Este bine sa pedepsim copiii?

Autor: psychologies
Desi majoritatea parintilor evita sa aplice pedepse
copiilor, uneori, acestea apar ca necesare, ba mai
mult, dictate atat de gravitatea faptei, cat si de
dispozitia de moment a parintelui. Inlaturarea unui
comportament nepotrivit inseamna vindecarea si
rezolvarea cauzei lui si, indiferent de fapta celui mic,
el trebuie educat, nu disciplinat cu forta.

Un copil, de cele mai multe ori, ascunde in comportamentul care ne deranjeaza o nevoie
nesatisfacuta. Aceasta poate insemna o nevoie mai mare de atentie, de grija, de timp
acordat lui sau un mecanism de adaptare la situatia pe care nu o intelege, sau pe care nu
stie sa o rezolve.
Spre exemplu, daca mama nu-i da voie, dar tata ii da voie, comportamentul incoerent al
parintilor va dezvolta abilitatea copilului de a se alia raspunsului favorabil actiunii pe
care si-o doreste. n consecinta, mama se supara si deseori copilul este pedepsit.
!aca insa ne gandim bine, cel mic nu va intelege cu ce a gresit, ba mai mult, e ca si cum
i-am spune sa se supuna cerintelor mamei, intrucat tata nu are un cuvant de spus.
Comunicarea intre parinti si consensul acestora asupra regulilor si programului pe
care trebuie sa le urmeze copilul sunt esentiale pentru cresterea lui armonioasa.
!in punctul de vedere al tendintei de a corecta comportamentul copilului, parintele isi
asuma de multe ori drepturi peste orice statut: de protector, de educator, de ingrijitor si
fiinta care i-a dat viata.
Cel mic poate gresi, poate fi neascultator sau neastamparat, poate iesi din cuvantul
parintilor si poate da semne de rebeliune, dar adultul este cel care trebuie sa filtreze
aceste comportamente si sa le dea raspunsul cuvenit, in functie de insemnatatea lor.
"e-ai gandit ce anume il determina pe copil sa faca un anumit lucru sau ai actionat
instinctiv, ca raspuns la comportamentul vizibil# $are am uitat ca trebuie sa tratam cauza,
nu efectele#

Palma nu rezolva
%a propun un scenariu: sunteti la munca si un coleg face altfel decat i-ati spus sau chiar l-
ati rugat. Sigur, poate ca acest lucru va afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica,
dar va veti duce la el sa ii dati o palma# &oate ca, in cel mai rau caz, va veti imagina ca o
faceti.
!ar normele sociale, educatia si respectul fata de o alta fiinta va vor determina sa
abordati altfel situatia: cu diplomatie sau cu o cearta, daca fapta e mai grava, dar cautand
un mod de rezolvare sau un raspuns. !in pacate, daca un parinte isi imagineaza ca a da
viata unui copil ii da si anumite drepturi asupra libertatii, identitatii sau eistentei
lui ca fiinta aparte de parinti, se inseala.
'u avem drepturi ca parinti, pe cat avem responsabilitati. ar scuzele ca suntem stresati,
obositi sau nervosi sunt cautate doar pentru a diminua sentimentul de vina cu care ne
confruntam.
&ractic, evitam sa aflam care este problema reala cu noi si, prin urmare, cu atat mai putin
timp si energie vom aloca gasirii motivului real din spatele comportamentului celui mic.
'u a spus nimeni ca (meseria) de parinte este usoara, dar ne-o asumam din momentul in
care ne gandim ce frumos ar fi sa avem copii.
Alexandrina Anghel, profesor si psiholog, afirma ca (pedeapsa are un rol coercitiv in
educarea copilului, insa rolul pedepsei este definit de parintele care, de cele mai multe
ori, apeleaza la pedeapsa in lipsa altor metode si instrumente de relationare cu copilul,
aceasta fiindu-i cea mai la indemana).
Prin pedepsire, reusim de cele mai multe ori sa insuflam teama ori sa producem
suferinta celui mic. n niciun caz aceasta nu il va invata de ce un anumit comportament
nu trebuie repetat si nici cu ce anume a gresit. *xplicarea acestora si perseverarea pana la
obtinerea unei intelegeri din partea celui mic sunt lucruri mai dificile, dar cele care dau
rezultate pe termen lung.

Comportament indezirabil
!e multe ori, pedeapsa, daca apelam la ea, poate sa amplifice un comportament pe care
nu il dorim. (&edeapsa in educarea copilului poate stopa pe moment un comportament
nepotrivit, dar pe termen lung conduce la mentinerea lui, deoarece copilul nu
constientizeaza, iar pedeapsa, de cele mai multe ori, naste sentimente de vinovatie
puternice, care, mai tarziu, se transforma in comportamente rebele.
n ceea ce priveste comportamentele rebele, acestea sunt dificil de definit, pentru ca ele
depind in mare masura de valorile familiei in care creste copilul. !e exemplu, un copil
care creste intr-o familie de fumatori si care in adolescenta se apuca de fumat, nu va fi
perceput de catre parinti ca avand un comportament rebel, situatia fiind diferita in cazul
unei familii de nefumatori.
Parintii, prin puterea eemplului, definesc limitele comportamentelor rebele si, de
obicei, ceea ce iese din normele familiei este definit drept o conduita sau o atitudine
devianta.
&ractic, parintii, atunci cand se confrunta cu nesupunere fata de normele si regulile
familiale, identifica anumite comportamente rebele in cazul copiilor. +hiar si atunci cand
avem de-a face cu comportamente de nesupunere, pedeapsa nu este o solutie, pentru ca,
de cele mai multe ori, ajungem din nou la atacul la persoana, ceea ce determina, in cazul
copiilor, perceptia ca sunt respinsi, ca nu sunt acceptati, ei devenind aniosi, timizi si
traind intr!o frica edemica, ce le distruge creativitatea si intervine negativ in
procesul de maturizare, amanand sau anuland formarea unei identitati de sine
sanatoase), ne mai spune psihologul Alexandrina Anghel.

Cum evitam pedeapsa?
'evoia de pedeapsa sau pornirea de a face acest lucru apare odata cu comportamentul
evident al celui mic. $r, daca a ajuns sa se manifeste intr-un fel care se abate de la
regulile familiei ori de la asteptarile noastre, inseamna ca undeva trebuie sa intervenim.
&oate nu a inteles, poate ca are o nevoie pe care nu am identificat-o, poate nu i-am
acordat suficienta atentie.
,ineinteles ca nu exista copii perfecti si nici parinti perfecti, dar invatam unii de la
ceilalti pentru a crea o armonie pe care cu totii ne-o dorim. Pentru a evita anumite
comportamente, trebuie sa petrecem mai mult timp cu cel mic pentru a le fia pe
cele dezirabile, recompensand copilul pentru faptele si conduitele apreciate, explicandu-i
pe intelesul lui atunci cand ii solicitam ceva.
Alexandrina Anghel ne spune ca (pedeapsa nu este, in realitate, o solutie adecvata in
educarea copilului, mai ales ca tendinta parintilor este de a pedepsi copilul si nu de a
sanctiona comportamentul acestuia. !e cele mai multe ori, parintii nu fac diferenta intre
persoana -in cazul de fata, copilul. si comportament, pedeapsa devenind un atac la
persoana.
*ducarea copilului trebuie sa se bazeze pe comunicare prin: explicatii, constientizare, pu-
terea exemplului. ar parintele trebuie sa aiba grija sa dea acelasi mesaj atat verbal, cat si
nonverbal, atat prin explicatii, cat si prin propriul comportament. /esajele duble sau cele
contradictorii nu fac decat sa provoace confuzie copilului si sa-i intareasca atitudinea
negativa.
Intotdeauna parintele va trebui sa!si adapteze limbajul, eplicatiile si mesajele la
nivelul de intelegere a copilului. !egeaba ii explicam unui copil de cinci ani ca 0nu este
voie sa loveasca un alt copil1 pentru ca 0moral nu este adecvat1, cand el nu intelege
decat explicatiile de tip cauza-efect, de tipul 0nu trebuie sa loveasca alt copil pentru ca il
doare si pentru ca se supara1).