S EP TEM BER 11, 2013BY AN A IN R ETE TE DE P OS T , R ETETE FAR A

G LUTEN , R ETETE VEGANE , R ETETE VEGETAR IENE

Nu este intamplatoare alegerea mea pentru reinceperea unui nou sezon de retete sanatoase. Am
ales tocmai pentru ca suna ciudat, si pentru ca vreau sa incercati sa acceptati ideea de schimbare.
De schimbare in mai bine.

Poate ca Paine fara faina suna contrar tuturor amintirilor mele din copilarie, legate de coltul
crocant, mancat pana ajungeam acasa de la magazin, legate de felia unsa cu unt si cu miere,
mancata in soarele vacantelor, legate de mirosul minunat si de caldura din cuptorul deschis, care
aburea geamurile pe ger napraznic.

Paine fara faina suna ciudat, suna altfel.

Insa painea fara faina vine la pachet cu niste amintiri din viitor, unde cele cateva kilograme in
plus nu mai exista, unde chiflele, covrigii si celelalte bunatati lasa loc unui pumn de nuci
romanesti sau unui fruct luat de la tarani si unde sandwich-urile sunt inlocuite cu frunze verzi si
sanatoase, cu salate din legume de sezon sau mancaruri delicioase cu cereale pline de nutrienti.

Nu, nu va sfatuiesc sa renuntati la paine. Placerea unei sambete in care dimineata incepe lenesa
cu bagheta crocanta cu cereale de la Pain Plaisir, placerea unei pizza facuta in casa, sau a
unei paini irlandeze strasnice, coapta in tigaia de fonta, nu pot fi inlocuite cat ai bate din palme,
si nici nu trebuie.
Va invit, insa, sa fiti inventivi cand vine vorba de dieta si de mentinerea echilibrului
nutritiv al organismului. Sa diversificati, sa incercati ingrediente noi, sa cautati alternative.
Painea fara faina este alternativa sanatoasa la o masa cu paine. O singura felie, sau o minipainica
fara faina va va satura, si nu va avea solicita sistemul digestiv, asa cum o face paine cu faina
alba.Iar cand veti simti mirosul minunat de nuci si seminte aromate, va veti indragosti la prima
degustare!

Daca va intrebati care este secretul acestei painici, care nu contine faina, dar care are totusi
forma de paine?
Ei bine, vorbim despre Taratele de psyllium, adica una dintre cele mai absorbante fibre
naturale, favorita produselor pentru slabire, dar si a celor de detoxifiere a colonului. Taratele de
psyllium contin fibre solubile si insolubile cele solubile imbraca peretii intestinelor intr-un strat
protector, iar cele insolubile le curata de toxine. Atunci cand le folosim in mancare, se comporta
ca o gelatina leaga ingredientele si te lasa sa modelezi oricum vrei.
Pe langa faptul ca este satioasa si sanatoasa, painea fara faina se face fara nici o bataie de cap.
Adio dozat, fermentat, framantat pentru painea fara faina toate ingredientele se amesteca intr-
un bol, si cam asta e tot. Nu contine decat nuci, seminte (eventual cereale integrale si fructe
uscate), este bogata in proteine, in fibre, si toate ingredientele sunt hidratate, deci foarte usor
digerabile.

Daca te-am convins sa o incerci, iata ingredientele:

Ingrediente pentru paine fara faina

2 linguri de tarate de psyllium + 350 ml apa plata sau filtrata
100 g migdale
100 g alune de pdure
100 g seminte de floarea soarelui
100 g semine de in
1-2 lingurite de sare roz de la Himalaya
3 linguri unt de cocos topit
un pumn de stafide, curmale si smochine uscate
*puteti imbogati painea cu fulgi de ovaz, seminte de susan, seminte de dovleac, caju, asa cum
sugereaza David si Louise, de la Green Kitchen Stories, sau sirop de artar sau cateva picaturi de
stevia, cum sugereaza Sarah, de la My New Roots
Se amesteca taratele de psyllium cu apa, si se lasa 5 minute sa se gelifieze. Intr-un bol se
amesteca toate ingredientele de mai sus, se adauga psyllium-ul se amesteca bine, si se lasa o ora
pentru ca toate ingredientele sa se hidrateze. Se unge o tava (sau formele de briose) cu unt de
cocos sau ulei de masline, se pune compozitia, si se lasa timp de o ora in cuptorul incins la 170
grade. Se lasa sa se raceasca, si se pastreaza in frigider. Se consuma rece e minunata pe post de
toast! Eu am pregatit-o pentru detoxifiere si protectia sistemului digestiv, asa ca am savurat-o
impreuna cu Kimchi (varza fermentata natural). Painea fara faina este vegana si nu contine
gluten.
 TREI RETETE DE PAINE RAW
2009-05-01 LIGIA POP 62 COMENTARII
Paine din seminte de in

Servings: 5
Time: 20mins
Difficulty: easy
Print
Ingrediente:

1 cana seminte in neimuiate

cana seminte in intregi, inmuiate 5-6 h
1 cana nuci sau migdale crude inmuiate 6-7 h
4 linguri seminte bostan decojite uscate
1 lingura ulei presat la rece
sare neiodata dupa gust
 cana apa filtrata
1 cana = 250 ml
Stiu ca intructiunile o sa pare prea multe, insa este mai simplu decat arata. Cana de semintele de
in uscate se dau printr-o rasnita de cafea, iar cele de migdale sau nuci, cat si cele de bostan se
maruntesc pe cat posibil sau se transforma in faina. Se pregateste o tava de la deshidrator/ cuptor
cu termostat pe care se aseaza o foaie cerata. Toate se amesteca pana la consistenta unui aluat
tare, putin sfaramicios si se intinde pe folia cerata folosindu-se o paleta umezita.

