EUTANASIA

Cuvntul eutanasie provine din limba greac euthanasia astfel, eu nseamn bun i
thanatos- moarte: moarte buna, moarte frumoas, moarte usoar; termen care a evoluat, n
prezent semnificnd actul de
a suprima viaa altei persone, la cererea acesteia, n scopul minimalizrii suferinelor.
Care este diferenta dintre eutanasie si sinucidere asistata?
Cei doi termeni pot fi deosebiti privind la persoana care indeplineste actul final, actul fara de care
nu ar surveni moartea. Astfel, daca moartea este indusa de alta persoana decat pacientul, avem
de-a face cu eutanasia. Pe de alta parte, daca persoana care urmeaza sa moara isi
administreaza de exemplu o doza letala de medicamente, prescrise de doctor in acest scop,
vorbim despre sinucidere asistata.
Dupa modul si mijloacele de realizare:
a) ACTIVA - presupune actiunea directa
b) PASIVA - inactiune sau omisiune - nu se refera insa la recunoasterea imposibilitatii de a mai
face ceva pentru imbunatatirea starii bolnavului, mai ales in cazurile clare de moarte cerebrala
In functie de acordul bolnavului:
a) VOLUNTARA - pacientul, in depline facultati mentale, ia hotararea de a i se curma viata
CONDITII:
- exista un agent al actului eutanasic si un pacient (beneficiar) al acestuia
- actul este intentionat si in cunostiinta de cauza asupra consecintelor sale
- agentul actioneaza in vederea apararii interesului si spre binele pacientului
- moartea survine in urma cererii sau consimtamantului explicit al pacien tului, cu conditia ca
acesta sa fie in deplinatatea facultatilor mintale
b) NONVOLUNTARA - pacientul nu mai poate lua o hotarare (din cauza unei boli sau a unui
accident)
- pacientul se afla in coma profunda (a nu se confunda cu moartea cerebrala instalata)
c) INVOLUNTARA - in cazul condamnatilor la moarte

n funcie de scopul urmrit

- eutanasia direct poate fi :- omor din mil -dac moartea este provocat pentru a scuti bolnavii
dedureri sau de o deformare fzic, sau dintr-un alt motiv care trimite la compasiune
- eugenesic, economic, social, etc - dac moartea este privit ca i mijloc de a elibera familia
sau societatea de suportarea aa numitelor viei fr
valoaresau pentru a purifica rasa (privete unele clase, grupuri sau etniiconsiderate inferioare i
nocive pentru ceilali indivizi).

Eutanasia pura, in sens restrans si in sens larg

Toate cazurile aplicarii eutanasiei pot fi incadrate in trei grupe :
Eutanasia pura, prin care se intelege transpunerea in stare de insensibilitate a unui individ, aflat
in fata mortii, administrandu-i narcotice, substante soporifice si altele fara intentia uciderii
nemijlocite, dar cu probabilitate destul de accentuata sa produca efect mortal. In cazuri de
acestea ar fi vorba mai mult de o usurare pentru clipa mortii sigure.
Eutanasia in sens restrans, prin care se intelege administrarea unei substante provocatoare de
moarte celor grav bolnavi si anume la cerere proprie. Aici ar fi vorba de un ajutor dat pentru a
putea muri mai repede.
Eutanasia in sens larg, prin care se intelege inlaturarea in forma nedureroasa a acelora pentru
care viata proprie n-ar mai avea nici un sens si valoare si care, in plus, ar fi numai o sarcina
pentru cei din jurul lor, de pilda, alienatii, cretinii, schiopii suta la suta si cei care prezinta o
primejdie pentru vigoarea unui neam.
Eutanasia se distinge in : eutanasia activa sau directa si eutanasia pasiva sau indirecta.
Prin notiunea de eutanasie activa intelegem interventia activa in procesul mortii cu intentia sa
provocam mai repede moartea muribundului, adica celui suferind grav, care cu absoluta
convingere a intrat in procesul mortii, fara cea mai mica perspectiva de insanatosire. Deci este
vorba de o moarte timpurie, acceptata de buna voie de catre om, care se afla in procesul mortii,
cu ajutorul cunostintelor si metodelor medicale.
Prin eutanasia pasiva intelegem intreruperea de buna voie sau nefolosirea unei actiuni
terapeutice, a carei aplicare ar avea ca urmare prelungirea vietii bolnavului, care este irevocabil
condamnat. Prin intreruperea sau nepracticarea unei actiuni terapeutice, in aceste cazuri, boala
fatala este lasata sa avanseze, fara sa i se aplice vreun impediment.
Argumente in favoarea eutanasiei si sinuciderii asistate

Este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in stadiu terminal
si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o moarte buna este descrisa ca trecerea in
nefiinta intr-un mediu placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai adormi. Cicero spunea
ca o moarte buna este modalitatea ideala de a respecta legea naturii, parasind lumea in
liniste si demnitate.
Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul al XVIIIlea, filozoful scotian David Hume sustinea in eseul sau Despre sinucidere ca, intr-o
societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga modul in care vor sa moara.
Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat prin obligatia de a nu face rau
altei persoane.

Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala de viata (de exemplu
prin conectarea la aparate), nu este morala;

Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari diferente intre

modurile in care fiecare vede conceptul de a trai si a muri in demnitate. Cele mai
comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o povara pentru

ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene, petrecerea ultimei perioade
a vietii intr-un spital sau camin,

Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad apropiatii
asteptand o moarte lenta si dureroasa;

S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili;

eutanasia si sinuciderea asistata se practica oricum in camine si spitale, iar medicii,

membrii familiei sau apropiatii care accepta sa faca asta pot fi acuzati de crima.

Argumentele impotriva sinuciderii asistate si eutanasiei se bazeaza, de obicei, pe

principiile etice si religioase cu privire la sacralitatea vietii. De asemenea, sunt voci care
sustin ca legalizarea eutanasiei ar putea grabi moartea unor persoane, impotriva vointei
lor.

Sacralitatea vietii. Acest argument se bazeaza pe valorile religioase care considera viata
sacra si inviolabila. Conform acestui principiu, nici o persoana nu are dreptul de a lua
viata altcuiva.

Diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui punct de
vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii sai sunt de parere ca in conditiile
evolutiei rapide a societatii moderne, a tehnologiei si tehnicilor medicale, eutanasia ar lua
dreptul unor persoane bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente si implicit de o
viata mai buna.

Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave ar face din aceasta practica o rutina,
folosita pe scara larga.

Chiar daca cineva isi doreste sa fie eutanasiat, aceasta dorinta ar putea fi rezultatul
depresiei sau a interpretarii eronate a diagnosticului.

Eutanasia ar submina finantarea sectorului geriatric si furnizarea de asistenta

corespunzatoare pentru persoanele varstnice.

Ar submina de asemenea activitatile de cercetare in aceasta zona.

Ar compromite in mod grav relatiile dintre persoanele in varsta, sau dependente de

asistenta, si rudele lor, care ar putea sa le preseze sa nu devina o povara.

Ar compromite relatia de incredere dintre medic si pacient.

Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate care raman
in viata; o astfel de decizie ar afecta in special copiii din viata bolnavului.

Inca nu s-a stabilit daca eutanasierea ar trebui sa fie permisa sau nu in cazul bolnavilor in stadiu
terminal, al bolnavilor psihic sau al suferinzilor de alte afectiuni grave. Eutanasierea este
considerata a fi ucidere din mila si o alegere pentru cei care doresc sa-si puna capat suferintei lor
si a celor apropiati. Cand vine vorba de argumente pro, primul este acela de a ajuta pe cineva sa
scape de durerea si chinurile insuportabile.

