2.Structura nucleului atomic.

Descoperirea neutronului
Nucleele sunt formate din A-protoni si (A-Z)-electroni.
Rutherforda realizat experienta in care atomii de azot au fost bombardati cu particule .
A
Z

4
2

X +

14
7

N +

4
2

1
1

H +

A +3
Z +1

1
1

17
8

H +

O + W

Unde W=energia de reactie .

17
3
7
4

Al +

4
2

Be +

4
2

He

30
14

Si +

Be +

4
2

12
5

13
6

X
13
5

dar exista
13
6

(gama)+

Trecerea nucleului

p
13
6

(gama)+

In natura nu exista
9
4

1
1

X . Astfel se obtine:

din starea excitata in starea normala este insotita de emisia

unei radiatii gamma de energie E=7MeV.

S-a dovedit ca gama nu e o radiatie ,ci o particola .
Neutronii sunt particule fara sarcina electrica (

mv m n Mv
=
+
2
2
2
m v=m n+ Mv

n =

=>

mv

n )

(legile de conservare pt energie si impuls )

m(m vMv)
mv Mv
= m v=
m
m

mv

1
0

-2

m v Mv

=>2 m v = Mv + m v
m+ M
=> v = v 2 m ;
m =masa sistemului;
v = viteza neutronului;
1

M ~1 u (hidrogen);

+M

+M v
v

m Mv

M ~14 u (azot);
v
m+ M
=> v = m+ M

( m+ M ) v=( m+ M )v

v =viteza de recul a protonului;

v =viteza de recul a nucleelor de azot;

=
v =

Mv
2

Mv
2

c2

2E
M

E =
v =

2E
M

(energiile nucleelor de recul)

v
=> v =

ME
ME

m+ M
= m+ M

Vom avea valorile experimentale :

E 5,7 MeV
c2

E =1,2 MeV
Heisenberg a propus structura nucleuluiformat din protoni si neutroni.Nucleul cu nr.
atomic Z si nr. de masa A contine Z protoni si N=(A-Z) neutroni astfel incat sarcina sa
electrica este +Ze.

3. Nuclizi
Nucleul este format din particule numite nucleoni, care pot exista in 2 stari cuantice:
-starea de proton
-starea de neutron
Speciile atomice individuale, caracterizate prin nr de protoni z si nr de nucleoni A se
numescnuclizi.
Toti nuclizii cu acelasi z, indiferent de valoarealui A, apartin aceleiasi element chimic si se
numesc izotopi.
Nuclizii se noteaza cu X la care se adauga in stg. sus nr de masa A si in stangajos nr de
neutron ( A-Z ) .
Nuclizii cu acelasi A dar cu Z diferiti se numesc izobari.
Nuclizii cu acelasi nr de neutron N, dar cu Z siA diferiti se numesc izotoni.

4.Energia de legatura a nucleului;stabilitatea nucleului

M(

A
Z

X )< Zm p +(A-Z) mn

W=[

Zm p

+(A-Z)

mn

-M(A,Z)] c

reprezinta energia de legatura a nucleului, relative l

toti nucleonii componenti. Energia de legatura W poate fi exprimata in funtie de

masele atomilor neutrii, deoarece masa atomului

N at

(Z,A), se deosebeste de masa

nucleului M(Z,A) prin mase electrice. Energia de legatura raportata la numarul de

nucleoni A se numeste energie de legatura specifica a nucleonului in nucleu, sau
energie de legatura calculate per nucleon: = W/A energia de legatura are maxime
pentru He,C,O. acest fapt indica stabilitatea maxima a nucleelor cu nr par si egal de
neutron si protoni. Pentru anumite valori ale neutronilor si protonilor au loc niste salturi
bruste ale energiei de legatura pe nucleon, aceste salturi au loc pt nuclee deosebit de
stabile. Nucleele cu A par poseda cativa izotopi stabili, de regula doi, in timo ce nuceele
cu A impar poseda de regula numai un singur izotop stabil.

8. Formula Weiszacker pentru energia de legatura

Pe baza modelului in picatura al nucleului s-a ajuns la formula:
W=A
unde
=W/A=
ar reprezenta energia de legatura raportata la un nucleon din nucleu.
Formula a fost obtinuta in iopoteza ca toti cei A nucleoni din nucleu sunt echivalenti,
inconjurati acelasi numar de nucleoni vecini.
Contributia la energia de legatura a nucleonilor aflati la suprafata nucleului este mai mica
decat a nucleonilor aflati in interiorul nucleului, deoarece legaturile nucleolilor de la suprafata
nucleului nu sunt saturate. Acesta situatie poate fi luata in considerare introducand:
-un termen de corectie in formula de mai sus, proportionala cu suprafata S a nucleului:
Ws= -4R2, unde -coeficient de tensiune
-un termen care tine cond te fortele columbiene de respingere:
Wc = -Z2/A1/3 formula initiala devenind:
W=A-A2/3-Z2/A1/3
- un termen referitor la energia de legatura
Wsin= - (A/2-Z)2/A
Faptul ca pentru nucleele cu un numar de masa par, la modificarea li Z cu o unitate se
obtine o variatie brusca a energiei de legatura, a condus la ideea ca formula initiala trebuie
ajustata cu un termen de forma:
+||, pentrunuclee pare
0, pentru A impar
W= A-3/4,
unde =
||, pentru nuclee impare

FORMULA EMPIRICA PENTRU ENERGIA DE LEGATURA A NUCLEULUI

W=A-A2/3-

Z2
A 1/ 3

-(A/2-Z)2/A-A-3/4

11.Mrimi fizice caracteristice particulelor elementare

Particulele fundamentale se caracterizeaz printr-o serie de mrimi fizice care se
conserv n toate procesele la care particip elementele respective. Acese mrimi fizice
stau la baza caracterizrii i identificrii particulelelor elementare care fac parte dintr-o
anumit specie. Vom ncerca s enumerm, pe scurt, unele din mrimile fizice
carecteristice.
1.Masa de repaus, m0, reprezint masa particulei n raport cu acel sistem de referin
n care particula se afl n repaus. Mrimea m0 este una din caracteristicile fundamentale
ce exprim particularitatea individual a particulei, proprietatea ei de inerie i modul ei
de interacie cu cmpul gravitaional. Masa de repaus m0 se determin experimental, pe
baza relaiei relativiste.
E=c p2 +m20 c 2

de unde

0=

1
E2c2 p2
c2

Deci, pentru msurarea unei mase de repaus m0 se impune efectuarea unei msurrii
concomitente a energiei E i a impulsului p ale particulei respective. De regul, se
msoar pe parcursul particulei care este direct legat de energia E, iar raza de curbur a
traiectoriei particulei n cmp magnetic permite stabilirea impulsului p.
2.Sarcina electric ,q, este o mrime cuantificat, adic poate fi numai multipli ntregi,
pozitivi sau negativi, ai sarcinii electrice elementare e. Exist unele ncercri teoretice
recente de introducere a unor particule denumite quarq-uri, care s-ar presupune c au
sarcini electrice mai mici dect cea a electronului (

e
3

2e
3 ). Experimental ns nu s-a

confirmat existena unor astfel de particule. Dei masa de repaus a particulelor

elementare este foarte diferit. Majoritatea particulelor cunoscute au sarcin electric
egal cu sarcina electric elementar (+e sau e ) sau 0. Exist unele rezonane care ar
avea sarcina electric +2e.
3.Sarcina specific

q
m0 . Toate particulele ce aparin unei specii sunt caracterizate

printr-o valoare bine determinat a unei sarcini specifice. Aceast valoare permite
identificarea naturii particulelor, urmrindu-se micarea acestora n cmpuri electrice i
magnetice. Este bine s subliniem faptul c nu exist, n momentul de fa, nicio teorie
sau ecuaie capabil s exprime vreo legtur ntre masa de repaus i sarcina electric a
particulelor elementare.
4.Numrul cunatic de spin, s. n mecanica cuantic se arat c momentul cinetic
propriu ( de spin ) al unei microparticule are valoarea:

|s|= s (s +1)
iar proieciile acestui moment de spin pe axa Oz sunt:
s z =m s
unde s este numrul cuantic de spin al particulei respective, iar ms este numrul cuantic
magnetic de spin i poate lua valorile:
ms=+ s ,+ s1,+s2, ,s
adic ms poate lua ( 2s+1 ) valori discrete.
Particulele cu numr cuantic de spin ntreg sau 0 ( s=0,1,2, ...) se comport cu totul
diferit de particulele caracterizate de numrul cuantic de spin s semintreg (s=1/2,
3/2, ... ). Particulele cu s semintreg ( numite fermioni ) se pot genera sau anihila
numai n perechi particul antiparticul , pe cnd la particulele cu s ntreg sau 0
( numite bosoni ) nu este caracteristic aceast proprietate. Se arat c aceast situaie
este consecina valabilitii legii conservrii numrului de fermioni, iar pentru bosoni nu
acioneaz o astfel de lege de conservare.
5.Viaa medie, , caracterizez stabilitatea particulei elementare. n prezent, se
cunosc particule elementare stabile ca electronul i protonul i o serie ntreag de
particule instabile, cu via medie mai lung sau mai scurt. Procedeele fizice existente
permit evaluarea unei viei medii >10-16s. Astfel, particulele cu >10-16s suntparticule
direct observabile. Existena particulelor cu <10-16S ( rezonanele ) poate fi
pusnevidennumaiprinmetodeindirecte. Comparareavieiimedii a
particulelorelementare se face, de celemaimulteori, cu o unitate de timp nuclear,
estimaatcafiindtimpulnecesarca o particular cu vitezaegal cu vitezaluminiin vid
straverseze un nucleu. Timpul nuclear este de ordinl a 10-2210-23s.
6.Modul de dezintegrare.Una din proprietile fundamentale ale particulelor
elementare const n posibilitatea acestora de a se transforma una n alta n procesul
diferitelor tipuri de interaciuni. n acest sens, modul de dezintegrare reprezint o alt
caracteristic a particulelor elementare. Se constat ns c dezintegrarea i
transformarea particulelor se poate efectua doar n cteva moduri, ceea ce impune
existena unor legi de conservare care guverneaz aceste transformri.
Se constat c unele particule elementare formeaz grupuri, n fiecare grup membrii
acestuia avnd masele foarte apropiate. De exemplu, nucleonii formeaz un dublet
protonul i neutronul, care sunt n multe privine identici, dac se face abstracie de
sarcina electric. De asemenea, mezonii formeaz tripletul+, -i0.
Familiile de particule elementare cu masele aproximativ egale i cu sarcini electrice
diferite se numesc multiplei de sarcin.Existena unor asemenea grupuri de particule
este strns legata de proprietile forelor nucleare. Datele experimentale confirm

