stiinta azi stiinta info

Iluzia utilizatorului ("The user

illusion")
Constiinta este iluzia noastra despre noi
nsine. Din cele 10 milioane de biti
procesate de creier pe secunda,
constiinta noastra analizeaza numai
cteva zeci. De aceea ar fi mai bine sa ne
ncredem n intuitie mai mult dect n
constiinta, argumenteaza Tor
Norretranders n cartea sa.

Categorie: Recenzii
Autor: Cristian Presura

Aparuta n 1998 la editura Viking,

cartea Iluzia utilizatorului ("The user

illusion") mi-a fost recomandata de un

prieten, un ateu cu o minte ascutita,
care probabil vrea sa ramna semet pe
creasta valului cunoasterii analitice
pna la sfrsit, urmnd exemplul mult
mai cunoscutului Cioran. Desi cititul
cartii mi-a luat relativ putin timp,
pentru ca se citeste cu placere, am cam
ntrziat rezumatul ei. O sa l fac acum,
ntr-un stil mai putin "profesional" si
mai putin concis, fiind mai degraba o
rememorare a principalelor idei ale
cartii, n masura n care ele au fost
sesizate de mine!
Trebuie spus de la nceput ca nu am
ramas cu o linie majora a cartii, ci mai
degraba cu cteva idei separate. Ca si
alte carti care abordeaza problema
complexa a constiintei, aceasta carte
reprezinta mai mult o colectie de
gnduri, dect o teorie bine pusa la
punct.
Ideea de baza a cartii urmeaza linia
moderna de explicatie a constiintei, cum

ca aceasta ar fi mai mult o iluzie a

noastra (vezi si recenziile mele de la
Richard Dawkins si Daniel C. Dennett
pe tema constiintei). Fara sa convinga
(parerea mea), cartea aduce argumente
puternice n favoarea acestei supozitii,
cum ar fi de exemplu observatia ca, din
cele 10 milioane de biti procesate de
creier, constiinta noastra proceseaza
putin mai mult de zece. De aceea ar fi
mai bine sa ne ncredem n intuitie mai
mult dect n constiinta, spune
surprinzator autorul. n plus se aduc
argumente din neurologie, cu pacienti
ce par ca au doua constiinte, din
perceptia subliminala, etc.
Tor Norretranders este un scriitor
popular, nsa nu este un psiholog,
filozof, sau un cercetator activ n mediul
sau de cercetare. Esenta ntelegerii lui
vine din studiul multidisciplar si din
experienta pe care o avem cei mai multi
dintre noi cu computerul. El foloseste
notiuni de teoria informatiei, teoria

complexitatii, neurochirurgie si
psihologie.
O sa ncerc acum sa trec prin fisa de
carte, urmnd capitolele ei, acolo unde
am subliniat lucrurile care mi-au atras
atentia. Exercitiul se vrea nu numai o
rememorare a ideilor citite, dar si o
trambulina pentru dezvoltarea lor n
viitor.
1. Demonul lui Maxwell
Un capitol ce prezinta mult cunoscutul
experiment mental al lui Maxwell. Aici,
demonul este n stare sa coboare
entropia (dezordinea) unui sistem,
aranjnd moleculele cu mnuta lui, una
cte una... Teoria clasica spune ca nsa
entropia unui sistem izolat nu scade
niciodata (el devine din ce n ce mai
dezordonat), de unde paradoxul...
2. Aruncnd la gunoi informatia
Autorul prezinta propunerea lui Leo
Szilard (1929) care salveaza paradoxul
demonului lui Maxwell n felul urmator.
Szilard subliniaza ca, pentru a aranja

moleculele n ordine (si deci a scadea

entropia), demonul trebuie sa stie unde
se afla moleculele si ce fac ele. Pentru
aceasta nsa el trebuie sa masorare si, n
cursul masuratorii, "deranjeaza"
sistemul. Cu alte cuvinte, costul
cunoasterii (exprimat n entropie, care
altfel va creste n decursul masuratorii)
este mai mare dect rezultatul ordonarii
(unde entropia va scade). n total,
entropia tot creste. Ori, n termeni
simpli, atunci cnd masor "deranjez"
sistemul mai mult dect l pot reordona
eu cu cunoasterea acumulata. Ceva ce
aduce cu principiul de incertitudine...
Ca ntr-o carte politista, Tor
Norretranders ne informeaza apoi ca
propunerea lui Leo Szilard nu este
adevarata, desi mie personal mi cam
lipsesc argumentele lui matematice
(calcule adica) fie pro-, fie contraSzilard. Autorul introduce nsa o alta
propunere, mult mai recenta (1982) a
lui Charles Bennett (IBM).