Fiecare persoana ar trebui sa fie responsabila pentru propria viata si sa aiba libertatea de a
decide daca uciderea din mila este cea mai buna optiune in acel moment. Fiecare pacient are
dreptul sa aiba o parere personala despre valoarea vietii si a mortii. Chiar daca nu este legala,
eutanasierea pasiva se face peste tot in lume, deoarece unii oameni nu vad un alt mod de a face
fata problemei lor medicale. Stiind ca boala este in faza terminala si nu este
curabila, eutanasierea ar reduce costurile de ingrijire medicala pe care trebuie sa le suporte
familia.
Pe de alta parte, eutanasierea este uciderea unei fiinte vii, ceea ce este gresit din punct de
vedere moral si strict interzis prin lege. Oficialii sunt, de asemenea ingrijorati de faptul ca
eutanasierea ar putea fi folosita in mod abuziv pentru crima penala si intentionata. Altii isi fac griji
pentru bolnavii care ar putea fi omorati si care s-ar putea vindeca dupa o anumita perioada in
cazul in care continua cu tratamentul. De asemenea, este discutabil daca familia ar trebui sa ia
aceasta decizie pentru un pacient care sufera de daune mentale intratabile.
Eutanasierea nu ar trebui sa fie luata in considerare doar pentru ca cineva nu are resurse
financiare pentru tratament medical si crede ca moartea ar fi sfarsitul problemelor pentru intreaga
familie. O alta intrebare este daca uciderea din mila ar trebui sa fie doar alegerea pacientului sau
ar trebuie sa ia parte la aceasta decizie si familia? Inainte de a lua o decizie de genul acesta,
treceti prin toate argumentele pro si contra eutanasierii
Argumente pro eutanasie:
- ofer o modalitate pentru a calma durerea extrem
- ofer o modalitate de uurare atunci cnd calitatea unei persoane de via este sczut
- elibereaz fonduri medicale pentru a ajuta ali oameni
Este un alt caz de libertate de alegere
Argumentele mpotriva eutanasiei:
- eutanasia depreciaz viata umana
- eutanasia poate deveni un mijloc de izolare a costurilor de ngrijire a sntii
- Medicii i alte persoane de ngrijire medical nu ar trebui s se implice n mod direct in
proceduri cauzatoare de moarte - juramantul lui Hipocrat
Exist o pant "alunecoasa" ca efect al faptului legiferarea este facuta initial numai pentru
bolnavii terminali i mai trziu legile sunt modificate pentru a permite si altor persoane aceasta
procedura sau ca aceasta sa fie facuta si non-voluntar.
Eutanasia incalca Drepturile omului
In articolul 3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se spune ca orice fiinta umana are
dreptul la viata. Iar in Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
este accentuat faptul ca moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat. (artic. 2.1).
Eutanasia a fost legiferata in anul 1906. in stastul Ohio, SUA. Ulterior a fost practicata in
Germania, unde Hitler a ordonat sa fie omorati copii nou-nascuti cu neajunsuri fizice, bolnavii
incurabili si invalizii. Conform cercetarilor facute pe baza documentelor procesului de la
Nurenberg, intre anii 1939-1941, au fost eliminate peste 70 de mii de vieti, considerate existente
fara valoare vitala. Pentru unele state eutanasia a devenit ceva normal in decursul anilor, si
foarte multe persoane a decurs la aceasta metoda, in ciuda eforturilor Bisericii Ortodoxe de a se
opune acestei practici.
Numai in anul 1995, in Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedati, iar in 1998 au fost
inregistrate 2565 de decese folosind aceeasi metoda. Acest lucru se intampla deoarece Olanda
este prima tara din lume in care eutanasia a fost legalizata.

Legalizarea eutanasiei in Olanda

In aprilie 2001, in cadrul Uniunii Europene, Olanda a legalizat eutanasia pe motive de
compasiune. Drept conditii ale practicarii eutanasiei au fost stabilite urmatoarele:

Existenta unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile.

Aducerea la cunostinta pacientului a tuturor solutiilor alternative.

Formularea unei a doua opinii de catre specialisti.

Cererea eutanasiei de catre pacientul insusi, in deplinatatea facultatilor sale.

Interzicerea faptului ca propunerea sa vina din partea medicilor curanti.

Exemplul Olandei a fost urmat la numai un an de Belgia, iar in momentul de fata din ce in ce mai
multe state se pregatesc sa recunoasca eutanasia drept o practica legala.
In marea majoritate a tarilor lumii, eutanasia este interzisa. De exemplu, in SUA, numai in statul
Oregon este permisa, in Franta se face o distinctie intre doua feluri de eutanasie si anume
activa, cand moartea survine conform interventiei medicilor, considerat omor premeditat, si pasiva
prin abtinerea terapeutica de la tratament, in alte cuvinte, neacordarea asistentei medicale. In
Suedia doar in cazuri exceptionale, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele care
mentin bolnavul inca in viata. In Marea Britanie eutanasia este interzisa in momentul de fata.
Doar anii 1993 si 1994 sunt considerati o exceptie, cand medicii aveau dreptul sa deconecteze
de la aparate doar pacientii incurabili.
In statele in care eutanasie se practica, rolul medicilor este foarte important , deoarece ei
hotarasc sau nu soarta bolnavului. Ei sunt datori sa se convinga ca bolnavul are dureri
insuportabile, nu mai are nici o sansa de supravietuire si ca doreste sa moara. Insa aceasta
hotarare, se ia numai dupa ce un al doilea medic este de aceeasi parere.
Insa numai dupa varsta de 16 ani, se poate hotara eutanasia in cazul unui copil, deoarece
aceasta este considerata varsta, la care un copil este capabil sa inteleaga consecintele asumarii
unui astfel de act.
A trebuit sa asteptam nazismul pentru a vedea eutanasia pusa in practica intr-o maniera
organizata. E primul program politic de eliminare a unor vieti considerate lipsite de valoare vitala.
Motivele au fost de ordin utilitarist, rasist; trebuiau suprimate gurile inutile si trebuia redresata
economia germana afectata de razboi. Potrivit documentelor tribunalului de la Nuremberg, intre
1939 si 1941, nazistii ar fi eliminat 70.000 de vieti omenesti
Istoric
De cand se practica eutanasia?
Popoarele nomade isi abandonau batranii si bolnavii, care deveneau o povara in permanentele
lor deplasari. De regula, ranitilor in razboaie li se dadea lovitura de gratie. Uneori, cei incercuiti,
pentru a nu cadea vii in mainile dusmanilor, se omorau reciproc.
Asa au pierit cei aproximativ o mie de evrei asediati de romani la Masada.

