de George Toprceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coofan
Cnd n sus i cnd n jos.
Un cel trecnd pe-acolo s-a oprit mirat n loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aa de prost
S ia-n spate pe oricine
Ia stai, frate, c e rost
S m plimbe i pe mine!
Cugetnd aa, se trage ndrt s-i fac vnt,
Se pitete la pmnt
i de-odat zdup! i sare
Bivolului n spinare
Ce s-a ntmplat pe urm nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fr veste, bivolul a tresrit,
Dar i-a fost destul o clip s se scuture, i-apoi
S-l rstoarne,
S-l ia-n coarne
i ct colo s-l arunce, ca pe-o zdrean n trifoi.
- Ce-ai gndit tu oare, javr? Au, crezut-ai c sunt mort?
Coofana, treac-mearg, pe spinare o suport
C m apr de mute, de nari i de tuni
i de alte spurcciuni
Pe cnd tu, potaie proast, cam ce slujb poi s-mi faci?
Nu mi-ar fi ruine mie de viei i de malaci,
Bivol mare i puternic, gospodar cu greutate,
S te port degeaba-n spate?
Grigore Alexandrescu
Boul i vielul
Un bou ca toi boii, puin la simire,
n zilele noastre de soart-ajutat,
i dect toi fraii mai cu osebire,
Dobndi-n ciread un post nsemnat.
Un bou n post mare? Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntmpl n orcare loc:
Dect mult minte, tiu c e mai bine
a ai totdauna un dram de noroc.
Aa d-a vieei vesel schimbare,
Cum i de mndrie boul stpnit,
Se credea c este dect toi mai mare,
C cu dnsul nimeni nu e potrivit.
Vielul atuncea, plin de bucurie,
Auzind c unchiul s-a fcut boier,
C are cli sum i livezi o mie:
M duc zise-ndat niel fn s-i cer.
Fr-a pierde vreme, vielul pornete,
Ajunge la unchiu, cearc a intra;
Dar pe loc o slug vine i-l oprete:
Acum doarme zice nu-l poci supra.
Acum doarme? ce fel! pentru-ntia dat
Dup-prnz s doarm! Obiceiul lui
Era s nu az ziua niciodat;
Ast somn nu prea-mi place, i o s i-o spui.
Ba s-i caui treaba, c mnnci trnteal;
S-a schimbat boierul, nu e cum l tii;