` pe cel`lalt. Prin urmare, se
prea poate ca acest complice s`-l fi omort pe Gerry Boden,
v`znd c` b`iatul le descoperise secretul, [i chiar s` fi \ncercat s`-l
elimine pe detectivul care \ncepea s` miroas` adev`rul. {tim
cine e vinovat de ultima agresiune la adresa domnului Hambro,
dar cine e adev`ratul complice al unchiului Alan?
Toate privirile se \ntoarser` spre Orrie. Atunci, Lesley
declar` rar:
138 ELLIS PETERS
Eu \l cunosc.
Ochii tuturor celorlal]i, inclusiv cei ai lui Orrie, se
\ndreptar` c`tre ea. Pentru prima dat`, gr`dinarul se r`suci
complet spre tn`ra femeie, privind-o fix. Lesley \i sus]inu
privirea la rndul ei, f`r` ascunzi[uri. Fa]a ei p`rea de
nep`truns, dar \n ochi i se citeau surescitarea [i dezgustul.
Acum circa o lun`, \ncepu ea, \ntorcndu-se spre Felse,
am descoperit un lucru important. Dar, ca s` \n]elege]i, sunt
nevoit` s` v` povestesc \mprejur`rile \n care am f`cut aceast`
descoperire. {i cum e foarte probabil ca toat` aceast` poveste
s` ajung` \ntr-o bun` zi \n instan]`, nici m`car nu v` pot cere
s` p`stra]i secretul.
|ntr-adev`r, nu pot s` v` promit nimic, r`spunse
inspectorul. Nu voi face nimic care s` v` cauzeze prejudicii
inutile, dar nici nu v` pot garanta p`strarea secretului.
Nici nu v-o cer, replic` Lesley. Dar cel care risc` s` aib`
de suferit e so]ul meu, [i nu merit`.
Inspir` adnc, apoi continu` pe un ton mai sigur:
De un an [i jum`tate, sunt amanta lui Orrie. M`
\ndr`gostisem de el. O dragoste pasional` [i oarb`. Nici o
clip` nu mi-am \nchipuit c` se folosea de mine ca de un
paravan pentru a sustrage comoara de la Aurae Phiala. Nu
v-am crezut nici cnd l-a]i acuzat. Acum, [tiu c` a[a este.
To]i cei din jur erau fascina]i de Lesley, [i nimeni nu
observ` c` Orrie s`rise de pe scaun. |nainte ca detectivii s`
aib` timp s`-l imobilizeze, o apuc` pe Lesley de gt, iar
Charlotte \i v`zu unghiile l`snd pe beregata femeii o dr`
ro[ie prelung`.
Lesley nici nu clipi. Se mul]umi s`-l urm`reasc` pe gr`dinar
cu o privire plin` de ur`, \n timp ce acesta era adus cu for]a
\napoi pe scaun.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 139
Nu puteau dect s` admire atitudinea mndr` [i demn` a
tinerei femei, care nici m`car nu duse mna la ran`. Iar cnd
Orrie explod` \n sfr[it, \l ascult` cum o f`cea \n toate
felurile, f`r` s` se clinteasc`, f`r` a \ncerca s`-l \ntrerup`
m`car.
N-o asculta]i pe mincinoasa asta! mugi gr`dinarul. Vrea
s` m` nenoroceasc`, la fel cum a \ncercat s`-l distrug` [i pe
b`rbatu-s`u, cnd n-a mai avut nevoie de el! Da' cu mine, n-o
s`-i ]in`! Uita]i-v` la ea, cum face pe mironosi]a! Ea le-a pus la
cale pe toate, [i nu numai cnd e vorba de comoara aia
afurisit`. Crede]i c` l-ar fi luat de so] pe b`trnul Paviour, altfel
dect ca s` aib` o acoperire? Frumos l-a mai tras pe sfoar`, cu
povestea ei disperat` [i cu via]a distrus`! L-a avut la cheremul
ei. Mincinoasa! Eram gata s` lichid`m totul [i s` fugim
\mpreun`. Cel pu]in, a[a m-a l`sat s` cred. |nc` [ase
s`pt`mni, [i toate erau gata pentru plecare. Da' a trebuit ca
rul `sta blestemat s` se umfle [i s` surpe malul.
Nimeni nu-l mai ]inea \n loc pe Orrie, care \ns` se ]inea de
bra]ele fotoliului ca [i cum ar fi fost legat \n lan]uri.
Da' am s` i-o fac eu! url` el. Am s` le dovedesc la to]i c`
minte! Cu femeile de teapa `steia n-ai cum s` te \n]elegi. Nu
po]i dect s` le omori, [i-am s-o omor, am s-o...!
Glasul tun`tor al uria[ului gr`dinar amu]i brusc, [i se l`s`
o t`cere adnc`. |n]elesese c` pronun]area anumitor cuvinte
putea fi prea periculoas`.
Vei avea ocazia de a \ncerca s`-]i dovede[ti afirma]iile,
declar` Felse, nep`s`tor. Continua]i, doamn` Paviour, ceea ce
\ncepuser`]i s` ne spune]i.
|n]eleg, continu` lini[tit` Lesley, c` e vorba de cuvntul
meu contra celui al lui Orrie... iar ceea ce l-a determinat s` m`
\njoseasc` att de mult este dispre]ul meu la adresa lui. Dar s`
140 ELLIS PETERS
[ti]i c` v` spun adev`rul. N-am [tiut nimic despre furturile
comise la Aurae Phiala, nu recunosc dect c` am fost aman]i.
A[ fi preferat s` nu fiu nevoit` s-o fac, c`ci n-a fost cea mai
fericit` leg`tur`... V` spuneam, a[adar, c` ne \ntlneam uneori
\n pavilionul lui.
