1.

INCURAJATI COPILUL

Incurajarea este mult mai importanta decat orice aspect al cresterii si

educarii copilului. Este atat de importanta incat lipsa ei poate fi considerata cauza
principala a comportamentului deviant (cand copilul se comporta urat!). UN COPIL
NEASCULTATOR ESTE UN COPIL DESCURAJAT. Fiecare copil are nevoie de
incurajare continua asa cum o planta are nevoie de apa. El nu poate creste, nu se
poate dezvolta si nu poate castiga sentimentul ca apartine fara sa fie incurajat. Ce
lucru extraordinar este cand copilul nostru are curaj! Daca noi adultii am fi plasati
intr-o lume de giganti, am reusi sa ne descurcam la fel de bine cum incerca sa se
descurce acesta? Copiii raspund provocarilor vietii cu o mare dorinta de a reusi,
de a-si perfectiona abilitatile si de a-si depasi sentimentul de inadecvare si de
micime in fata adultilor. Doresc atat de mult sa apartina familiei! Dar, in incercarea
lor de a castiga recunoasterea si de a-si gasi un loc in familie, copilul se intampina
cu descurajarea continua. Metodele de educare duc de multe ori la descurajarea
lor. Intr-o suta de feluri pe zi, prin tonul vocii si prin actiunile noastre ii indicam
copilului ca este inadecvat, nepriceput, si inferior in general. Si cu toate acestea el
continua sa doreasca sa apartina si sa aiba un loc in familie, in lume.
Jumatate din job-ul de a incuraja consta in a evita descurajarea atat prin umilinte
cat si prin supraprotectie. Orice actiune care sustine lipsa increderii in sine este
descurajare. Cealalta jumatare a job-ului consta in incurajare. Ori de cate ori
sustinem copilul in a-si stabili un self increzator si curajos, oferim incurajare. De
aceea trebuie sa observam care sunt rezultatele educarii noastre si in mod repetat
sa ne intrebam: ,,Cum afecteaza conceptul de sine al copilului meu, aceasta
metoda de educare pe care o folosesc? ,, Comportamentul copilului ne ofera o
idee despre stima sa de sine. Cel care se indoieste de propriile sale abilitati si in
propriile sale valori va demonstra acesta prin deficiente. El nu mai crede ca
apartine lumii prin utilitate, participare si contributie. In descurajarea sa, el este
intors mai mult spre inutilitate si spre comportamente provocatoare. Convins fiind
ca este inadecvat si ca nu poate contribui, este determinat ca macar sa fie
observat, intr-un fel sau altul. A fi chelfanit este mai bine decat sa fii ignorat. Si
exista cateva avantaje in a fi vazut ca fiind ,, un copil rau,, ! Un astfel de copil va
deveni convins ca nu exista speranta de a castiga un loc prin comporamente
cooperante.
Dragostea parinteasca este cel mai bine demonstrata prin incurajarea
continua spre independenta. Trebuie sa incepem inca de la nastere si sa
mentinem ritmul pe tot parcursul copilariei. Copilul nostru are nevoie de curaj. Sa-l
ajutam sa-l obtina si sa-l mentina.