In ultimii 15 ani o data cu descoperirea capacitatii de secretie

hormonala a tesutului adipos dincolo de rolul in depozitarea a

trigliceridelor ,s-a acordat o importanta deosebita rolului sau endocrin
ce influenteza functia aparatului cardio vascular, a rinichilor , ficaului
sau pancreasului Cei mai importanti hormoni secretati de catre tesutul
adipos sunt adipokinele . Dat fiind structura diversa a adipokinelor
acestea au numeroase functii de la proteine cu rol in sistemul imunitar
(factorul de necrroza tumorala) si interleukina 6 pana la factori de
creste TGF beta si protine de activare a caialternative a complementului
(adipsin). Sunt si adipokine implicate in reglarea presiunii venoase
(angiotensinogen) coagulare (Pai 1 si plasminogen activator inhibitor 1),
au rol in homeostazia glicemiei ( cum este adiponectina, resistina,
visfatin si leptin) sau in angiogeneza (factorul de crestere vasculara
VEGf) pe langa multe altele. Cele mai studiate au fost adiponectina,
leptina si resistina ce par a avea un rol important in afectarea
cardiovasculara cat si aparitia si progresia bolii cronice de rinichi

: adiponectina, leptina (prima adiponektina descrisa in 1994), rezistina,

visfatina(actiune asemanatoare insulinei) omentina (actiune
asemanatoare insulinei) si adipsina(rol imunologic).

Adipsina are rol imunologic, fiind o enzima-cheie in mecanismul alternativ de

activare a complementului

Visfatina prezinta actiuni metabolice asemanatoare insulinei, stimuland preluarea

glucozei de celulele adipoase si musculare, inhiband totodata eliberarea de
glucoza din hepatocite. Totusi, concentratiile de visfatina sunt inferioare celor ale
insulinei si se presupune ca aceasta are actiune locala paracrina sau autocrina.

Omentina este secretata preponderent de celulele stromal-vasculare din cadrul

tesutului adipos visceral si are actiuni similare cu ale visfatinei

Mentionam ca adipocitele sunt substante deosebit de active secretor, adipokinele

cele mai importante fiind: adiponectina, leptina, rezistina, visfatina, omentina si
adipsina. Vom face in ceea ce urmeaza o scurta trecere in revista a functiei
acestor adipokine, lasand leptina si adiponectina la urma si concentrandu-ne
asupra lor. Adipsina si Visfatina constituie doua adipokine al caror rol nu a fost
inca elucidat pe deplin(9). Adipsina are rol imunologic, fiind o enzima-cheie in
mecanismul alternativ de activare a complementului(2). Visfatina prezinta actiuni
metabolice asemanatoare insulinei, stimuland preluarea glucozei de celulele
adipoase si musculare, inhiband totodata eliberarea de glucoza din
hepatocite(10). Totusi, concentratiile de visfatina sunt inferioare celor ale
insulinei si se presupune ca aceasta are actiune locala paracrina sau autocrina.

Omentina este secretata preponderent de celulele stromal-vasculare din cadrul

tesutului adipos visceral si are actiuni similare cu ale visfatinei(10). Rezistina
este o adipokina care nu este secretata doar de adipocite, ci in principal de
macrofage. Are o actiune proinflamatorie si joaca un rol important in aparitia
insulinorezistentei din cadrul septicemiei si a altor stari inflamatorii(11). Actiunea
pare sa se datoreze in special efectului de eliberare a glucozei la nivel
hepatocitar(10).

Leptina o proteina codificata de gena ob(2), este secretata in cea mai mare
proportie de adipocite si joaca un un rol important in reglarea apetitului (avand
un rol inhibitor), a greutatii corporale, contribuind de asemenea la metabolismul
osos, actiuni intermediate prin receptori specifici de suprafata la nivelul celulelor-
tinta(12). Leptina mai este implicata in controlul axei hipotalamo-
pituitaroadrenala, regland de asemenea hematopoieza( 13) si functia
reproductiva(14).

Ea actioneaza antiapoptotic asupra limfocitelor T, regland totodata proliferarea si

activarea acestora. In plus de aceasta, activeaza monocitele, stimuland
fagocitoza si productia de citokine a acestora. Intr-un cuvant, leptina are rol
imunomodulator, deficitul de leptina caracterizandu-se printr-o susceptibilitate
crescuta la infectii bacteriene si virale(15). La nivelul celulelor endoteliale, leptina
induce insa stres oxidativ, expresia de molecule de adeziune, promovand astfel
disfunctia endoteliala si aparitia aterosclerozei( 16). Totusi, implicarea leptinei
direct in patogeneza aterosclerozei este controvers discutata(1).