Argumentatia lui Bennett porneste de la

observatia ca demonul lui Maxwell
trebuie sa aiba memorie. Mai mult, ca
aceasta memorie face parte din Univers
si deci trebuie inclusa n calculul total al
entropiei! Acum, nu suprinzator,
memoria demonului ar fi si limitata, iar
memoria de care ar avea nevoie ca sa
stocheze informatia fiecarei molecule ar
fi uriasa...
Ca sa ne convingem, iata niste date:
pentru a stoca putina informatie despre
fiecare molecula dintr-un litru de aer si
anume numai un bit de molecula, avem
nevoie de toata informatia procesata de
creierul nostru timp de o viata ntreaga.
Sau altfel, pentru a reduce entropia
unui gram de aer cu 0.00000001% avem
nevoie de o memoria echivalenta cu cea
a tuturor computerelor din lume (n
anul 1989...).
Cum memoria este limitata, zice
Charles Bennett, demonul trebuie sa
proceseze continuu informatie,

acumulnd una noua si aruncnd la

gunoi informatia veche. Ori, aruncnd
informatie la gunoi, creste entropia
ntregului Univers (din care face parte
si memoria), pentru ca si gunoiul face
parte din Univers. Este aceasta crestere
de entropie care este mai mare dect
entropia (ordinea) acumulata ordonnd
moleculele... Cu alte cuvinte, dezordinea
totala a ntregului Univers (cu tot cu
memorie) creste... Iata argumentul lui
Bennett desi, recunosc, calculele
matematice iarasi lipsesc...
O alta idee ce ma macina si pe mine este
cea referitoare la definitia
macrostarilor. Dupa cum se stie, fiecare
dintre acestea este o colectie de
microstari. Dupa ce definim matematic
precis ce colectie reprezinta fiecare
macrostare, putem defini matematic
entropia unei macrostari ca fiind S=ln(Omega), unde Omega este numarul
de microstari care compun
macrostarea. Toata termodinamica lui

Boltzmann ncepe de aici, cu definitia

temperaturii, legii a doua, etc...
Matematic, aici este radacina de unde
creste totul...
Tor Norretranders revine nsa la
radacina si chestioneaza alegerea unei
macrostari anume. De ce am ales noi
acea colectie ca fiind o macrostare si nu
alta? Un exemplu de la cursul din
facultate este macrostarile care au
aceeasi energie, de unde relatia S (E) =ln (Omega (E))... Dar de aceasta forma
si nu alta? Nu cumva, zice Tor
Norretranders, pentru ca avem deja
niste prejudecati si vrem sa ajungem la
temperatura, cea pe care o putem
experimenta si cu care suntem
obisnuiti? Cu alte cuvinte, fizicienii au
deja prejudecati, care se vad n alegerea
macrostarilor, ce este o alegere
subiectiva. Oricum, pornind de la
formula S=-ln(Omega), Tor
Norretranders face observatia frumoasa
ca entropia este o masura a ignorantei.

Pornind de la observatia precedenta (ca

entropia este subiectiva) si daca facem si
presupunerea ca entropia este o masura
a informatiei, nseamna ca si informatia
este subiectiva. O concluzie decenta,
dupa parerea mea, care iese si din alte
observatii.
3. Algoritmi infiniti
"Daca demonul lui Maxwell ar putea
sumariza toata informatia primita n
cteva formule, atunci (vezi discutia
precedenta) ar putea viola legea a doua
a termodinamicii."
Kant: cunoasterea este bazata pe cteva
concepte care preced experienta
(notiunea "a priori"). Cunoasterea se
bazeaza pe concepte ca spatiul si timpul
care nu pot fi cunoscute, ele sunt
caramizile de baza pe care construim
intelegerea... Hilbert: " Nu sunt limite
n gndire, odata o sa stim totul"...
Povestea lui Godel: are depresie,
traieste cu frica de a nu fi otravit. ntrun final moare cnd nu mai deschide

usa asistentei si ramne astfel fara

mncare..
4. Adncimea complexitatii
Numele aleatoare (dezordinea) sunt cele
care nu pot fi descrise mai concis (ele au
nevoie de tot attia biti sa fie descrise).
AAAAAAAA se descrie simplu, iar
SWGKREJUYL este aleatoriu. De fapt,
cel de-al doilea contine mult mai multa
informatie dect primul! Daca stim cum
sa o folosim, as zice eu...
Shannon: putem calcula informatia
numai daca predefinim clar ce vrem sa
spunem ca este ea (de exemplu care sunt
microstarile care formeaza o
macrostare). Putem vorbi de informatie
cnd putem spune ce ntelegem prin
ordine. Notiunea de ordine contine nsa
intodeauna un element subiectiv.
Kuppers: "completitudinea unei teorii
ultime a ntregului Univers nu poate fi
dovedita, caci nu vom putea sti daca ea
este formula minima". Desi, n alta
parte, Tor Norretranders citeaza ca

universul ar fi nceput ca o gaura

neagra (alba as zice), care ar fi descrisa
de un singur bit!
Pagels: "Complexitatea se afla la limita
dintre ordine si haos". Informatia nu
este nsa o masura buna a
complexitatii... Vezi SWGKREJUYL
care are multa informatie (zice
autorul..), dar nu e complex.
Dezordinea poate apare din ordine,
doar ca procesul este complex!
Astazi nu exista o masura matematica
acceptata a complexitatii. Cel putin nu
una care sa spuna clar ca muzica lui
Bach este mai complexa dect cea a unei
maimute.
Masura complexitatii propusa de
Bennett ("adncimea logica"). Se ia
sistemul si se comprima descrierea lui la
forma limita. Asta ne da cantitatea de
informatie (sa nu uitam, aleatorul are
cea mai multa informatie...). Apoi,
pentru a fi utilizata, informatia se
desface la loc. Asta cere timp. Timpul