ipoteza independenei forelor nucleare de sarcina electric a particulelor.Astfel,

interacia nuclear ntre un proton i un neutron are aceeai trie ca i interacia dintre
doi protoni sau doi neutroni. Deci membrii unui multiplet de sarcin au aceeai
comportare nca drum interaciilor nucleare( tari ), dar avnd sarcini electrice diferite, au
comportri diferite n interaciunile lor electromagnetice.
Aceast situaie poate fi descris considernd c, exceptnd forele elctromagnetice,
membrii unui multiplet reprezint stri diferite ale aceleai particule.Aadar, fiecrui
grup de particule care formeaz un multiplet de sarcin I seasocieaz o valoare T a
spinului isobaric. Fiecare membru al grupului difer de ceilali prin valoarea proieciei
spinului izotopic, Tz. Potrivit regulilor cunoscute pentru spin, numrul valorilor( 2T+1 )
trebuie s fie egal cu numrul membrilor multipletului.
Pentru dubletul nucleonilor izospinul are valoarea T=1/2, cu proieciileTz=+1/2 pentru
proton iTz=-1/2 pentru neutron. Mai amintim urmtoarele exemple de multiplei de spin
isotopic: singletul 0 cu T=0, tripletul mezonilor sau al hiperonilor .
7.Stranietatea, S
S-a constatat c proprietile mezonilor K i ale hiperonilor sunt destul de neobinuite
sau stranii. Din acest motiv au fost numite particule stranii.Comportarea particulelor
stranii se caracterizeaz prin urmtoarele particularitii:
1.Particulele stranii sunt generate ntotdeauna n perechi; hiperonii sunt generate numai
n perechi cu mezonii K, iar mezonii K se genereaz fie cte doi, fie npereche cu
hiperonii.
p+p n+K+ + +
-+p0+K+
-+p0+K0
++n-+K+K+
Unele reacii care energetic sunt posibile, se constat c n rezultate sunt interzise din
anumite cause:
n+n(tietur pe sgeat) 0+n
n+n(tietur pe sgeat)0+0
p+p(tietur pe sgeat)n+p+K+
2.Mezonii K i hiperonii se genereaz cu o probabilitate specific interaciilor nucleare,
timpul de generare fiind de aproximativ 10-25s. n majoritatea cazurilor reaciile sunt
reversibile; dac o particula oarecare se dezintegreaz n alte dou particule( AB+C ),
trebuie s ne ateptm c perechea de particule B i C pot forma, la rndul lor, particular
initial A. Ins aceast concluzie general nu este valabil pentru particulele stranii.

Timpul de via al particulelor stranii este cuprins ntre 10-8s i 10-10s, ceea ce
corespunde interaciilor slabe i nu interaciilor tari( nucleare ), care stau la baza
generrii acestor particule. Deci, particulele stranii au un timp de via de aproximativ
1014ori mai mare dect ar rezulta din considerentele cu privire la reversibilitatea reaciilor
nucleare.
Descrierea cantitativ a particularitilor de mai sus se face prin introducerea numrului
cuantic S, numit stranietate i, respectiv, a legii conservrii stranietii.
Fiecrui grup de particule elementare I se asocieaz o valoare determinate a numrului
cuantic S.
Toate particulele care nu particip la interaciiletari( nucleare ) au stranietatea S=0.
Legea conservrii stranietii suma algebric a numerelor cuantice S ale particulelor,
nainte i dup reactive, trebuies fie aceeai.
8.Numrul barionic( B ). Acest numr cuantic s-a introdus n scopul explicrii faptului
c protonul liber este foarte stabil (>1020ani ), cu toate c protonul s-ar putea
dezintegra n procese care nu contrazic legile obinuite de conservare. n scopul
explicrii acestei situaii se introduce numrul barionic B, egal cu +1 pentru nucleoni i
hiperoni, adic pentru toi barionii i respective -1 pentru antibarioni. Pentru mezonii
lepton numrul barionic B=0.
Legea conservrii numrului barionic afirm c suma numerelor cuantice B pentru
particulele ce intr ntr-o reactive este aceeai pentru particulele ce rezult din reacia
respectv.
9.Numrul leptonic L, este egal cu +1 pentru lepton, respective cu -1 pentru
antileptoni i 0 pentru toate celeltalte particule . Pentru un system izolat, suma algebric
a numrului leptonic L rmne constant.
Explicarea unor reacii nucleare s-a putut face numai prin introducerea a dou tipuri de
numere leptonice Le, L, adic numr leptonic electronic i numr leptonic miuonic.
Le=+1 pentru e- i e; Le=-1 pentru e+ i

L=+1 pentru - i ; L=-1 pentru + i

10.Hipersarcina Y este egal cu suma dintre stranietatea S i numrul barionic B:

Y=S+B
Se constat c ntre numerele cuantice S,B,TZ i Z=q/e exist relaia:
S=2( q/e-Tz ) B
sau q=e[TZ+(S+B)/2]=e[TZ+Y/2]
Trebuie subliniat c aceste relaii nu sunt obinute pe baza unor concepte
fundamentale, ci numai pe baza analizei datelor experimentale.

11.Paritatea, p. Paritatea a fost introdus n fizica nuclear n scopul formulrii

matematice i a interpretrii unor proprieti de simetrie ale interaciilor fa de reflexiile
spaiale. n urma unei operaii de reflexie spaial se obine o inversie a coordonatelor.
n cadrul mecanicii cuantice se arat c starea unei particule este caracterizat de
funcia de und (x,y,z,t). Funciile de und ce descriu micarea particulelor se mpart n
dou clase:
-Pare, daca (x,y,z,t)=(-x,-y,-z,-t)
-Impare, dac (x,y,z,t)=-(-x,-y,-z,-t)
Particulele pentru care este valabil formula (x,y,z,t)=(-x,-y,-z,-t) au paritatea p=+1,
iar pentru particulele descrise de funcii de und de tipul (x,y,z,t)=-(-x,-y,-z,-t)
paritatea este p=-1.
n cazul unui sistem format din mai multe particule, paritatea total este egal cu
produsul paritilor particulelor componente.
Sistemele cuantice izoltate sunt caracterizate prin faptul c paritatea total a acestora
se conserv. Mai trziu ( prin anii 1954-1956 ) s-a artat c paritatea se conserv riguros
numai n interaciile tari i electromagnetice, existnd violri a legii conservrii paritii
n cazul interaciilor slabe.
n afar de paritatea lor intrinsec, particulele se pot afla n stri cuantice pare sau
impare n funcie de starea lor de micare caracterizat de numrul orbital :
Pi=(-1)^i
.

13.Dimensiunile particulelor elementare

Particula elementar este un element constitutiv al nucleului atomic i a nveliului
su electronic, sau care apare la interacia cu substana a razelor cosmice sau a
particulelor accelerate.
O particul elementar este complet caracterizat prin mrimi fizice frecvent ntlnite
ca: mas, sarcin electric, spin, moment magnetic, via medie, precum i prin anumite
proprieti specifice ca: paritate i izospin; de asemenea, fiecrei particule i corespunde
o antiparticul.
Particulele elementare se impart in 3 clase de dimensiuni:
-particule macroscopice(particule mult mai mari decat atomii
moleculele);

si

-particule microscopice (atomii si moleculele);

-particule subatomice (elementele constitutive ale atomilor protoni ,electroni,neutroniprecum si particule produse in acceleratoare de particule sau raze cosmice)...

14.Interactii fundamentale ale particulelor fundamentale

Proprietatile si modurile de comportare ale particulelor elementare pot fi studiate numai

in procesele lor de interactiune. Aceste interactii stau la baza tuturor proceselor.
Interactiile pot fi:
1. Interactiile tari(nucleare)
Energia potentiala de interactie, cauzata de schimbul virtual de mezoni.
q2m
Ep,n= r

e-r/R unde q

este sarcina mezonica

Particulele elementare intre care se exercita interactiuni tari se numesc hadroni.

2. Interactii electromagnetice
Ep=interactiunea dintre doua sarcini electrice e
1
Ep,c= 4 R 0

e2
r

q2e
r

q2e
1
137
e= he =

Marimea adimensionala, constanta structurii fine(e) caracterizeaza intensitatea interactiei

electromagnetice.
3. Interactia gravitationala
Energia potentiala de intractie a doua particule de masele m=m1=m2, aflate la distanta r
una de cealalta este:
m2
Ep,c= r

g 2g
r

-constanta de atractie universala

gg-sarcina gravitationala

4.Interactii slabe
Procesele dezintegrarii se aplica prin actiunea unei interactii slabe. Teoria dezintegrarii

presupune ca perechile e-,

sau e+, se genereaza chiar in momentul actului de

dezintegrare.
+

pn+e +

np+e-+

sunt cauzate de un camp electro-neutronic

q2s
s= hc

15.Radioactivitate natural,legea dezintegrrii,timp de

njumtire,
timp mediu de via.
Radioactivitatea natural
Proprietatea atomilor de a emite radiaii a fost denumit de catre Pierre i Marie Curie,
radioactivtate.Ei au descoperit radioactivitatea thoriului i analiznd alte minereuri
radioactive ei au identificat radiul si polonium a cror radioactivitate s-a dovedit a fi de
milioane de ori mai intens dect cea a uraniului si thorului.
S-a constatat c proprietile radiaiei (de exemplu intensitatea) nu depend de condiiile
exterioare i nu variz n timp, ceea ce dovedete c radioactivitatea este o proprietate
interioar a atomului.
S-a descoperit ca nu doar elementele grele sunt radioactive, ci exist i izotopi
radioactivi de mas mijlocie:potasiu-40, samarium 152, luteiu-176, reniu-187.n
ultimul timp au mai fost descoperite n natur, cu o existen tranzitorie, izotopi
radioactivi uori:carbonul 14 i tritium.S-a stabilit c radiaiile emise de substanele
radioactive au o serie de proprieti caracteristice:
-ionizeaz gazele
-nnegresc emulsia fotografic
-provoac luminiscena unor substane
-degaj energie.
Soii Irene i Frederic Joliot-Curie au descoperit radioactivitatea artificial.Prin iradierea n
special cu neutron, unele elemente care n mod natural sunt stabile devin radioactive.
Legea dezintegrrii radioactive
Dezintegrarea radioactiv este un fenomen specific nucleului, depinznd numai de
structura intern a acestuia.
Dezintegrarea nucleelor este un proces statistic, fiecare specie de nuclee radioactive
fiind caracterizat de constanta radioactiv (sau constanta de dezintegrare a nucleului
dat), care reprezint probabilitatea dezintegrrii unui nucleu n unitatea de timp.
dN =Ndt
, unde N este numarul de nuclee nedezintegrate la un moment t,
Semnul minus n formul indic scderea numrului de nuclee radioactive n procesul de
dezintegrare.
ln N=t +C unde C este constanta de integrare. Considernd c la t=0, N= N 0
,obinem :
C=ln N 0
i deci :
N
ln =t , sau N=N 0 e t
N0
Deci , numrul de nuclee radioactive nedezintegrate la un moment t scade exponenial
n timp.

Numrul nucleelor care se dezintegreaz n intervalul de timp de la t la t+dt este egal cu

Ndt i reprezint numrul de nuclee care au trit t secunde.Durata de via a acestor
N0
nuclee este tNdt . Astfel, viaa medie a tuturor celor
nucleeradioactive care au
existat la un moment t=0, este dat de formula:

1
1
= tNdt= t e t dt =
N0 0

0
Astfel, legea dezintegrrii radioactive mai poate fi scris sub forma

N=N 0 e

Timp de njumtire
n mod curent se utilizeaz noiunea de timp de njumtire care reprezint intervalul de
timp n care se dezintegreaz jumtate diin nucleele radioactive.
Legea capt forma

N=N 0 e

0.693
t
T

Activitatea a unei substane radioactive reprezint numrul de nuclee ale acestei

substane care se dezintegraz n unitatea de timp:
dN
=
= N 0 e t= 0 et
dt
Dac se d masa m a unui element care conine un izotop radioactiv.Fie p procentul de
radioizotop din elementul respectiv:
p
mr=m
100
Numrul de mas al izotopului radioactive fiind A, rezult c n

mr

g(sau kg) din

izotopul radioactiv considerat se afl numrul N de nuclee:

m N A
N= r
A
Deci activitatea elementului este:
dezintegrari
sec
P
)
N A
100
0.693 mp N A
=N=m
=

A
T 100 A

16.Metode de msurare a timpilor de njumtire

Timpul de injumatatire al unei substante radioactive se poate determina prin masurarea
activitatii preparatului in diferite momente de timp si contruind dependetele:
=o e^(-t ln2/T)

sau

ln = - t ln2/T + ln o.

Efectuarea masurarilor intr-un timp destul de lung (t >>5T) permite determinarea timpului de
injumatatire cu mare precizie. Evident ca aceste metode intampina dificultati serioase daca
timpii de injumatatire sunt foarte mici (T < 1s) sau foarte mari (luni sau ani).
Ecuatia seculara (1N1 =2N2) se utilizeaza pe scara larga pentru determinarea timpului de
injumatatire a unor substante radioactive cu viata lunga. Aceasta ecuatie poate fi folosita pentru
a compara doua substante ce se transforma una in alta ,dar a doua are un timp de inumatatire
mult mai mic ca prima (T2<<T1). Se mai pune conditia ca momentul t sa fie in intervalul T 2<< t
<<T1.
Exemplu transformarea radiului 226 88Ra in radon 22286Rn prin emisia de particule alfa.Timpul de
injumatatire al radiului e foarte mare si deci nu poate fi determinat prin metoda urmaririi
dependentei activiatii de timp.
Pentru o perioada de timp care corespunde conditiei
seculara.
RaNRa =RnNRn

sau

T Rn<< t <<TRa se poate aplica ecuatia

NRa/TRa=NRn/TRn

Se obtine TRa=TRn NRa/NRn unde N-urile pot fi deteminate precis prin metoda cantaririi exacte iar
TRn=3,8 zile. Astfel TRa 1600 ani.
Timpii mari de injumatatire mai pot fi determinati si prin metoda masurarii numarului de
dezintegrari in unitatea de timp pentru o cantitate cunoscuta de nuclee radioactive. Stim ca daca
avem un numar N de nuclee radioactive , atunci numarul de nuclee ce se dezintegreaza in
unitatea de timp este :
dN/dt = N = 0,693 N/T

sau

T = 0,693 N dt/dN

Deci pentru masurarea timpului de injumatatire T trebuie sa determinam experimental numarul

de dezintegrari in unitatea de timp (dN/dt) pentru numarul cunoscut de nuclee radioactive N.

17.Dezintegrari succesive. Ecuatia seculara

Exista dese situatii cand nucleul rezultat in urma dezintegrari radioactive nu este stabil,
ci la randul lui radioactiv. In acest caz trebuie sa scriem doua ecuatii diferentiale :
dN1(t)/dt = -- 1N1(t)

si

dN2(t)/dt = 1 N1 t) 2 N2(t)

unde 1 si 2 sunt constantele de dezintegrare pentru cele 2 specii de nuclizi radioactivi

care la un moment t contin numerele N 1(t) si N2(t) de nuclee radioactive inca
nedezintegrate.
Prin rezolvarea sistemului de ecuatii se obtine :
N1(t) = N1o e^(-1t)

N2(t) = N2o e^(-2t) + 1 N1o [e^(-1t) - e^(-2t)]/ (21)

unde N1o si N2o sunt valorile pentru N1(t) si N2(t) la momentul t=0. Expresiile sunt
relative complicate ,dar se simplifica esential daca : T1>>T2; 1<< 2
Pentru t<< T1 se obtine : N1(t) N1o si N2(t)=N2o e^(-2t) + 1 N1o [1 - e^(-2t)]/ 2
La momentul t=0 ,cand incepe dezintegrarea primei specii de nuclee radioactive , nu
exista nuclee radioactive din a doua specie , adica N2o=0. In aceste conditii ecuatia 2
devine :
N2(t)= 1 N1o [1 - e^(-2t)]/ 2
Din aceasta relatie rezulta : limt-> N2(t) = 1 N1o / 2 = constant
Prin t-> se intelege ca t > 10T 2. Daca t = T2 atunci 1 - e^(-2t) = 0,999 si deci
egalitatea lim = constant e satisfacuta cu o precizie de 99,9%.
De obicei ultima relatie se scriem sub forma 1N1 =2N2ecutia seculara
Ecuatia seculara are un sens fizic foarte clar , insemnand ca numarul de dezintegrari ale
substantei derivate 2N2 este egal cu numarul de dezintegrari ale substantei initiale ,
adica numarul de nuclee de substanta derivate produse din nucleul initial 1N1.

18.Dezintegrarea alfa
Particulele sunt nuclee 4He, adica un system legat de 2 protonisi 2 neutroni.
Ele sunt emise in general de nucleele grele instabile.Emisia acestui cluster de nucleoni in
locul nucleonilor individuali este un process mai avantajos energetic decat emisia de
nucleoni individuali datorita energiei de legatura ridicate a particulei . Procesul poate fi
reprezentat prin relatia:
A
Z

4
X A4
Z2 X + 2

Aplicarea legilor de conservarea energiei (exprimand masele partenerilor in unitati

energetice) conduce la:
M A ( Z )=M A4 ( Z2 ) + M 4 ( 2 ) + K M + K
Unde KM siK sunt energiile cinetice ale nucleului residual si respectiv ale particulei alfa
si impulsului la
0=p + p M
Energia care devine disponibila prin emisia de particule alfa este denumita energie
de dezintegrare Q, definite prin relatiaQ=(masa nucleului parinte) - (masa produsilor
de reactie)

Q =M A ( Z ) M A 4 ( Z 2 )M 4 (2)
Conditia energetica de aparitie a dezintegrarii este ca Q >0,sau:
M Z ( A )> M A 4 ( Z 2 )+ M 4 (2)
Daca nucleul fiica (rezidual) ramane in starea excitata de energie Ex, atunci din legile de
conservare anterioare rezulta:
K M + K =Q E x
Care arata ca energia de dezintegrare Q scade odata cu cresterea energiei de excitatie.
E x
A4
Q
(Qx E x )
A
M A 4 ( Z 2 )
K =

M A4 ( Z2 ) + M 4 ( 2 )

Spre exemplu, dezintegrarea a nucleului

238
92

conduce la nucleul fiica

234
90

T h care

poate fi populat in starea fundamentala sau in doua stari excitate aflate la energiile de
de 0.16 MeV si 0.048MeV. Energia de dezintegrare este
Q =M 238 ( 92 )M 234 ( 90 )M 4 ( 2 ) =238.050786234.043594.002603=0.004589
In functie de energia de excitare a nucleului fiica, particulele au energiile cinetice
K=4.20, 4.15 si respectiv 4.04 MeV

19. Dezintegrare de tip

n procesul de dezintegrare
A
Z 1

Y N 1

un nucleu

A
Z

trece ntr-un nucleu izobar

, adic are loc schimbarea numrului de ordine cu Z =

Dezintegrarea e de 3 tipuri :

-dezintegrarea
-dezintegrarea

1.

-captura e (captura K)

Dezintegrare
Nucleul

A
Z

poate trece n nucleu

A
Z+1

prin dezintegrare

dac :

M(A,Z) > M(A,Z+1) + me

Adaugand in ambii membri Zme =>
Mat(A,Z) > Mat(A,Z+1) (1)
Energia eliberata in urma dezintegrarii

va fi :

= [Mat(A,Z) Mat(A,Z+1)]c2

Analog , Dezintegrarea

este posibila din punct de vedere energetic daca :

M(A,Z) > M(A,Z-1) + me

Adaugand in ambii membri Zme =>
Mat(A,Z) > Mat(A,Z-1) + 2me

(2)
+
Energia eliberata in urma dezintegrarii

va fi :

= [Mat(A,Z) Mat(A,Z-1) + 2me ]c2

Dezintegrarea prin captura electronica consta in captarea de catre nucleu a unui

electron din patura electronic a propriului atom.
Acest timp de dezintegrare este insotit de emisia radiatiei X
Conditia generala a capturii K se poate scrie sub forma :
M(A,Z-1) < M(A,Z) + me
Mat(A,Z-1) < Mat(A,Z)
Energia eliberata in urma capturii electronice este :
E
K = [Mat(A,Z) Mat(A,Z-1)]c2
(3)
In afara de captura electronilor din patura K , s-a observat si captura electronilor din
patura L (captura L) , din patura M , etc.
Din relatiile (1),(2),(3) reies concluziile :
a) Deoarece in cazul cand Mat(A,Z) > Mat(A,Z+1) nuclidul (A,Z) este

- activ , iar

daca Mat(A,Z) < Mat(A,Z+1) este posibila captura K , n-ar putea exista doi izobari
stabili cu numere de ordine vecine.

b) Tranzitiile intre nucleele corespunzatoare sunt posibile atat prin dezintegrarea

cat si prin captura K.

c) Exista nuclee vecine pentru care sunt satisfacute , simultan , toate cele 3 conditii
Studiul experimental a demonstrat ca in procesul de dezintegrare se emit electronide la
E max
0 la
.
Interpretarea spectrului continuu a electronilor dezintegrarii
concluzie : in procesul dezintegrarii

a dus la urmatoarea

alaturi de electronii cu energie Ee este emisa

inca o particula neutrino care preia energia

- Ee astfel ca energia rezultata a

electronului si neutrinului este egala cu energia dezintegrarii

S-a aratat ca pe langa neutrinul (a carui emisie insoteste dezintegrarea

electronica), exista si antineutrinul ( a carui emisie insoteste dezintegrarea

si captura

Astfel , dezintegrarea nucleelor se scrie astfel :

A
Z

A
Z+1

A
Z

A
Z1

A
Z

+ e-

Y
Y

+ e - + e
+ e+ +
A
Z1

Aceste ecuatii pot fi privite ca o transformare a protonului in neutron si reciproc :

n p + e- + e
p n + e+ + e
p + e- n + e
Masuratorile indica timpul de injumatatire pentru neutron ca avand valoarea T = ( 10,7
0,15 ) minute
Se poate realiza si dezintegrarea inversa :
p + e n + e+
n + e p + e-

care pune in evidenta nemijlocit existenta neutrinului

20. Dezintegrarea de tip

. Familii radioactive.

In urma dezintegrarii

sau nucleele raman, in majoritatea cazurilor, intr-o stare

energetic excitata. Dupa un timp mai lung sau mai scurt (de la cateva zile la

1012 s),

nucleele excitate revin in starea fundamentala, emitand surplusul de energie sub forma
de fotoni-radiatie . Energia fotonului emis este:
h =Eexc Ef
unde

Eexc

este energia nucleului in starea excitata, iar

starea fundamentala. Radiatia

A
Z

Ef

este energia nucleului in

a nucleelor se indica prin schema:

X AZ X +
Scrierea

radiatiei

A
Z

X indica ca nucleul (A,Z) se afla intr-o stare excitata. Prin emisia

nu se schimba pozitia elementului in tabelul periodic.

Nucleul excitat isi poate pierde energia si prin emiterea electronilor de conversie
interna. In acest proces, energia de excitare a nucleului este transferata direct (fara
emiterea prealabila a unui foton) electronului de pe orbitele atomului respectiv. Intr-un
astfel de mecanism se emit electroni monoenergetici, a caror energie este determinata
E Ef
de energia tranzatiei nucleare ( exc
) si de tipul orbitei electronice din care este
expulzat electronul. Se demonstreaza ca fenomenul conversiei interne are loc cu cea mai
mare probabilitate pentru electronii aflati pe latura K:
Ee =E excE f E I , K
unde

Ee

este energia cinetica a electronilor emisi, iar

EI ,K

este energia de ionizare a

electronilor aflati in patura K.

E Ef
Daca energia ( exc
) este mai mica decat energia de legatura a electronului K,
atunci energetic nu este posibila conversia interna a electronilor K. in aceste situatii are
loc conversia interna a electronilor L,M... etc.
In urma conversiei interne, in paturile electrice apare un loc vacant in patura din
care a fost scos electronul. Locul liber este ocupat de un electron de pe paturile mai
exterioare si deci procesul de conversie interna este insotita de emisia radiatiei X
caracteristice.
Atomul care pierde un electron de pe paturile sale interioare se afla in stare
excitata. De regula, aceasta energie suplimentara se emite sub forma de radiatii X
caracteristice. Exista insa si posibilitatea ca energia de excitarea atomului sa fie
transferata direct unuia din electronii periferici, care paraseste atomul, iar radiatia X
caracteristi ca nu se mai emite. Acesta este fenomenul Auger. Deci, conversia interna
trebuie sa fie intotdeauna insotita de emisia radiatiei Roentgen caracteristi ca si de
electroni Auger.

A fost descoperit si procesul conversiei interne cu formarea de perechi electronpozitron. Acest process este posibil daca energia de excitare a nucleului este mai mare
decat 2

m0 c

, adica mai mare decat energia necesara formarii perechii electron

pozitron.
Familii radioactive
Se constata ca majoritatea nucleelor radioactive aflate in natura sunt membrii a
trei familii radioactive sau serii radioactive. Intre elementele radioactive ale unei serii
exista legaturi genetice, deoarece unele provin din altele, prin dezintegrari succesive.
Cele trei serii radioactive naturale sunt:
238
9
1. Familia uraniului, care incepe cu izotopul 92U , -radioactiv, cu T=4,5 10
ani si se termina cu izotopul stabil

206
82

Pb

2. A doua serie radioactiva naturala incepe cu izotopul

8

de injumatatire T=7 10

235
92

U ,

ani si se termina cu izotopul stabil

3. Familia thoriului incepe cu izotopul -activ

-activ cu timpul
207
82

Pb

232
90

Th , ce are o perioada de

10
injumatatire T=1,4 10 anisi se termina cu izotopul stabil

206
82

Pb

Se constata ca toate cele trei familii radioactive naturale se termina cu un

izotopstabil de Pb, care are numarul de ordine Z=82, ceea ce este o dovada a stabilitatii
deosebite a elementului plumb, care are numarul de protoni egal cu un numar magic.
Numarul de masa A pentru izotopii celor trei familii radioactive naturale se poate
scrie prin relatia:
A=4n+c
unde n este un numar intreg iar constanta c ia valori:
c=2, pentru prima familie radioactiva
c=3, pentru a doua familie radioactive naturala si
c=0, pentru seria thoriului.
Familia radioactive corespunzatoare valorii c=1, este familia neptunului-continand
izotopi radioactive ce nu se afla in natura. Deci familia neptunului este o serie
radioactiva artificiala, care incepe cu americiu-241 si se sfarseste cu

209

Bi , avand 15

termeni

21.Reactii nucleare, clasificare, legi de conservare

Reactii nucleare.
Caracteristicile generale ale reaciilor nucleare
O reacie nuclear se reprezint printr-o relaie de forma:
a+ X Y +b sub forma prescurtat:

X(a,b)Y unde X este nucleul int, a este particula incident, Y nucleul rezultat iar b
este particula emergent.
n urma bombardrii nucleelor X cu particule de tipul a pot avea loc mai multe canale de
reacie:
X +a (mprtieri elastice)

X + a( mpr tieriinelastice)

a +X

Y + a (reacii inelastice)
Cazuri particulare ale reaciilor de transmutaie se pot prezenta ca :
-reacie de captur :
a+XY+
sau reacii fotonucleare(inversa unei reacii de captur).
X + Y + a
Reaciile nucleare au loc numai cu respectarea strict a legilor de conservare pentru
energie, impuls, moment cinetic, sarcin electric precum i a unor mrimi fizice
specifice interseciilor din particulele elementare ca numrul de nucleoni, numrului de
leptoni, paritatea, stranietatea etc.
Legi de conservare.
n cazul reaciilor nucleare, legea conservrii energiei se enun sub forma: Suma
energiilor totale ale particulelor ce intr n reacie este egalcu suma energiilor totale ale
particulelor ce rezult din reacia respectiv.
Energia total a particulei trebuie neleas n mod relativist ca fiind suma dintre
energia cinetic Ec i energia de repaus m0c2.
a+ X Y +b legea conservrii energiei se
Pentru reacii nucleare de forma
scrie sub forma:
Ec ,a + m0, a c 2 + Ec , X +m0, X =Ec ,Y +m0,Y c2 + E c, b +m0 b c2

unde

m0,a ; m0,b ; m0, X ; m0, Y reprezint

masele de repaus corespunztoare pentru particulele a,b,X,Z i Y.

Mrimea

Q=E c, Y + E c ,b( E c , X + E c ,a )

poart numele de cldur de reacie, reprezentnd

variaia total a energiei cinetice a particulelor n urma reaciei nucleare.

Din cele dou reacii obinem :
Q=[m0, X +m0,a ( m0,Y + m0, b ) ]c

Putem deci calcula cldura de reacie dac cunoatem

masele de repaus ale articulelor ce particip la procesul indicat de reacia nuclear dat.
Clasificarea reaciilor nucleare:
-reacii exoterme- dac Q>0
-reacii endoterme- dac Q<0
Clasificare n funcie de natura particulei incidente:
-

Reacii nucleare produse de particule cu sarcin electric,uoare(protoni,

deuteroni).
Reacii nucleare produse de ioni grei
Reacii nucleare produse de neutroni

Reacii nucleare produse de electroni

Reacii fotonucleare.

Clasificare n funcie de nucleul int:

-

Reacii nucleare pe nuclee uoare(A<25)

Reacii nucleare pe nuclee medii(25<A<80)
Reacii nucleare pe nuclee grele(A>80).

Clasificare n funcie de energia particulei incidente

-

Reacii nucleare la energii joase

Reacii nucleare la energii nalte
n cazul particulelor cu sarcin electric ele pot intra n raza de aciune a nucleului
numai dac au o energie cel puin egal cu energia coulombian maxim de
interacie(bariera Coulombian):
Z 1 Z e2
E=
4 0 (R1 + R2)
Neglijnd raza particulei i considernd ca raza nucleului este
EB =1,1Z 1 Z A

1 /3

MeV

De aici rezult ca reaciile nucleare pot fi produse numia de particulele cu sarcin

electric, care au energii suficient de mari.Particulele fr sarcin electric , nu sunt
mpiedicate de bariera Coulombian.De aici rezult diferenele ce apar ntre
reaciile nucleare cu particule cu sarcin electric i fr.
Pentru cele cu sarcin se consider domeniul de energii joase ntre 0,1 i 100MeV,
iar al energiilor nalte peste 100MeV.Pentru neutroni energiile nalte nseamn
energii ntre 0,2 i 10 MeV, iar energiile joase n jurul a 1KeV.
Clasificare n funcie de mecanismul de reacie:
-

Reacii nucleare directe

Reacii nucleare care trec printr-un stadiu de formare a unui nucleu intermediar

22. Mecanisme de reactie ale reactiilor nucleare.

Un mod de testare a valabilitatilor modelelor teoretice cu privire la mecanismele
reactiilor nucleare este reprezentat, in mod clar de verificare concordantelor dintre

valorile experimentale si cele teoretice pentru (sectiunea eficace, care poate fi calculate
theoretic pe baza unor ipoteze cu privire la mecanismele de reactie).
Teoriile referitoare la reactiilenucleare se bazeaza pe doua modele nucleare:
modelul in picaturasimodelul in paturi.
In cadrul modelului in picatura se considera ca particulele incidente intra in
nucleu si interactionand puternic cu toti nucleonii nucleului tinta; energia particulei
incidente se distribuie rapid intre nucleoni. N. Bohr considera, in anul 1936 ca particular
incidenta, cedandu-si energia nucleonilor din nucleu nu este compatibila sa paraseasca
nucleul. Se formeaza astfel un compus din nucleul tinta si particula incidenta. Nucleul
compus se afla in stari excitate, iar energia de excitare este distribuita intre multi

nucleoni din nucleu. Aceasta energie de excitare a nucleului compus C poate fi cedata fie

prin expulzarea unei particule, printr-o tranzitie .