Obezitatea se caracterizeaza printr- o concentratie crescuta de leptina, ceea ce

ne-ar face sa credem ca efectele leptinei sunt exprimate. In special efectul
anorectic ar fi de dorit. Din pacate, hiperleptinemia din cadrul obezitatii si
diabetului zaharat de tip 2 (DZ2) se caracterizeaza mai degraba printr-o
leptinorezistenta(17), asemanatoare insulinorezistentei. O teorie a
leptinorezistentei selective postuleaza ca rezistenta la leptina este mai degraba
una de tip central, avand ca rezultat scaderea efectului anorectic, lasand insa
neatinse celelalte efecte, multe dintre ele detrimentale( 18).

Secretia de leptina este stimulata de insulina, un efect redus la persoane cu

insulinorezistenta(19). S-ar parea insa ca nu doar hiperinsulinemia, ci si
hiperglicemia contribuie la modularea secretiei de leptina(20). Leptina, la randul
ei, scade sinteza de insulina, inchizand astfel un circuit de reglare. Rolul leptinei
in insulinorezistenta este controvers discutat la ora actuala, tendinta fiind insa
aceea de a accepta mai degraba un efect favorizant al insulinorezistentei(1).
Femeile au concentratii a jeun mult crescute in comparatie cu populatia
masculina, mecanismele fiind inca insuficient elucidate(21).

Adiponectina este adipokina secretata aproape in exclusivitate de adipocite,

care circula in concentratii crescute in sange(22). Promoveaza
insulinosenzitivitatea( 23), accelereaza metabolismul acizilor grasi(10), reduce
expresia moleculelor endoteliale de adeziune (ICAM-1 si VCAM-1)(24),
imbunatatind functia endoteliala si are o actiune antiinflamatoare. Acest din urma
efect apare datorita inhibitiei factorului nuclear B (nuclear factors B-NFB) si
are drept consecinta o scadere a productiei de IL-6(25), un important factor
inflamator care, la randul lui, stimuleaza secretia hepatica a proteinei C reactive.
O concentratie scazuta de adiponectina a fost asociata cu un risc crescut de a
dezvolta insulinorezistenta, DZ2(26), hipertensiune arteriala si boala
coronariana(27, 28). De curand, aceasta asociere a fost extinsa si la o mortalitate
crescuta dupa un accident vascular cerebral(29). Mecanismele par sa fie legate
de stimularea de adiponectina a secretiei endoteliale de oxid nitric (NO, un factor
vasodilatator si vasoprotectiv) in conditii de ischemie(30).

In mod interesant, productia adipocitara de adiponectina nu creste o data cu

gradul obezitatii(31). Din contra, la pacientii obezi(32) sau cu DZ2(33, 34) apare
o scadere a concentratiei de adiponcetina, in vreme ce pacientii cu anorexia
nervosa(35) prezinta concentratii crescute ale acesteia(36, 37). Scaderea
concentratiei de adiponectina in cadrul obezitatii poate fi partial explicata prin
faptul ca TNF-, a carui concentratie este crescuta in obezitate, inhiba secretia
acesteia( 38). Barbatii prezinta, ca si in cazul leptinei, concentratii mai scazute
comparativ cu populatia feminina(10).

Variatii diurne ale leptinei si adiponectinei

Valorile a jeun ale adipokinelor nu reflecta decat intr-o masura limitata secretia
acestora, deoarece au fost descrise fluctuatii diurne. In plus de aceasta, secretia
adipokinelor este pulsatila: in jur de 30 de puseuri/24 de ore pentru adiponectina
si in jur de 26 de puseuri/24 de ore pentru leptina, comparabil la subiecti supli si
obezi(39). Adiponectina prezinta variatii diurne, cu valori minime in primele ore
ale diminetii(40). Aceste variatii sunt pierdute la obezi, unde valorile sunt scazute
pe intregul parcurs al zilei(39). In cazul leptinei, concentratiile cele mai scazute
au fost masurate la amiaza, iar cele mai ridicate la miezul noptii(39).