Odata ce se afla pe tava, se imparte si taie foaia de paine cu un cutit, pentru a fi usor de intors in
cateva ore. Se usuca la 40C timp de 6 -8h sau mai putin in functie de consistenta dorita. Painea
se poate pastra la frigider in cutii inchise etans pentru mai mult de 1 saptamana. Painea se poate
face din orice fel de seminte, grane incoltite, cu mirodenii sau fara, dulce, sarata, mai uscata sau
mai groasa; totul tine de imaginatie.

Paine din mix de seminte

Servings: 5
Time: 20mins
Difficulty: easy
Print
Ingrediente:

2 cani seminte de in macinate in rasnita

1 cana de migdale crude
cana de seminte dovleac raw, macinate
cana grau kamut germinat
cana seminte in puse la inmuiat timp de 2 h*
sare neiodata dupa gust
1 cana = 250 ml
*Gelatina eliberata prin inmuiere va ajuta la legarea painii. Compozitia se intinde in tavi si se
usuca in deshidrator pentru 7h sau in functie de consistenta dorita. Vedeti la prima reteta detalii
amanuntite despre pregatirea painii.
 Paine italiana

Servings: 5
Time: 20mins
Difficulty: easy
Print
Ingrediente:

2 cani de grau kamut incoltit

1 cana hrisca raw inmuiata peste noapte*
cana masline tocate
3 catei de usturoi
cana de ardei tocat marunt
un varf de cutit sau mai putin de oregano, busuioc si cimbru
1 lingurita ulei presat la rece
sare neiodata dupa gust
1 cana = 250 ml
Hrisca cruda este cea de culoarea crem, verzuie. Cea maro este prajita si are alt gust decat cea
cruda. Vedeti la prima reteta detalii amanuntite despre pregatirea painii.
Daca doriti sa aflati mai multe amanunte de ce trebuie sa evitam painea facuta din fainuri de
cereale doar uscata, si nu incoltite cum e recomandat, cititi articolul Paine mai sanatoasa facuta
la cuptor.
Painici integrale de casa

Postat de Andreea BECA pe 13/02/2012. 8 comentarii.

Painea integrala este foarte greu de gasit in comert, chiar daca apare denumirea paine integrala
daca va uitati mai atent pe ingrediente o sa observati ca de cele mai multe ori, painea integrala
contine un procent covarsitor de faina alba. Faina alba este atat de intens procesata incat
proprietatile nutritive sunt aproape inexistenta, ajuta prin urmare doar la ingrasare :).

Trebuie sa va marturisec ca pana am reusit eu sa fac painici integrale au existat multe incercari
esuate, de cele mai multe ori puteai sa folosesti painicile mele integrale pe post de pietre si cam
atat. Incet, incet insa si invatand cate ceva din fiecare experienta esuata am reusit sa fac si painici
din faina integrala.

Pentru 12-13 painici, am folosit urmatoarele ingrediente: aproximativ 500 de grame de faina
integrala de grau (eu am folosit faina BIO, am gasit la Real), 1 plic de drojdie uscata, 1 lingura
de ulei de masline extravirgin, apa calduta cat cuprinde (eu am pus cam 1 cana jumatate) si sare
dupa gust (cam 1 lingura am folosit eu).

Pentru a da un aspect placut painicilor, am pregatit si un mix se seminte si cereale format din: 1
lingura de seminte de in (de la plafar), 1 lingura de seminte de susan, 1 lingura de seminte de
floarea soarelui decojite si 1 lingura de fulgi integrali de ovaz.

Am pus faina intr-un bol (4-5 cani), am adaugat drojdia si sarea si am amestecat bine, adaugand
cate putina apa calduta pana s-a format un aluat tare (care se desprindea de pe degete). Apoi am
adaugat uleiul de masline si l-am framantat din nou (a mai fost nevoie de putina faina cand am
framantat), lasandu-l apoi sa se odihneasca aproximativ o ora in vasul acoperit. Dupa o ora,
aluatul isi dublase deja volumul, l-am framantat din nou pana a devenit o coca compacta iar apoi
a urmat distractia formarii painicilor ;).

Am format aluatul sub forma de bagheta, si am inceput sa-l impaturesc, asa cum se face la
aluatul de foietaj. Pasul 1: am luat capetele baghetei si le-am unit la mijloc, apoi am invartit
aluatul pe planseta pana a redevenit bagheta. Pasul 2: am indoit bagheta din nou, de data asta pe
la mijloc si apoi am rulat-o din nou pana la stadiul de bagheta (mi-am dat seama ca toata
procedura asta ajuta aluatul sa fie putin mai fluffy). Apoi am taiat bagheta in bucatele de circa 4-
5 cm lungime si am inceput sa formez painicile. Am inmuiat apoi fiecare painica in apa si apoi
am dat-o prin mixul de seminte, astfel semintele au ramas lipite.

