Sunteți pe pagina 1din 3

Cum se construieste bugetul familiei

Nu poti sa faci un buget personal fara sa vezi care este raportul exact venituri-cheltuieli al
familiei tale

Nu poti sa faci un buget personal fara sa vezi care este raportul exact venituri-cheltuieli al
familiei tale

Americanii par sa fi descoperit de mult secretele economiilor familiale. Ei stiu sa-si


chiverniseasca veniturile iin asa fel iincat, dupa 20 de ani de munca, sa-si poata permite sa
plateasca iimprumutul de la banca pentru casa iin care locuiesc, sa acopere costurile
studiilor pentru copii si, iin general, sa duca o viata linistita din punct de vedere financiar.
Practic, nu exista o reteta de succes pentru cum se construieste un buget familial, dar
exemplul american poate fi „importat" si adaptat unei familii de romani.
Vorbind cu doamna Margaret Sula, Budget Officer la ambasada americana, am descoperit
ca americanii au o „pofta" nebuna de a sti exact căt, cum si unde isi pot permite sa
cheltuiasca. Dansa a declarat căt se poate de pragmatic ca nu „imprumuti bani pentru ceva
care nu dureaza". De exemplu, nu faci imprumuturi pentru calatorii, haine, distractii in
general sau... motociclete. Investitiile cele mai importante sunt cele in case, masini (care
sunt intens studiate inainte de a fi achizitionate, mai ales pe baza calculului de consum),
asigurari de viata, fonduri de investitii, pensii private, actiuni sau educatia copiilor, care,
de exemplu, este o investitie a intregii familii, intens planificata, respectata, urmarita si,
mai ales, evaluata din punctul de vedere al rezultatelor, prestigiului si „return on
investment", adica profitului realizat din investitie, calculat la perioada de timp
previzionata initial pentru obtinerea lui.
Pentru a determina exact căt iti este de lunga plapuma, trebuie sa incepi prin a calcula un
buget familial.

Ce iinseamna un buget familial?


Sa o luam metodic. Ce este acela un buget familial? Ce rol are el si cum se poate realiza? Este un
calcul foarte exact, meticulos si căt se poate de real al posibilitatilor financiare ale unei familii.
Scopul sau este unul foarte neobisnuit pentru societatea romăneasca: planificarea pe termen fix a
unor economii in vederea achizitionarii de case, masini sau trimiterea copiilor la scoli bune. O
universitate buna in America ii costa pe parinti intre 20.000 si 25.000 de dolari pe an. Deci
cheltuieli de acest gen necesita o planificare atenta si nu lasarea pe măine sau in plata Domnului,
pe principiul „las" ca se rezolva"…
Dupa acest minunat model american, sa luam exemplul clasic de familie autohtona cu doi parinti
si doi copii care au nevoie de educatie. Luam iin calcul un copil la gradinita si unul la scoala.
Incercam sa importam un model de succes din State, un model de viata planificata „cu cap", si
nu de franciza care sa ne coste vreun ban. Acesta poate salva linistea si aduce fericirea in multe
camine romănesti care ajung in pragul disperarii si falimentului doar pentru ca nu si-au planificat
atent cheltuielile si veniturile care vin in gospodarie.
Exercitiul nostru trebuie sa aiba un scop. Concret, trebuie sa existe un obiectiv major catre care
sa se iindrepte iin final toate eforturile financiare ale familiei, iar asta pe termen lung. Spre
exemplu, avănd in vedere explozia de pe piata imobiliara din ultimul timp, sa presupunem ca
aceasta familie de romani (sa-i spunem Popescu) doreste sa se mute intr-o casa mai mare si mai
frumoasa. Pentru aceasta, Popestii trebuie sa se apuce de calcule si sa-si planifice eficient fiecare
pas, fiecare cheltuiala.

Cum se face bugetul?


Se ia un creion... Nu, mai bine se deschide calculatorul, apoi un „sheet" nou in Excel, si se scrie
o prima linie: „Venit 1", adica primul salariu care este adus de unul dintre membrii familiei care
lucreaza. Apoi o alta linie: „Venit 2". Apoi, o alta linie este destinata altor venituri. Aici se
regasesc, de exemplu, venituri obtinute din chirii (in cazul in care Popestii au de la mama soacra
un apartament pe care acum l-au inchiriat), o slujba part-time pe care o are Popeasca in weekend
si asa mai departe. Apoi se trage linia de total. Sa-l numim „Total 1".
Liniile urmatoare vor fi, in aceasta ordine sau in ordinea in care fiecare familie considera ca ar
trebui listate prioritatile, cheltuielile. Adica intretinere, chirie (acolo unde este cazul), utilitati,
transport (de la abonamente RATB păna la benzina de zi cu zi), credite de consum (de la
imprumuturi la banca pentru masina păna la rate pentru cartea de credit), educatie (in cazul
Popestilor nostri, taxa lunara de 500 de lei pentru cea mica la gradinita, căte 400 de lei pe luna
meditatii pentru baietelul care merge la scoala, căte aproximativ 300 de lei pe luna pentru chestii
cerute/impuse de scoala etc.) doctor, stomatolog, măncare, divertisment, imbracaminte, altele.
Urmeaza astfel „Total 2".
Totul suna bine păna acum. Probabil va inchipuiti ca din „Total 1" scadem „Total 2" si aflam
cam ce si cum iisi permit Popestii. Ei, bine, mai exista insa alte căteva variable de care oamenii
muncii, sau mai bine zis oamenii muncii chivernisiti, au inteles ca trebuie sa tina seama atunci
cănd calculeaza bugetul familiei.
Una ar fi dimensiunea sumei pe care vor sa o aloce, in cazul exemplului nostru, casei mai mari si
mai frumoase. Poate 100.000 de euro (daca e o chichineata de casuta, fara gradina, cu ferestrele
in rama ferestrelor vecinului) sau 200.000 euro daca e o casa decenta. Sau chiar peste 300.000
euro, daca vor o vila adevarata. O alta variabila este perioada in care familia Popescu doreste sa
ramburseze imprumutul la banca, deci perioada pentru care ei calculeaza „bugetul de
austeritate". In general, se obtin credite pentru cumpararea de locuinte pentru perioade cuprinse
intre 10 si 30 de ani. Deci Popestii trebuie sa reflecte in economiile pe care le „prind" in buget un
imprumut rambursabil in 10, 20 sau 30 de ani, la o anumita suma pe luna.
Aici ne oprim putin pentru a respira usurati. Romănul fericit se va recunoaste in ceea ce urmeaza
si se va simti mult mai in largul lui. Iata de ce. Chiar si acest minunat model se bazeaza tot pe
socoteli „babesti" sau, hai sa spunem mai modern, tot „din măna" se realizeaza.

