Mierea (din latin mellis; n greac nseamn "albin") este un produs

apicol obinut prin transformarea i prelucrarea nectarului sau manei de ctre albine i
depozitat n celulele fagurilor pentru a constitui hrana populaiei din stup. Obinerea mierii
este scopul principal al apiculturii din prezent i din trecut. Conform statisticilor, producia
anual mondial de miere n 2005 a fost de de 1,4 milioane de tone.
Mierea de albine a fost prima substan dulce folosit de om, fiind preuit n special
de preoi n cadrul diverselor ritualuri. Exist suficiente mrturii c n civilizaiile antice
mierea era folosit, printre altele, la prepararea unei buturi alcoolice la care se aduga polen
i levuri din faguri, ns, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt dou fragmente
scrise n limba sumerian. De la egipteni au rmas mrturii privind modul de recoltare i
folosire a mierii. Babilonenii i diferitele civilizaii strvechi din India i China, utilizau
mierea att ca medicament ct i la ritualuri i ceremonii. n Vechiul Testament gsim scris
"miere" de peste 60 ori. n Grecia antic s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate
recomanda mierea pentru vindecarea unor afeciuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) i
pentru tratamentul plgilor. Dioscoride, autorul unei cri n cinci volume, De Materia
Medica, trata plgile fistulizate folosind mierea n aplicaii locale. Pliniu indica mierea n
asociere cu untur de pete la tratarea rnilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un
leac bun pentru orice boal. Folosirea mierii n alimentaie (ca hran, butur, conservant), n
medicin, n ritualurile religioase a fost n continu cretere pn la descoperirea zahrului
din trestie i sfecl. n anul 1871 a fost descoperit invertaza, (o enzim care grbete
conversia zahrului n glucoz i fructoz), de ctre biochimistul german Felix Hoppe-Seyler.