Am asezat toate panicile in tava de aragaz tapetata in prealabil cu faina, le-am acoperit cu un
prosop de bucatarie si le-am lasat sa mai creasca pentru inca o ora.

Apoi am incalzit cuptorul la 180 grade Celsius, am bagat tava cu painicile deja crescute.

In plus, si acuma va dezvalui secretul meu, am mai pus in cuptor o cratita umpluta pe jumatate cu
apa ca sa creeze umiditate si astfel sa nu se mai intareasca coaja painicilor (m-am gandit eu ca
asta ar fi o conditie indeplinita de un cuptor profesional si am incercat sa ma adaptez in lipsa
unui astfel de cuptor important e ca a functionat :)).

Am lasat painicile la cuptor pentru aproximativ 50-60 de minute, le-am scos din cuptor, le-am
acoperit din nou cu prosopul pana s-au racit nitel apoi n-am mai rezistat tentatiei si am si
gustatchiar daca stiam prea bine de la cursul de nutritie ca painea trebuie mancata cand este
veche de cel putin o zirestul painicilor le-am consumat incepand cu ziua urmatoare.

Cam asta-i treaba, sanatoase prin aportul mare de vitamine si minerale si scazut de calorii, si
gustoase de nu se mai poate, mai ales in combinatie cu untul de casa cu mirodenii ;).

Gtete vegan: Cea mai bun pine fr fin i fr drojdie pe care am mncat-o

Exist o soluie ca s mnnci pine i s nu te ngrai. Descoper o reet rapid, fr

fin i drojdie i care aduce o multitudine de beneficii pentru digestie.
Nici nu-mi vine s cred c n sfrit am gsit o soluie ca s nlocuiesc pinea pentru a evita fina
i drojdia. mi place la nebunie pinea din fin integral pe care mama nc o face sptmnal n
cas. De cte ori ajung acas o mnnc cu cea mai mare poft, ns nu mi gsesc mereu timp
pentru a-i urma acest obicei. Ca s faci pine integral n cas, n cazul n care nu ai aparat de
fcut pine, ai nevoie de rbdare, consider eu. Uneori o am, alteori nu, dar recunosc c ar merita
fiecare minut investit pentru a umple casa cu acel miros mbietor de pine cald.

Ca s-mi uurez munca i s o iau pe scurttur am cutat o bun perioad o variant de pine
care nu necesit frmntare i dospire. i am gsit-o pe site-ul My New Roots. Dei am fost
sceptic la nceput, ieri cnd am gustat prima felie din aceast pine am fost de-a dreptul
surprins de ct de gustoas este. Iar puin prjit cu unt de arahide i felii de banane este de-a
dreptul criminal

De asemenea, fiind foarte versatil o poi folosi att pentru preparatele dulci, ct i pentru cele
srate. Are o consisten aparte, fiind foarte hrnitoare, iar datorit seminelor de in i a trelor
de psyllium este un alt de ndejde pentru sistemul digestiv. Alte dou ingrediente sntoase din
pine sunt fulgii de ovz care scad colesterolul i seminele crude din floarea-soarelui care sunt o
surs de proteine i magneziu.

Am respectat ntocmai reeta prezentat de Sarah Britton pe site-ul ei pentru a m convinge c

pinea va iei bine, ns de acum poi s jonglez i cu alte ingrediente preferate. Iat de ce ai
nevoie:

Ingrediente
- 1 can cu semine crude de floarea-soarelui
1/2 can cu semine de in
1/2 can cu orice nuci i plac ie (eu aveam alune)
o can i jumtate cu fulgi de ovz
 2 linguri cu semine chia
4 linguri cu tre de psyllium
1 linguri cu sare de mare
1 linguri cu miere (opional)
3 linguri cu ulei de msline extravirgin
o can i jumtate de ap cldu.

Am pus toate ingredientele uscate ntr-un castron mare, dup care am turnat uleiul i cte puin
din apa cldu pn s-a omogenizat tot. Am tapetat tava pentru cozonac cu o foaie de copt, am
turnat compoziia i am nivelat-o cu o lingur. Se las s stea la temperatura camerei 2 ore sau
peste noapte/zi. Abia apoi se introduce n cuptorul inclzit 20 de minute, dup care se scoate din
tav i se pune cu faa n jos direct pe grilajul de la cuptor, lsndu-se la copt nc aproximativ 30
de minute. Nu se feliaz nainte de a fi rcit complet i se pstreaz la frigider ntr-un recipient
nchis.