Practici asemanatoare gasim la popoarele primitive. La Battakii din Sumatra, tatal ajuns la
batranete ii invita pe copiii sai sa-i manance carnea. Apoi se urca intr-un copac se lasa sa cada
jos ca un fruct copt, dupa care cei din familie il omorau si il mancau. Se practica uciderea
batranilor la unele triburi din Aracan (India), din Siamul inferior, la triburile Cachibas si Tupi din
Brazilia, in Europa la stravechea populatie slava Wendi, iar la inceputul secolului nostru o
practica in Rusia asa-numita secta a strangulatorilor.
Se stie ca in Sparta copiii handicapati erau expusi si lasati sa moara, lucru aprobat de Aristotel,
pentru motive de utilitate publica (Politica VII). Platon extindea aceasta practica la batranii grav
bolnavi (Republica 460).
Epicur rezuma astfel curentul general de gandire al grecilor antici: Noi suntem stapanii durerilor,
stapani in a le suporta, daca ele sunt suportabile, iar in caz contrar, stapani in a parasi viata cu
suflet linistit, asa cum parasim teatrul daca nu ne place.
La Roma, practica de a expune nou-nascutii cu malformatii a continuat pana la imparatul Vallens
(secolul al IV-lea). Stim cat de mult pretuiau vechii romani sinuciderea, aceasta fiind considerata
o moarte demna care permitea sa scapi de razbunarea dusmanilor sau de vreo alta umilire.
Tacitus descrie in termeni elogiosi sinuciderea lui Petronius (Annales XVI, 18-19). Valerius
Maximus e fericit sa faca cunoscut ca Senatul din Marsilia pastra otrava de stat. Silius Italicus,
care avea el insusi sa se sinucida, ii elogiaza pe altii care sunt gata sa grabeasca moartea
batranilor, a ranitilor in razboi si a bolnavilor. La Roma, unde erau exaltate forta, tineretea,
frumusetea, vigoarea fizica, domnea repugnanta absoluta fata de batranete si de boala. Stoicii se
mandreau cu sinuciderea marilor lor reprezentanti: Seneca, Epictet, Pliniu cel Tanar.
Scria Seneca: Daca batranetea va ajunge sa-mi zdruncine judecata, daca ea nu imi va lasa viata
adevarata, ci doar existenta, voi iesi afara din aceasta locuinta ruinata si aducatoare de ruina.
Dar nu toti aprobau acest punct de vedere.
Pitagora si mai ales Hippocrate s-au impotrivit eutanasiei.
Hippocrate a inclus in faimosul sau juramant aceasta fraza: Nu ma voi lasa determinat de
cuvantul nimanui in a procura o otrava sau in a-mi da consimtamantul la asa ceva.
Cicero scria in Visul lui Cicero: Tu, Publius si toate persoanele drepte, voi trebuie sa va pastrati
viata si nu trebuie sa dispuneti de ea fara a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca sa nu dati
dovada ca v-ati sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a incredintat-o.
Metoda eutanasiei se practica si de stat pentru diferite scopuri, asa cum este eutanasia sociala
sau eugenica si in cazul condamnarii la moarte a unor detinuti. Valerius Maxim istoriseste ca in
Masalia a existat un loc unde se pastra o bautura otravitoare pusa la dispozitia acelora care isi
motivau, in fata batranilor orasului, dorinta de a muri linistiti, deoarece se considerau foarte tristi
in aceasta viata.
In epoca romana, practicau eutanasia mai ales filosofii stoici, prin sinucidere, sustinand dreptul
fiecarui individ sa aiba o moarte usoara. Astfel, Zenon s-a sugrumat, Cleante, Caton, Seneca si
alti stoici s-au sinucis. Seeley observa la romani ca uciderea copiilor practicata de un prieten al
familiei a fost considerata o masura de economie inteleapta.
Evul Mediu