Oft` adnc. P`rea mai calm`, mai destins`, acum cnd
spusese ce era mai r`u.
Ultima dat` cnd m-am dus s`-l \ntlnesc pe Orrie,
continu` ea, acum vreo lun`, nu-mi mai amintesc data exact`,
dar trebuie s` fi fost pe la sfr[itul lui martie, am remarcat pe
noptiera lui o scrisoare cu timbru din str`in`tate. Mirat`, am
luat-o ca s-o v`d mai bine, c`ci nu m` a[teptam s` aib`
cuno[tin]e \n alte ]`ri. Era un timbru turcesc, iar [tampila
po[tei avea data de dou`zeci martie. Cnd Orrie a v`zut c`
luasem scrisoarea, mi-a smuls-o din mn` [i a \ndesat-o \ntr-un
sertar. Dar scrisul \mi amintea de ceva... [i, dintr-o dat`, mi-am
amintit: era scrisul lui Alan Morris.
Minte! r`cni gr`dinarul. N-am primit nici o scrisoare...
Vre]i s` spune]i, \ntreb` brusc Felse, c` [tampila era din
dou`zeci martie? Sunte]i sigur` c` era de anul `sta, nu de anul
trecut, de exemplu?
Absolut sigur`! declar` Lesley. Era din data de dou`zeci
martie, anul acesta.
Prin urmare, relu` inspectorul, acum [ase s`pt`mni,
doctorul Morris era \nc` viu, \n Turcia?
F`r` nici o \ndoial`, c`ci el scrisese adresa, afirm` Lesley
cu convingere. Sunt sigur`.
Dar unde anume, \n Turcia? N-a]i remarcat numele
localit`]ii? insist` Felse.
Nu, cl`tin` din cap Lesley. Nu-mi amintesc dect data.
Apoi, ar`tndu-l pe Orrie cu capul, ad`ug`:
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 141
Dar el v` poate spune mai multe! E clar c` [tie unde se
g`se[te doctorul Morris. Tot timpul a [tiut.
Inspectorul Felse [i John Hambro schimbar` o privire
scurt`. Apoi John declar`:
M` \ndoiesc c` [tie. Pe cnd noi, dimpotriv`, [tim... Este
\ngropat \ntr-o conduct` de \nc`lzire a b`ilor romane, cu
valizele lui, portofelul cu acte [i chiar [i ma[ina de scris. Zace
acolo din ziua cnd ar fi trebuit s` ia avionul spre Turcia, acum
un an [i [apte luni.
Pentru prima oar`, intui]ia lui Lesley Paviour nu mai
func]ion`, c`ci s`ri de pe scaun, strignd:
Nu-i adev`rat! Era imposibil s`-l g`seasc` cineva acolo
unde l-am ascuns...
Atta fu suficient. Doar cteva cuvinte \n plus!
Se \ntrerupse brusc, transfigurat` de groaz`. Atunci, John
spuse cu blnde]e:
|ntr-adev`r, nu e \ntr-un loc prea accesibil, dar micul
meu sejur sub p`mnt mi-a dat posiblitatea s`-l g`sesc, c`ci
acum cunosc tot labirintul acela metru cu metru, inclusiv
acolo unde l-a]i ascuns... Am l`sat \n grija scheletului
doctorului Morris [i casca dumitale roman`. Vom merge s` le
lu`m pe toate, nu peste mult timp.
T`cerea ap`s`toare care se l`sase fu risipit` de rsul
homeric al lui Orrie Benyon. Era r`zbunat.
Iar Lesley Paviour, cople[it` de enormitatea gafei, se
rezem` de sp`tar [i \ncepu s` rd` \mpreun` cu gr`dinarul, ca
un partener \nvins la sfr[itul unei cumplite partide de [ah...
142 ELLIS PETERS
Capitolul 10
F`r` s` piard` timpul, inspectorul Felse o duse pe Lesley
Paviour, sub escort`, la cartierul general al poli]iei. Cnd
r`maser` singuri \n biroul lui, o \ntreb`:
Cum face]i s` ave]i \ntotdeauna nu una, ci cel pu]in dou`
solu]ii alternative, \n caz de necesitate? {i nu vi se pare c` e
pu]in cam riscant s` v` tot schimba]i povestea pe parcurs?
Lesley izbucni \n rs, r`spunzndu-i cu o candoare
dezarmant`:
Nu fac niciodat` planuri. Cel pu]in, nu \n mod con[tient.
Improvizez la libera inspira]ie.
Felse era nevoit s` recunoasc`, din partea lui, c`
improviza]iile lui Lesley Paviour erau, \n majoritatea cazurilor,
reu[ite. Izbutise s`-i ]in` \n [ah pn` la cap`t, cnd c`zuse \ntr-o
plas` c`reia nici m`car nu-i b`nuia existen]a. Un instinct foarte
sigur pe sine \i furniza chiar mai multe porti]e se salvare [i
solu]ii de urgen]` dect \i erau necesare. {i atunci cum, \n
aceste condi]ii, comisese impruden]a de a o l`sa pe Charlotte
nu numai s` vad`, ci [i s` mnuiasc` micul colet care continua
s` stea depus \n seiful de la banc`? Cum de fusese att de
incon[tient` \nct s`-i spun` c` era al lui Orrie [i c` nu se
\ntmpla pentru prima dat` cnd depunea \n seif asemenea
obiecte? Doar dac` nu cumva o f`cuse ca s`-l compromit` pe
Orrie, \ncercnd astfel s`-[i dovedeasc` nevinov`]ia [i
naivitatea? |ncercase chiar, dup` cum spunea Charlotte, s`
planteze cteva jaloane [i pentru a-l compromite pe Bill
Lawrence, vorbind despre cercet`rile lui pe furi[ prin Aurae
Phiala. C`ci astfel avea o arm` \n plus, pentru orice
eventualitate. Dup` cte se p`rea, Lesley Paviour colec]iona
oameni care-i puteau fi de folos, dup` care se debarasa de ei
f`r` nici un scrupul.
Nu sunt prea sigur, declar` dintr-o dat` Felse, c` a fost o
manevr` foarte inspirat` s`-l tr`da]i pe Orrie Benyon. M`
\ntreb \n care moment a]i hot`rt s`-l arunca]i \n groapa cu lei.
Cnd v-a adus \napoi de la spital, asear`? Era clar c` st`tea pe
j`ratic, a[teptnd ocazia s` v` vorbeasc` \ntre patru ochi. Voia
s` v` juca]i rolul? V` afla]i \n cas`, deci dumneavoastr` v`
revenea sarcina de a s`vr[i urm`toarea agresiune contra lui
John Hambro. Chiar [i o femeie fragil` [i slab` poate ucide un
om sufocndu-l cu perna, \n timp ce doarme, epuizat [i sub
efectul calmantelor. Dar dumneavoastr` nu avea]i de gnd s`
v` risca]i via]a pentru Orrie. De ce nu i-a]i spus-o atunci? E clar
c` a]i t`cut, c`ci altfel n-ar fi a[teptat atta timp pn` la
tentativa de crim`. Probabil a avut r`bdare toat` noaptea,
spernd c` ve]i face treaba \n locul lui... {i sunt sigur c`, \n tot
acel timp, dumneavoastr` dormea]i ne\ntoars`.
|n via]a mea n-am mai dormit att de bine! recunoscu Lesley.
Prin urmare, era att de amuzant s`-l l`sa]i s`-[i fac` griji?
\ntreb` poli]istul. Sau voia]i s` fi]i sigur` c` va rata \ncercarea
144 ELLIS PETERS
[i va fi prins? Ori, poate v` temea]i c` dac`-i spunea]i \nc` de
ieri adev`rul, risca]i s` nu v` mai \ntoarce]i vie de la spital?
Nu mi-e team` de nimic, declar` Lesley cu un surs calm.
Nu-mi asum riscuri inutile, dar nici team` nu mi-e.
Lui Felse nu-i era greu s-o cread`.
F`r` \ndoial`, v` gndea]i c` se vor pune \n balan]`
m`rturiile, reflect` el cu glas tare, din moment ce so]ul
dumneavoastr` urma s` moar`... Iar \n cazul cnd a]i fi ie[it \n
avantaj, \ntreaga r`spundere a crimelor dumneavoastr` ar fi
c`zut \n sarcina lui Orrie, nu-i a[a? Dar ce-a]i fi f`cut dac`
refuza s` se lase prins \n capcan` [i se hot`ra s` se retrag` din
joc, l`sndu-i o [ans` lui John?
|mi preg`tisem o porti]` de ie[ire, declar` Lesley pe un
ton \ncrez`tor.
{i totu[i, pn` la urm` tot a]i f`cut un pas gre[it, morm`i
Felse.
Da, dar altul nu voi mai face... {tiam c` ghearele
dumneavoastr` aveau s` se strng` \n jurul meu, spuse ea
f`r` ostilitate, din momentul cnd mi-a]i oferit posiblitatea de
a demonstra c` bietul meu Stephen nu avea nici un alibi
pentru noaptea care urmase discu]iei lui cu John. Dar nu
puteam s` profit de acea ocazie f`r` ca totodat` s` dezv`lui
faptul c` nici eu nu aveam vreun alibi, a[a c` n-am c`zut \n
cursa pe care mi-a]i \ntins-o... |n fond, de ce anume vre]i s`
m` acuza]i?
De t`inuire a unei crime pentru \nceput va fi de-ajuns,
replic` Felse.
Izbucnind \n rs, Lesley spuse:
N-o ve]i putea dovedi niciodat`. Cel pu]in, f`r` m`rturia
lui Stephen. {i nu cred c` o pute]i ob]ine prea u[or!
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 145
Am s-o ob]in cu siguran]`, mult mai curnd dect crede]i,
r`spunse calm poli]istul. Se mai \ntmpl` ca, atunci cnd
\ncerc`m s` citim printre rnduri, s` ne mai [i \n[el`m.
Desigur, nici doctorul Braby [i nici sora medical` nu v-au
min]it, dar nici nu v-au spus tot adev`rul. Sora v-a declarat \n
mai multe rnduri c` so]ul dumneavoastr` nu se sim]ea mai
r`u, dar nu v-a spus c` se sim]ea mai bine... |n realitate, se
simte mult mai bine e chiar \n afar` de orice pericol.
Dar, izbucni Lesley, ar`tndu-se pentru prima oar`
indignat`, mi-a spus c` era pe moarte!
Nici m`car n-a sugerat a[a ceva, replic` Felse, v-a spus
numai c`, \n situa]ia existent`, pute]i veni s`-l vizita]i oricnd
dori]i, chiar [i \n afara orelor de vizit`. Dumneavoastr` a]i
\n]eles ceea ce dorea]i s` \n]elege]i, asta a fost tot! Dar \nc` v`
mai pute]i duce s`-l vede]i sub escort`, desigur.
Tn`ra femeie trecu \ntr-o clip` peste [ocul pe care-l
suferise. Cu obi[nuita ei putere de adaptare, r`spunse pe un
ton cump`tat:
Mul]umesc. Dar cred c`, \n aceste \mprejur`ri, ar fi o
lips` de tact [i nu i-ar face nim`nui nici o pl`cere. |n orice caz,
chiar dac` \ncerca]i s`-l convinge]i pe Stephen s` vorbeasc`,
sunt sigur` c` nu va spune nimic \mpotriva mea, afirm` ea cu
certitudine.