Simulare „din mana"


Pentru a ajunge la un buget orientativ, familia trebuie sa faca mai intăi un test, un exercitiu
financiar sau, mai precis, o simulare pentru o perioada minima de o saptamăna-o luna. Concret,
romănul se pune pe calculat fiecare banut pe care il face versus fiecare banut pe care il
cheltuieste, păna cănd ii da „cu plus". Iar in momentul in care si-a stabilit si un obiectiv (precum
Popestii, care vor casa mai acatarii), plusul trebuie sa se multiplice de atătea ori de căte este
necesar pentru a acoperi imprumutul, tinănd cont de perioada in care trebuie rambursat creditul.
Litera de lege in momentul in care ne hotarăm sa economisim bani pentru proiecte pe termen
lung este faptul ca nu trebuie sa mai facem niciodata, sub nicio forma, rabat de la regula impusa
in cadrul calculului de buget. Astfel, primele plati vor fi, chiar inainte de măncare sau haine, cele
catre un cont anume deschis in scopul „protejarii" economiilor speciale de membrii familiei care
vor simti tentatia de a investi banii in alta directie.
Dupa ce ne „iincăntam" cu ideea ca la concluziile referitoare la sumele pe care le obtinem in
comparatie cu cele pe care le cheltuim ajungem numarănd pe degete timp de o luna, iata ca acum
ne confruntam cu o dificultate maxima: nestramutarea in hotarărea luata si mentinerea regulii de
aur a punerii deoparte a banilor pentru imprumut, inainte de a ne găndi la orice altceva.
Determinarea este aici cuvăntul-cheie. Numai prin perseverenta se pot realiza dezideratele
stabilite in bugetul familial. Suna rau, dar daca nu mergem la discoteca cinci ani inseamna ca
strangem termopanele din casa noua... Sau daca nu ne mai cumparam bijuterii 20 de ani
inseamna acoperisul si usile. Sau si mai bine... Excursiile familiei iin strainatate, pe 7 ani, la un
pret mediu de 5.000 euro/familie/an inseamna casa „la rosu"!
Evident, cănd stabilim astfel de planuri marete, cel mai important lucru este motivatia de a obtine
acel bun care va reprezenta atăt munca unei intregi familii, căt si spiritul de sacrificiu al tuturor
pentru ca toti sa fie mai bogati sau mai fericiti.

Cele 10 reguli de aur ale economiilor


1. Primii bani de care trebuie sa uiti in fiecare luna, incepănd de azi, sunt economiile care iti vor
aduce intr-o zi bogatia, fericirea sau ambele.
2. Concentreaza-te asupra lucrurilor care chiar conteaza pentru tine si familia ta.
3. Limiteaza-te atunci cănd planifici investitii pentru viitor la un singur obiectiv major, realizabil,
tangibil si important pentru tine si familia ta.
4. Pregateste-te sa intămpini dificultati.
5. Ai grija ce perioada de timp iei in considerare - timpul trebuie sa fie prietenul, si nu dusmanul
tau.
6. Pune-i pe toti din familie la treaba, cu mic cu mare. Chiar si fetita de 4 ani poate ajuta
respectănd scopurile comune stabilite de cei mari.
7. Nu imprumuta bani de la banca pentru ceva care nu dureaza.
8. Incepe sa calculezi ce-ti permiti chiar acum!
9. Pastreaza pe lista de prioritati cheltuielile mici, in general zilnice, care ii mentin pe toti
membrii familiei fericiti (cel putin macar aparent!). Exclude orice cheltuiala mare care te
indeparteaza de scopul tau deja stabilit.
10. Fii pregatit pentru schimbare! Cel putin o data la 5 ani, pe masura ce inaintezi in vărsta,
trebuie sa-ti revezi prioritatile. Viata ne schimba nu doar modul de a găndi, ci si nevoile
personale si dorintele.