In Evul mediu, eutanasia a fost considerata un pacat grav si sinuciderea era pedepsita ; dar cei
care au fost turbati au fost sugrumati, ca sa-i elibereze din agonia infricosatoare in care se aflau.
Ideea eutanasiei, din motive umanitare, a fost impusa chiar din antichitate de Epictet, Seneca,
Plinius cel Tanar si altii.
In vremuri mai noi, a gasit sustinatori infocati pe cei doi ganditori insemnati : Thomas Morus si
Francis Bacon.
Primul este englezul filozof, politician si sociolog Thomas Morus (1478-1535), care, in romanul
sau sociologic Utopia, se declara in favoarea eutanasiei, spunand ca este logic si necesar sa
ajutam pe cei suferinzi de boli incurabile, punandu-si singuri capat vietii sau cu ajutorul altora,
plecand din viata cu suferinte mai suportabile.
Dupa cativa ani aceasta idee a fost sustinuta si de filozoful si politicianul englez Francis Bacon
(1561-1625), care este primul sustinator ca medicii au obligatia sa foloseasca stiinta lor astfel
incat cei muribunzi sa iasa din viata cat mai usor posibil si fara dureri. Bacon, in special, foloseste
termenul de eutanasia exterioara cand este vorba de activitatile medicului, care privesc o
moarte usoara, iar termenul de eutanasia interioara, cand este vorba sa caracterizeze
pregatirea psihica a muribundului pentru infruntarea mortii.
Astfel, Bacon este considerat cel care a folosit pentru prima data cuvantul eutanasie cu sensul
de uciderea celui care este suferind.
Francisc Bacon (1561-1626) in cartea sa Novum Organum, introduce in limbajul modern
cuvantul eutanasie. Nu incape indoiala ca la Bacon, eutanasie nu inseamna uciderea
muribundului, ci administrarea de paliative pentru ca muribundul sa poata parasi calm si linistit
aceasta viata.
Sfantul Tomas Morus (1478-1535) in care unii vor sa-l vada pe cel dintai sustinator al eutanasiei
in timpurile moderne, in romanul sau filosofic, Utopia, dedica o pagina descrierii imaginarilor
locuitori ai Insulei Utopia care practica uciderea bolnavilor incurabili, sfasiati de dureri cumplite.
Un asemenea comportament e calificat ca fiind un act de intelepciune, mai mult un act religios
si sfant.
Desigur ca aceasta afirmatie, avand in vedere genul literar in care este scrisa cartea, trebuie
luata ca o utopie, nu ca o realitate. Un sfant si un martir care si-a dat viata pentru credinta
Bisericii nu ar fi putut sustine o invatatura condamnata de Biserica
Primele mentionari ale eutanasiei umane au aparut in Antichitate, Platon ( "Opere complete" - vol
IV -Republica, Ed. Garnier Presses, 1936, pag. 111 ) afirmand ca "cei al caror corp este rau
constituit, precum si cei care au inima perversa sau incorigibila prin natura, vor fi lasati sa moara".
In 1623, in lucrarea Instauratio Magna, Fracis Bacon mentiona ca medicina are si scopul de a
atenua durerile si suferintele bolnavului, respectiv, sa procure bolnavului, cand nu mai exista nici
o speranta, o moarte dulce si linistita.
Primele incercari de clarificare a problemei eutanasiei umane au aparut insa in anii '80, cand in
mai multe tari ( Elvetia, Grecia, Danemarca, Islanda, Finlanda, Austria, Germania si Olanda ) s-a
admis ca omorul savarsit la cerere nu exonereaza de raspundere persoana care l-a savarsit, dar
confera acesteia circumstante atenuante.
n 1995, odat cu trecerea "Actului drepturilor bolnavilor terminali (ROTI)" teritoriul de nord al
Australiei a devenit primul din lume care a legalizat atat eutanasia cat si sinuciderea asistata - nu
neaparat de catre un medic, ci de catre un computer. Legea a intrat n vigoare n iulie 1996.