Poate c`, replic` Felse \nc`lzindu-se pu]in, \i cam
supraestima]i r`bdarea! Cum crede]i c` ve]i mai sc`pa [i de
data asta?
Am s` m` gndesc, r`spunse Lesley cu toat` seriozitatea.
* * *
146 ELLIS PETERS
Au mai avut de a[teptat \nc` dou` zile pn` cnd Stephen
Paviour a fost \n stare s` primeasc` vizite. La recomandarea
medicilor, Felse a[tept` \nc` dou`, pentru a nu risca s`-i
provoace un nou [oc.
|n sfr[it, joi seara, s-a considerat c` s`n`tatea pacientului
era destul de bun` pentru a putea fi interogat.
Via]a lui fusese att de plin` de e[ecuri, priva]iuni, decep]ii
[i iubiri pierdute, \nct Stephen Paviour nu se mai a[tepta
dect la ve[ti proaste.
Ascult` totul, culcat, f`r` s` fac` nici o mi[care, f`r` un
singur cuvnt de protest. Suferea, f`r` \ndoial`, dar nu l`sa s`
se vad` nimic. Ceea ce i se dezv`luia nu constituia pentru el o
adev`rat` surpriz`. Cnd Felse termin`, b`trnul st`tu un
minut sau dou` pe gnduri. Respira]ia lui p`rea mai regulat`
[i mai profund`. Aproape aveau impresia c` i se luase o mare
piatr` de pe inim`.
Au m`rturisit amndoi? \ntreb` el \n cele din urm`. De
cnd dureaz`... leg`tura lor?
Cel pu]in de la vizita doctorului Morris, r`spunse
inspectorul. De vreo doi ani, poate mai mult.
M-a respins dintotdeauna, murmur` administratorul
sitului de la Aurae Phiala. |i respectam sensibilitatea [i o
pre]uiam totu[i; ajunsesem s` suport acea situa]ie din care eu
nu aveam nimic de c[tigat... {i, \n acel timp, ea se l`sa \n
seama animalului `luia frumos [i necioplit de Orrie! M`
\nvrtea pe degete cu minciunile ei! |n realitate, m` g`sea prea
trist, prea civilizat, prea b`trn ca s-o fac fericit`...
Paviour c`zu un moment pe gnduri, apoi obrajii s`i, de
obicei att de palizi, se colorar` pu]in, iar \n ochii nelini[ti]i i
se aprinse o lumini]`, \n timp ce vorbea:
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 147
Am s` v` spun ce credeam, \n naivitatea mea, de[i acum
\mi dau seama c` m` \n[elam amarnic, din moment ce nu se
poate crede nici o vorb` din tot ce \ndrug` Lesley. O v`zusem
\ntr-adev`r \ncercnd s`-l provoace pe Alan Morris, a[a cum
f`cea de altfel cu to]i b`rba]ii, respingndu-i apoi cu o pl`cere
aproape sadic`. {ti]i c` Alan era un muieratic, dar era [i un
gentleman [i avea suficient` experien]` ca s` [tie cum s` se
poarte cu ea. Prin urmare, nu m` nelini[team prea mult.
Era clar c` nu se cuvenea s`-l \ntrerup`, dar Felse \[i aminti
dintr-o dat` de un detaliu pe care dorea neap`rat s`-l
elucideze.
V` mai aminti]i, \l \ntreb` el pe Paviour, de seara cnd
Bill Lawrence a venit s` ia cina la dumneavoastr`, \n prezen]a
lui Alan Morris? S-a vorbit, \n seara aceea, despre tenta]iile
criminale pe care le poate sim]i uneori un arheolog? {i s-a
discutat despre mijloacele de valorificare a antichit`]ilor
furate?
Administratorul avu un aer pu]in mirat [i, dintr-o dat`, uit`
de am`r`ciunea [i de problemele lui personale.
Da, \mi amintesc, r`spunse el. Nu \n]elegeam de ce o
interesa att de mult problema pe so]ia mea... Acum \n]eleg.
C`uta s` culeag` ct mai multe informa]ii. Pe moment, am crezut
c` nu voia dect s`-i atrag` aten]ia doctorului Morris. |n orice
caz, acum sunt sigur c` ea adusese vorba despre acest subiect.
Inspectorul nu-[i putu st`pni gndul c` Lesley Paviour era
ca o adev`rat` furnic`: nu neglija niciodat` nimic, punnd
\ntotdeauna deoparte orice-i putea fi de folos \ntr-o bun` zi.
Scuza]i-m`, spuse el, v-am \ntrerupt... Continua]i, v` rog!
|n ultima sear` pe care Morris a petrecut-o la noi \n cas`,
relu` Paviour, ie[isem s` ]in o conferin]`. Cnd am revenit, am
148 ELLIS PETERS
g`sit-o pe Lesley a[ezat` pe scara de la intrare, prad` unei
adev`rate crize de nervi. Era ud` pn` la piele [i drdia,
suspinnd.
Mare lucru, \[i spuse Felse, sunt sigur c` poate s` plng`
oricnd \i vine cheful. Mil` mi-e de jura]ii care vor avea de-a
face cu ea!