este denumit "adncimea logica" si el e

o masura a complexitatii. E usor de
vazut ca numarul aleatoriu (care avea
informatie multa), va avea adncime
logica nula. La fel si numarul perfect
ordonat AAAAAA. Complexitatea
(adncimea logica) iese pe undeva la
mijloc. Dar cum sa masori timpul?
5. Ramificatiile limbajului.
Un comunicator bun nu se gndeste ce
are el n cap, ci ce are ascultatorul un
cap...
Exoinformatie: informatia care nu e
spusa explicit, dar care este sugerata.
Ea iese mereu din context! Daca eu
trimit o scrisoare alba prietenei mele,
nseamna poate ca sunt suparat pe ea.
Scrisoarea e goala (nu are informatie),
dar exoinformatia este acolo (sunt
suparat). Daca o trimit la cineva pe care
nu-l cunosc, cel mai probabil o va
arunca, caci nu i spune nimic (nu are
nici exoinformatie)

Operatiile mentale (adunare,

comparare, etc.) au "pattern"-uri
diferite care se vad n masinile cu
rezonanta magnetica...
6. Largimea benzii canalului constiintei
("The bandwidth of consciousness")
Milioane si milioane de biti ajung la
simturile noastre n fiecare secunda.
Doar ctiva ajung nsa la constiinta
noastra n acea secunda. De ce?
Numere: ochiul zece milioane de biti pe
scunda, pielea un milion, urechea o suta
de mii. Constiinta proceseaza cel mult
40 de biti pe secunda. Este ca o piesa de
teatru, unde luminile de scena se duc
doar spre un actor, iar pe restul i lasa
n umbra.
Informatia nsa nu este o masura buna
a constiintei.
A fi constient de experienta, nseamna
ca experienta deja a trecut (s-a sfrsit...)
Paradox: Limbajul corpului zice mai
mult dect limbajul cuvintelor...
7. Bomba psihologiei

Despre perceptia subliminala.

Helmholtz: "Constiinta trebuie n mod
necesar sa fie un rezultat al proceselor
subconstiente". Jung mai mult dect
Freud, el include nu numai
subconstientul, dar si perceptia
subliminala.
Experiment O.Potzl (1917): pune
stimuli subliminali (imagini) de care
subiectii nu sunt contienti. Surpriza
nsa: imaginile (stimulii subliminali)
apar n visele subiectilor!
Experiment Jastrow si Peirce:
organismul poate distinte doua senzatii
pe care constientul nu le putea separa!
Concluzia? Senzatiile ce ajung la
constiinta sunt diluate.
Experimente cu pacienti "blindsight".
Acestia au o parte din creier care
proceseaza imagini vizuale (de la un
ochi sa zicem) complet stricata. Ciudat
nsa, ei vad fara sa fie constienti de
imagini! La ochiul stricat se arata linii
sau cercuri, ei "ghicesc" cam ce e, desi

nu vad deloc (sau nu sunt constienti de

vedere, ca ochiul e bun...) iar ghicitul
iese aproape perfect. Cum se poate?
ntrebati, ei spun ca merg pe intuitie.
Acum, intuitia lor vedea fara ca ei sa fie
constienti de asta. Concluzia? Sa ne
bazam pe intuitie.
Concluzia aceasta este des ntlnita n
carte, ciudat nu?, de la un autor care se
vrea analytic Atentie nsa, intuitia nu
este "paranormala", legata de suflet,
etc, ci un concept analitic, provenind de
la situatie de fapt: subconstientul
proceseaza mult mai multa informatie,
pe care noi o percepem ca intuitie (daca
o percepem). E normal atunci sa ne
ncredem mai mult n intuitie dect n
gndirea analitica, ce vine prin
constiinta ce proceseaza informatie
foarte putina, chiar daca selectata...
Desigur si concluzia normala: perceptia
subliminala exista si poate fi folosita
mpotriva noastra...

nvatarea unor "skill"-uri este

controlata de constient (vezi mersul pe
bicicleta, sau cititul). Dupa ce nvatam,
atunci cnd aplicam ce am nvatat, ea
devine o sarcina a subconstientului.
Pentru mine exemplul cel mai clar este
al cititului. nvatam greu, apoi citim
usor. Daca nsa citim constienti fiind ca
citim, nu mai putem citi! Cititul trebuie
acum sa fie facut de subcosntient,
automat, pentru ca constiinta noastra sa
poata procesa n liniste imaginile
mentale produse de carte (povestea) si
nu textul si literele...
Constiinta se bazeaza pe aruncarea
desteapta de informatie, iar o contiinta
treaza stie cel mai bine ce sa arunce!
Ct de adevarat pentru muritorii de
rnd ca noi...
"Constiinta este ingenioasa pentru ca
stie ce e important". "Sortarea si
interpretarea informatiilor necesare nu
este nsa constienta". Cu alte cuvinte,
subconstientul alege pentru mine, iar eu

apoi decid pe ce a ales el... Mai trziu n

carte, un exemplu frumos care
ilustreaza principiul. O poza "dubla".
Poti vedea ori o dama tnara, ori una
batrna, dupa cum te uiti. Cnd ne
uitam nsa odata, noi vedem DOAR O
IMAGINE. Subconstientul a ales doar
una din cele doua imagini si ne-o pune
pe tava... Apoi noi zicem, da, asta vad...
Procesul de selectie dintre cele doua
imagini e clar nu constient...
James: constiinta alege mereu... (rol
evolutionar?).
8. Viziunea de dinauntru
Inteligenta artificiala nu o sa aiba
succes fara simularea proceselor din
subconstient.
Sahul e greu, ca e constient, condusul
bicicletei nu, ca e subconstient...
Experimentul cu "pata neagra" din
ochi ("black spot). E clar aici ca
creierul completeaza cu informatie ceea
ce nu vede... (vezi Ambilight Philips...).