Poft bun! Mie mi-a fost de bine i de sntate

Paine raw (Crakersi ) din mix de seminte

Bogate in proteine si multe alte principii nutritive, painicile se pot alatura unei supe, unei salate
sau se pot folosi ca baza pentru sandwich.
Ingrediente:
-200 gr. crupe de hrisca bio
-50 gr. faina din seminte de in (aproximativ 3 linguri )
-50 gr. faina din seminte de susan
-1 lingura ulei de masline
-condimente la alegere (busuioc, oregano, tarhon, boia, usturoi, ceapa, curry, etc)
-o rosie data pe razatoare sau ardei gras sau morcov sau mar
-apa cat ne cere compozitia
-sare de mare

Nota: semintele de in, susan si oricare alte seminte se rasnesc doar atunci cand avem nevoie de
faina, altminteri faina datorita oxidarii isi pierde din proprietatile sale atat de benefice noua.
Crupele de hrisca fiind crude sunt si putin amarui, de aceea va sfatuim sa folositi in amestecul
de painici ardeiul, morcovul si chiar marul, ele vor da savoare si dulceata painicilor. Hrisca se
poate inlocui cu faina de migdale, sau putem face un amestec egal de 1:1 faina de migdale
:crupe de hrisca.

Combinatii reusite de condimente:

-ceapa+curry+turmeric+tarhon
-usturoi/leurda+busuioc+boia dulce
-rosii proaspete/deshidratate+busuio
-masline naturale

Se introduc ingredientele (cu exceptia fainii din in) intr -un robot de bucatarie sau le puteti
amesteca direct intr -un castron. La final se adauga faina de in si se amesteca pana se
formeaza un aluat bun de intins. Intindeti aluatul pe o hartie de copt sau folie pentru deshidratat
intr-un strat de aprox. 1 cm, portionati aluatul gata intins in forme patrate sau triungiulare,
puneti hartia pe tava deshidratorului si introduceti totul in aparatul de deshidratat la
temperatura de 40C timp de 4-5 ore. Daca nu aveti deshidrator puteti usca painicile si pe
calorifer, au nevoie de o singura noapte, dimineata le intoarceti si peste inca 2-3 ore sunt gata !
Pentru prieteni. Paine integrala cu seminte de in.
Posted on February 18, 2013 by codruta
 Nu stiu daca v-am povestit vreodata cum am ajuns eu sa scriu un blog. Era o vreme
cand primul lucru pe care il faceam dimineata, la cafea, era sa ma uit la noutatile de
pe tastespotting si foodgawker si de acolo saream din blog in blog. Eram in stare sa pierd
ore intregi. Imi placea sa citesc povestile din spatele retetelor si imi placea sa gatesc diverse
lucruri noi sau clasice, pentru V. Cateodata faceam poze, le mai puneam pe FB sau le
trimiteam pe mail prietenilor. V. a sugerat la un moment dat ca ar trebui sa imi fac un
blog. Mai in gluma, mai in serios, cand faceam ceva bun, pozam si ziceam asta e pentru
blog, sau daca as avea blog, la mancarea asta as scrie asa si faceam pe loc o
introducere. Cand cumparam un vas sau un obiect de bucatarie, ma gandeam ca ar da bine
in poze. Asa zisul meu blog devenise un subiect de amuzament si de referinta in discutii,
dar pe atunci nu credeam cu adevarat ca as putea face asta.
click aici ca sa sari direct la reteta (jump to recipe)
Apoi a inceput aventura cu painea. Blogurile de paine au devenit lectura zilnica, iar
facutul de paine o preocupare importanta. Continuam sa gatesc, sa citesc si sa
experimentez diverse feluri de mancare sau bucatarii, dar painea mi-a acaparat atentia cu
o pasiune greu de imaginat. Nu mi-am cumparat niciodata o carte de bucate. Carti de
paine insa slava domnului

Cu atat mai mult cu cat vorbeam doar despre paine, si din ce in ce mai staruitor, V.
ma incuraja sa scriu. Fa-ti un blog. Tot ce faci e bun, e ceva ce iti place si te preocupa. In
plus, iti place sa scrii. E pacat sa nu imparti cu restul lumii. dar ce stiu eu despre
blogging? ce stiu eu despre mancare? nu cred ca pot sa o fac... si mai treceau cateva zile,
pana faceam din nou ceva bun care-mi iesea din prima, si V se exaspera: fa-ti blog odata!
Iar eu de colo dar mie nu imi place sa scriu despre mancare si n-am rabdare sa fac poze la
mancare. Mie doar painea imi place pai atunci fa-ti un blog despre paine!
Si tot asa, inca o vreme.
Am inceput sa caut nume posibile, .ro, .com, diverse combinatii. Cochetam cu ideea.
Apoi o mai lasam moarta un timp

Pana intr-o zi, cand eu fiind pe picior de plecare in oras, V m-a oprit si mi-a zis: nu
pleci din casa pana nu iti cumparam un domeniu. Alege un nume.
Pana in ziua de azi nu ne e clar cine a venit cu codrudepaine.ro. V. sustine sus si tare
ca a fost ideea lui, eu imi atribui numele de parca a fost al meu dintotdeauna, asta fiind un
subiect pentru totdeauna sortit ca fiind motiv de contrazicere intre noi. (Pe langa asta cu
numele blogului mai avem un subiect: pozitia canapelei in living dar asta e alta poveste.)
 To make a long story short, domeniul a fost cumparat in ziua respectiva, iar restul il
stiti. Ce vroiam insa sa subliniez cu aceasta introducere este ca, daca V. nu ar fi crezut in
mine, daca nu m-ar fi impins de la spate si nu m-ar fi incurajat in pasiunea mea
nebuneasca cu painea si cu scrisul, blogul acesta nu ar fi existat. Fiecare reteta, fiecare
post, mai inspirat sau mai putin inspirat, exista pentru ca V. a creat cadrul potrivit ca
aceste lucruri sa se nasca.