Asadar, dupa Bohr, reactia nucleara are loc in doua etape:
1.Nucleul X capteaza particular incidenta a formandu-se nucleul compus C, aflat in
starea excitata:

a+ X C*
(9.2.8)
2.Nucleul compus, excitat, C* se dezintegreaza:

C* Y+b

(9.2.9)

Deci, pe baza acestui mecanism de reactivitate nucleara, reactia ar trebui scrisa

sub forma:

a+X C* Y+b
(9.2.10)
11
: 10 s

Nucleul compus are un timp de viata destul de lung (

) in starea excitata C*,
timp in care uita modul in care a fost format. De aceea formarea nucleului compus si
dezintegrarea acestuia reprezinta doua etape independente ale reactiei nucleare.modul
de dezintegrare a nucleului compus depinde de energia de excitare, de numarul cuantic
de spin in starea respective se de alti parametri nucleari, dar nu de modul in care a fost
format. Din aceste motive la aceasi prima etapa unde au loc reactii nucleare (9.2.8) ii pot
corespunde diferite tipuri de desfasurare a etapei a doua (9.2.9):
1
27
13

28
13

Al + n Al
0

27
12
24
11
26
13

Mg+ 1 H
Na+ 42H e
Al +2 10n

Caile posibile de trecere a reactive inucleare in etapa finala se numesc canale de

reactie.Etapa initiala a reactiei nucleare se numeste canal de intrare iar etapa finala
canal de iesire.
Teoria reactiilor nuclear ebazata pe modeulul in paturi considera ca interactia
particulei incidente are loc cu un nucleon sau cu un grup mai mic de nucleoni din nucleul
tinta, adica au loc interactii directe sau ciocniri multiple. Dupa Weisskopf, fiecare reactive
nuclear trece printr-o serie de etape: In momentul in care particular incidenta ajunge in
apropierea nucleului sufera mai intai o reactive partiala , denumita imprastiere
electronica de suprafata. In continuare poate avea loc o ciocnire intre particula incidenta
si unul din nucleonii nucleului tinta. Daca nucleul ciocnit paraseste nucleul, se spune
ca are loc o reactie directa. Reactiile nucleare directe au loc cu preponderenta la energii
mari ale particulelor incidente, cand nucleonul lovitprimeste cu probabilitate destul de
mare energie suficienta pentru a putea parasi nucleul.
In cazurile cand nucleonul lovit nu paraseste imediat nucleul, apar procese
compicate de interactie a nucleonului cu alti nucleoni din nucleu. In anumite conditii,

nucleul excitat in urma ciocnirilor multiple si interactiunilor colective poate emite o

particula. Daca acest proces de emisie a particulei nu are suficient loc de repede, are loc
o distribuire a energiei particulei incidente la toti nucleonii, realizand-se nucleul compus.

23 Reactii nucleare cu neutroni

Neutronul este o particular fara sarcina electrica (Z=0) si cu numarul cuantic de spin
sn=1/2.
Tipuri de reactii nucleaure cu neutroni :
a) Captura radiativa a neutronilor (n,
A
A +1
ZX
ZX
+n
+

Acest tip de reactive nuclear are o mare probabilitate pentru neutron lenti , cu
energie cuprinsa intre 0 si 500keV
b) Reactia de formare cu protoni (n,p)
Sub actiunea neutronilor cu energia cinetica intre 0,5 si 10 MeV au loc reactii de
tip (n,p) :
A
Z

+n

A
Z1

+p

c) Reactii cu formare de particule (n, )

A
A3
4
ZX
+ n Z2Y + 2 He
Aceste reactii se realizeaza daca neutronii au energii de la 0,5 la 10 MeV insa sunt
si ecuatii de acest tip care se realizeaza si la maxim 12 MeV ( ecuatii termice)
d) Reactii de formare a 2 sau mai multi nucleoni
Pentru neutronii cu energie En > 10 MeV sunt posibile ecuatiile de genul (n,2n) ,
(n,3n) care au o larga aplicabilitate in detectarea neutronilor rapizi.
De exemplu :
12
11
6C
6C
+n
+ 2n - caracterizata prin En = 20 MeV.
e) Reactia de fisiune nuclear ( n,f )
La iradierea nucleelor grele cu neutron de energie En > 1 MeV are loc reactia de
despicare a nucleului greu in doua nuclee cu mase aflate in raport de 2/3
A
A1
A2
ZX
+ n Z 1Y + Z 2 Y
1

Unde A1+A2 = A + 1
Z1+Z2 = Z
A1/A2 2/3
In cazul radioactivitatii artificiale , daca intre sursa de neutroni si tinta se afla si
un strat de parafina, numarul nucleelor

A +1
Z

este sensibil mai mare. Acest

proces e denumit moderarea neutronilor.

In procesul de moderare, energia neutronilor va scadea pana va fi comparabila cu
energia de agitatie termica a atomilor moderatorului(parafinei) :
En,termic = kBT
KB constanta lui Boltzmann
T-temperatura absoluta

Neutronii cu energia corespunzatoare temperaturii mediului ambient se numesc

neutron termici.

24. Fisiunea nucleara, istorie, proprietati, energie de

reactie.
Rezultatele bombardrii uraniului cu neutroni s-au dovedit a fi interesante i
enigmatice. Studiate prima dat de Enrico Fermi i colegii lui n 1934, nu au fost
interpretate correct dect dup muli ani mai trziu.
Multe nuclee devin active in urma captarii unui neutron. Ipoteza fisiunii nucleelor
de uranium sustine faptul ca nucleul greu de uranium excitat prin captarea neutronului,
se pot desface in aprox. 2 parti egale, intre care se distribuie nucleonii nucleului initial.
Energia fisiunii nucleare este eliberata ca nergie cinetica a produsilor si fragmentelor de
fisiune si ca radiatie electromagnetica sub forma de raze gamma; intr-un reactor nuclear energia
este convertita in caldura prin ciocnirea acestor particule si radiatii cu atomii reactorului si ai
fluidului de lucru: apa sau apa grea.
Energia Q eliberata in procesul de fisiune a nucleelor consta, in principal din energia
cinetica Ef a fragmentelor de fisiune si din energia Er a transformarilor radioactive ale
fragmentelor respective. Q=Ef+Er.

Q=Ef+Er (energia eliberata in procesul de fisiune a nucleelor)

Ef energiacinetica a fragmentelor de fisiune
Er energiatransformarilorradioactive
A

X --->A1z1Y +

A2

z2

A1+A2=A+1 A
Z1+Z2=Z
Ef=(M(Z,A)-M(Z1,A1)+M(Z2,A2))c2
Ef= -W(Z,A)+W(Z1,A1)+W(Z2,A2))
A2
Z2
3
A1 = Z1 = 2
2
3
2
3
A1= 3 A ;A2= 5 A ; Z1= 5 Z ; Z2= 5 Z
2
3
2
3
Z2

2/3
2/3
5/3
5/3
1 /3 (1- (
Ef= A (1- ( 5 ) -( 5 ) )+
)
-(
3
5 ) )
A
2/3

Proprietatile fundamentale:

1.Reactiile de fisiune induse de neutron sunt insotite de eliberarea a unei cantitati de

energie pt. Fiecare actiune de fisiune.
2.Fisiunea unui nucleu e insotita de emisia neutronilor secundari (prompti si intarziati)

26.Reacia de fisiune n lan; reactorul de fisiune.

Neutronii secundari pot fi utilizati in scopul producerii fisiunii altor
nuclee.Astfel,procesul s-ar dezvolta dupa o progresie geometrica ci ratia (nr.mediu de
neutron generate intr-un act de fisiune a unui nucleu),aparand reactia de fisiune in lant.
Procesele in care fiecare act de fisiune genereaza alte acte de fisiune se numeste reactie
in lant.
S-a reusit sa se creeze conditii ca reactia de fisiune in lant sa fie controlata a.i. nr.
de neutroni sa nu depaseasca un nivel dinainte stabilit.Asemenea regim stationar se
realizeaza in reactorul nuclear. Intre nasterea unui neutron si fisionarea de catre el a
unui nucleu trece un timp=timp de viata a unei faze sau generatii. Pt a se stabili
conditiile de realizare a unei reactii de fisiune in lant se tine seama de toate procesele la
care pot participa neutronii unei generatii produsi prin fisiune la un moment dat pana
cand acestia produc noi fisiuni care asigura neutronii generatiei urmatoare. Daca fisiunea
se produce cu neutron termici, este importanta reducerea energiei neutronilor rapizi,pt.
ca acestia sa poata provoca noi reactii de fisiune,proces care se numeste moderare si
care are loc prin ciocnirea neutronilor rapizi cu nucleele materialelor moderatorare.
Neutronii termici pot interactiona cu nucleele fisionabile continute in materialul
combustibil ducand la fisiuni ,ceea ce ar conduce la generarea a neutroni rapizi pentru
neutroni termici. =nr de neutroni rapizi pentru un neutron termic absorbit in aceste
elemente,adica: = f /( f,r + f)=1/(1+).Raportul numerelor de neutron din doua
generatii successive=coeficientul de multiplicare a neutronilor pe un ciclu:k = *p*f*
cunoscuta sub denumirea de formula celor patru factori. Cazurile reale=>coeficientul de
multiplicare efectiv: kef=k*Pr*Pt, Pr,Pt sunt probabilitatile de a nu iesi din zona active.In
procesul de moderare neutronul se deplaseaza pe o traictorie complicate,de la un nucleu
la altul al moderatorului.
Drumul liber al neutronului intre doua ciocniri depinde de mediul moderator si de energia
neutronilor.In fiecare act de imprastiere neutronul se indeparteaza de la directia initiala,astfel ca
drumul sau in moderator este in zig-zag.
Distanta(in linie dreapta)patratica medie strabatuta de neutron de la punctual in care a
fost produs pana la punctual in care a devenit termic reprezinta parcursul de incetinire
Li(lungimea de moderare).
Se arata ca probabilitatile Pr si Pt se exprima prin formulele:
Pr=1/(1+B2Li2)=1/(1+B2 )
Pt=1/(1+B2L2) astfel: kef=k*1/(1+B2)* 1/(1+B2L2) k*1/(1+M2B2)
unde M2=L2+ reprezinta aria de migratie.
Valoarea coeficientului de multiplicare efectiv determina evolutia reactiei in lant:
a)Daca kef>1 numarul de neutron si de acte de fisiune creste exponential, reactia in lant se
autoamplifica iar regimul se numeste supracritic.
b)Pentru kef<1,numarul de neutron si de acte de fisiune scade iar reactia de fisiune
inceteaza.Aceasta situatie corespunde regimului subcritic.
c)Ptkef=1reactia de fisiune in lant e stationara,realizandu-se regimul critic.
In scopul realizarii si mentinerii regimului critic se impugn anumite conditii:
-asigurarea unei cantitati suficiente de material fisionabil si respective un moderator adecvat.