A sus]inut, continu` Paviour cu un glas slab [i surd \n
care se sim]ea ct de nefericit era, c` se dusese la plimbare cu
Alan Morris pe malul rului, iar el profitase de ocazie pentru
a \ncerca s-o seduc`. Ea se ap`rase [i-l \mpinsese \n ap`. Am
crezut-o, c`ci [tiam ce repulsie puternic` fa]` de b`rba]i avea
o sim]isem pe pielea mea, din p`cate! Numai c` eu o
iubeam, a[a c` n-am for]at-o niciodat`. Dar nu m-am mirat c`,
cu un b`rbat care-i era str`in [i nu [tia nimic despre toate
astea, aventura putuse degenera \ntr-o tragedie. N-am
chestionat-o. Regretndu-[i brusc gestul, s`rise \n ap` ca s`-l
scoat` pe Alan... dar el murise deja! Atunci, am rugat-o s` m`
duc` la trupul ne\nsufle]it al prietenului meu. Murise \ntr-
adev`r. {tiam c` dac` fapta ie[ea la iveal`, de[i fusese doar un
accident, echilibrul mintal deja precar al lui Lesley s-ar fi
compromis pentru totdeauna. A[a c` am ascuns cadavrul lui
Alan Morris \ntr-o subteran` a b`ilor romane.
Am f`cut totul singur, \n aceea[i noapte, p`strnd doar
ma[ina lui de scris, toate documentele [i un costum care mi se
potrivea aproape perfect. Nu-mi mai r`mnea dect s` m` dau
drept el. Biletul de avion pentru Turcia era cump`rat, locul
rezervat, [i toat` lumea [tia despre plecarea lui. Aveam cam
aceea[i statur` [i, bine\n]eles, aceea[i vrst`. A trebuit s`-mi
rad barba; el avea doar musta]`, ceea ce simplifica lucrurile.
Nu sem`nam la fa]`, dar cred c` aveam aproape aceea[i
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 149
siluet`. Prin urmare, nu trebuia dect s`-mi pun hainele [i
p`l`ria lui [i, bine\n]eles, ochelarii. Situa]ia se prezenta
favorabil. Lucrasem cu el, [tiam tot ceea ce-mi era necesar ca
s`-i continuu cartea. N-am l`sat nimic la voia \ntmpl`rii; dac`
omiteam ceva, Lesley veghea al`turi, atent` la cele mai mici
detalii, a[a cum f`cea \ntotdeauna.
Prin urmare, am plecat cu biletul lui Alan Morris [i m-am
cazat la hotelul din Istanbul unde-[i rezervase o camer`.
Acolo, i-am terminat textul [i am trimis manuscrisul la editur`,
dup` ce \l redactasem astfel \nct s` descurajeze orice proiect
de cercet`ri sau excava]ii la Aurae Phiala. Cu nici un chip nu
trebuia ca subsolul sitului c` prezinte interes \n continuare...
Prin urmare, conchise Felse, scopul dumneavoastr` nu
era acela de a disimula o comoar`, ci numai de a ascunde un
cadavru?
Nici m`car nu b`nuiam existen]a unei asemenea
descoperiri! murmur` Paviour. M-am mul]umit s`-l ascund pe
bietul Alan... E un mormnt care nu i-ar fi displ`cut, s` [ti]i!
L-am g`sit, \i spuse atunci inspectorul. Medicii legi[ti vor
reu[i s` constate, probabil, cum anume a murit. M` \ndoiesc
amarnic c` prin \nec. Mai degrab` cred c` a surprins o
\ntlnire \ntre Orrie Benyon [i so]ia dumneavoastr` [i a ghicit
ce complotau. |n orice caz, sunt sigur c` n-a f`cut nimic ca s`
v` tr`deze prietenia.
Sper s` ave]i dreptate, oft` b`trnul, c`ci chiar dac` l-am
invidiat \ntotdeauna, am fost totu[i buni prieteni... Prin
urmare, dup` ce i-am pus cartea la po[t`, am telefonat
corespondentului s`u din Turcia [i i-am prezentat scuze
pentru c` proiectele se modificaser`. Apoi, am achitat nota de
plat` la hotel [i am luat un taxi pn` la aeroport. Acolo, la
150 ELLIS PETERS
toalet`, mi-am schimbat hainele cu ale mele [i am luat avionul
spre Anglia, sub adev`ratul meu nume de ast` dat`. L`sasem
inten]ionat descoperit` o parte din conducta unde-l
\ngropasem. Am aruncat acolo toate lucrurile lui Alan [i am
astupat locul pentru totdeauna, cu propriile mele mini.
Felse \l \ntreb` cu blnde]e:
A]i accepta, dac` toate probele de care dispunem o vor
aduce \n fa]a instan]ei, s` depune]i m`rturie contra so]iei
dumneavoastr`? Am promis c` ve]i fi complet informat despre
ponderea pe care ar putea-o avea depozi]ia dumneavoastr` \n
leg`tur` cu acuza]iile pe carele re]inem \mpotriva ei.
Voi spune tot adev`rul sau, cel pu]in, tot ce [tiu eu,
r`spunse Paviour, chiar dac` asta \i va fi fatal. Mi-am dat seama
c` [i eu sunt pasibil de mai multe acuza]ii. Pe moment, nu
eram con[tient de ceea ce f`ceam. Dar nu ezita]i, face]i-v`
datoria. Am o datorie de pl`tit [i m` voi achita.
* * *
Dou` zile mai trziu, inspectorul Felse st`tea a[ezat \ntr-un
col] al barului de la Somonul auriu, hanul pesc`resc unde se
cazase Charlotte de cnd sosise la Aurae Phiala.
Instalat comod \n fa]a unei halbe de bere, \i privea
zmbitor pe John [i Charlotte.
Nu e deloc surprinz`tor c` bietul b`trn a fost ct pe ce
s` moar` de emo]ie, cnd v-a v`zut ie[ind din p`mnt!
remarc` el, adresndu-i-se lui John. F`r` \ndoial`, Paviour a
crezut c` era]i fantoma lui Alan Morris! V-ar fi greu s`-l
recunoa[te]i, acum cnd co[marul lui a luat sfr[it [i nu mai
are ce s` a[tepte sau de ce s` se team` din partea so]iei lui. E
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 151
complet destins. Dup` p`rerea mea, sau se va stinge complet,
\n lipsa dezacordurilor care-l ]ineau activ, sau va trece peste
\ncercarea asta [i va reg`si gustul vie]ii, \nv`]nd din nou s`
evolueze \ntr-o lume normal`. Pentru moment, am impresia
c` tinde spre a doua solu]ie, slav` Domnului!