Ceea ce experimentam a capatat cu

mult nainte sens, nainte de a deveni
constienti de el... Cu alte cuvinte,
subconstientul a si interpretat o parte
din date cnd ni le pune pe tava
(constiintei). De la mine: se stie ca
ochiul are o parte de neuroni chiar
lnga ochi, ce proceseaza imaginea
imediat ce pleaca de la ochi si o trimite
apoi la creier. E clar, e util, caci noi
percepem o imagine deja aranjata
(Photoshop), care ne usureaza
interpretarea ei... Un rezultat util al
evolutiei (rapiditate a procesarii, etc.).
Putem spune apoi ca acei neuroni sunt
parte a subconstientului...
Bohr: fizica nu spune ce e natura, ci
cum o percepem noi.
Experiment Crick si Koch (1989).
Grupuri diferite de celule din creierul
pisicii oscileaza n faza (40Hz) daca vad
aceeasi imagine. Este acesta nceputul
constiintei (ma uit la ACEL obiect...)?
Nu chiar, experimentele pe oameni de

pna atunci nu au observat un astfel de

efect.
9. ntrzierea de o jumatate de secunda
Prezinta experientele lui Libet care
sugereaza ca creierul a luat o decizie
deja cam cu 300ms nainte ca noi sa
devenim constienti de acea decizie.
Experintele lui Libet au fost verificate
n 1990 de Keller si Hecckhausen, spune
autorul.
Prezinta experientele de stimulare
electrica a cortexului. Aceasta nu da
niciodata durere pe cortex (pentru ca
cortexul nu are nervi) ci raporteaza
durerea ca fiind de la portiunea de care
raspunde zona respectiva a cortexului.
Din experientele lui Libet, exista un
timp de "verificare" de 0.5 secunde,
dupa care creierul anunta constiinta.
Cum se poate? Doar senzatia poate fi de
0.1 secunde cnd ne lovim (real-time)
Concluzia initiala a lui Libet (mai trziu
trebuie sa o revizuiasca): Creierul

traieste ntr-un timp ramas n urma cu

0.5 secunde...
Zic eu: Ce se ntmpla cnd ma lovesc
la degetul de la picior? Nu ma doare (na ajuns informatia la creier de la
receptorul de durere), dar urlu pentru
ca stiu ca o sa ma doara (ca am vazut)...
Constiinta trebuia sa primeasca
confirmarea ca durerea este lunga...
Apoi Libet a continuat. A stimulat mna
stnga si cortexul de la mna dreapta n
acelasi timp. Ne-am astepta ca subiectul
sa simta mai nti mna dreapta, pentru
ca informatia senzoriala de la mna
stnga are un drum mai lung de
strabatut (trece si prin nervi, si prin
partea aferenta a creierului). Dar nu! El
simte mna stnga (cea normala) cu 0.5
secunde nainte de cea dreapta (cea care
a avut cortexul excitat)! Acum, situatia
este asa de ciudata, caci si semnalul de
la mna stnga trece prin cortex! Cum
se poate? Raspunsul autorului nu l-am
nteles... Ramne de vazut daca

experienta este confirmata n literatura

si daca, nu cumva, exista o explicatie
simpla pe undeva...
Concluzia autorului: Constiinta ramne
n urma...
Solutia lui Libet la faptul ca nu
constiinta decide, ci ea doar ar observa
ce s-a decis (problema 0.3 secunde):
Constiinta nu poate initia o actiune, dar
poate decide ca ea sa nu mai aiba loc...
Interesant concept si util... De cte ori
nu avem dorinta sa facem una sau alta?
Alegnd o dorinta (ce sa facem), noi de
fapt ignoram si negam celelalte dorinte..
Alegerea se face prin eliminare si nu
prin constructie...
10. Eul lui Maxwell
McClosky: putem reactiona inconstient
la stimuli subliminali... Problema
morala: actionam nainte de a fi
constienti ca actionam...
11. Iluzia utilizatorului
Experimentele pe pacienti cu creierul
mpartit n doua (chirurgical, fizic..) si

deconectate unul de celalalt ("splitbrain patients"). Autori Larsen si

Ingvar. Cum o emisfera comunica prin
limbaj vorbit, iar cea de-a doua prin
scris, putem ntreba pacientul ce vrea sa
se faca cnd va fi mare. Paradoxal, va
spune ca vrea sa se faca constructor,
dar va scrie pe hrtie ca vrea sa fie
sofer... Cum se poate? Concluzia: Acel
pacient are doua "constiinte", cte una
n fiecare emisfera a creierului, iar
constiintele vor ceva diferit... Mai mult,
asa dupa cum arata alte experiente,
fiecare emisfera ncearca separat sa
scoata un sens din ceea ce vede
Hall: altii stiu mai bine ce se petrece n
capul nostru dect noi... Paradoxal...
Oackley si Eames: "imaginea subiectiva
a unui EU este o iluzie datorita
capacitatii limitate de fi constienti de
noi"...
"Iluzia utilizatorului" reprezinta ceea
ce crede utilizatorul ca e masina pe care
o foloseste. Cam ce crede bunica ca e

