Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprinsul cursului:
1. Contextul internaţional (politic şi legislativ) de abordare a problemelor de mediu.
2. Perioada anterioară Conferinţei de la Stockholm (1972).
3. Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Environmentului Uman (Stokholm, 1972).
4. Perioada cuprinsă între conferinţele de la Stockholm (1972) şi Rio de Janeiro (1992).
5. Conferinţa de la Rio de Janeiro (1992) (Rio Summit., Earth Summit)
6. Declaraţia de la Rio.
7. Agenda 21.
8. Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Dezvoltării Durabile, de la Johannesburg (2002).
2
Toate chestiunile menţionate au constituit background-ul a ceea ce urma să fie Conferinţa
Naţiunilor Unite asupra Environmentului Uman (Stockholm, 1972).
4
nostru comun” (WCED, 1987) a plasat conceptul de „dezvoltare durabilă/susţinută” în
lexiconul environmental global şi pe agenda internaţională environmentală.
Anul 1988 este descris de Mostafa Tolba (director al UNEP atunci) ca anul în care
preocuparea environmentală devine un subiect de vârf pe agenda internaţională. Tot în anul
1988 la Toronto s-au întâlnit reprezentanţii oamenilor de ştiinţă, ai guvernelor, ai instituţiilor
interguvernamentale şi non-guvernamentale pentru o conferinţă care avea ca temă Schimbarea
Atmosferei: implicaţii pentru securitatea globală. Aceasta a adoptat obiective clare vizând emisiile
de gaze cu efect de seră. În acelaşi an WMO şi UNEP au pus bazele unui Cadru
Interguvernamental asupra Schimbării Climatice (IPCC) care a implicat peste 1000 de
personalităţi ştiinţifice, juridice şi politice din peste 60 de ţări.
Acest moment al anului 1988 a fost menţinut şi în anii următori. Astfel în 1989, 24 de prim-
miniştri s-au întâlnit la Haga unde au adoptat o declaraţie privind poluarea atmosferei şi cadrul
environmental de combatere a acesteia. În 1989 UNGA – Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a
adoptat un număr de rezoluţii privind impactul global al degradării environmentale. Aceste rezoluţii
au pregătit calea a ceea ce urma să fie Conferinţa Naţiunilor Unite asupra Environmentului şi
Dezvoltării, cunoscută şi ca Rio Summit, Earth Summit sau UNCED.
5. Conferinţa Naţiunilor Unite asupra environmentului şi dezvoltării (WCED, 1992,
Rio de Janeiro).
Rezoluţiile emise de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite subliniau faptul că
„deteriorarea mediului este una dintre cele mai importante probleme globale cu care se
confruntă omenirea astăzi” şi că „deteriorarea stării mediului poate influenţa sistemele
globale de susţinere a vieţii”. Conferinţa a vizat „elaborarea strategiilor şi măsurilor de oprire şi de
diminuare a degradării environmentale în contextul creşterii eforturilor naţionale şi internaţionale de
promovare a unei dezvoltări environmentale sănătoase şi durabile în toate ţările”. O serie de acţiuni
au premers conferinţa şi au contribuit la pregătirea ei. Menţionăm în acest sens următoarele:
- formarea unui comitet pregătitor stabilit de Adunarea Generală, a unui secretariat cu sediul la
Geneva etc;
- susţinerea financiară a conferinţei a fost suportată de ONU şi de fonduri voluntare;
- ONG-urile au avut un rol consultativ;
- pregătirea unei agende şi a procedurilor de negociere asupra problemelor care implicau dispute
şi diferenţe de opinii etc.
Conferinţa s-a desfăşurat la Rio de Janeiro (Brazilia) între 4-14 Iunie 1992 fiind precedată
de 2 zile de consultaţii procedurale (inclusiv alegerea celor 39 de vice-preşedinţi). Au existat 178 de
delegaţii naturale şi peste 1400 de ONG-uri acreditate. Prezenţa reprezentanţilor mass-media a fost
de circa 8000 de persoane. La 40 de km depărtare, peste 30000 de persoane au participat la o
conferinţă ţinută în paralel de către ONG-uri numită Forumul Global. Programul conferinţei viza
următoarele probleme:
- existenţa a două organisme: plenara şi comitetul central care au coordonat desfăşurarea
lucrărilor;
- prezenţa a peste 100 de preşedinţi de state în ultimele două zile ale conferinţei;
- acordurile conferinţei – Declaraţa de la Rio, Agenda 21 şi Declaraţia asupra Principiilor
Pădurii – au fost semnate în urma a două convenţii semnate separat şi anume: Convenţia
Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbării Climatului (UNFCCC) şi Convenţia asupra
Diversităţii Biologice (CBD);
- Adunarea Generală a stabilit ca nu mai târziu de anul 1997 să se discute despre realizările
implementării Agendei 21;
- Principalul scop al conferinţei a fost ca „problemele environmentale să fie plasate în centrul
politicilor economice şi al procesului de luare a deciziei”.
5
6. Declaraţia de la Rio asupra environmentului şi dezvoltării. Declaraţia cuprindea 27 de
principii care trebuiau sa ghideze guvernele în încercarea lor de-a realiza dezvoltarea durabilă.
Comentatorii au apreciat că declaraţia în sine a stârnit discuţii legate de caracterul ei prea filozofic
de abordare.