Crede]i cu adev`rat c` va depune m`rturie \mpotriva so]iei
lui? \ntreb` Charlotte. Acum a[a dore[te, dar la momentul
respectiv s-ar putea s` nu mai fie \n aceea[i stare de spirit!
Da, va presta m`rturie! afirm` Felse. Nu po]i s` iube[ti o
fiin]` [i s` fii att de tr`dat, f`r` a ajunge s-o ur`[ti. Nu c` asta
ne-ar ajuta s`-l descoperim pe adev`ratul asasin al doctorului
Morris. Dac` Lesley Paviour [i Orlando Benyon se hot`r`sc s`
vorbeasc`, ea va declara, evident, c` Orrie l-a ucis, iar apoi a
obligat-o s` nu-i spun` nimic so]ului ei, ca s` nu-l
compromit`. Nu [tiu ce va sus]ine Paviour, dar \n orice caz
sunt sigur c` va fi mai aproape de adev`r dect orice putem
a[tepta de la Lesley.
Dar, dup` p`rerea dumneavoastr`, cine l-a omort pe
Alan Morris? \ntreb` John.
Cred c`, \n general, ea era aceea care lua ini]iativa.
Benyon nu era dect un executant. E chiar posibil ca, m`car o
dat`, s` fi f`cut totul singur`. S` ne \nchipuim c` doctorul
Morris, intrigat de toate \ntreb`rile pe care i le punea, a
\nceput s` intre la b`nuieli, ajungnd s-o urm`reasc` [i s-o
spioneze... Numai c` i s-a descoperit o fractur` de craniu [i,
de[i nu era att de grav` \nct s`-i cauzeze moartea, sugereaz`
interven]ia lui Orrie. F`r` \ndoial`, sunt inculpa]i amndoi.
M`rturia lui Paviour va avea rolul decisiv.
Cnd a]i \ntins capcana, \ntreb` Charlotte, [tia]i deja c`
Orrie era acela care avea s` cad` \n ea?
152 ELLIS PETERS
Nu lui i-o \ntinsesem, r`spunse simplu Felse, ci ei. O
b`nuiam deja, \nc` dinainte ca John s` apar` [i s`-mi
dest`inuiasc` misiunea lui. Erau implicate dou` persoane. Or,
cmpul de investiga]ii nu era prea \ntins, chiar [i punnd la
socoteal` oamenii din sat [i pescarii. Pe lng` doamna
Paviour, nu existau dect b`rba]i, care se \nvrteau \n jurul ei
ca pionii pe lng` regin`, la [ah. Avea voca]ie de lider. |n ceea
ce-l privea pe complicele ei, cui i-ar fi revenit \n modul cel mai
firesc acest rol, dac` nu unui amant? Ctva timp, l-am
suspectat pe tn`rul Lawrence, a c`rui gelozie era evident`,
dar consternarea pe care a manifestat-o cnd l-am anun]at c`-i
fusese folosit` motocicleta nu p`rea simulat`. Pe de alt` parte,
m` \ntrebam pe cine [i-l putuse alege Lesley ca amant. Era
posibil s` fie tn`rul student timid, trist [i politicos, opusul
total ca prestigiu al so]ului ei? Nu prea-mi venea a crede! A[a
c` m-am orientat spre Orrie. Intuiam c` trebuia s` fie implicat
\n asasinarea lui Gerry Boden recunoscnd totodat` [i
posibilitatea ca fapta lui s` fi fost accidental`. Asupra b`iatului
s-au g`sit scame dintr-o ]es`tur` groas` de ln`. Sper c` vor
putea fi identificate ca provenind de la haina de lucru a lui
Orrie Benyon. Hainele gr`dinarului sunt impregnate cu
rumegu[, urme de \ngr`[`minte [i particule de p`mnt, astfel
\nct sarcina laboratorului va fi mult u[urat`. |n orice caz, e
sigur c` el l-a surprins pe Boden printre ruine. Dup` ce l-a
omort, a ascuns cadavrul. Apoi s-a \ntors s` recupereze
monedele de aur [i [i-a reluat lini[tit munca, dnd dovad` de
un extraordinar snge rece, c`ci s-a mai dus [i s` bea un pahar
\n sat, \nainte de a se \ntoarce la Aurae Phiala pentru a arunca
\n ap` trupul ne\nsufle]it al lui Gerry. Omul acesta este la fel
de rece ca marmura [i cam tot att de sensibil.
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 153
Prin urmare, i-a]i urm`rit permanent fiecare gest, chiar [i
cnd p`rea]i s` nu-i acorda]i nici o aten]ie! se mir` Charlotte,
f`r` a-[i ascunde admira]ia.
Nu trebuie s` la[i niciodat` oamenii s`-[i dea seama c`-i
observi, r`spunse Felse, altfel intr` \n gard` [i ac]ioneaz` mult
mai discret. Dimpotriv`, dac` te prefaci c` nu-i bagi \n seam`,
atunci uneori \[i dezv`luie jocul [i se las` prin[i \n capcan`.
Dar nu a[a s-a \ntmplat cu Orrie. Programul lui avea multe
goluri, \ns` nu puteam dovedi ce anume f`cuse \n acele
momente. De asemenea, dac` mi-a[ fi asumat riscul de a-l
acuza... |n ceea ce-o prive[te pe Lesley Paviour, nu aveam nici
un element. Speram la fel ca Orrie s`-l atace ea \ns`[i pe
John. Orrie credea c` nu s-ar fi codit; amndoi ne-am \n[elat!