ntr-un computer (zic eu...). Constiinta

este iluzia pe care noi o avem despre
cum functioneaza creierul nostru.
Dawkins: "Poate ca constiinta a aparut
atunci cnd imaginea despre Univers a
devenit asa de completa, ca a trebuit sa
cuprinda si observatorul nsusi".
Visele pot fi rulari speciale de simulatii
n creier.
Povestea lui S.B. care era orb din
nastere, dar care vede n urma unei
operatii. Descurajat de ceea ce vede
acum n jurul lui, moare n urma unei
depresii...
12. Originile constiintei
Aparitia constiintei este strns legata de
aparitia vointei proprii ("free will"), de
posibilitatea de a alege.
Constiinta are un control limitat asupra
corpului. Nu putem sa ne oprim din
respirat, nici bataile inimii. Ne
mpotrivim greu mpotriva dorintelor
de a mnca, de a bea, etc. Si n plus, zic

eu, nu ne putem gdila dect n cerul

gurii... Curios nu?
13. n interiorul nimicului
Evolutia naturala este de succes cnd
doua mutatii avatajoase se aduna din
ntmplare. Asta sa explice salturile
bruste (exploziile) ce se observa n
evolutia naturala?
Universul nu a aparut din NIMIC, el a
aparut n NIMIC!
14. Pe marginea haosului
Holism: putem explicam lumea numai
ca un tot. Reductionism: putem explica
lumea pornind de la elementele
componente, ale caror legi trebuie sa le
stim.
Cumva, constiinta are ceva n comun cu
holismul. Astfel, constiinta nu poate fi
nteleasa privind apart diferite parti din
creier...
15. Linia neliniara
Un capitol despre fractali.
Civilizatia, ca si creierul, da la o parte
informatia care nu e cruciala...

"Civilizatia moderna frustreaza omul

de anumite experiente senzoriale (lipsa
aerului ce bate fata, raceala diminetii,
etc.)... Lumea reala cu tot ceea ce
simtim este nlocuita cu o simulare a ei..
". Sloganul viitorului va fi "simturile au
sens" ("Senses make sense").
16. Sublimul
"Armele nucleare forteaza oamenii sa
intre n dialog" (??)
Balanta ntre constient si subconstient a
fost afectata grav n ultimii ani.
"Constiinta nu va putea descrie
niciodata tot Universul". Si ceea ce este
n creier si ceea ce este n afara
(Universul), este mult prea mult pentru
ce poate procesa creierul (cteva zeci de
biti pe secunda).
"Constiinta pretinde ca ceea ce a
simulat ea este o imagine corecta a
Universului."
Trebuie sa nvatam ce nu stim, trebuie
sa nvatam ca constiinta este limitata,

trebuie sa nvatam ca nu putem percepe

tot ce se ntmpla n jurul nostru.
Putem deduce cunoasterea din lume,
dar nu putem deduce lumea din
cunoasterea noastra"
-----------------------------------------------------------------Cam astea sunt observatiile mele
adunate.
[www.stiinta.info]
Comentarii
August 28, 2008, 4:51 am - cristi
P.S. la comentariul despre poza cu
dama care se vede fie tanara fie
batrana. Optician fiind, vreau sa lipesc
de dimineata un rezistor pe o placa, la
un microscop special pentru
electronisti. Raman masca cand ma uit
la el si vad toate piesele electrice de pe
placa bagate in placa, si nu in afara cum
sunt in realitate. In chem pe baietii
electronisti, astia zic ca vad normal...
Ma chinui, ma stramb, dupa un timp
parca prin imaginea normala, cu piesele

pe placa, insa imediat devine cealalta,

cu piesele bagata in placa. Situatia e
asemanatoare cu cubul care se vede fie
cu fata la tine, fie cu spatele la tine. Intrun final cedez si ii las pe ei sa lipeasca.
Morala? Subconstientul creierul lor a
fost antrenat sa aleaga imaginea corecta
din cele doua, al meu nu... Intrebarea e,
daca creierul face la fel nu numai cu
imaginile, dar si cu sentimentele, si le
alege dinainte prost (ca in cazul de
fata)? Eu nici nu stiu ca un sentiment, o
situatie, poate avea si o alta fata...

Durerea fantoma a membrelor

amputate poate fi calmata cu o simpla
oglinda
Foto: Mna amputata este introdusa
ntr-o cutie care are un perete de
oglinda, iar mna ntreaga este adusa n

fata oglinzii. Datorita imaginii

reflectate, pacientul are iluzia ca mna
amputata este ntreaga, iluzie care i
alina durerea. Sursa:
reflexpainmanagement.com
Sunt multe cazuri n care pacientii care
au un membru amputat nca l mai simt,
sau chiar au dureri n el. Aceasta durere
fantoma apare la 9 din 10 cazuri de
amputari. Recent, un grup de oameni de
stiinta de la Centrul Medical al Armatei
(Washington, Statele Unite) a publicat
un studiu care arata ca aceasta durere
poate fi calmata daca imaginea
membrului amputat este nlocuita cu
imaginea celuilalt membru ntreg.

