1.

EVITATI PEDEAPSA SI RECOMPENSA (ESECUL FOLOSIRII

PEDEAPSEI SI AL RECOMPENSEI CA METODA DE EDUCARE)

,,Dupa atatea chelfaneala pentru aceelasi act, de ce copilul continua sa nu

asculte ceea ce ii zic? Este chiar atat de mic ca sa inteleaga? Nici pe
departe. Copilul stie exact ce face. In mod deliberat repeta comportamentul
sau. Bineinteles ca nu stie de ce (scopul este inconstient). Dar
comportamentul sau ne poate spune noua de ce se comporta asa.
Parintele spune: ,,Nu, nu poti face asta,, dar comportamentul sau spune ,,
Iti voi arata eu ca pot- oricare ar fi consecintele (bataie, cearta),,. Daca o
pedeapsa l-ar fi facut pe copil sa nu mai infunde toaleta cu hartie, atunci o
chelfaneala ar fi fost suficienta pentru a educa copilul in general. Dar
chelfanelile repetate nu au produs prea mare impresie asupra copilului. Ce
nu este bine in toate acestea?
De bine ce democratia implica egalitate, parintii nu mai pot sa-si
asume rolul de autoritate. Autoritatea implica dominanta; un individ are
puterea asupra altui individ. Nu poate exista o astfel de dominare intre
egali. Dominare- forta, puterea trebuie inlocuita cu tehnici de influentare
egalitare.
Pedeapsa si recompensa apartin de asemeni sistemului autocratic.
Autoritatea, bucurandu-se de pozitia sa dominanta are privilegiul de a oferi
pedepse sau recompense in functie de merite. Este privilegiul autoritatii sa
stabileasca cine merita pedeapsa si cine merita recompensa. Si pentru ca
sistemul autocratic social s-a bazat pe stabilirea unei puteri dominante,
astfel de judecati au fost acceptate ca facand parte din codul vietii. Copiii
observa, asteapta si spera la timpurile cand si ei vor fi adulti privilegiati.
Astazi, intreaga noastra structura sociala este schimbata. Copiii au castigat
un statut egal cu cel al adultilor ceea ce face ca adultii sa nu se mai poata
bucura pe deplin de pozitia superioara fata de ei. Puterea noastra asupra
lor s-a evaporat; iar ei stiu, chiar daca noi stim sau nu. Ei nu ne mai
recunosc ca putere superioara.
Trebuie sa realizam inutilitatea incercarii noastre de a ne impune in
fata copilului. Nici un fel de pedeapsa nu-l va pune pe acesta in pozitie de
supunere. Astazi copiii sunt dispusi sa fie pedepsiti pentru ca in felul acesta
isi impun dreptul lor la egalitate. Parintii in cel mai bun caz obtin doar
temporar rezultate. Daca o pedeapsa este data din nou si din nou,
inseamna ca nu da rezultate. Singurul efect pe care poate sa-l aiba
pedeapsa asupra copilului este ca acesta dezvolta o puternica rezistenta si
sfidare impotriva parintelui.
 Pedeapsa sau ideile autoritate ,,Supune-te mie sau.... trebuie
inlocuite cu dezvoltarea simtului respectului mutual si al cooperarii. Un bun
lider (parintele democratic) ii inspira si stimuleaza pe ceilalti sa actioneze in
concordanta cu situatia data. Copiii au nevoie de ghidare din partea
noastra. Ei o vor accepta daca sunt siguri ca noi respectam drepturile lor ca
fiinte umane cu drepturi egale de a decide ce vor face. Noi parintii trebuie
sa invatam sa folosim cat mai multe metode eficiente de stimulare a
copilului astfel incat acesta sa aiba dorinta de a se conforma si de a
respecta regulile. Putem incerca sa cream o atmosfera de respect de sine
mutual si de consideratie si sa oferim oportunitate copilului de a invata
cum sa traiasca confortabil si fericit cu ceilalti. Trebuie sa stabilim situatiile
de educare fara a arata lipsa de respect fata de copil sau fata de noi insine.
Si putem face acest lucru fara a ne arata puterea , pentru ca puterea incita
la rebeliune si infrange scopul nostru de a educa copilul in avantajul
acestuia.
Trebuie sa fim onesti si sa recunoastem ca atunci cand ne pedepsim
sau chelfanim copilul, de multe ori ne eliberam de propriile noastre frustrari
si ne ascundem in spatele ideii ca facem ceea ce facem ,, pentru binele
lui,,. In acelasi timp, noi putem constientiza ca copilul chiar cauta sa fie
chelfanit. Comportamentul sau provocator este parte din scopul sau, care
este acela de a dovedi ca este ,, rau,, sau sa ne implice intr-o lupta de
putere sau sa se razbune pentru injustitia precedenta ( poate ca noi am
uitat ca l-am ,, atins,, dar el nu!). Atunci cand il pedepsim de fapt actionam
in concordanta cu intentiile sale cadem in capcana, asa cum se astepta.
Problema este ca noi oamenii suntem imperfecti. Oricine dintre noi s-a
comportat astfel intr-o situatie data. Trebuie sa avem curajul de a fi
imperfecti.
Sistemul de recompensare a copilului pentru comportamentul bun
este la fel de dezastroasa ca sistemul de pedeapsire. Aceeasi lipsa de
respect este aratata. Ne ,, recompensam,, inferiorii pentru ca au facut o
treaba bine sau pentru ca au fost cuminti. Intr-un sistem de respect mutual
intre egali, o treaba este facuta pentru ca trebuie facuta, iar satisfactia vine
din armonia care rezida atunci cand doi oameni fac un lucru impreuna. De
ce trebuie sa platim copiii pentru ca si-au adus contributia la bunastarea
familiei? Traiesc in aceeasi casa, mananca mancarea, li se procura haine,
si imparta beneficiile cu parintii. Daca sunt atat de egali precum pretind,
sunt obligati sa imparta munca cu parintii. Copiii trebuie sa impartaseasca
din toate aspectele vietii de familie. Ei ar trebui sa beneficieze de o alocatie
pe care sa o consume asa cum doresc. Nu se va face nici o conexiune
intre alocatie si treburile casnice. Copiii fac treburi casnice pentru ca
contribuie la bunastarea familiei. Primesc alocatie pentru ca impart cu
familia beneficiile .
O recompensa nu ofera copilului sentimentul de a apartine. Ar putea
sa fie un semn de aprobare de moment din partea parintelui, dar dupa ce
trece momentul? Parintele il aproba in continuare? Sau este nevoie de o
alta recompensa? Parintele se intampina cu o problema grava daca copilul
nu doreste sa coopereze decat pe baza unei recompense. ,, Da. Mie ce-mi
iese de la faza asta?,, .De ce sa se mai deranjeze sa faca ceva daca nu
primeste nimic in schimb? Asa ca atitudinea negativa si materialismul cresc
monstruos; nu exista nici o sansa de a satisface apetitul unui achizitioner.
Astfel se intareste o valoare negativa , de bine ce copilul gandeste ca ,,
Lumea imi datoreaza totul. Daca nimic nu vine automat la el, atunci , le va
arata el lor,, . Iata care este finalul sistemului de recompensa: ,, Ei nu m-au
recompensat, ii voi pedepsi, daca ei ma vor pedepsi pe mine, ii voi pedepsi
inapoi, o sa le arat eu lor.,,.
Satisfactia vine din sentimentul contribuirii si al participarii- un
sentiment refuzat copilului nostru daca acesta creste dupa sistemul de
recompensare cu lucruri materiale. In scopul gresit de a castiga
cooperarea, privam copilul de satisfactiile de baza ale vietii.