Rezistina este este secretata de adipocite, ci in principal de macrofage. Are o

actiune proinflamatorie si joaca un rol important in aparitia insulinorezistentei din
cadrul septicemiei si a altor stari inflamatorii Actiunea pare sa se datoreze in
special efectului de eliberare a glucozei la nivel hepatocitar

leptina

-citokina pro -inflamatorie, stimuland secretia de citokine, adeziune de

macrofage si fagocite, proliferarea celulelor T

-moduleaza expresia moleculelor de adeziune , promovand disfunctia endoteliala

si si aparitia aterosclerozei

-secretia stimulata de insulina,glucocorticoizi, estrogeni citokine inflamatorii si

stari infectioase

- secretia inhibata de hormonul de crestere , tiroidieni, androgeni

Leptina peptida hormonala neglicozilata de 16 kDa care actioneaza ca o citokina

pro -inflamatorie,actioneaza antiapoptotic asupra limfocitelor T, regland totodata
proliferarea si activarea acestora. In plus de aceasta, activeaza monocitele,
stimuland fagocitoza si productia de citokine a acestora. Deficitul de leptina
caracterizandu-se printr-o susceptibilitate crescuta la infectii bacteriene si virale.
La nivelul celulelor endoteliale, leptina induce insa stres oxidativ, expresia de
molecule de adeziune, promovand astfel disfunctia endoteliala si aparitia
aterosclerozei
Adiponectina

promoveaza insulinosenzitivitatea prin promovarea utilizarii glucozei si

reducerea productiei acesteia la nivel hepatic, cat si prin acelerarea
metabolismului aciziilor grasi

- cardiovascular : previne ateroscleroza prin inhibarea moleculelor de adeziune

(ICAM1, VCAM 1) si a factorilir de crestere , stimuleaza secretia oxidului nitric si
previne ruptura plachetara

- excretie renala

- hiperadiponectinemia este intalnita la pacientii cu boala cronica de rinichi si un

nivel mai mare prezinta pacientii hemodializati

-relatie inversa intre concetratia adiponectinei si gradul de obezitate

promoveaza insulinosenzitivitatea, accelereaza metabolismul acizilor grasi,

reduce expresia moleculelor endoteliale de adeziune (ICAM-1 si VCAM-1)
imbunatatind functia endoteliala si are o actiune antiinflamatoare. Acest din urma
efect apare datorita inhibitiei factorului nuclear B (nuclear factors B-NFB) si
are drept consecinta o scadere a productiei de IL-6,( factor inflamator) care, la
randul lui, stimuleaza secretia hepatica a proteinei C reactive.

-concentratii scazuta de adiponectina sunt prezente in conditii ce sunt asociate

cu risc crescut de boala cardiovasculara cum este diabetul zahart si sindroamele
metabolice (insulionorezistenta)

-productia adipocitara de adiponectina nu creste o data cu gradul obezitatii. Din

contra, la pacientii obezi sau cu DZ2apare o scadere a concentratiei de
adiponcetina, in vreme ce pacientii cu anorexia nervosa,prezinta concentratii
crescute ale acesteia.

Mecanismele par sa fie legate de stimularea de adiponectina a secretiei

endoteliale de oxid nitric (NO, un fac

Experimental studies showed that adiponectin prevents

both atherogenesis and its acute thrombotic
complications, through the number of different
mechanisms (Table 2, Figure 2). Adiponectin inhibits
formation of initial atherosclerotic lesions, i.e. monocytetor vasodilatator si
vasoprotectiv
attachment to vascular bed by decreasing expression of
adhesion molecules (VCAM-1; ICAM-1, E-selectin) in
endothelial cells, in response to inflammatory stimuli
such as TNF-a [23]. Adiponectin also suppresses the
production of proinflammatory cytokines, such as
TNF-a by macrophages [8,9]. Adiponectin reduces
accumulation of lipids in human monocyte-derived
macrophages and inhibits transformation of macrophages
into foam cells (through down-regulation
of scavenger receptors) [24]. It also inhibits cell
proliferation stimulated by oxidized low-density
Adiponectin inhiba formarea intiala a leziunii aterosclerotice si atasarea vasculara
prin scadrea expresiei moleculelor de adeziune (VCAM1, ICAM1) la nivelul
celuleor endoteliale, ca raspuns la stimulii inflamatori(TNF alfa)

Previne ruptura placii aterosclerotice prin crestera expresiei inhibitorului tisular 1-

metaloproteinaza (TIMP-1)

Adiponectina stimuleaza angiogenaza ca raspuns la ischemie si creste actiunea

oxidului nitric la nivelul celulei endoteliale