-dispunerea acestora intr-o anumita geometrie;

-reducerea pierderilor de neutron;
Printr-un ansamblu de conditii date,regimului critic ii este asociata o anumita masa
necesara de material fisionabil,cunoscuta sub denumirea de masa critica.
Stare de criticitate a unui reactor nuclear se caracterizeaza si prin marimea ,care se
numeste reactivitate: =(kef-1)/ kef=ksurp/kef unde ksurp se numeste coeficient de surplus.
=0, pt sistemele in regim critic;
>0,pt sistemele in regim supracritic;
<0,pt sistemele in regim subcritic;

27. Posibilitatea realizarii reactiei de fuziune nucleara

Reactiile de fuziune nucleara nu se pot declansa in conditii obisnuite, deoarece nucleele
de sarcini electrice +Z1e si +Z2e sufera forte puternice de respingere cand acestea se
apropie mult unele de altele. Daca nucleele se alfa la distanta r inte ele, energia de
respingere coulombiana este :
Z1Z2 2
Ep= 4 0 r e
In procesul de apropiere a doua nuclee cu masele atomice A1 si A2 exista posibilitatea sa
se ajunga la distanta R 1.4*10-15*(A11/3+A21/3)m, cand incepe sa se manifeste atractia
nucleara, care depaseste cu mult, in valoare, respingerea electrostatica dintre
nuclee( daca r R ) nucleele se contopesc intr-un nucleu mai greu, cu energia de
legatura pe nucleon mai mare, eliberandu-se energie.
Daca nucleele cu masele A1 si A2se afla la distanta r>R, intre ele se exercita numai forte
de respingere coulombiana. Asadar, in jurul fiecarui nucleu exista o bariera de potential
de inaltime :
Z1 Z 2 2
Ep,max= 4 0 R e
care trebuie depasita pt ca nucleele sa se poata apropia unul de altul.
Rezulta ca pentru invingerea fortelor electrostatice de respingere este necesar ca
particulele care fuzioneaza sa posede energii cinetice initiale relativ mari- aprox egale cu
inaltimea barierei de potential.
Reactiile de fuziune nucleara pot aparea in urma ciocnirilor care au loc intr-un gaz, la
presiune normala si la temperatura destul de ridicata. Inaltimea barierei de potential in
cazul a doi protoni este de 1MeV, ceea ce ar corespunde unei temperaturi extrem de
mare T=1.1*1010k. Se constata insa ca nucleele se pot apropia intre ele si la temperaturi
mult mai mici. Aceasta afirmatie se bazeaza pe 2 fenomene :

a) Comportarea cuantica a nucleelor conduce la efectul tunel, conform caruia

nucleele se pot apropia unul de altul pana la distanta R,chiar daca energia lor
este mult mai mica decat inaltimea barierei de potential.
b) Temperatura T caracterizeaza energia medie , insa moleculele gazului au o
distributie Maxwell dupa energie. La o temperatura data exista multe nuclee
care au o energie E care depaseste cu mult energia medie E=3/2kBT si care pot,
prin ciocnire, sa produca reactii de fuziune nucleara. Se ajunge la concluzia ca
reactiile de fuziune se pot realiza la temperaturi de 10-100 milioane de grade.
Datorita faptului ca declansarea reactiilor nucleare este conditionata de atingerea unor
temperaturi atat de ridicate, au fost denumite raectii termonucleare. Conditiile de
presiune si temperatura se realizeaza in stele, in particular in Soare.

28.Reactii termonucleare ale energiei Soarelui si

stelelor
Reactiile termonucleare- reactii exoenergetice fundamentale, sursa a aproape intregii
energii din univers.
In conditiile ce se realizeazain stele au loc 2 tipuri succesive de reactii de fuziune
nucleara.
1.In ciclul proton- proton, ciocnirile dintre protoni conduc la aparitia nucleelor mai grele
ca

2
1

H ,

3
1

H , 32 He , care la randul lor prin ciocnire produc nucleele de

4
2

He .

2.Ciclul carbon- azot (ciclul Bethe)

Ciclul proton- proton consta din urmatoarele etape:
1.
2.
3.

1
1

H +

1
1

H 21 H + e

2
1

H + 11H 32He +

3
2

He + 32 He 42 He +

1
1

H + 11H

Energia totala eliberata este egala cu 24.7 MeV.

Ciclul carbon- azot se desfasoara in felul urmator si este echivalent cu unire a apatru
protoni pentru formarea unui nucleu de
1.

1
1

H + 126C 137N

2.

++ 136
C +e
13
7N

3.

C 6 N + 7
1
1 H +

13

14

4
2

He ( particula )

si a 2 pozitroni.

4.
5.
6.

N 158O+ 147
1
1 H +
15
8

O 157 N + e

C+ 126 42He
1
15
1H+ 7N

Soarele si stelele:
- reprezinta reactori termonucleari gigantic, in care reactiile nucleare de fuziune se
autointretin.
-constau,in principal, din hidrogen;
-importanta maxima in viata stelelor o au reactiile de sinteza a nucleelor de
hydrogen in scopul formarii unor nuclee mai grele;
In interiorul Soarelui se realizeaza o temperature de aprox. 15*106K- se realizeaza
preponderant ciclul proton- proton. Pt stele mai fierbinti predomina ciclul
carbon- azot.
Stele se sting cand se ajunge la situatia in care hidrogenul din stele ajunge sub o
valoare limita, iar reactiile inceteaza.

29.Arme nucleare
Studiul fisiunilor nucleare au condus la urmatoarele concluzii:

Reactia in lant este imposibila daca masa de combustibil este mai mica decat
masa critica
233
235
239
Pentru izotopii U , U si Pu , masa critica mc (10 20)kg. avand in
kg
104 3

vedere densitatea mare a acestor izotopi (

1,9*
m ) cantitatea critica de
material fisionabil reprezinta o sfera cu raza de (4 6 )cm.

Daca masa combustibilului nuclear este m>mc, factorul de multiplicare

k ef >1

si

reactia in lant se dezvolta a.i. are caracterul unei explozii.

Aceste concluzii stau la baza constructiei bombei atomice (mai corect bomba
nucleara)
Rezulta ca daca prin impreunarea a doua sau mai multe bucati de combustibil
nuclear se realizeaza o sfera a carei masa m>mc, o sursa de neutroni poate declansa
reacria in lant. Ca sursa de neutroni se foloseste un tub ce contine beriliu si o substanta
-radioactiva(padiu/polonium/radon). De regula incarcatura de combustibil nuclear
care este -radioactiva se inconjoara cu un strat de beriliu care la randul lui emite si eu
neutroni.

In urma fisionarii un numar mare de nuclee se dezvolta cu o energie

considerabila ce se transforma in caldura, ceea ce duce la realizarea unir temperaturi
enorme inzona nucleului.(datorita acestui fapt o parte conbustibil se volatizeaza si se
pierde, spre exemplu la Hirosima si Nagasaki coeficientul de utilizare a fost de numai 2%)
Bomba atomica consta din urmatoarele parti component:
-combustibil nuclear(subst fisionabila sau incarcatura nucleara)
-reflectorul de neutroni
-substanta exploziva clasica(trotilul)
-corpul bombei
-declansatorul
Combustibilul nuclear este izotopul

235
92

U -umbogatit pana la p puritate de 93%.

Reflectorul nuclear consta de regula din beriliu ce se aseaza pe suprafetele

bucatilor de combustibil care nu vin in contact unele cu celelatle la impreunare.
Trotilul este folosit la unirea foarte rapida a bucatilor de combustibil. Daca unirea lor s-ar
face foarte lent ar rezulta doar o explozie usoara, iar invelisul bombei trebuie sa fie
foarte rezistent pentru a rezista la explozia trotilului folosit la unirea bucatilor de
combustibil.
Exista situatii cand corpul contine unele elemente care in urma interactiunii cu
neutronii produc izotopii radioactive doriti, ca in cazul bombei cu cobalt care in invelis
are atomi ce Co. sub actiunea neutronilor emisi de explozia nucleara se formeaza
izotopul

60

Co , izotop radioactive de viata lunga, sursa de radiatii gama de mare

energie.
Bomba cu californiu, izotopul

254
98

Cf

se formeaza prin captarea rapida de

neutroni de catre elementele transuraniene. Acest izotop are timpul de injumatatire de

60 de zilesi degaja o energie de 220MeV pt fiecare nucleu fisionat.factorul de
K
multiplicare
este de aproximativ de 3x mai mare decat cel al uraniului ceea ce
duce la o reducere considerabila a masei critice, nu numai 1,6g ceea ce reprezinta o
sfera curade de 0,4cm. Se aprecieaza ca 1,5g de Cf este echivalentul cu explozia a 27
tone de trotil.
Bomba cu hidrogen, se produce in doua faze, initial o reactive de fisiune in lanta
cu degajate de temperature inalte care declanseaza o reactive de fuziune. Datorita
faptului ca faptului ca amestecul de combustibil fuzionabil trebuie tinut in stare lichida,
ceea ce corespunde unei temperature de -240

c , bomba cu hydrogen trebuie sa

contina invelizuri izoterme, greu de confectionat. Datorita acestui fapt hidrogenul a fost
inlocuit cu deuterura de litiu LiD care fiind solida ocupa un volum mai mic si nu necesita
invelisuri izoterme, ceea ce reduce considerabil greutatea si dimensiunile bombei(fata de
cea cu H, de 62 de tone). La temperaura realizata in urma exploziei se prod. reactiile de
6
3

sinteza:
7
3

Li+ 1 D 2 2He+ 22,4 MeV

Li + 21 D 2 42He + 01n +15,26 MeV .

7
3

Izotopul

Li

are o abundenta de 92,7% in cazul amestecului natural al litiului.

Neutronii care provin din fisiunea uraniului au reactia

6
3

Li + n 2He + 1T +4,3 MeV .

Nucleul de tritium astfel rezultat poate produce urmatoarele tipuri de reactii:

6
3

Li + 1T 2 2 He + 0n +16,3 MeV ; 1T + 1D 2 He + 0n +17,6 MeV .

O parte din neutronii rezultati in urma acestor doua reactii pot reactiona cu
deuteriul generand tritium:
2
1

D + 0 n 1T

In urma acestor reactii s-au descopetir neutronii ultrarapizi, si astfel a aparaut

ideea realizarii unei bombe cu functionare in trei faze. La inceput are luc fisiunea
nucleelor de

235
92

U ( focoasele nucleare ) , apoi se produce reactia de fuziune nucleara a

deuteriului cu litiul, iar in ultima faza are loc fisiunea nucleara a

235
92

U sub actiunea

neutronilor ultrarapizi.O bomba de acest gen, cu greutatea de 3 tone si peretii alcatuiti

din

235
92

, (500kg) pune in libertate energia echivalenta cu explozia a

10

tone de

trotil.

30 PERSPECTIVELE REALIZRII REACIILOR

TERMONUCLEARE DIRIJATE
Avand n vedere rezervele imense de elemente uoare fuzionabile existente n natur, n
special de deuteriu, reacia de fuziune nuclear ar putea deveni surs majora de energie.
1016

n mrile si oceanile globului terestru se afl

kg. Faptul c reaciile de fuziune pot
deveni surse de energie o dovedete producia de energie a stelelor, precum i
exploziile termonucleare realizate de om. n condiiile terestre nu ne putem atepta la
utilizarea n scopuri practice nici a ciclului proton-proton i nici a ciclului carbo-azot,
deoarece realizarea lor este imposibil.

Se apreciaz c reaciile de fuziune nuclear care ar prezenta interes prctic, sunt

urmtoarele:
2
1

D 12 D 24 He 01n 3, 2 MeV

(11.4.1)
2
1

D 12 D 31T 11H 4, 0MeV

(11.4.2)
2
1

D 31T 24 He 01n 17, 6 MeV

(11.4.3)
2
1

D 23 He 24 He 11H 18,3MeV

(11.4.4)
6
3

Li 01n 31T 24 He 4,8MeV

(11.4.5)
6
3

Li 01n 31T 24 He 01n 2,5MeV

(11.4.6)
Toate aceste reacii prezint interes practic din diferite puncte de vedere. Astfel,
reaciile (11.4.3) i (11.4.4) sunt importante datorit faptului c elibereaz energie foarte
mare.
ntr-un amestec de deuteriu tritiu vor avea loc i reaciile (11.4.1) i (11.4.2). Reaciile
(11.4.5) i (11.4.6) prezint interes deoarece conduc la producerea tritiului necesar
reaciei principale D-T.
Realizarea reaciilor de fuziune controlate ntampin dificulti legate de urmtoarele
cerine.
1. Este necesar s se asigure energii cinetice mari pentru nucleele ce urmeaz s
fuzioneze.
2. Se impune ca densitatea de atomi s fie suficient de mare pentru ca numrul
actelor de fuziune s fie apreciabil.
3. Trebuie s se limiteze pierderile de energie n mediul reactant.
108

Condia 1. Impune inclzirea plasmei pan la temperaturi colosale (

K). Ultimele
dou cerine impun pstrarea unei densiti mai mari de ioni ntr-un interval suficient de
mare de timp, pentru ca reaciile o data declanate s se autontrein. Aceasta se
realizarea prin meninerea plasmei ntr-un volum dat, prin metoda denumit confinare a
plasmei.

Aadar, reaciile termonucleare se pot realiza numai ntr-o plasm de nalt

temperatur. Armorsarea reaciilor termonucleare n plasma D-D are loc la temperatura
Ta 4,1 108

Ta 4, 6 10 7

K iar n plasma D-T la temperatura

K.

Pentru ca reaciile termonucleare s se menin n plasm trebuie s fie satisfcut

criteriul lui Lawson, care arat c produsul dintre concentraia (n) de nuclee fuzionabile
i timpul

Ta
de meninere sau confinare a energiei plasmei la o temperatur T>

trebuie s depeasc o valoare minim specific plasmei respective.

Pentru plasmele D-D se obine (n
(n

2 1015 s cm3
)min =

iar pentru plasmele T-D rezult

6 1013 s cm3
)min =

Atat din punc de vedere al temperaturii de amorsare cat i din punct de vedere al
criteriului lui Lawson, cea mai convenabil plasm termonuclear este format din
amestecul deuteriu-tritiu.
n principiu sunt posibile dou direcii n care se pot obine reacii termonucleare
dirijate:
a) nclzirea ndelungat ( 0,1 s) a unei plasme dense cu un numr de nuclee
uoare n

15
3
10 nuclee cm

b) O nclzire ultrarapid (
condensat.

, ntr-un volum dat, la temperaturi de

108

108

K.

s) a unui volum foarte mic de substan termonuclear

Eforturie majore pan n prezent au fost ndreptate, n principiu, n prim direcie.

Aceast direcie prezint dificulti legate de necesitatea aciunii ndelugate a unei
plasme dense, la temperatur nalt ntr-un volum dat. Nu se poate concepe meninerea
plasmei ntre pereii unui material oarecare. n acest caz plasma intra continuu n contact
cu pereii cedandu-le energie. Ca urmare plasma se rcete iar pereii se topesc.
Exist ns o posibilitate de mpiedicare a contactului plasmei cu pereii prin
concentrarea (confinarea) plasmei cu ajutorul unui camp magnetic (fig. 11.4). Particulele
componente ale plasmei (ioni i ioni) fiind purttoare de sarcin electric, se vor mica n
campul magnetic de inducie B pe traiectorii sub form de spirale, fiind nurubate pe
liniile campului magnetic.
Aadar, situand plasma ntr-o camer ermetic cu un camp magnetic de configuraie
corespunztoare (capcane magnetice), se poate opera ca plasma s se mite in camera
respectiv fr s loveasc pereii. Exist posibilitatea de meninere a plasmei i cu
ajutorul diferitelor configuraii de campuri electrice.
Au fost construite mai multe instalaii, de diverse tipuri, n scopul obinerii reaciilor
termonucleare dirijate. n primele instalaii pentru obinerea plasmei puternic nclzite sau utilizat o categorie de baterii de condensatori de mare capacitate (efect pinch

liniar). Campurile magnetice de confinare care menin plasma n acest caz, sunt
generate pe seama curentului electric de descrcare ce se scurge de-a lungul cordonului
de plasm. Aceste metode au permis obinerea de plasme la temperaturi de

106

K i

10 10 particule cm 10
12

13

12

concentraii d

Au aprut ns probleme serioase legate de instabilitatea plasmei. Sub aciunea

forelor interne plasma se deformeaz, cordonul iniial de plasm se dilat i atinge
106

pereii reactorului, ntr-un timp de

s, sau n cele mai bune cazuri n
poate prezice cand vor fi rezolvate aceste probleme.

104

s. Nu se

Trebuie subliniat c cercetrile efectuate n scopul realizrii reactorilor termonucleari

sunt destul de avansate i chiar ncununate de unele succese. Rezultate premitoare n
acest sens au fost obinute cu instalaia TOKAMAK (camer totoidal cu camp magnetic
stabil) realizat la Institutul de energie atomic I. V. Kurceatov din Moscova. Astfel, cu
ajutorul instalaiei TOKAMAK au fost atini, la nivelul anului 1980, urmtorii parametrii:
-

101

Timpul de confinare a energiei

s (fa de 1s ce se impune pentru realizarea
reactorului termonuclear)
8 107
108
Temperatura ionilor
K (fa de cerine T
K).
13
3
3 10 s cm
Criteriul Lawson
).

Se estimeaz c dac tokamakurile vor reui s conduc la realizarea reactorului

termonuclear, acesta va reprezenta o instalaie de putere colosala 0,5 2 GW.
A doua cale posibil de realizare a reaciei termonucleare dirijat const n nclzirea
ultrarapid a substanei termonucleare condensate pan la temperatura necesar ntr109

un timp de
s, ncat plasma s nu aib timp s ias din volumul de nclzire.
Astfel de regim de supranclzire poate fi realizat cu ajutorul laserelor de foarte mare
putere sau cu ajutorul unor fascicule de electroni.
Se avalueaz c o int solid cu dimensiuni de 1 mm, ce const dintr-un amestec
de deuteriu i tritiu, poate elibera o energie de
form de impuls o energie de
6

10

107

J n decurs de

J dac n ea este introdus sub

109

s. Deci, sunt necesari laseri de

10
10
impuls scurt cu energia de

J i cu frecven de repetiie de 1s. Pe aceast

direcie s-ar putea ajunge la instalaii termonucleare de puteri nu prea mari, (50 200)
W. Pentru prentampinarea mprtierii plasmei i pentru realizarea efectului de
comprimare, nclzirea n impulsuri trebuie realizat simultan din toate prile.

Se apreciaz c n prezent exist posibilitatea efectiv de realizare a unor instalaii

mari, capabile s testeze fizic condiiile necesare funcionrii unui reactor termonuclear

(RTN). Nenumratele probleme rmase nc n studiu fac ca instalaiile de tip TOKAMAK

i celelalte tipuri de RTN avute n vedere, s solicite eforturi de proiectare i tehnologice
din domeniile industriale de varf. Cu toate eforturile depuse, este puin probabil ca RTN
s fie realizai n acest secol.

31.Interactia radiatiei (gama) cu substanta.

Daca un fascicul paralel de radiatie trece printr-o substant, unii fotoni vor fi scoi din
fascicul datorita unor acte elementare de interacie.Considernd c probabilitatea de
atenuare a fasciculului este aceeai n orice punct din material, se ajunge la formula
cunoscute.
I=I 0 e x , ude I este intensitatea fasciculului dup ce a parcurs distana x n
materialul respectiv.

I0

reprezinta intensitatea fasciculului pentru x=0 , iar este

coeficientul liniar de absorbie (de atenuare).

In unele cazuri se introduce coeficientul masic de atenuare

m=/

, unde

este

densitatea materialului. De asemenea , aa cum am mai aratat , orice interacie poate fi

Nc
caracterizat de seciunea eficace .Daca
este numrul centrelor de interaciune
pentru procesul elementar considerat, pe unitatea de volum, avem relaiile:
N c ==m
Procesele elemntare de interaciune a fotonilor cu substana sunt: efectul
fotoelectric, efectul Compton i formarea de perechi electon-pozitron. Calculele arat c
probabilitatea efectului fotoelectronic este att mai mare cu ct electonul este mai
puternic legat in atom. Seciunea eficace a efectului fotoelectric depinde de emergia
fotonului i de numrul atomic al materialului(~ Z

).

Difuzia Compton are loc cand energia fotonului

este mult mai mare decat

energia de legtur a electronului n atom, adic atunci cand electronul poate fi

considerat practice liber. Seciunea eficace a efectului Compton este proporional cu
Ne.Z

(unde

N e=

NA
). Cum raportul Z/A variaz intre 0,5si 0,4 pentru majoritatea
A

elementelor, ne putem atepta ca coeficientul masic al efectului Compton s

variezefoarte puin de la un element la altul.
Formarea perechii electron-pozitron poate avea loc numai dac

h >2 m0 c

.Probabilitatea formrii de perechi crete foarte repede cu energia fotonului i pentru

energii foarte nalte ajunge la o valoare constant. Seciunea eficace a efectului formarii
de perechi electron-pozitron este proporional cu

Z2 .

32.Interacia electronilor cu substana

Cnd un fascicul de electroni monoenergetici traverseaz un strat de material

spectrul energetic al electronilor se schimb, astfel c pe lng micorarea energiei
medii, spectrul energetic al electronilor devine mai larg i asimetric. Pierdere de energie
se datoreaz, n principal, ciocnirii neelastice cu electronii din atomii materialului. n
urma acestor ciocniri atomii se ionizeaz i ca urmare a emisiei radiaiei de frnare.
n afeciunea calcului pierderilor de energie prin ionizara atomilor prezint
importan numrul perechilor de ioni formai pe unitatea de lungime. Trebuie s se in
seama , desigur, att de ionii primari, ct i de cei secundari. S-a artat c n limite
foarte largi, energia pierdut pentru formarea unei perechi de ioni nu depinde de natura
sau energia particulei ionizante. Variaia medie a energiei electronului pe unitatea de
lungime este:
<dE/dx>=nWi, unde n reprezint ionizarea specific, adic numrul de perechi ioni
formai pe un centimetru, iar Wi este energia medie necesar pentru formarea unei
perechi de ioni.
S-a ajuns la formule empirice care concord destul de bine cu datele
experimtentale. Astfel, pentru electroni cu energia maxim cuprins ntre 0.15 MeV i 0.8
MeV parcursul R poate fi calculat prin formula:
2
R=0.407 x E1.38
max ( g/cm )

Iar pentru Emax>0.8 MeV, avem

R=0.452 Emax 0.133(g /cm2)

35. Detectori cu scintilatie

Se constataca in urma absortiei unor particule

, sau

in unele material

(fosfori), energia radiatiei ionizante se transforma in energie luminoasa din domeniul

vizibil sau ultraviolet. O serie de cristale organice si anorganice prezinta proprietati de
scintilatie (fluorescent sau fosforecenta). Integrarea impulsului luminos care apare in
urma fenomenului de scintilatie se face cu ajutorul fotomultiplicatorilor. La unul din
capetele fotonului multiplicatorului se aflafotocatodul, din care impulsul ajuns din
scintilator scoate electroni. Un system de electrozi (dinode) este utilizat pentru
amplificarea numarului de electroni scosi din fotocatod, prin fenomenul de emisie
secundara. Intre dinode se aplica tensiuni de ordinal sutelor de volti. Fotocatodul este
cuplat optic cu substanta scintilatoare prin intermediul unui ghid de lumina. Impulsul
luminos al scintilatiei, produs la ciocnirea particulei ionizante rapide cu substanta
scintilatoare, cade pe fotocatodul (care de obicei este acoperit cu o substanta
fotosensibila, castibiu-cesiu) multiplicatorului electronic si prin effect fotoelectric scoate

din acesta electroni. In fotomultiplicatoarele obisnuite, pentru fiecare electron incident

pe o dinoda se emit, in medie, 2-3 electronisecundari.
In cazul radiatiei , interactiunea fotonilor cu cristalul are loc in doua etape. Prin
efectul fotoelectric, Compton, sau formarea de perechi electron-pozitron se formeaza
electroni rapizi, care in urma interactiunii cu atomii cristalului provoaca scintilatie.
Impulsul luminos format in cristal, si deci impulsul electric la iesirea din
7
9
fotomultiplicator este foarte scurt, de numai 10 10 s. aceasta particularitate permite

utilizarea detectorilor cu scintilatii pentru inregistrarea unor fluxuri interne de radiatii.

Deoarece intensitatea impulsului luminos emis de cristal este proportionala cu
energia pierduta de particula, iar amplitudinea impulsului electric la iesirea din
fotomultiplicator este proportionala cu intensitatea impulsului luminos, rezulta o extrem
de utila proprietate a detectorilor cu scintilatie, si anume amplitudinea impulsului electric
la iesire este proportionala cu energia pierduta de particula in cristal. Aceasta permite
masurarea nu numai a numarului de particule, ci si a energiei acestora.
La alegerea scintilatorilor se tine seama in mod deosebit de eficacitatea acestora,
care caracterizeaza conversia energiei radiatiei in lumina. De obicei, pentru inregistrarea
radiatiei se utilizeaza cristale organice ca antracen, stilben etc., iar pentru
inregistrarea radiatiei

se utilizeaza cristale anorganice, in special NaI(Tl), iar pentru

inregistrarea particulelor

se utilizeaza pe scara larga ZnS(Ag).

36.Protectia contra radiatiilor nucleare

Radiatii=fascicole de particule in miscare.
Clasificare: -radiatii electromagnetice penetrante (radiatii x dure)
-radiatii corpusculare:
-fascicule de particule elementare (electroni, protoni, neutron, mezoni)
-fascicole de nuclee atomice (deutroni,trioni,helioni)
-fascicole de atomi ionizati(He ,Li ,Na )
Interactia radiatiilor nucleare cu substanta este urmata de o serie de efecte locale
si globale.Un rol deosebit il are actiunea radiatiilor asupra materiei vii, asupra
organismelor.Efectele biologice ale diferitelor tipuri de radiatii sunt calitativ identice, dar
intensitatea lor depinde de natura si energia radiatiilor, precum si de marimea expunerii
organismului la radiatii.
Interactiile electromagnetice dintre radiatii si organisme sunt urmate de efecte de
ionizare. Acest fenomen afecteaza in special moleculele de apa iar ionii formati
reactioneaza chimic cu acizii esentiali ai nucleelor vii, putand provoca moartea acestor
nuclee sau trasformari patologice care impiedica dezvoltarea lor sau in unele cazuri
mutatii biologice. Se constata ca moartea prin iradiere afecteaza in general cellule
bolnave, fapt care conduce la utilizarea radiatiilor in cazul tumorilor maligne.
Iradierile necontrolate cu radiatii nucleare pot produce efecte imediate (iradiere
puternica administrate intr-un timp scurt sau in urma repetarii continue a unei radiatii
slabe). Se impune deci asigurarea unei protectii impotriva radiatiilor nucleare in jurul
locurilor unde se afla surse de altfel de radiatii. Si aici avem mai multe tipuri de protectii.

-Protectia contra radiatiilor si : Particulele cu energii mari dau nastere unei

puternice radiatii de franare cu mare putere de patrundere si care necesita pentru
protectie ecrane de plumb. Sursele de radiatii trebuie inconjurate de material cu Z mic
deoarece intensitatea radiatiei de franare este proportional cu Z.
-Ecranarea fascicolelor de radiatii gama si X se face cu material cu densitate mare
si deci nr de ordine Z mare (de regula plumb). Pt evitarea efectului toxic al plumbului,
acesta este turnat in forme subtiri de fier sau este acoperit cu un strat de vopsea.
Ecranare surselor de neutroni: Procesul are loc in doua etape: in prima etapa
neutronii sunt incetiniti cu ajutorul unor moderatoare adecvate iar in a doua etapa
neutronii termici sunt captati de peretii ecranului. Ca absorbanti se utilizeaza compusii
borului.
Manipularea surselor de radiatii nucleare este permisa numai in zonele controlate
si supravegheate care trebuie sa posede autorizatie in acest scop.Locurile unde se
permite lucrul cu surse radioactive se numesc unitati nucleare.

PROBLEME
32

131

37. Nucleele artificiale de fosfor (

) i iod (
) sunt radioactive, avnd timpii de njumtire
de 14,3, respectiv 8 zile. Dac n momentul iniial numrul de nuclee de iod era de dou ori mai
mare dect numrul de nuclee de fosfor, s se determine timpul dup care raportul dintre
numerele de nuclee radioactive ale celor dou elemente se inverseaz.

t 1 =14.3

zile,

N2=2N1

t 2 =8

zile

N1
=2 t=?

N2

N 1 ( t )=N 01 e t
1

N 2 ( t )=N 02 e t N2(t)=2N1(t)
2

N 02 e t =2 N 01 e t N 01 e t = 4 N 01 e
2

N 01 e t
1

=4

e t

1
2 t

e
=

ln 2
2 ln2
t=

T
ln 2 ln2

T2
T1

2T 1 T 2
214.38
t=
=36.31 zile

T 1T 2
6.3

32

P , 131
I 1 P ,2 I

23

Mg

38. ntr-o experien de dezintegrare a izotopului radioactiv al magneziului

particule este pus n funciune la momentul

, numrtorul de

t 2 2s

t 0

. Dup timpul

N1
acesta nregistreaz

N 1,84955

t 2 2t1
particule , iar dup timpul

nregistreaz de
23

ori mai multe particule . S se

Mg

determine viaa medie a nucleelor de magneziu

t 1 =2 s N 1 particule

t 1 =2t 1 1.84955 orimaimulteparticule

=?
=

Pt :t=0

N0

N1

, t1

1.84955 N 1

,t2=2t1

N 0N 1 ( t 1 ) =N 1
N 0N ( 2t 1 )=N1.84955

t1

N 0N 0 e =N 1
2 t
N 0N 0 e
=N 1 1.84955
1

t1

N 0 (1e )=N 1
2 t
N 0 (1e
)=N 1 1.84955
1

t 1

1e
1
=
2 t
1.84955
1e
1

Notam

e t =x
1

1x
1
=
2
1.84955
1x

1
1
=
1+ x=1.84955 x=0.84955 e t =0.84955 t =ln0.84955

1+ x 1.84955
1

ln 0.84955
1
2
= =

ln 0.84955
239

47. La dezintegrarea nucleului de plutoniu

E c 5,3 MeV
. Sa se determine:

Pu
se emite o particul cu energia cinetic

15 g
a) cantitatea de cldur degajat de o cantitate de
de njumtire al plutoniului este

T 24000

preparat ntr-un interval de un an. Timpul

ani.

b) ce energie s-ar degaja n acelai interval de timp numai datorit micrii de recul a nucleelor
transformate?

N m 6.023102315
m N0
=
N0 A =
A NA
A
239
Ec =[ N 0N ( t ) ]
t
N0 e
N(t)= N 0 e

ln 2 t
T

ln 2

=N 0 e 24000

1e
1e
ln2
(
)
24000
ln 2
6.0231023 15
(
)=5.3

24000
239
E c N 0
1e
ln 2
(
)
24000
N m
Ec = A
A
55

4%

Co

42. Activitatea radioizotopului

neradioactiv, s se determine:

scade cu

ntr-o or. Produsul rezultat din reacie fiind

a) constanta de dezintegrare;
b) duratamedie de via a radioizotopului;
55

c) activitatearadioizotopului de

Co
dup un timp egal cu jumtate din perioada de njumtire,

m 1g
masa preparatului fiind

a)

N 1=N 0 et
N 2=(1

4
(t+T )
)N
N0 e
100 1 =

=>

T=1h

N 0 e ( t+T )= 1

ln(1

4
N 0 et
100

=>

et eT = 1

4
et
100

|: e

=>

eT =1

4
100

|ln=>

4
)
100

4
T
=> = 100 =1,1105 s
T =1 h=3600 s
3600
4
4
ln(1
)
100 100
=

b)

= 90000s

c)

p NA

= m 100 A
t

= N 0 e

t=

T
=p
2

N A T2
= m
e
A
ln 2
=
T

N A ln2 2
=
e
=>
55

A1
. 43. Un radioizotop

sufer un lan de transformri radioactive decurgnd dup schema :

A1 1 A2 2 A3

1
(stabil),unde

sunt constantele de dezintegrare ale transformrilor

t0 0
respective. Dac la momentul

N 01
existau

A1
nuclee radioactive ale radioizotopului

A3
stabileasc legea de acumulare a izotopului stabil
(1)

(2)

d N1
t
= N 1 . Integrand se obtine N 1=N 1 o e
dt
1

d N2
d N2
= 1 N 1 - 2 N 2
dt
dt

1 t

+ 2 N 2= 1 N 1 o e

N 2 o =0 N 2 ( t )=

1 N 1 o t t
(e e )
2 1

d N3
N 3 o=0 , se obtine
(3) dt = 2 N 2 .Integrand, tinandcont de conditia
N 2 ( t )=

1 1 N 1 o 1e t 1e t
(
+
)
2 1
1
2
1

s se