Categorie: Medicina
Autor: Cristian Presura

De exemplu, o mna amputata poate fi

introdusa ntr-o cutie ce are un perete
de oglinda, iar mna ntreaga este adusa
n fata oglinzii (vezi figura). Datorita
imaginii reflectate, pacientul are iluzia
ca mna amputata este ntreaga, iluzie
care i alina durerea. Studiul a fost
efectuat pe soldati raniti n cadrul
operatiunilor din Irak.
Imaginati-va, sa ai dureri ntr-un picior
pe care nu-l mai ai... Sau sa ai
mncarimi n piciorul amputat si sa nu
te poti scarpina. Cazurile acestea sunt
cunoscute n literatura de specialitate
sub numele de durere fantoma, ca de
exemplu n populara carte Omul care isi
confunda sotia cu o palarie, de Oliver
Sacks. Durerea fantoma nu este o
durere nchipuita, ci este ct se poate de
fizica si reala, si ea este probabil
datorata unei functionari incorecte a
creierului. n acest caz, creierul
proceseaza semnale pe canale nervoase
ce sunt aferente membrului amputat.

Durerea fantoma poate fi foarte mare,

iar medicamentele nu par sa fie foarte
eficiente. n situatia aceasta, un grup de
oameni de stiinta de la Centrul Medical
al Armatei (Washington, Statele Unite) ,
condus de dr. Jack Tsao, a investigat
mai atent o propunere alternativa:
utilizarea unei oglinzi care sa faca
pacientul sa creada ca nca mai are
membrul amputat. Dr. Jack Tsao, un
neurolog din cadrul armatei americane,
a efectuat un studiu pe 22 de voluntari
care si-au pierdut un picior n Irak. El a
ncercat trei metode diferite de alinare a
durerii fantoma.
Prima tehnica a constat n folosirea unei
oglinzi. n figura de mai sus, o mna
amputata este introdusa ntr-o cutie
care are un perete de oglinda, iar
cealalta mna (ntreaga) este adusa n
fata oglinzii. Dr. Jack Tsao a aplicat
acelasi principiu, pentru picioare
amputate nsa. Un prim grup de
pacienti au facut exercitii zilnice de cte

15 minute, timp n care echipamentul cu

oglinda le-a creat iluzia ca piciorul
amputat este sanatos si la locul lui.
Un alt doilea grup de pacienti au avut
oglinda acoperita, n asa fel nct iluzia
sa nu mai fie prezenta. Acesta a fost
grupul de control.
n fine, pacientii din al treilea grup au
fost sfatuiti sa nchida ochii si sa-si
imagineze pentru 15 minute ca piciorul
amputat este sanatos si se poate misca.
Rezultatele acestui studiu sunt prezente
n figura de mai jos.
Figura: Intensitatea durerii fantoma
resimtite de pacienti scade n urma
tratamentului cu imaginea din oglinda
(triunghiuri).
Dupa cum vedem din grafic, durerea
medie a scazut dramatic pentru primul
grup, cel care a folosit o oglinda pentru
a induce n eroare simturile. Pe o scara
a durerii relativa de la 0 la 100,
scaderea este de la 30 de puncte la 7

puncte. Celelalte doua grupuri de

pacienti nu au raportat o scadere
dramatica a durerii.
Dupa o luna, tratamentul care a fost
aplicat n primul grup (cel cu oglinda
intacta) a fost generalizat la toate
grupurile, pentru nca o luna. Dupa
cum vedem clar din rezultate, toate cele
trei grupuri raporteaza acum o scadere
a durerii.
Mecanismul de alinare a durerii
fantoma cu ajutorul oglinzii nu este nca
pe deplin elucidat. Dr. Jack Tsao nu
este primul care sa l aplice, el ncearca
nsa sa fundamenteze aceste idei cu
ajutorul unui grup de pacienti de
control. Cert este ca, datorita imaginii
reflectate, pacientul are iluzia ca
membrul amputat este ntreg, iluzie
care i alina durerea. Dr. Jack Tsao este
de parere ca alinarea durerii poate
proveni de la activarea neuronilor
oglinda n emisfera creierului care este
contra-laterala membrului amputat.

Sursa originala: New England Journal

of Medicine si Reuters. Stire prelucrata
de www.stiinta.info.
[www.stiinta.info]
Comentarii
March 19, 2008, 1:34 am - AURORA
Persistenta sensibilitatii senzoriale in
membrul fantoma se datoreaza unei
negari de ordin psihic,pacientul nu
poate accepta ca si-a pierdut un
membru..proiectia corticala a acestuia
se mentine,in ciuda realitatii crunte...
prin oglinda nu facem decit sa
mentinem reactia psihologica de
negare...o autoamagire ce induce si
consolideaza handicapul psihic,nu
numai fizic...
January 23, 2008, 7:55 am - cristi
Durerile fantoma nu tin de psihic, nu
sunt inchipuiri, sunt la fel de reale ca
cele pe care le simtim noi... Ele tin de
semnale, care sunt apoi traduse in
senzatii de durere... Hmm, daca ambele

membre sunt amputate este desigur

greu de gasit o solutie in ideea
articolului... Poate numai sa pacaliti
creierul lasand-ul sa creada ca piciorul
face lucruri anume... E greu de spus,
mai ales cand cazul este de personal...
January 23, 2008, 7:45 am violeta toma
Am citit articolul d-voastra, dar ce se
poate face in cazul in care ambele
membre sunt amputate( in cazul
cumnatei mele, cele inferioare). Are
dureri fantoma, ca sa nu mai vorbesc de
durerile de la schimbarea de vreme.
Exista vreun remediu?
Durerile fantoma tin de psihic sau tin de
semnalele pe care creierul le transmite
partii lipsa a membrului?
Va multumesc.

