Rituri despre casatorie

Este bine cunoscut c omul, n viaa de pe pmnt, trece prin trei momente foarte importante:
botezul, nunta i nmormntarea. Toate trei au o legtur deosebit cu viaa religioas a omului,
iar primele dou sunt considerate Sfinte Taine.
Pruncul, la puin timp dup natere, este botezat pentru a se curi, a se spla de pcatul
strmoesc motenit de la Adam cel din Rai i de la celelalte pcate svrite pn atunci, intrnd
n stare haric. Apoi, ajuns la maturitate, el se va despri de mama i tatl su i i va lua soie.
Acest eveniment este consfinit prin nunt, prin Sfnta Tain a Cununiei.
n sfrit, la btrnee, omul moare i va fi ngropat cretinete, oficiindu-se slujba religioas i,
de obicei, predica, cteva cuvinte despre cel trecut n viaa de veci. Dar pentru c acest articol se
adreseaz n special tinerilor vom arta mai pe larg Sfnta Tain a nunii care este un subiect
foarte important.
Cuvntul nunt vine de la termenul grecesc gamos i de la cel latinesc matrimonium i
nseamn unirea fizic dintre un brbat i o femeie, una din legile eseniale al e naturii, stabilite
deDumnezeu nc de la nceputul existenei omului. Dovezi gsim n Sfnta Scriptur, n cartea
Facerea la capitolul 2 versetele 18-24, unde ne spune: nu este bine s fie omul singur pe
Pmnt. S-i facem ajutor potrivit pentru el ..iar coasta luat din Adam, a fcut-o Dumnezeu
femeie i a dus-o lui Adam De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu
femeia sa i vor fi amndoi un trup.
Ca o definiie, am putea spune c nunta, cununia sau cstoria este Taina prin care un brbat i o
femeie s-au hotrt reciproc i n mod liber, s triasc mpreun ntreaga lor via n scopul de a
se ajuta reciproc, a nate i a crete copii i a se feri de desfrnare. Ei primesc prin
rugciunile preotului, harul divin care sfinete legtura lor i i ajut la mplinirea ei. Prin Taina
Cununiei, legtura dintre brbat i femeie devine asemntoare acelei dintre Hristos i Biseric (Efeseni 5 , 22-23).
Ziua nunii este unul dintre cele mai ateptate momente din viaa unui om. Totodat,nunta este un
eveniment extrem de important, dar i unul complex prinmultitudinea de tradiii i obiceiuri care
trebuie aduse la ndeplinire att de miri, ct i de nai.
Aceste tradiii i obiceiuri de nunt difer n funcie de zon, specific geografic, dar i de cultur.

n vremurile noastre multe dintre tradiiile i obiceiurile romneti ale unei nuni i-au pierdut din
valoare, mai ales la orae. Acest lucru a fost posibil, pe de o parte, datorit faptului c tinerii nu
nteleg semnificaia obiceiurilor, iar btrnii au devenit incapabili s o mai explice.
Totui, o parte dintre aceste tradiii i obiceiuri sunt nelipsite din cadrul oricrei nuni.
Noi, ca romni, am nceput treptat s mprumutm din tradiiile i obiceiurile altor popoare.
Astfel c, uneori, tinerii nlocuiesc obiceiurile vechi, specifice, cu obiceiurile de nunt aduse i
culese de prin alte meleaguri.
Se pare c toate aceste tradiii i obiceiuri att romneti, ct i strine sunt menite s
aduc bunstare i prosperitate tinerilor cstorii.
Pentru tinerii ce urmeaz s se cstoreasc i nc mai cred n tradiii i obiceiuri voi publica, pe
rnd, cele mai ntlnite obiceiuri de nunt, attspecific romneti, ct i obiceiurile de nunt
mprumutate, acelea care au prins att de bine la noi.
Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu
voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Acestia au datoria de a-i calauzi pe
tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune preotul, trebuie sa-i respecte
intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti.
Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita
cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia
echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii
trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau
sampanie, mai degraba, in zilele noastre).
In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte
meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine
doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai
mirelui.

Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al
transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu
cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor.
Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii
daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le
aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi
si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese`
(piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul
miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.
Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al
voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii
daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si
mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor
catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi.
Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are
datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in
cele din urma catre biserica.
Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea
alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile
celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin
socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga
mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii
insotesc.
Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la
biserica se face cu masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea

sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi
impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.
In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de cele mai
multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei
`logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte.
De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii
inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde
vor ramane pentru tot restul vietii.
In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor)
la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa secalce pe picior reciproc. La
sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane
sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez.
Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte
mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in
randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese
necununate sa-si fereasca privirea!
Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la
nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei.
La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de
respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din
biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu
lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici.
Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `caf-concert`, mirii facdeschiderea
serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei.
Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furtul miresei. Furtul miresei este un
moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu

regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze

si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare
executarea de diverse sarcini umoristice (striptease, interpretarea unei melodii, rostitul unei
declaratii, etc).
Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana
spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre
toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea
voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti
mireasa ziua buna`) semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde
voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate.
Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Urmeaza un
moment mult asteptat de catre cei necasatoriti, anume aruncarea buchetului de catre mireasa
si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar
conform traditiei cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in
cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat
aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu
dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o
urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta
e insotita de incurajarea la microfon `cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai
fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa!
Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa noua.
Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragulcu sotia lui purtata pe
brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal.
Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa
mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de
miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata
oricarui cuplu.

Curelescu Dimitrios grupa 201 Facultatea de Jurnalism, Socio-uman