Acesta a fost abrogat, pe 25 martie, 1997. Australian Medical Association s-au

opus acestei legislaii n timp ce era n vigoare i continu s se opun att eutanasie i
sinuciderii asistate. Pe parcursul celor opt luni in care legea a fost in vigoare, patru pacienti au
beneficiat de eutanasie/sinucidere asistata.
n SUA eutanasia este interzis n toate statele, cu excepia statului Oregon, unde ea este
permis doar n cazul persoanelor grav bolnave, care se afl pe patul de moarte. n practic
legea nu a fost aplicat nici odat
n Frana Codul Penal distinge dou feluri de eutanasie - activ, cnd moartea survine n urma
interveniei medicilor, fiind considerat ca omor premeditat; i pasiv, adic "abinerea terapeutic
de la tratament", fapt calificat drept neacordarea asistenei medicale.
n Suedia ajutorul la suicid nu se pedepsete dup lege. n cazuri excepionale medicii au dreptul
s deconecteze aparatele pentru ntreinerea funciilor vitale.
n Marea Britanie eutanasia este interzis, dar n anii 1993 i 1994 medicii aveau dreptul s
ntrerup susinerea artificial a vieii pacienilor incurabili. Ultimele informatii arata insa ca in
curand un proiect pro-eutanasiei va fi supus dezbaterii parlamentarilor englezi.
In Danemarca sinuciderea asistata este definita in sectiunea 240 a codului penal ca fiind
asistarea unei persoane in comiterea suicidului, iar in sectiunea 239 a codului penal danez este
incriminata moartea asis tata care presupune uciderea unei persoane la cererea sa. In
schimb, se pemite oricarui pacient cu o boala incurabila sa decida cand vrea sa nu mai
primeasca un tratament vital. La fel si in Franta.
In Norvegia, art. 236 al codului penal interzice oricarei persoane sa asiste pe cel care doreste sa
isi ia viata, insa art. 235 prevede o circumstanta ate nuanta, in sensul ca pentru fapta anterior
mentionata, pedeapsa poate fi redusa sau poate imbraca o forma mai usoara, daca autorul faptei
a actionat motivat de compasiunea fata de un bolnav in faza terminala. Oprirea tratamentului e
permisa la cererea pacientului sau a familiei sale daca pacientul nu poate comunica.
In Germania, legea tolereaza asa numita eutanasie pasiva. The Federal Medical Association
(Asociatia Federala Medicala) a publicat un ghid intitulat "Principles of the Federal medical
Association on medical accompanied dying" (Principiile Asociatiei Federale Medicale privind
moartea asis tata), in care exista indicatii conform carora masurile de prelungire a vietii pot fi
omise sau intrerupte, in concordanta cu vointa pacientului, daca aceste masuri doar intarzie
moartea si evolutia bolii nu mai poate fi stopata.
In Spania nu se aplica pedepsa cu inchisoarea daca pacientul a cerut in mod precis si repetat sa i
se permita sa moara, sau daca sufera de o boala incurabila ori implicand dureri intolerabile.
Dezbaterea se intensifica si in Italia, tara catolica prin excelenta - la finele lui 2003, ministrul
sanatatii a vorbit de posibilitatea de a li se permite oamenilor sa faca un testament in care sa
poata spune ca se opun luarii unor masuri extreme pentru a-i tine in viata. Momentan Codul
profesional al medicilor din Italia interzice expres eutanasia in art. 36, in sensul ca un medic, chiar
si la cererea pacientului, nu poate practica sau facilita tratamente apte sa cauzeze moartea
pacientului.
In Portugalia un consiliu de etica si-a exprimat recent aprobarea pentru oprirea tratamentului unui
pacient intr-o stare vegetativa persistenta, pacient care sa isi fi exprimat anterior dorinta de a nu
mai beneficia de o astfel de ingrijire. Totusi, in prezent art. 134 din Codul penal incrimineaza
uciderea la cerere a unui pacient, iar art. 133 - eutanasia din compasiune.

Punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Romane

"Viata omeneasca (atat in sens crestin si duhovnicesc, cat si in sens biologic) este un dar al lui
Dumnezeu. Pentru ca ea vine de la Dumnezeu, stapanul ei absolut este Dumnezeu insusi. Viata
umana este o realitate irepetabila, de aceea ea trebuie aparata si ingrijita in orice moment s-ar
gasi purtatorul acesteia. Fiind creata de Dumnezeu, viata umana este intrinsec buna si merita ca
totdeauna sa fie respectata si aparata, fie ca se va manifesta in mod plenar, fie ca va exista cu
deficiente datorita unor cauze cunoscute sau necunoscute. Ca fiinte create, din punct de vedere
biologic, prin vrerea lui Dumnezeu, intram in si iesim din istorie. Acesta este un drept al
persoanei umane, persoana care nu se epuizeaza insa intre intrarea si iesirea ei in/din istorie.
De-a lungul timpului, omul a avut o atitudine variabila fata de propria-i viata. La fel si atitudinea
societatii fata de viata membrilor ei a fost variabila. In Sparta antica, spre exemplu, copiii
handicapati erau lasati sa moara, lucru aprobat chiar de filosoful Platon (Republica III, 906). De
altfel, filosofia greaca a fost favorabila sinuciderii si suprimarii celor care deveneau povara pentru
altii. Cucerind Grecia, romanii au preluat moravurile grecilor, inclusiv pe cele referitoare la modul
parasirii lumii acesteia. Prin urmare, in Imperiul Roman a existat practica de a lasa sa moara
nounascutii cu malformatii. Acest obicei s-a continuat pana in cea de-a doua jumatate a secolului
al IV-lea, cand - sub influenta crestina - imparatul Valens avea sa-l interzica. Se stie, deopotriva,
ca in Roma antica sinuciderea era considerata o moarte onorabila. Crestinismul, cu viziunea sa
privind, pe de o parte viata si sensul acesteia, iar pe de alta parte originea suferintei si a rostului
acesteia (ingaduit de Dumnezeu), a adus modificari radicale in ceea ce priveste respectul fata de
viata omeneasca. Viata in trup este viata a persoanei, iar de viata persoanei umane nimeni nu
poate dispune dupa bunul sau plac; persoana chiar in suferinta, are o valoare inestimabila. Iar,
suferinta, cand nu este consecinta imediata sau indepartata a unor pacate, este o realitate
ingaduita de Dumnezeu, stiut fiind ca suferinta aduce rabdare si rabdarea incercare, iar
incercarea, nadejde" ( Rom. 5, 3-4). De aceea Dumnezeu a poruncit: Sa nu ucizi!" ( Exod. 20,
13). Persoana nu se epuizeaza in viata sa biologica, nici nu se realizeaza exclusiv in conditia sa
pamanteasca, iar viata in sensul biologic al cuvantului, este conditia fundamentala in vederea
pregatirii persoanei umane pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Crestinismul respinge orice actiune sau omisiune prin care s-ar incerca ridicarea vietii cuiva si
orice modalitate prin care cineva ar incerca sa-si ridice viata. Societatea general -umana
evalueaza insa, fara a tine cont totdeauna de valorile crestine promovate de Biserica. Asa se
explica faptul ca, alaturi de punctul de vedere crestin cu privire la respectul fata de viata si de
purtatorul acesteia, au existat si s-au dezvoltat si alte atitudini fata de viata umana, incat a aparut
o adevarata cultura a mortii.
In secolul al XVI -lea Thomas Morus ( 1478 - 1535) a vorbit de practica uciderii bolnavilor in
imaginara sa insula (Utopia), practica pe care el o socotea ( in cartea cu acelasi nume) drept act
de intelepciune, religios si sfant". Mai tarziu, un alt englez, Francis Bacon ( 1561 -1626) a creat
termenul de euthanasie ( - ) intelegand prin acest termen modul de a muri mai usor,
moartea buna. Daca, initial, prin moarte buna" se intelegea moartea primita cu seninatate,
datorita
Medicina
n toate Codurile Deontologige Medicale din istorie, se indic faptul cmenirea medicului este de
a vindeca i de a alina, i nicidecum de a provocaintenionat moartea pacientului.Jurmntul lui
Hypocrates (anul 460 a.C.) spune: i nu voi da nici osubstan mortal nimnui, chiar dac mi-ar
cere-o, nici nu o voi sugera. Mareacontribuie a lui Hypocrates, care a ghidat profesia medical
timp de doumilenii, a fost aceea de a separa funcia de a trata, de a vindeca a medicului
defuncia de a omor. Cu avortul, i poate cu eutanasia, medicii ii vor indeplinidin nou i funcia
de clu.