Odata pornita, apoi m-am descurcat singura pana intr-o zi, cand lucrurile au luat-o
razna si am iesit de pe sine. Acum cateva luni, am luat o serie de decizii gresite, care de care
mai proaste, iar consecintele au tulburat totul in jurul meu, cu mine in frunte, inevitabil.
Nu vreau sa vorbesc acum despre asta, dar vreau sa stiti ca am avut momente, nenumarate,
in care am vrut sa renunt la blog. Am crezut ca nu mai pot scrie. Am crezut ca nu mai am
nimic de spus. Am ajuns intr-un punct asa de fragil, incat pentru o scurta perioada nu am
putut sa fac nici paine !!! imaginati-va!!! Saptamani in sir nu am fost capabila sa deschid
blogul, sa raspund la mailuri sau la comentarii. Atunci mi-am spus ca voi renunta. Am luat
o pauza. Si apoi inca o pauza. Si din nou, cu o rabdare de fier, V. m-a pus pe picioare.
Uneori cu intelegere, alteori cu disperare sau repros, dar intotdeauna cu incredere, din
timp in timp ma intreba: dar pe blog cand scrii? Nu-ti pare rau de atat munca?
M-am reapucat de paine, cu inversunare, la insistentele prietenilor, dar de blog inca
nu ma simteam in stare. Am inceput sa cred ca lumea s-a suparat pe mine, ca tacerea mea
prelungita i-a alungat pe toti. Dar V. m-a convins sa scriu din nou. ce se intampla cu
retetele noi pe care le faci? nimic se pierd pune-te si scrie, orice, doar scrie
ceva. Sunt sigur ca poti.
Si asa, incet incet, mai de bunavoie, mai impinsa de la spate, am hotarat sa ies din
barlog. Si in momentul in care in sfarsit m-am pus pe scris, mi-am dat seama ce mult mi-a
lipsit. Mi-am dat seama ca inca am chestii de spus, despre paine.

Noul inceput i se datoreaza lui V, iar acest post i-l dedic, impreuna cu toata dragostea
mea.

Daca voi, cei care ma urmariti si cititi va bucurati de faptul ca scriu din nou, stiu
sigur ca V se bucura cel putin in aceeasi masura. De aceea, azi am ales sa scriu despre
painea lui preferata.

Cea mai buna paine, pentru cel mai bun iubit din lume, pentru voi toti, pentru un nou
inceput:
PAINE INTEGRALA DE GRAU CU SEMINTE DE IN
 Din cand in cand, o noua paine isi face loc printre favorite si intra in rotatia
saptamanala. Cam asa s-a intamplat si cu painea de astazi. Doar ca nu si-a facut loc printre
favorite, ci a urcat direct in top, eliminand complet orice concurenta. De la inceputul
anului, de cand am inventat formula asta, am lasat la o parte orice altceva.

Cei care urmariti blogul in mod regulat, probabil stiti deja ca V. nu e mare amator de
faina integrala. Painea din faina predominant alba a fost de la inceput alegerea lui nr. 1.
Ceea ce era super ok pentru mine, caci puteam experimenta tot felul de formule si
combinatii de fainuri: secara si integrala pentru mine, albe pentru el.

Ei bine, de cand am inventat formula asta, dragul meu V. a fost atat de cucerit de
gustul ei, incat a numit-o imediat preferata lui si a refuzat ideea de a manca orice alt tip de
paine. Dupa vreo doua trei saptamani de mancat zilnic paine integrala cu in, am facut o
paine semialba, convinsa fiind ca ii e dor de ea. Nici vorba. e buna, dar nu se compara cu
cealalta! Aceeasi reactie a avut si la semolina !!!, si la alta paine alba, si la painea alba cu
seminte de in, si la painea semintegrala cu seminte de in. Nimic nu s-a mai ridicat la nivelul
asteia
Eu am cam lasat uitarii painea de secara, cucerita fiind si eu de asta integrala. Am
mancat si eu alba, dar in comparatie, pare lipsita de gust. Am crezut ca semintele de in sunt
secretul, si am facut paine alba cu in dar nu e acelasi lucru. Am facut integrala fara in, si
mi-a placut aproape la fel de mult ca cea cu in. Am concluzionat ca semintele de in au un
rol important in gustul painii, dar un alt rol important il are faina. Noua mea descoperire si
noua jucarie e faina integrala de grau de la Terra Natura. O faina bio, curata, proaspata,
cu o aroma atat de placuta, incat compenseaza pentru faptul ca e destul de slaba si nu
foarte usor de lucrat cu ea.
Tineti minte ca mai demult am scris despre desem? Intre timp, asta vara mai precis,
am renuntat la el. A mucegait dupa o pauza foarte lunga in care nu m-am ocupat de el, si
apoi nu am mai avut energie sau dorinta de a face unul nou. In schimb, painea integrala
imi place foarte mult, si mai ales painea integrala facuta cu desem. Imi doream paine
integrala buna, dar nu imi doream sa intretin desem-ul. Asa ca am gasit o varianta de
compromis, care, spre satisfactia mea, functioneaza perfect. Am facut un preferment dens
pornind de la o farama de maia alba. Isi face treaba la fel de bine ca desemul, sau oricum
atat de bine incat eu nu am gasit nimic de reprosat sau de imbunatatit.
A doua inventie, ca sa nu o numesc obsesie, este introducerea semintelor de in. Nu ca
as fi inventat eu painea cu seminte de in, dar am incercat diverse procente de in si diverse
moduri de a le incorpora in aluat si m-am oprit la varianta pe care v-o prezint astazi.
 Si nu in ultimul rand, marea mea descoperire si prilej de bucurie e faina integrala de
la Terra Natura. Ma bucur pentru ca exista pentru ca aceasta faina face o paine asa de
buna! incat de cand am inceput sa o folosesc nu am simit nevoia sa incerc alta faina.
Terra Natura este o faina locala, produsa la Jamu Mare, in judetul Timis, dintr-o cultura
de grau ecologica. Pana acum, aveam un mare of din cauza ca foloseam faina de
provenienta straina (sau o aduceam din Franta sau Austria, sau o cumparam de la
Sanovita, care ambaleaza faina din Germania, etc), ceea ce nu e deloc sustainable. Acum
am rezolvat problema. Terra Natura produce si faina alba tip 650, si faina spelta si faina de
secara. Pe cea de grau integrala o cunosc si o recomand, pe cea de secara am folosit-o si o
folosesc in continuare, urmeaza sa te testez si pe celelalte si o sa va spun cum mi se par.
Sa ma intorc la painea de azi: deci, trei secrete: preferment solid facut dn maia alba,
seminte de in oparite si faina ecologica integrala de grau de la Terra Natura.
Cum scriam mai sus, faina asta nu contine foarte mult gluten. Nu o spun ca si cum ar
fi un minus (am descoperit intre timp ca fainurile slabe au gust mai bun) ci doar ca trebuie
tinut cont de acest aspect si in consecinta, lucrat aluatul cu grija. Am mai sesizat ca prea
multa apa face ca aluatul sa fie dezastruos, mai ales dupa al doilea SF. De fapt, asta a fost
cea mai mare provocare pentru mine, cum sa fac si autolyse, dar sa pun si seminte de in
oparite in apa, si sa pastrez hidratatrea in termeni rezonabili. (greseala era ca faceam
autolyse din faina cu 70% apa, iar cand puneam semintele de in, aluatul devenea prea ud).
Am constatat ca o fermentare buna si suficient de lunga, face minuni cu un aluat care pare
initial destul de dens. Am rezistat tentatiei de a adauga apa in exces si rezultatele au fost
mult mai bune.

La inceput, am facut un autolyse lung, de vreo 2 ore, dorind sa scap de gustul uneori
amar al taratelor din faina integrala. Apoi, o data, n-am avut atata timp la dispozitie si am
scurtat autolyse-ul la o ora, iar painea a fost la fel de buna. Am concluzionat ca faina asta e
buna oricum, asa ca daca am timp, las la autolyse 2 ore, daca nu, minim 40 minute.

Dupa ce m-am luptat cu o hidratare de 80 sau peste 80%, am redus la 7678% si am

fost foarte multumita. Pana la urma, faina dicteaza singura ce hidratare i se potriveste.

De asemenea, am incercat sa fac prefermentul pornind de la maiaua de secara. La

painea respectiva faina din preferment a fost Sanovita. Painea obtinuta nu a avut acelasi
gust. V. a constatat si m-a intrebat imediat: Asta nu e ca alta data. Ai facut ceva diferit.
Ce e? a fost buna, dar ii lipsea acel ceva care sa o faca speciala. A fost de la maia? a fost
de la faina? nu stiu n-am mai avut chef sa experimentez. If it aint broke, dont fix it!
 As mai adauga ca retardarea la rece este posibila, dar mie nu mi se pare ca
imbunatateste gustul. Daca am timp sa o coc in aceeasi zi in care fac aluatul, o fac. Daca nu,
pun aluatul in bannetoane si il bag in frigider pentru maxim 10 ore. (am incercat 14 ore si
s-a preadospit). Dar de regula, prefer sa organizez munca in asa fel incat sa ajung sa coc
painea in ziua in care fac aluatul. Mi se pare ca in felul asta painea e mai dulce si gustul
fainii mai delicat.

Painea aceasta am facut-o la ultimul atelier pe care l-am avut in luna februarie in
Timisoara si stiu ca cei care au participat la atelier sunt nerabdatori sa o refaca. Tin doar
sa va spun ca hidratarea din reteta de fata e putin mai mare decat ceea ce am facut la
atelier, in caz ca repetati experienta, sa nu va speriati daca aluatul va fi putin mai moale
decat cel facut la atelier. Eventual retineti 10-20g de apa.

Una peste alta, formula e urmatoarea:

PAINE INTEGRALA DE GRAU CU SEMINTE DE IN- reteta
Faina prefermentata: 30%
Preferment 50% hidratare
Seminte de in: 10%..12%

Faina totala: 900g

Apa totala: 700g
Hidratare aluat: 77,7% (puteti incerca si o hidratare mai mica sau mai mare, in functie de
faina folosita)
Cantitate aluat: ~1720g (doua paini in banneton de 1kg)

PENTRU PREFERMENT
Ingredient cantitate (grame) procent brutar

Maia alba 100%. 20 6.8%

Faina integrala de grau (Terra Natura) 290 100%

Apa 140 48%

TOTAL 450

PENTRU SOAKER
Ingredient cantitate (grame)

Seminte in 100

Apa clocotita 250 (255)

TOTAL 350

PENTRU ALUATUL FINAL

Ingredient cantitate (grame) procent brutar
Ingredient cantitate (grame) procent brutar

Preferment 50% hidratare 450 75%

Faina integrala de grau (Terra Natura) 600 100%

Soaker 350 58.3%

Apa 300 50%

Sare 18 3%

TOTAL 1718 286.3%

Obs. S-ar putea sa fie nevoie sa mai adaugati cateva grame de apa, in functie de umiditatea
din incapere.
METODA:
1. Faceti prefermentul in felul urmator: Folositi un bol larg (intr-un vas inalt si ingust e
imposibil sa framantati). Dizolvati maiaua alba in apa si adaugati faina integrala.
Framantati cu mana pana obtineti un aluat legat (poza de mai jos e cu prefermentul in
timpul framantarii si imediat dupa framantare. La o cantitate mare de aluat (in
consecinta o cantitate mare de preferment), e un adevarat exercitiu fizic framantatul.
Transferati-l intr-un vas ingust cu capac. Lasati-l la loc racoros (un beci, o camara, o
camera neincalzita) pentru 12-14 ore. (sa zicem ca faceti operatia asta seara si lasati sa
stea peste noapte)
2. Dupa preferment, pregatiti soaker-ul. Cantariti semintele de in, fierbeti apa si turnati-o
pe seminte, clocotita. Acoperiti imediat cu un capac sau folie alimentara, pentru a
impiedica evaporarea. Folositi un vas incapator, caci semintele vor absorbi toata apa si
se vor umfla. Lasati sa stea pana e gata prefermentul.
3. A doua zi dimineata, pregatiti aluatul. Intr-un bol rotund mare, cantariti apa,
amestecati soakerul in apa (cu o furculita) si adaugati faina. Amestecati (cu furculita)
pana nu mai exista zone de faina cruda. Lasati sa stea minim 40 minute (pana la 2 ore),
pentru autolyse.
4. Prefermentul e gata de a fi folosit cand are textura aerata, buretoasa (vezi in poza de
mai jos). Rupeti-l in bucatele mici si adaugati-l in aluat. Presarati si sarea deasupra.
Strangeti aluatul intre degete pana ce sarea si prefermentul sunt complet amestecate in
aluat. Daca e foarte tare, mai adaugati putin apa. De preferat sa aveti un aluat mai dens
decat unul prea hidratat, cel putin la prima incercare. Aluatul se va mai inmuia pe
parcursul primei fermentari. Framantati cu mana, cu finete, doua rotatii de vas. Faceti
pauza 5 minute si framantati din nou, aducand marginile aluatului spre centru, rotind
vasul dupa fiecare miscare (o rotatie completa). Intoarceti aluatul cu partea fina in sus.
Acoperiti vasul.
5. In mod normal, prima fermentare dureaza 2h:30min, cu SF dupa 50min si dupa
1h:40min. (in perioada asta rece, eu am lasat ~3h la fermentat, la mine in casa
temperatura nu depaseste 22-23C). Faceti SF-urile pe masa, tinand mereu cont de fata
 fina a aluatului.

6. Rasturnati aluatul pe masa infainata cu faina integrala. Divizati si pre-formati in doua

sfere lejere, pe care le lasati cu partea fina pe masa, pana pregatiti bannetoanele.
Formati aluatul in forma de batard si asezati-l in banneton, cu partea fina in jos.
7. Acoperiti si lasati la dospit 2h2h:30min la temperatura camerei, sau max. 10 ore in
frigider. Eu personal nu recomand retardarea in frigider. (Ca si o semi-salvare, in caz
ca aluatul a fost prea hidratat, puteti sa il lasati in frigider cateva ore, ca sa se
intareasca putin si sa il puteti cresta mai usor.)
8. Preincalziti cuptorul cu piatra de copt inauntru si cu sistemul de aburi in pozitie.
Rasturnati aluatul din banneton si crestati cu lama perpendicular pe suprafata painii,
perpendicular pe axul lung, sau tip chevron.

9. Coaceti painile direct pe piatra timp de 15 minute cu aburi la 250C, si apoi inca 35 min
fara aburi, scazand temperatura daca se rumenesc prea repede. Painea trebuie sa aiba
o culoare bruna si sa sune a gol cand e lovita la partea inferioara. Opriti focul, lasati
painile in cuptor cu usa intredeschisa 5 minute, apoi asezati-le pe un gratar pana la
racirea completa.
 Cand e proaspata, coaja e crocanta si cu aroma de nuca, din cauza semintelor de in
prajite. A doua zi coaja se inmoaie si painea poate fi taiata in felii foarte foarte subtiri.
Semintele de in au un rol important in toata povestea asta (desi mie pesonal mi-a placut si
varianta fara in, prefer totusi varianta cu in). Rol nutritiv. Rol de pastrare a painii
proaspete mai mult timp.
 Eu am acceptat mai greu ideea de a manca paine cu seminte de in. Desi initiativa de a
face aceasta paine imi apartine, nu eram prea convinsa ca o sa imi placa, din cauza ca nu
sunt mare amatoare de seminte in paine, in general. Cu toate acestea, semintele de in nu
ma deranjeaza, nu le percep ca pe seminte. Se inmoaie in paine si devin tot una cu
miezul. Am prieteni carora le place aceasta paine tocmai pentru ca contine seminte. Ceea
ce e ciudat. Mie imi place pentru ca nu le simt ca atare, lor le place pentru ca le vad/simt
acolo.