Atunci, am jucat totul pe-o singur` carte.
Am fost gata s` distrug totul, cu interven]ia mea cu cheia,
declar` ab`tut` Charlotte. Abia dup` aceea mi-am dat seama.
N-am fost deloc inspirat`!
Dimpotriv`! replic` Felse. O dat` ce cheia a ajuns \n
posesia mea, Lesley a fost nevoit` s` m`rturiseasc`! A, sigur,
putea s` spun` c` nu [tia nimic despre monedele de aur din
cutie. |ns` i-ar fi fost destul de greu s` sus]in` aceast` variant`
pn` la cap`t.
* * *
Stephen Paviour nu avusese nici o obiec]ie cnd Felse \i
ceruse permisiunea s` deschid` seiful de la banc`... |n`untru
se g`siser`, pe lng` monedele de aur, documente de cel mai
mare interes, privitoare la situa]ia financiar` a lui Lesley, de[i
nici o hrtie nu-i explica originile. Probabil c`-[i folosise foarte
154 ELLIS PETERS
rodnic vacan]ele petrecute \n str`in`tate cu so]ul ei, ob]innd
cele mai mari profituri cu diferitele ocazii cnd \l \nso]ise \n
alte regiuni unde el se ducea s` fac` s`p`turi.
Charlotte se gndea la acel cuplu chinuit care avea s`
r`spund` de crima comis` contra unchiului ei...
Crede]i c` Lesley ar fi plecat \ntr-adev`r cu Orrie, dac`
planul lor reu[ea pn` la cap`t? \l \ntreb` ea pe Felse.
Bine\n]eles c` nu! r`spunse inspectorul. Cu un ]`r`noi ca
Benyon? Lesley avea o adev`rat` avere [i-[i putea permite s`
dispar` ca s` profite singur` de toate bog`]iile. Orrie se
gndea s` doseasc` sume considerabile \n b`ncile elve]iene [i
avea atta \ncredere \n ea, \nct deschisese toate conturile pe
numele ei! Nu, n-ar fi plecat cu un ]oprlan ca Benyon. L-ar fi
l`sat de c`ru]` f`r` s` clipeasc`. Pentru o Lesley Paviour,
lumea e plin` de b`rba]i.
Nu [i aia unde se va duce acum! comen` Charlotte,
oscilnd \ntre u[urare [i mil`.
Nu te repezi cu afirma]iile, o sf`tui John. Chiar dac`
ajungem s`-i ob]inem condamnarea, o s` scape doar cu opt
ani, poate chiar mai pu]in. Fii sigur` c` n-o s` se schimbe, [i
nici n-o s` uite nimic. Va profita de timp ca s` pun` la cale noi
planuri. Nimic pe lumea asta nu poate s-o transforme. Lesley
va ie[i din \nchisoare coapt` [i preg`tit` pentru noi f`r`delegi.
Cu prima ocazie, \[i va f`uri o masc` nou` care-i va permite s`-l
\nha]e pe primul porumbel ie[it \n cale, ducndu-l la
pierzanie. Mai bine p`streaz`-]i compasiunea pentru mine [i
pentru neferici]ii care vor avea de-a face cu ea.
Felse \[i termin` berea, observndu-i pe John [i Charlotte...
St`tuser` toat` s`pt`mna la han, odihnindu-se, [i p`reau s`
se \n]eleag` din ce \n ce mai bine...
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 155
John profitase de acel r`gaz pentru a reuni toate
elementele necesare misiunii lui, dar era gata s` parieze c` ar
fi terminat mult mai repede dac` Charlotte n-ar fi fost acolo!
Acum terminase, iar a doua zi trebuia s` plece spre Londra,
unde-l a[teptau ocupa]iile lui. Printr-o coinciden]` bizar`,
Charlotte se hot`rse s` ia acela[i tren ca s` organizeze
re\nhumarea unchiului ei. Felse \i spunea c`, uneori, hazardul
potrivea foarte bine lucrurile...
Inspectorul John Hambro c`zuse \n plasa fermec`toarei
Charlotte din clipa cnd aceasta \l urm`rise pe c`rarea de
lng` ru, \n noaptea cnd plecase \n c`utarea lui Gerry
Boden.
Bun! V` las cu ale voastre, declar` \n sfr[it Felse, ridicndu-se.
{i-i arunc` Charlottei o privire \n care se citea
complicitatea ap`rut` spontan \ntre ei.
Eu \n locul dumneavoastr`, continu` el, adresndu-i-se
fetei, m-a[ uita de dou` ori, \nainte de a face pasul...!
So]ia dumneavoastr` nu s-a uitat de dou` ori! r`spunse
Charlotte cu un surs.
Cnd p`r`sir` hanul Somonul auriu, mai pe sear`, John
[i Charlotte se oprir` o clip` pe culmea colinei, pentru a
contempla situl de la Aurae Phiala.
Cre[terea cotelor rului \ncetase, iar apa curgea lini[tit`. |n
dreapta lor, o hus` mare acoperea excava]ia f`cut` de poli]ie
pentru a dezgropa cadavrul doctorului Alan Morris. Ancheta
\nc` nu se deschisese oficial, dar identificarea nu punea nici o
problem`, date fiind toate obiectele personale care-l
\nconjurau.
A[ fi vrut s` ias` la iveal` viu, murmur` Charlotte. Dar m`
bucur c` a r`mas cu onoarea nep`tat`. Ar fi ap`rat pn` la
156 ELLIS PETERS
cap`t etica profesiunii, din moment ce [i-a g`sit sfr[itul
\mpotrivindu-se furturilor comise de Lesley [i Orrie. Ai crezut
mult timp c` eram complicea lui, nu-i a[a?
Iar dumneata ai crezut mult timp c` [i eu f`ceam parte
din band`, a[a e? replic` John, cu un zmbet larg.
{tiai prea multe despre toate astea, \i explic` Charlotte.
Cum voiai s` ghicesc de partea cui erai? Dar am ghicit imediat
c` venise[i aici cu un scop anume [i c` m` urm`rise[i pn` la
Somonul auriu nu datorit` farmecului meu, ci pentru felul
cum m` numeam!
Nu e tocmai adev`rat, replic` \ncet John. {i sunt foarte
sigur c` ai descoperit imediat ce sim]eam pentru tine.
Vorbeau calm, ]inndu-se de mn`, \n timp ce se l`sa
asfin]itul, lini[tit [i senin.
O clip`, m`rturisi Charlotte, doar o clip`, m-am \ntrebat
ce sentimente aveai pentru Lesley Paviour.
Nu i-am dat niciodat` nici cea mai mic` aten]ie, r`spunse
ferm John, pn` \n ziua cnd s-a gr`bit cam prea tare s`-mi
usuce sacoul, dup` surpare. |ncepea s` aib` b`nuieli,
probabil, [i din acel moment a luat problema \n mn` ca o
adev`rat` profesionist`. Fusesem destul de prost s` iau asupra
mea toate hrtiile, ceea ce n-ar fi trebuit s` fac nici \n ruptul
capului. Pe lng` pa[aport, mai aveam nota de plat` a
hotelului din Istanbul, diverse documente [i pn` [i copia
bro[ei care ap`ruse pe pia]a italian`, declan[ndu-mi
misiunea. N-avea cum s` nu-[i dea seama ce se \ntmpla, c`ci
ea \ns`[i o vnduse la Livorno. Atunci a \nceput s` ne
bombardeze cu invita]ii: Dar r`mne]i aici! V` rog, lua]i cina
cu noi!, [i a[a mai departe. Pe tine voia s` te ]in` sub
supraveghere [i s` [tie \n fiecare moment ce f`ceai; \n privin]a
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 157
mea, voia s` m` poat` lichida \n orice clip`. La \nceput, n-am
\n]eles. M-am mul]umit s` intru \n joc ca s` aflu unde dorea s`
ajung`. Se hot`rse s` m` trimit` pe lumea cealalt`. A jucat tot
acel teatru numai de ochii lui Stephen Paviour, pe care-l
manipula ca pe o marionet`. {tia c` avea s` intervin`
obligatoriu, pentru a m` ruga s` plec imediat, [i astfel, Orrie
[i cu ea, strnindu-mi curiozitatea, m` puteau atrage pn` \n
mijlocul ruinelor, ca s` se debaraseze de mine, f`r` ca nimeni
s` aib` nici cea mai mic` b`nuial`.
R`s`rise luna. Discul ei de argint se desena \n filigran pe
bolta \ntunecat` a cerului. La marginea }`rii Galilor, linia
alb`strie a colinelor se estompa dup` un v`l de cea]` sub]ire.
Valea nu-[i pierduse nimic din frumuse]ea ei, nici din puritate.
Abjec]ia, violen]a [i rapacitatea lui Lesley Paviour trecuser`
peste Aurae Phiala, f`r` a-i l`sa m`car o zgrietur`. Ora[ul
roman se obi[nuise de mult s` supravie]uiasc` tuturor
tragediilor prin care trecea.
M-am dus s`-l caut pe domnul Felse, la el acas`, smb`t`
diminea]a, declar` dintr-o dat` Charlotte, dup` care a lansat
acel balon de prob` \n leg`tur` cu unchiul Alan, f`cnd-o
astfel pe Lesley s` cread` c` g`sise o cale de sc`pare excelent`.
Atunci mi-a vorbit despre ancheta \ntreprins` de Scotland
Yard, f`r` a-mi spune care era rolul t`u, [i mi-a m`rturisit c` [i
ei ajunseser` s`-l b`nuiasc` pe unchiul meu. L-am \ntrebat
dac` [i el \l credea vinovat, [i mi-a r`spuns c` nu, ad`ugnd c`
universitarii de genul lui Alan Morris sunt rareori boga]i, dar
c` indiferent ct de mare ar fi dorin]a lor de a c[tiga bani, ea
nu rezist`, cnd fac asemenea descoperiri, tenta]iei mult mai
puternice a celebrit`]ii [i a admira]iei marelui public. I-am fost
recunosc`toare pentru acest r`spuns, c`ci trebuie s`
158 ELLIS PETERS
m`rturisesc c` [i eu \ncepusem s` am \ndoieli. |ncepnd din
acel moment, am avut o \ncredere deplin` \n el, f`r` \ndoial`
pentru c`-mi doream s` aib` dreptate.
|n]eleg. {i, cu acea ocazie, ai cunoscut-o pe so]ia lui!
relu` John, amintindu-[i cuvintele enigmatice ale lui Felse din
momentul cnd se desp`r]ise de ei la han. Ce-a vrut s` spun`,
adineaori? Ce anume n-a f`cut so]ia lui?
Porniser` \ncet pe drumul de \ntoarcere, ocolind s`p`tura
sinistr` \n p`mnt, dornici s` uite drama de la Aurae Phiala,
pentru a savura din plin fericirea de a fi vii [i \mpreun`.
{i atunci, amintindu-[i \ntrebarea lui John, Charlotte \i
strnse mna pu]in mai tare, r`spunznd simplu:
N-a dat \napoi, nici nu s-a uitat de dou` ori, cnd el a
\ntrebat-o dac` accepta s` fie so]ia unui inspector de poli]ie...
Sfr[it
ORA{UL DE AUR {I UMBR~ 159

S-ar putea să vă placă și