Biologia
O alt tiin, biologia de data aceasta, ii aduce contribuia n acestdomeniu. Biologia ne asigur
c viaa uman ncepe cu fertilizarea ovulului i cmoartea se produce cnd se oprete
activitatea bioelectric a creierului, faptrelevat de encefalogram. Astfel, n scopul determinrii
obligaiei morale aortotanasiei, este necesar sa difereniem moartea clinic, care este
adevratamoarte, de moartea biologic, care poate avea loc ulterior, mai ncolo de
limitelenaturale, meninndu-se, artificial, o via neviabil prin aa-numitul procedeude
reanimare a funciilor vitale, cea respiratorie i cea cardiac, aceasta n ciudacomei ireversibile a
pacientului al crui creier este lipsit de orice activitate.Legea nr. 2 din 8 ianuarie 1998 privind
prelevarea i transplantul deesuturi i organe umane prevede c procesul morii ncepe
n momentul moriiclinice, determinat de ncetarea funciilor aparatului respirator i cel circulator
i se termin n momentul morii biologige, cnd nceteaz activitatea
celebral.Pulsul inimii i funcionarea plmnilor n cazul morii clinice nudovedesc existena vieii
umane ci faptul c tehnica a avansat ntratt nctactivitatea inimii i a plmnilor
poate continua izolat, datorit unor aparatelor speciale. De aici rezult faptul c omiterea sau
ntreruperea acestor mijloaceextraordinare sau disproporionate nu ridic problema dac aceast
omitere sau ntrerupere produce sau nu moartea, pentru ca moartea autentic, adic moartea
clinica, deja se produsese.n cazul ortotanasiei pacientul este privat numai de mijloacele
extraordinare despre care discutam mai sus: dac astfel prelungim viaa
maimult dect este rezonabil, ne aflam ntr-o tentativ disperat de a amna moartea. n aceste
cazuri nu comitem un omor, ci acceptam condiia uman, lsam Natura s ii urmeze cursul din
moment ce lupta cu aceasta a fost deja pierdut.
Filosofia
Conceptul de demnitate uman, sensul vieii, libertatea, i ceea cenelegem prin persoan ne
afecteaza percepia asupra morii. Acceptarea sau nua eutanasiei presupune un anumit concept
al omului i al destinului.
Kant susine c voina unei persoane trebuie considerate suprem, dar omul nu este liber s
decid asupra vieii sale pentru c nu se poate utiliza un principiu ca i fundament pentru
distrugerea lui.
Platon s-a pronunat n favoarea eutanasiei: Vor fi lasai s moar ceicare nu au un corp
sanatos; la fel i Seneca este preferabil s ii iei viaa
dects traieti n suferine o via fr sens.
Acelai Seneca este de prere cmoartea este o pedeaps pentru unii, pentru alii un cadou, i
pentru muli ofavoare.
Crestinismul respinge eutanasia
In anii 60 s-a adoptat, cu succes o alta tactica. Lansandu-se ideea mortii din mila, tribunalele au
inceput sa nu mai pedepseasca pe cei care ucideau din mila, cunoscandu-se faptul ca legislatiile
sunt nevoite in cele din urma sa aprobe o practica deja existenta. Tot asa se obtinuse putin mai
inainte si legalizarea avortului.
Cateva fragmente din documentul despre eutanasie redactat de Comisia Nationala pentru
Bioetica sa aprobat saptamana trecuta de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe.
Viata omeneasca (atat in sens crestin si duhovnicesc, cat si in sens biologic) este un dar al lui
Dumnezeu. Pentru ca ea vine de la Dumnezeu, stapanul ei absolut este Dumnezeu insusi. Viata
umana este o realitate irepetabila, de aceea ea trebuie aparata si ingrijita in orice moment s-ar

gasi purtatorul acesteia. Fiind creata de Dumnezeu, viata umana este intrinsec buna si merita ca
totdeauna sa fie respectata si aparata, fie ca se va manifesta in mod plenar, fie ca va exista cu
deficiente datorita unor cauze cunoscute sau necunoscute. Ca fiinte create, din punct de vedere
biologic, prin vrerea lui Dumnezeu, intram in si iesim din istorie. Acesta este un drept al persoanei
umane, persoana care nu se epuizeaza insa intre intrarea si iesirea ei in/din istorie.
Crestinul, cand este grav bolnav, isi gaseste refugiu in iubirea si providenta lui Dumnezeu, dar nu
uita sa ceara si ajutorul stiintei. Nici indiferenta, nici fatalismul, nici panica si nici deznadejdea nau loc in viata crestinului. Astfel, accepta cu rabdare boala sa, incercand sa castige un folos
duhovnicesc, pentru ca boala este o invatatura de mare valoare. Crestinismul cunoaste
scripturile, care spun : "... Eu mor si inviez, Eu ranesc si tamaduiesc si nimeni nu poate scapa din
mana Mea" (Deut 32, 39), si ca viata sa este plina de mahniri, asa cum a adeverit
Hristos spunand: "...In lume necazuri veti avea; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan
16, 37). Mai cunoaste "...ca prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu"
(Fapte XIV, 22).

Suferintele, durerile si incercarile, in general, sunt date omului sau permise de Dumnezeu pentru
urmatoarele scopuri binefacatoare :

ca o incercare a omului : "Ca pe aur in topitorie, asa i-a lamurit" (Intelep. lui Solomon 3,
6) ;
pentru cainta : "Doamne, pe Tine Te-au cautat si in vreme de restriste..." (Isaia 26,
16) ;

3) pentru umilinta : "Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor,

datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu
ma trufesc" (II Cor. 12, 7) ;

pentru dovada simpatiei si iubirii din partea celor care nu sufera, pentru cei care sufera
;

5) pentru cinste si slava celor care rabda si lupta pana la sfarsit : "Fericiti cei prigoniti
pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5, 10) ;

6) pentru aratarea atotputerniciei lui Dumnezeu (Vezi cazul orbului din nastere) ;

pentru pedeapsa. De exemplu, plagile trimise de Dumnezeu lui Faraon ;

si pentru alte multe scopuri.

In consecinta, credinciosul trebuie sa rabde cele date de Dumnezeu prin cainta, deoarece,
dupa invatatura crestina, nu exista pacat care nu poate fi iertat de El.
.