S-ar putea ca painea asta sa nu fie pe gustul tuturor. Unii o vor gasi prea densa, prea
integrala, prea satioasa. Dar este un gust care se cultiva, cred eu. O varianta de compromis,
este sa inlocuiti 40%50% din faina cu faina alba. Poza imediat urmatoare e cu o astfel de
paine (60% integrala 40% alba). Miezul va fi putin mai aerat si mai pe gustul iubitorilor de
paine alba.

Eu insa raman la varianta 100% integrala, si va provoc sa o incercati. Sunt chiar foarte
curioasa de parerea voastra.
Trimit acest post catre Susan, pentru colectia de paini de pe Yeastspotting.
Pentru mai multe poze (sau poze mai mari) aruncati o privire pe pagina mea de flickr.
Offf a fost greu dar ce bine e ca a trecut si ca am revenit la ce stiu eu sa fac.
Multumesc V.! Multumesc voua tuturor ca m-ati asteptat cu rabdare. Sa ne auzim cu bine!

Bucurie, Bunastare, Hrisca.

Luni e despre micul dejun. Daca-i Marti, e film. Miercurea pranzim. Joia-i despre-o carte.
Vinerea este a cinei. Sambata-i "a face". Duminica este frumusete.

luni, ianuarie 11, 2010

Home-made Sunbeam Dehydrator

Mihaela, autoarea astei inventii, ne scrie:

Homemade dehydrator (Do It Yourself style) Aviz non-consumistilor!

In cazul in care nu sunteti convinsi deocamdata ca merita sa investiti intr-un deshidrator,

sau aveti alte prioritati de buget (dar TREBUIE sa va faceti raw crackersi), puteti incerca
varianta de mai jos. Costul maxim total e in jur de 30 Lei (Da ! Lei romanesti, d-astia noi,
RON) si e atat de simplu de construit ! Even a child (or woman ;)) can do it. No offence
please, Im a non-engineering-skilled-woman myself.

Ingrediente:

cutie de carton, cea din imagini are : 40*30*30 cm;

 un bec cu dulie si sistem de prindere de peretele cutiei;

cablu de alimentare la priza;

baghete de lemn sau sfoara;

tavite gen gril;

staniol. (punct!)
Cu putin noroc aveti deja toate aceste materiale prin acasa, daca nu, le gasiti cu siguranta
la orice magazin D-I-Y. Gasiti cutii de carton si la posta.

Preparare:

Cred ca din poze reiese clar care e sistemul de construire. Iata totusi pasii:

- cutia se lipeste pe exterior cu banda adeziva pt a ramane fixa, mai putin partea cu usitele;

- se captuseste cutia cu staniol. Eu am folosit un lipici (tot homemade) din apa + faina, niste
banda adeziva si capse pe ici colo;

- se monteaza becul pe peretele din spate al cutiei, jos. Aveti grija ca dupa montarea
becului, acesta sa nu atinga baza cutiei, lasati cativa centimetrii distanta. Un bec de 50 de
volti e suficient;
- suporturile pentru tavite se pot face fie din baghete subtiri de lemn, fie din sfoara. In
imagini, ultimul raft e dintr-o sfoara de plastic, iar primele trei din bagete.

- cu tavitele a fost mai greu: dar am gasit niste gratare de trafalet (asa scria pe eticheta, ca
altfel nu mi-as fi dat seama prea repede la ce folosesc) care s-au potrivit de minune. Au fost
putin mai lungi decat cutia, dar le-am decupat usor. In caz ca va intrebati cum arata:
- pentru inchiderea usitelor folositi o clema mai mare. Nu trebuie sa fie totul etans, chiar e
indicat sa faceti niste aerisiri pe peretii cutiei pentru ventilatie. Daca se acumuleaza
condens in interior, lasati usitele semi-inchise.

- puneti hartie de copt pe tavite inainte sa asezati ceva pe ele.

Oricum, ingredientul principal la toata jucaria asta e IMPROVIZATIA. Daca vreti, puteti
sa adaugati si un mic ventilator pentru a circula aerul mai bine (dar se poate si fara).

Iar daca partea electrica va depaseste competentele ingineresti, nu va impacientati, sigur

aveti un prieten/unchi/vecin/coleg prin preajma care sa va ajute.
Et voila ! Gata Excaliburul ! si a fost chiar distractiv de construit.

Se poate confectiona si un deshidrator solar. Informatii mai multe mai la vara, cand e
soarele pe noi. Si ne-om apuca sa facem sun-dried tomatoes.

Inchei aici citatul din Mihaela si zic: Esti fantastica! Multumim!

S-ar putea s i plac i: