Economia (din greac oikos, cas i nomos, conducere) este o tiin social ce

studiaz producia i desfacerea, comerul i consumul de bunuri i servicii. Potrivit definiiei date
de Lionel Robbins n 1932, economia este tiina ce studiaz modul alocrii mijloacelor rare n
scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea uman, economia este o tiin
social.
Se spune c economia este pozitiv atunci cnd ncearc s prezic n mod obiectiv i s explice
consecinele anumitor opiuni, date fiind un set de supoziii sau de observaii. Alegerea unei supozi ii
ce trebuie fcut atunci cnd se construiete un model, la fel ca i observaiile ce trebuie stabilite
sunt alegeri normative.
Se spune c economia este normativ atunci cnd recomand o alegere n detrimentul altei alegeri
sau cnd este fcut o apreciere subiectiv asupra valorii.
Economia centrat pe variabile msurabile se divide n dou domenii
principale: microeconomia care se ocup de ageni individuali, cum ar fi bugetele i afacerile
i macroeconomia care ia n considerare economia ca pe un ntreg, cererea i oferta agregat,
capitalul i materiile prime.
O atenie deosebit se acord i alocrii resurselor, produciei, desfacerii, comer ului i concurenei.
Logica economic este aplicat tot mai des n cazul problemelor legate de op iuni n cazul lipsurilor
sau atunci cnd trebuie stabilit valoarea economic. Preocuparea principal n economie se
centreaz pe modul n care preurile reflect cererea i oferta, iar ecuaiile sunt folosite pentru a
prezice consecinele anumitor decizii.
Supoziia fundamental care face subiectul teoriei economice tradiionale este ideea existen ei
factorului raional care urmrete maximizarea utilitii. Economia neoclasic este bazat pe aceast
supoziie care este folosit pentru a deriva rezultate referitoare la func ionarea unui sistem de pre uri
n condiiile puterii pieei descentralizate.
n paralel cu economia formal funcioneaz i economia informal.