Cautati extraterestrii cu microscoapele,

nu cu telescoapele!

Foto:Un gheizer din parcul National

Yellowstone, Statele Unite.
Pentru a cauta viata extraterestra ar
trebui sa ne uitam cu microscoapele, nu
cu telescoapele, spune un raport facut
recent public de Consiliul National de
Cercetare din Statele Unite. Paradoxal,
raportul sugereaza ca pentru a ntege
viata extraterestra, ar trebui sa ne
uitam mai bine n propria gradina, si
anume pe Pamnt, n locatii extreme si
neprielnice unde viata ar putea fi
aparut sub alte forme dect cele pe care
le cunoastem noi.

Categorie: Biologie
Autor: Cristian Presura

"Fara un astfel de studiu, putem risca

sa gasim viata extraterestra pe alte

planete, dar sa nu o recunostem", mai

adauga raportul.
Raportul, publicat recent, da exemple
de astfel de locatii exotice si extreme pe
Pamnt, unde forme de viata deosebite
ar putea fi aparut. Una este parcul
Yellowstone din Statele Unite, cu
celebrele sale gheizere. O alta locatie
este desertul Atacama din Chile, sau
apele arctice. Toate aceste locatii ar
putea avea micro-organisme foarte
diferite de cele ce se gasesc n locurile
obisnuite.
Dupa cei care au scris raportul,
chimisti, biologi, geologi si astronomi,
cautarea de viata extraterestra de pna
acum a fost limitata de supozitia ca
viata extraterestra seamana cu ceea ce a
aparut pe Pamnt. Astfel, de exemplu,
ea ar necesita apa pentru a apare. Cu
toate acestea, cercetatorii sugereaza ca
si alte lichide (ca amoniacul de
exemplu), pot la fel de bine fi solventi
pentru compusi celulari, ca si apa. Daca

privim astfel lucrurile, putem considera

de exemplu satelitul Titan, al lui
Jupiter, un loc promitator pentru a gasi
micro-organisme ale unei vieti
extraterestre, deoarece el contine n
interior apa amestecata cu amoniac.
Raportul propune o abordare n trei
domenii a cautorilor de viata
extraterestra: n laborator, n cmp, si
n spatiu. Chimistii ar trebui sa creeze
viata n laborator din alti constituenti
dect cei cu care suntem noi obisnuiti.
Deja cercetari preliminare au indicat ca
o genetica primara se poate constitui si
cu alti acizi nucleici decat cei patru pe
care i stim noi. Cercetari biologice si
geologice n cmp, n zone extreme, ca
cele mentionate mai sus, pot conduce la
descoperirea unor micro-organisme
complet diferite. Folosind aceste
rezultate, misiunile spatiale viiitoare ar
putea fi mult mai bine echipate cu
cunostinte sa caute viata extraterestra.

"Raportul foteaza NASA (agentia

spatiala americana) sa gndeasca
diferit", spune Steven Benner, unul din
autorii raportului.
Sursa originala: ScienceNow. Stire
prelucrata de www.stiinta.info.
[www.stiinta.info]
Comentarii
March 3, 2008, 11:13 am - Jan11
Asa cum am mai spus si alta data,
natura are posibilitati nenumarate,de
aceea ne surprinde de fiecare data.Cind
credem ca am lamurit o problema
descoperim cu stupoare ca asta
genereaza alte necunoscute,pe care le
banuiam doar.Am urmarit cindva un
documentar legat de subiectul in
discutie pe Discoveri.Citiva cercetatori
au coborit cu un minibatiscaf in Groapa
Marianelor.Acolo,la11000 de metri
adincime presiunea apei este imensa si,
intrucit in zona erau si vulcani
subacvatici activi si temperatura apei
era(in zonele din preajma vulcanilor)de

citeva sute de grade celsius.Oxigen la

acea adincime era foarte putin asa ca
cercetatorii au fost foarte surprinsi sa
descopere acolo un adevarat si complex
ecosistem,bazat pe metabolizarea
sulfului si a celorlalte minerale din lava
fierbinte a vulcanilor.Au descoperit nu
numai fiinte microscopice ci si ciudate
fiinte tubulare care traiau in colonii.
Da,cercetatorii au dreptate:exista
bacterii care traiesc in medii fara
oxigen,altele care se hranesc cu fier sau
cu aur,si, desi pare incredibil,s-au
descuoerit fiinte unicelulare care se
hranesc cu uraniu.Si in mediile foarte
reci de la poli s-au gasit bacterii,unele
dintre ele in ghiata.Avind in vedere
toate acestea este doar o chestiune de
timp pina cind se va gasi viata in spatiul
extraterestru.
Ps.Se pare ca NASA a gasit deja ceva pe
Marte.
March 2, 2008, 5:28 pm - Ion Socolenco

Interesant ca si eu ma gindeam la asta

nu demult, pentru ca intr-adevar
formele de viata pe care le cauta multe
misiuni in cosmos sunt dupa criterii
tipice planetei Pamint, dar asta este
gresit. Poate ca viata exista si in lipsa de
apa sau oxigen. Trebuie de vazut.
Mecanismul prin care neuronii nvata
prin recompense si pedepse,
descoperit la Cluj
Foto: Jurnalul "Neural Computation",
unde au aparut rezultatele
Un cercetator clujean a descoperit un
mecanism prin care o retea de neuroni
simulati pe calculator poate sa nvete sa
aiba un anumit comportament, doar pe
baza recompenselor si pedepselor
primite de la cel care antreneaza
reteaua.

Categorie: IT

Autor: Cristian Presura

Mecanismul a fost descoperit prin

deductie matematica si eficacitatea lui a
fost demonstrata ulterior prin simulari
pe calculator. Articolul care prezinta
aceasta descoperire a aparut n revista
Neural Computation, cea mai
importanta revista stiintifica din
domeniul retelelor neuronale, revista
editata de prestigiosul Massachusetts
Institute of Technology (MIT) din SUA.
nvatarea prin recompense si pedepse
este tipul de nvatare prin care, de
exemplu, se dreseaza un animal. Chiar
daca un cine nu ntelege initial care
este sensul unei comenzi, daca executa
din ntmplare comanda si este apoi
recompensat cu o bomboana, va nvata
ulterior sa faca lucrul cerut doar auzind
comanda. Analog, daca un animal sau
un copil este pedepsit pentru ca a facut

un anumit lucru, comportamentul

respectiv va fi facut mai rar n viitor.
Mecanismul descoperit de Razvan
Florian, de la Centrul de Cercetari
Cognitive si Neuronale (Coneural) din
Cluj, elucideaza modul n care aceasta
nvatare poate avea loc prin
modificarea tariei conexiunilor dintre
neuroni (celulele din creier).
Modificarea tariei unei conexiuni
(sinapse) depinde de intervalele de timp
dintre pulsurile emise de cei doi neuroni
conectati si de marimea recompenselor,
respectiv a pedepselor primite.
Mecanismul a fost descoperit prin
deductie matematica si eficacitatea lui a
fost demonstrata ulterior prin simulari
pe calculator. De exemplu, un vierme
simulat pe calculator a nvatat pe baza
acestui mecanism sa gaseasca o sursa de
mncare. Mecanismul foloseste
componente deja observate de neurologi
n creier, si este deci foarte probabil ca
sa functioneze si n creierul nostru.

Articolul care prezinta aceasta

descoperire a aparut n revista Neural
Computation, cea mai importanta
revista stiintifica din domeniul retelelor
neuronale, revista editata de
prestigiosul Massachusetts Institute of
Technology (MIT) din SUA. Este pentru
prima data cnd un articol din Romnia
este acceptat spre publicare n aceasta
revista, nfiintata acum 18 ani.
Cercetatorii clujeni vor folosi n viitor
metoda de nvatare descoperita pentru
instruirea robotilor. Prin acest tip de
nvatare, robotii ar putea fi instruiti de
catre orice utilizator, si ar putea sa
ndeplineasca o gama variata de sarcini,
spre deosebire de robotii care pot avea
doar comportamente stereotipe,
implementate de programatori nainte
de livrarea robotilor catre utilizatorii
finali, spune Florian.
Capacitatea de a nvata permanent, n
interactiune cu mediul, este cruciala
pentru ca robotii sa poata fi folositi n

medii ale caror caracteristici se schimba

tot timpul, asa cum sunt o banala
bucatarie, n care permanent apar
schimbari n pozitiile obiectelor sau
obiecte noi. Mecanismele de nvatare de
genul celui descoperit de Razvan
Florian sunt deci elemente critice
pentru ca sa putem avea n viitor roboti
care sa faca curatenie sau de mncare
n casa. Conform fondatorului
Microsoft, Bill Gates, robotica va fi n
urmatorii ani cel mai fierbinte
domeniu al tehnologiei, urmnd ca
robotii sa fie din ce n ce mai prezenti n
viata noastra, n domenii cum ar fi
asistenta pentru oamenii n vrsta sau
cu dizabilitati sau industria
constructiilor.
Articolul stiintific n care a fost
publicata descoperirea: R. V. Florian
(2007), Reinforcement learning through
modulation of spike-timing-dependent
synaptic plasticity. Neural Computation
19 (6), pp. 1468-1502. http://www.

mitpressjournals.org/doi/abs/10.
1162/neco.2007.19.6.1468
Site-ul Centrului pentru Cercetari
Cognitive si Neuronale: http://www.
coneural.org/
[www.stiinta.info]
Comentarii
May 6, 2008, 8:12 am - kerosen
oare intainte de a invata ceva pe robot,
nu ai la baza cele trei legi fundamentale
ale roboticii dezvoltate de Asimov sau ai
uitat de ele?
March 29, 2008, 4:40 am - xavier
Sunt de acord, dar, daca acele
recompense sunt date gresit, spre
exemplu : un robot loveste un om;
stapanul robotului il recompenseaza
intr-un mod nefiresc, incurajandu-l sa
faca rau;
Acuma intrebarea mea: robotii nu ar
trebui mai intai "invatati" in laborator
daca anumite actiuni sunt bune sau rele
si apoi livrati viitorilor "consumatori" ?