Obiectivul declarat al acesteia a fost acela de-a „stabili un nou şi echitabil parteneriat global
prin crearea de noi niveluri de cooperare între state, sectoare-cheie ale societăţii şi oameni”. De
exemplu, Principiul 1 stabileşte că fiinţele umane sunt în centrul interesului dezvoltării umane mai
mult decât elaborarea unui cadru de protecţie a ecosistemului planetar. Principiul 5 stabilea
importanţa eradicării sărăciei etc. Declaraţia este mult mai detaliată şi mai bogată decât cea de la
Stockholm. Astfel, indivizii au dreptul de acces la informaţie, este reiterat principiul precauţiei,
cel numit poluatorul plăteşte etc. În final se sugera ca statele să-şi rezolve disputele environmentale
pe cale amiabilă iar alături de cetăţeni să coopereze pentru implementarea principiilor stipulate.
Evaluarea conferinţei nu a fost foarte favorabilă considerându-se că ea a fost mai puţin inspirată şi
coerentă decât originalul propus.
7. Agenda 21. Este, ca şi declaraţia, un acord ne-obligatoriu. Ea stabilea un plan detaliat de
acţiune pentru implementarea principiilor declaraţiei şi de realizare a dezvoltării durabile.
Agenda 21 are 40 de capitole şi peste 800 de pagini grupate într-un preambul şi 4 secţiuni. Fiecare
capitol are următoarea configuraţie: identificarea şi elaborarea problemei, o descriere a programului
propus şi o estimare a costurilor.
Prima secţiune vizează dimensiunile sociale şi economice: combaterea sărăciei, sănătatea
umană, aşezările umane etc. A doua secţiune trata chestiunile environmentale (se numea
Conservarea şi Managementul Resurselor pentru Dezvoltare): atmosfera, resursele terenului,
despăduririle, deşertificarea şi seceta, agricultura durabilă şi dezvoltarea durabilă, biodiversitatea,
oceanele, resursele de apă potabilă, managementul deşeurilor etc. Secţiunea a 3-a pune accentul pe
întărirea rolului pe care-l au grupurile sociale: femeile, copii şi tinerii, populaţiile indigene, ONG-
urile, autorităţile locale, economia şi industria, ştiinţa şi tehnologia etc – în abordarea problemelor
environmentale. Secţiunea a 4-a cuprinde mijloacele de implementare şi anume: mecanismele şi
resursele financiare, transferul de tehnologie, instrumentele legale etc.
În general, Agenda 21 a fost considerată ca o contribuţie substanţială la realizarea
dezvoltării durabile. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza în
parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale, punând accentul pe participarea comunitatii si pe
democratia locala largita, oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice si de
mediu. Ea trebui sa conduca la definirea de obiective, politici si actiuni la nivel.
AGENDA 21 (LOCALA) IN ROMANIA. Implementarea principiilor dezvoltarii durabile
la nivel local inseamna pentru inceput identificarea problemelor sociale, economice si de protectie a
mediului si formularea obiectivelor ce trebuie atinse. Acestea urmeaza a se materializa intr-o
strategie, denumita Agenda 21 Locala, ce va fi aplicata prin planuri locale de actiune si proiecte
concrete care sa solutioneze problemele sociale, economice si de protectie a mediului existente.
Agenda 21 este un ghid de implementare a conceptului unanim acceptat de “dezvoltare
durabila”, care a fost definit, dezvoltat si adoptat oficial la nivel planetar in 1992, la intalnirea la varf
de la Rio de Janeiro (cu peste 140 de tari participante) si care reprezinta “capacitatea de a satisface
necesitatile generatiei actuale fara a a compromite sansa generatiilor viitoare de a-si satisface
propriile necesitati”.
Incepand din martie 2000, Guvernul Romaniei a inceput implementarea Agendei 21 Locale
cu sprijinul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, Guvernului Marii Britanii si
Guvernului Canadei, prin proiectul “Centrul National pentru Dezvoltare Durabila”.
Ministerul Apelor si Protectiei Mediului coordoneaza implementarea principiilor dezvoltarii
durabile la nivel local, agentiile teritoriale de protectia mediului (APM-uri) fiind direct implicate in
realizarea Agendei 21 Locale.
6
De asemenea, se urmareste si implicarea publicului in monitorizarea si raportarea procesului
de implementare. Astfel, procesul aplicarii Agendei 21 Locale incurajeaza participarea intregii
comunitati (mediul de afaceri, organizatii guvernamentale si neguvernamentale si chiar participarea
individuala a cetatenilor) intrucat dezvoltarea durabila presupune la o planificare pe termen lung cu
recunoasterea interdependentei dintre factorii sociali, economici si de mediu care afecteaza sanatatea
si calitatea vietii.
Municipalitatile in care se implementeaza in prezent Agenda 21 Locala sunt: Ploiesti, Galati,
Targu Mures, Baia Mare, Iasi, Ramnicu Valcea, Giurgiu, Oradea si Miercurea Ciuc etc.
In Romania implementarea Agendei 21 Locala se realizeaza si cu sprijinul PNUD
(Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), care asigura sursele de finantare din partea
Guvernelor Marii Britanii si Canadei. Prin implementarea Agendei 21 Locale se urmareste
integrarea problemelor de protectie a mediului in procesul de luare a deciziei in sectoarele social si
economic, formandu-se astfel un parteneriat strategic.
Bibliografie selectivă: