CAP 4 METODE DE DEPOLUARE A SOLURILOR POLUATE CU PRODUSE PETROLIERE

n funcie de locul de aplicare tehnologiile de depoluare se clasifica n :

a) tehnologii aplicate n afara sitului de sol poluat
b) tehnologii aplicate pe situl de sol poluat
c) tehnologii aplicate ,,n situ.

4.1 Clasificarea bazata pe criteriul locului de aplicare

n funcie de locul de aplicare tehnologiile de depoluare se clasifica n :

a) tehnologii aplicate n afara sitului de sol poluat
b) tehnologii aplicate pe situl de sol poluat
c) tehnologii aplicate ,,n situ.

a) Tehnologiile aplicate n afara sitului, care constau n evacuare solului i a apei poluate din mediul lor natural
(prin excavare sau pompare), transportul acestora n afar sitului i execuia lucrrilor de depoluare n centre
specializate.
Uneori aceste metode prevd i reducerea pe sit a materialului depoluant.
Principalele avantaje ale acestor metode sunt extirparea rapid i total a componentelor contaminate, posibilitatea
contaminrii activitile pe sit i eficient ridicat de depoluare conferit de centrele specializat. Pe de alt parte metodele
plasate in afara sitului sunt marcate de inconveniente notabile cum ar fii:
- costul ridicat al transportului
- riscul dispersrii pariale a poluanilor n timpul lucrrilor de evacuare, ncrcare, transport i descrcare,
impunerea unor limite de concentraii n poluani nainte de tratare, evitarea amestecului de poluani, etc."1
Tehnologiile din aceast categorie au avantajul unei depoluari rapide i eficiente, dar au dezavantajul c sunt deosebit de
costisitoare mai ales din pricina costurilor ridicate ale lucrarilor de excavare i de transport.
"Cel mai des utilizate metode ex situ sunt: excavarea i nlturarea solului, incinerarea acestuia, ncorporarea n asfalt i
splarea solului. n cazul poluanilor dizolvai metoda de recuperare care se aplic cel mai des este pomparea. Un caz aparte
l reprezint poluanii insolubili, dintre care cei mai frecveni sunt constituenii din produsele petroliere. n acest caz, la
suprafaa apei se formeaz o pelicul mobil de hidrocarburi care se va deplasa n funcie de pant. Recuperarea acestor
produse se realizeaz prin pompare. Pentru a asigura gradientul hidraulic, necesar accesului compuilor petrolieri n zona
de extracie, este nevoie de scderea presiunii la suprafaa apelor subterane. Tratarea acestor ape se face separat pentru
poluanii anorganici i organici. Astfel, pentru poluanii anorganici (metale) se face o precipitare, prin adugare de CaCO3
i o eliminare prin aerare, n timp ce pentru poluanii de natur organic este necesar o barbotare cu aer. "2

b)Tehnologiile aplicate pe sit, sunt identice cu primele, cu deosebirea ca solul poluat, dupa excavare, nu mai este ncrcat
i transportat n uniti din afara sitului, ci este depoluat cu ajutorul unor instalaii mobile de depoluare amplasate chiar pe
sit.
" Metode aplicabile pe sit care se asemna cu metodele aplicabile n afar sitului deoarece au la baz principiul evacurii
solului i aa apelor contaminate din mediul lor natural.
1 Ing. Ec. Daniela Angela Buzoianu(Bahmt), Tez de doctorat "Strategii i politici economice de combatere a polurii
n industria de petrol" Universitatea Petrol-Gaze din Ploieti, Ploieti, 2010

2 http://www.hydrop.pub.ro/cap8marinovc2.pdf
Dup excavare ns produsele contaminate nu mai sunt transportate n afara sitului ci sunt tratate pe sit utiliznd instalaii
de depoluare mobile, care ulterior pot fii folosite n alt parte. Procednd astfel se suprima transportul produselor poluate,
precum i riscurile legate de acestea. Procesul de depoluare desfurat pe sit poate deranja sau incomoda activitatea de
baz a sitului. La rndul lor echipamentele de depoluare montate pe sit trebuie s se adapteze condiiilor de instalare i de
exploatare impuse de ocupaii sitului."3

c) Tehnologiile aplicate n situ, sunt acele metode care se aplic solului n amplasamentul su.
"Metode aplicabile n situ care au ca particularitate inedit execuia lucrrilor de depoluare direct n mediul poluant,
fr a se apela la lucrri de evacuare. Sistemul tehnic n sine comporta dou pari distincte: o parte mobila instalat la
suprafaa sitului, cu posibilitate de utilizare n alt parte dup terminarea lucrrilor de depoluare i o parte inserata n
mediul poluant.
Tehnologiile n situ ofer posibilitate depolurii simultane att a solului ct i a apelor subterane. Echipamentele
aferente acestor tehnologii sunt n general uor de amplasat dar presupun o exploatare de specialitate delicat. n timpul
exploatrii este dificil de apreciat volumul tratat, coenfguratia acestora i eficiena procesului de depoluare."4

4.2 Clasificare bazata pe principiile tehnice de depoluare

n funcie de principiile tehnologiei de depoluare sunt folosite n prezent tehnologii bazate pe metode fizice, chimice,
termice i biologice

4.2.1 Metode fizice

a) Tehnologii bazate pe imobilizarea fizic a poluanilor n solul i subsolul poluat.Tehnologiile din aceast
categorie se aplic n situ i cuprind urmtoarele categorii de metode:
1. Etanarea. Const n izolarea solului i a subsolului sitului poluat, utiliznd tehnologii specifice, n scopul evitrii
dispersiei poluantului n zonele limitrofe.
2. Alveolarea. Const din excavarea pmntului poluat i depunerea lui ntr-o alveol ( groap) etan situat pe sit
n apropierea zonei de excavare.
3. Stabilizarea. Const n transformarea unui poluant solubil n situ ntr-unul insolubil utiliznd o reacie chimic
sau prin absorbie pe o matrice neutr.
4. Inertarea. Const din amestecarea solului poluat n situ cu anumite substane n scopul obinerii unui material
compozit solid, impermeabil i nereactiv.

b) Tehnologii bazate pe extracia fizic a poluanilor din solul poluat. Principalele tehnici de depoluare care se
nscriu n aceast categorie sunt urmtoarele:
1. Excavarea. Const n eliminarea stratului de sol poluat, ncrcarea, transportul i depunerea lui n locuri unde
prezena substanelor sau a produselor poluante pe care le conine solul nu afecteaz mediul de depunere.

3 Ing. Ec. Daniela Angela Buzoianu(Bahmt), Tez de doctorat "Strategii i politici economice de combatere a polurii
n industria de petrol" Universitatea Petrol-Gaze din Ploieti, Ploieti, 2010

4 Ing. Ec. Daniela Angela Buzoianu(Bahmt), Tez de doctorat "Strategii i politici economice de combatere a polurii
n industria de petrol" Universitatea Petrol-Gaze din Ploieti, Ploieti, 2010
 2. Splarea. Const din scoaterea poluanilor din matricea solului cu ajutorul apei curate, soluiilor, solvenilor sau a
emulsiilor. Splarea se poate realiza n afara sitului, pe un sit sau n situ.

Figura 4.2.1-3 Splarea n situ sau splarea solului

3. Flotaia. n acest procedeu scoaterea poluanilor din matricea solului se face n afara sitului sau pe sit, n maini
de flotaie, care folosesc ca principiu de funcionare diferena dintre tensiunea superficial a substanelor poluante i cea a
scheletului mineral al solului.
4. Ventingul. Este o metod de extracie, direct din zona nesaturat a solurilor, a poluanilor gazoi. n principiu
acetia sunt extrai cu ajutorul unor puuri care absorb (sunt legai la o pomp de vid), din porii solului, substanele
poluante gazoase.

Figura 4.2.1-4 Venting

5. Spargingul. Este asemntoare cu ventingul numai c utilizeaz dou tipuri de puuri: unul pentru extracie i
unul sau mai multe puuri, pentru injecie n sol a aerului sub presiune. Injecia de aer sub presiune are ca scop
intensificarea proceselor de volatilizare a substanelor poluante volatile i semivolatile aflate att n zona nesaturat ct i
n cea nesaturat a solurilor.
 Figura 4.2.1-5 Sparging

6. Extracia electrocinetic. Se bazeaz pe deplasarea controlat a poluanilor sub aciunea unui cmp electric creat
de doi eletrozi.

4.2.2 Metode chimice5

Tehnologiile chimice constau n folosirea unor reacii chimice de eliminare, neutralizare sau transformare a
poluanilor din soluri n specii cu caracter nepoluant.
Principalele metode de depoluare nscrise n aceast categorie sunt:
a) Extracia chimic se bazeaz pe separarea poluanilor fa de mediul poluant cu ajutorul unor reactivi chimici.
n principiu se folosete:
1. Extracia cu solveni se folosete la depoluarea solurilor contaminate cu hidrocarburi grele, gudroane,
hidrocarburi aromatice policiclice, policlorbifenoli, pesticide organice. Solvenii cei mai folosii sunt: alcanii, alcoolii,
cetonele.
2. Extracia acid se utilizeaz la depoluarea solurilor contaminate cu metale grele. Principalii acizi folosii sunt:
HCl, HNO3, H2SO4.
3. Extracia bazic se utilizeaz pentru extracia unor poluani ca: cianuri, metale, amine, eteri, fenoli, cel mai
utilizat reactiv este soda caustic.

b) Reducerea. Se folosete la decontaminarea solurilor poluate cu substane organice i metale grele. Cel mai
folosit agent reductor este fierul care se administreaz n soluri sub form de pulbere. Prin reducere produsul poluant
toxic se transform ntr-unul inofensiv care nu este necesar s fie extras din sol.

c) Declorurarea const din nlocuirea ionilor de clor din poluanii anorganici cu radicali ( OH ). Pentru declorurare
sunt folosii hidroxidul de sodiu i hidroxidul de potasiu. Declorurarea se aplic pe sit sau n afara sitului ntr-un reactor.

d) Oxidarea const n folosirea unor oxidani puternici (cei mai frecveni folosii sunt ozonul i apa oxigenat) care,
pe de o parte, cauzeaz degradarea direct a poluantului, iar, pe de alt parte, mbogete mediul n oxigen i determin
creearea unui mediu favorabil dezvoltrii microorganismelor care vor accelera biodegradarea poluanilor. Se foloseste la
depoluarea zonei saturate a solurilor.

5 Carmen Teodosiu, Ioan Cojocaru, Ion Balasanian, Stiinta mediului , EcoZone, Iasi, 2003, pag 165
Figura 4.2.2 Schema de principiu a oxidrii chimice n situ
(amestec mecanic n situ)
e) Precipitarea este o metod de decontaminare a apelor subterane dup pomparea lor la suprafaa terenului.

4.2.3 Metode termice

"Tehnologiile termice de depoluare a solurilor sunt utilizate n lume pe scar larg. n principiu metoda const n
nclzirea solului contaminat la diferite temperaturi n vederea extraciei, neutralizrii, distrugerii sau imobilizrii
poluanilor. Sunt aplicate n prezent urmtoarele tehnologii de tip termic:

1. Incinerarea. Solul contaminat este excavat, ncrcat, transportat i supus mai nti unor operaii de uscare,
mrunire i clasare granulometric dup care este introdus ntr-un incinerator care realizeaz depoluarea n dou etape: n
prima etap la o temperatur de circa 400 C se realizeaz volatilizarea poluanilor iar n a doua etap, prin nclzire la
temperaturi mai mari de 1000 C, se obine distrugerea poluanilor."6

2. Desorbia termic. Se aplic pentru poluri ale solului cu compui volatili i semivolatili. Procesul tehnologic de
desorbie presupune, de asemenea, dup operaia de pregtire, parcurgerea a doua etape: n prima etap, la temperatura de
200-450 C se realizeaz o volatilizare a poluanilor iar n a doua etap se realizeaz tratarea gazelor rezultate, n scopul
separrii i concentrrii poluanilor.

3. Vitrificarea. Const din topirea solului la temperaturi nalte i transformarea acestuia, dup rcire, ntr-un
material inert din punct de vedere chimic. Tratarea se face n situ cu ajutorul unor electrozi nfipi n teren. Temperatura de
vitrificare este de circa 2000 C.

6 Carmen Teodosiu, Ioan Cojocaru, Ion Balasanian, Stiinta mediului , EcoZone, Iasi, 2003, pag 166
 Figura 4.2.3 Incinerarea i desorbia termic

4.2.4 Metode biologice

Tehnologiile biologice de depoluare a solurilor cuprind trei categorii de metode:

1. Biodegradarea const dintr-o aciune cumulat a microorganismelor prezente n sol (bacterii, ciuperci ), asupra
substanelor poluante i transformarea acestora prin procese succesiv de degradare n ap i dioxid de carbon. n acest
proces de biodegradare se mizeaz, n primul rnd, pe microorganismele prezente n mod natural n soluri a cror activitate
este stimulat prin introducerea de nutrieni (azot i fosfor) la care se adaug aducerea, n mod obligatoriu, a unui supliment
de oxigen pentru a stimula i ajuta activitatea de degradare a poluanilor de ctre microorganismele aerobe. Biodegradarea
se poate realiza n afara sitului, pe sit i n situ.
2. Bioacumularea. Metoda presupune acumularea biologic a poluanilor care conduce la scoaterea din circuitul
natural al materiei ecosistemul solului. Exist doua tipuri de bioacumulri: bioacumulri pasive care constau din fixarea
poluanilor (metale grele) la suprafaa anumitor microorganisme sau plante care mai apoi sunt incinerate, depozitate
controlat sau prin procedee fizico-chimice se realizeaz recuperarea metalelor i bioacumularea activ care const din
bioacumularea poluanilor n celulele microorganismelor i a plantelor.
3. Biolixivierea const din extracia metalelor grele din soluri dup ce acestea au fost separate de scheletul mineral
al solului de ctre bacterii. n principiu metoda folosete bacteria ,,de min care are capacitatea de a oxida metalele grele
aducndu-le n forme uor solubile.
4. "Metoda zonelor umede. Aceast metod const din amenajarea unor suprafee mltinoase n care sunt
introduse apele poluate. La trecerea, apelor poluate prin zona mltinoas substanele poluante vor fii reinute de flora
microbian i de organismele vegetale superioare. n paralel vor intra n aciune o serie de procese fizico-chimice i
microbiologice care au ca rezultat declanarea i dezvoltarea proceselor de descompunere fermentare. n final, la ieirea
din zona mltinoas apa este lipsit aproape n totalitate de elemente i substanele poluante avute la intrare."7

7 Carmen Teodosiu, Ioan Cojocaru, Ion Balasanian, Stiinta mediului , EcoZone, Iasi, 2003, pag 167
Biotehnologii Bioremedierea
performantele procesului. Pentru a stabili eficienta
4. Bioremedierea in situbioremedierii inanumite conditii
date este necesara efectuarea unor studii de tratabilitate.
Concentratia oxigenului in sol poate fi marita prin evitarea saturarii solului cu
Principalul
apa, evitarea avantaj al solului,
compactarii procedeelor evitarea existentei in
de remediere situ
unor este acela
potentiale ca solul
redox poate
ridicate
fi
sautratat fara a fi necesare excavareasitransportul, reducndu-se astfel semnificativ
costurile tratarii. Oricum,
a unor concentratii reduseaceasta modalitate
de materiale de remediere
degradabile. Pentrunecesita
a asigura perioade
furnizareamai
indelungate, iar uniformitatea tratarii este mai putin sigura,
oxigenului cu o rata suficienta mentinerii conditiilor aerobe, se poate utiliza injectia data fiind variabilitatea
caracteristicilor
fortata de aer sau solurilorsiacviferelor.in
de peroxid de hidrogen plus,
(Heste mai dificil de controlat eficacitatea
2O2). Utilizarea H2O2 este limitata
procesului.
intruct
Tehnicile de
la concentratii bioremediere
ridicate (peste 100 suntppmtehnici
, saudestructive
1000 ppm orientate catre stimularea
cu o aclimatizare propice)
inmultirii
este microorganismelor prin utilizarea contaminantilor drept surse de hrana [i
energie. Crearea
toxica pentru de conditii favorabile
microorganisme. n plus,de dezvoltare
peroxidul microorganismelor
de hidrogen tinde sa seimplica, de
regula,
descompunaasigurarea unor anumite combinatii de oxigen, nutrientisiumiditate, precum
[i
rapid in apa si oxigen in prezenta anumitor componenti ai solului.
un control al temperaturiisi
Apa serveste ca mediupH-ului. Uneori,
de transport pentru
pentru imbunatatirea
nutrienti procesului,
si contaminantii se
organici
adauga microorganisme adaptate pentru degradarea
care patrund in celula microbiana, precum si pentru resturile metabolice care anumitor contaminanti.
Utilizarea proceselor biologice de remediere se realizeaza de regula cu costuri
parasesc
scazute.
celula. UnContaminantii
exces de apasunt poate distru[isirareori
dauna intructeste poate necesara o tratare suplimentara
inhiba circulatia oxigenului prin a
reziduurilor. Unele dezavantaje apar incazul unor
sol, evident doar in cazul in care nu sunt dorite conditii anaerobe. contaminanti specifici. De
exemplu,
n lipsa nutrientilor de crestere a celulelor (azot, fosfor, potasiu, sulf,
biodegradarea
magneziu, HAP conduce la ramnerea insol a HAP cu mase moleculare mari,
recalcitrantesipotential
calciu, mangan, fier, zinc, cancerigene.
cupru, alte Compu[ii
elementepolihalogenati sunt greu
in urme), activitatea microbiana este
biodegradabili, iar unii dintre ei sunt transformati prin biodegradare
limitata. Azotul si fosforul sunt probabil nutrientii deficitari in mediul contaminat, ei inprodu[i
secundarisimai
fiind adaugati de toxici (deintr-o
regula exemplu,formatransformarea
asimilabila: saruri tricloretenei
de amoniu inclorura de vinil).
si fosfati. Fosfatii
Ace[ti
pot provoca colmatarea solului ca rezultat al precipitarii fosfatilor de fier nu
produ[i secundari pot fi mobilizati de catre apele subterane, daca sunt
si de calciu
folosite tehnici de control adecvate.
stabili care umplu porii din sol si din acvifere. Bioremedierea in situ necesita o caracterizare
amanuntita
Valoareaa solului,
pH-ului acviferuluisicontaminantilor.
influenteaza solubilitatea si, Uneori poate fidisponibilitatea
in consecinta, necesara extractia
[i tratarea apei freatice, apa freatica cu grad redus
multor constituenti ai solului care pot afecta activitatea biologica. Multe de contaminare putnd fi
metale
recirculata
potential toxice pentru microorganisme sunt insolubile la valori pH ridicate; ca
prin zona tratata pentru a-i furniza acesteia umiditatea necesara.
urmare,
cresterea pH-ului sistemului de tratare utilizat poate reduce riscul otravirii
microorganismelor.
Temperatura afecteaza activitatea microbiana: scaderea temperaturii conduce
la
scaderea vitezei de biodegradare; astfel bioremedierea in zonele cu climat nordic
poate
4.1. Factori care influenteaza bioremedierea in
fi ineficienta in anumite perioade ale anului. Microorganismele ramn insa viabile si
la situ
temperaturi sub compu[ii
De[i nu toti 0 C, relundu-si
organici activitatea
se preteazaodata cu incalzireabioremedierea
la biodegradare, solului. ncalzireain
zonei supuse bioremedierii, prin injectie de aer cald,
situ a fost aplicata cu succes pentru remedierea solurilor, namolurilorsiapelor poate accelera procesul de
remediere. Crestere temperaturii
subterane contaminate cu hidrocarburipeste din
un anumit prag poate
petrol, solventi, fi nociva,
pesticide, provocnd
conservanti
sterilizarea
pentru lemnsialte produse organice. Compu[ii anorganici nu pot fi distru[iconexe
solului. Cresterea temperaturii influenteaza si alte fenomene prin
bioremedierii,
bioremediere, cum dar pot ar fifi reducerea
extra[i din nebiologica a cantitatii
sol sau imobilizati prin de contaminanti,
procese in
de fitoremediere.
special
Principalii parametrii care influenteaza viteza cu care microorganismele
prin vaporizare.
degradeaza De regula, sunt:
contaminantii solubilitatea contaminantilor
naturasiconcentratia creste cu temperatura,
contaminantilor, aportul dedesi
solubilitatea unor umiditatea,
oxigensinutrienti, hidrocarburitemperatura,
este mai ridicata pH-ul, la inocularea
temperaturisuplimentara
joase. n plus, a solului
cresterea
[i
temperaturii
co-metabolismul. micsoreaza
Tehnicile solubilitatea
de bioremediere oxigenului.
in situ sunt sensibile la anumiti
Studiile de tratabilitate sau de fezabilitate a bioremedierii se utilizeaza pentru a
parametri
se verificaDe
ai solului. daca bioremedierea
exemplu, prezentaeste aplicabila
compu[ilor intr-osau
argilo[i situatie
humicidata. Complexitatea
provoaca variatii in
studiului depinde de natura contaminantilor si de caracteristicile sitului. Pentru situri
contaminate cu hidrocarburi obisnuite din petrol (benzina, de exemplu) este de
regula
15
16
suficienta examinarea probelor reprezentative in ceea ce priveste prezenta si nivelul
populatiilor indigene de microorganisme, nivelul nutrientilor, prezenta substantelor
toxice pentru microrganisme, precum si analizarea unor caracteristici ale solului,
cum
ar fi: pH-ul, porozitatea, umiditatea.
Pentru a verifica eficienta bioremedierii sunt necesare caracterizari statistice
privind situatia in situri inainte si dupa tratamentul aplicat.

4.2. Atenuarea naturala monitorizata (ANM)

Atenuarea naturala se bazeaza pe procese naturale de decontaminare sau

atenuare a poluarii in sol si ape subterane.in mod natural, insubsol pot avea loc
urmatoarele procese prin care concentratia poluantilor s-ar putea diminua sub limita
admisibila: dilutia, volatilizarea, adsorbtia, transformarea chimicasibiodegradarea.
Desi atenuarea naturala decurge in majoritatea siturilor poluate, este necesara
existenta
unor conditii corespunzatoare pentru depoluare, altfel aceasta va fi incompleta sau
insuficient de rapida. Este necesara testarea sau monitorizarea acestor conditii
pentru a
verifica fezabilitatea atenuarii naturale. ANM se preteaza cel mai bine pentru
utilizare
in zonele in care sursa de poluare a fost indepartata.
ANM nu este sinonima cu neluarea nici unei masuri, de[i aceasta este
perceptia cea mai frecventa.in comparatie cu alte tehnologii de remediere, ANM
prezinta o serie de avantaje ca: (i) generarea sau transferul redus de de[euri; (ii)
impactul redus asupra siturilor (nu se intervine cu structuri construite); (iii)
aplicabilitate totala sau partiala intr-un anumit sit, infunctie de conditiile concrete [i
de obiectivul remedierii; (iv) posibilitatea utilizarii impreuna sau dupa alte masuri
active de remediere; (v) costuri globale mai reduse dect incazul remedierii active.
Poluantii susceptibili la eliminare prin ANM sunt compu[ii organici volatili [i
semivolatili (COV, COSV) precumsihidrocarburile existente incombustibili, anumite
categorii de pesticide, precumsiunele metale grele (Cr, de ex.) daca exista conditii
de
imobilizare a acestora prin modificarea starii de oxidare.
Printre dezavantajele ANM pot fi mentionate: (i) necesitatea colectarii datelor
utilizate ca parametrii de intrare inmodelarea procesului; (ii) posibilitatea ca produ[ii
intermediari de degradare sa fie mai mobili sau mai toxici dect contaminantul
initial;
(iii) posibilitatea migrarii contaminantilor inaintea degradarii lor; (iv) posibilitatea
imobilizarii unor poluanti (Hg, de ex.) fara a putea realiza degradarea lor; (v)
monitorizarea pe termen lung, cu costurile aferente; (vi) durata mai mare a ANM
comparativ cu masurile active de remediere; (vii) posibilitatea modificarii intimp a
conditiilor hidrologicesigeochimice, care ar putea duce la refacerea mobilitatii
poluantilor inprealabil imobilizati; (viii) reticenta opiniei publice la astfel de masuri
pasive de depoluare.

17
 4.3. Bioremedierea imbunatatita (BI)

Este un proces incare microorganisme indigene sau inoculate (bacterii, fungii

etc.) metabolizeaza poluantii organici din sol sau ape subterane, cu formare de
produ[i
stabili, nepoluanti. Pentru imbunatatirea procesului, sau pentru desorbtia poluantilor
din materialele subterane se pot adauga nutrienti, oxigen, alte amendamente. BI
poate
implica utilizarea de culturi microbiene special cultivate pentru degradarea anumitor
poluanti sau grupe de poluanti, sau pentru a rezista inconditii deosebit de severe de
mediu. Uneori microorganismele din situl supus remedierii sunt colectate, cultivate
separatsiapoi reintroduse insit ca mijloc de marire rapida a populatiei microbiene in
situl respectiv. Alteori, de[i mai rar, se pot adauga alte tipuri de microorganisme in
diferite etape ale procesului de remediere, ca urmare a modificarii compozitiei
poluantilor pe masura ce procesul de bioremediere evolueaza.
in cazul incare degradarea poluantilor este un proces aerob, BI se poate realiza
prin percolarea sau injectia insol de apa freatica sau apa necontaminata cu continut
de
nutrientisisaturata cu oxigen dizolvat.in locul oxigenului dizolvat se poate folosi o
alta sursa de oxigen, de ex. H2O2.in cazul solurilor contaminate instratul superficial,
puturile de injectie sunt inlocuite cu galerii de infiltratie sau cu sisteme de irigare la
suprafata. Deoarece temperaturile scazute incetinesc bioremedierea, solul poate fi
acoperit cu diverse dispozitive de incalzire sau mentinere a temperaturii, pentru
accelerarea procesului.
Daca prin degradare anaeroba rezulta intermediari sau produ[i mai periculo[i
dect poluantii initiali (ex.: degradarea anaeroba a tricloretenei la clorura de vinil),
se
recomanda crearea ulterioara de conditii aerobe pentru neutralizarea acestora.
BI a fost aplicata cu succes pentru remedierea solurilor, namolurilorsiapelor
subterane contaminate cu hidrocarburi din petrol, solventi, pesticide, conservanti
pentru lemn, alte substante organice. Studii pilot au aratat eficienta procesului la
degradarea anaeroba a TNT din solurile contaminate cu reziduuri de munitii, mai
ales
dupa ce sursa a fost indepartata iar concentratia poluantului insol este scazuta.
Poluantii frecvent indepartati prin aceasta tehnica sunt HAP, COSV nehalogenati [i
fractiunile benzen-toluen-etibenzen-xileni (BTEX) din siturile poluate cu conservanti
ai lemnului (creuzot) sau de pe amplasamentele unor rafinarii.
BI prezintasio serie de limitari, cum ar fi: (i) ineficienta incazul incare
matricea solului nu permite contactul intre poluantisimicroorganisme; (ii) circulatia
solutiilor apoase prin sol poate conduce la cre[terea mobilitatii poluantilor; (iii)
colonizarea preferentiala a microorganismelor poate produce infundarea puturilor de
injectie a apei/nutrientilor; (iv) curgerile preferentiale pot reduce considerabil
contactul
fluidelor injectate cu poluantii procesul nu este recomandat pentru solurile
argiloase,
puternic stratificate sau eterogene; (v) concentratii ridicate de metale grele,
compu[i cu
grad ridicat de clorurare, alcani cu catena lunga, saruri anorganice sunt toxice
pentru

18
microorganisme; (vi) scaderea vitezei procesului la scaderea temperaturii; (vii)
necesitatea tratarii la suprafata a apei freatice extrase (stripare cu aer sau tratare
cu
carbune activ) inainte de re-injectare insol sau depozitare.
BI poate fi considerata o tehnologie pe termen lung, curatirea unui sit putnd
dura intre 6 lunisi5 ani, infunctieside specificul local. Costurile aferente tehnologiei
variaza intre 30 100 USD/m3 de sol tratat.

4.4. Bioaerarea

Bioaerarea este un procedeu prin care biodegradarea aeroba in situ este

stimulata prin aport suplimentar de oxigen catre bacteriile solului. Spre deosebire de
procedeul de extractie a vaporilor din sol, bioaerarea utilizeaza debite scazute de
aer,
att ct sa sustina activitatea microbiologica. Uzual oxigenul este adaugat in sol
prin
injectie directa de aer in situl contaminat. Injectarea de aer se poate realiza in puturi
verticale sau in canale orizontale (figura 9). Pe lnga accelerarea degradarii,
bioaerarea
are si un efect secundar, acela de a deplasa poluantii volatili prin solul activat.
Procedeul se aplica, de regula, in zona nesaturata a solului (zona vadoasa) si se
preteaza tuturor compusilor care pot fi biodegradati aerob.

1 1

2 2 4
3

zona nesaturata
(zona vadoasa)

poluant

pnza freatica

a b
Figura 9. Schema de principiu a bioaerarii: a injectie verticala; b injectie
orizontala;
1 compresor; 2 rezervor de combustibil (sursa de poluare); 3 - puturi verticale;
4 conducte orizontale de injectie

Pentru realizarea corespunzatoare a procesului trebuie ca aerul sa fie capabil de

a traversa solul intr-o cantitate suficienta pentru mentinerea conditiilor aerobe, ceea
ce
inseamna un continut de minimum 2% O2 in sol si in sol sa fie prezente intr-o
19
Pentru fig de mai sus
concentratie corespunzatoare populatii bacteriene apte pentru degradarea
poluantilor
organici minim 105 UFC/g sol, optim 107 - 108 UFC/g sol. Sunt necesare teste
prealabile pentru determinarea permeabilitatii solului la aer, precum si teste de
respiratie in situ.
Principalii factori care limiteaza bioaerarea sunt: (i) conditii hidrogeologice
improprii (pnza freatica foarte apropiata de suprafata, lentile de sol saturat,
permeabilitate redusa a solului); (ii) umiditatea extrem de scazuta a solului (la sub
2%
masice umiditate, activitatea microbiana este inhibata); (iii) umiditatea prea ridicata
a
solului (reduce permeabilitatea aerului si scade rata de transfer a oxigenului); (iv)
temperaturile scazute.
Pe lnga schema tehnologica tipica redata in fig. 9, exista si alte posibilitati
tehnice de a realiza bioaerarea: in circuit inchis, sau prin deshidratare sub presiune
(figura 10). n cazul aplicarii circuitului inchis se maximizeaza cantitatea de poluant
biodegradata, prin recircularea oxigenului care nu este consumat in totalitate la o
singura trecere. Solul din zona vadoasa devine un bioreactor cu recircularea fazei
gazoase, in care doar 10% din debitul de aer recirculat trebuie inlocuit cu aer
proaspat.
n cazul deshidratarii sub presiune, aerul este injectat sub presiune chiar deasupra
nivelului pnzei freatice. n zona respectiva are loc deshidratarea solului, pnza
freatica se deformeaza, iar zona contaminata este expusa actiunii oxigenului din
aer.
Se accelereaza astfel degradarea poluantilor din capilare, imbunatatindu-se
totodata
calitatea apei subterane, fara a mai fi necesara remedierea directa a acesteia.

Aer de injectie
4
1

2 3 2

zona vadoasa

zona zona
vadoasa zona de contaminata
presiune

poluant capilare

pnza freatica pnza freatica

a b
Figura 10. Tehnici alternative de bioaerare: a - in circuit inchis; b - prin deshidratare
sub
presiune; 1 - compresor; 2 - puturi de extractie a aerului; 3 - puturi de injectie a
aerului;
4 evacuare partiala in atmosfera
20
Pentru cea de mai sus
 Pna in prezent bioaerarea a fost utilizata cu succes la remedierea unor soluri
contaminate cu produse petroliere, solventi neclorurati, anumite pesticide,
conservanti
pentru lemn etc. Cele mai rapide rezultate se obtin la degradarea componentelor
cele
mai toxice, solubile si mobile din componenta carburantilor: benzen, toluen,
etilbenzen, xileni. n mai putin de un an, cantitatea acestora din sol se reduce cu
peste
90%. Degradarea majoritatii compusilor clorurati se poate realiza numai prin
utilizarea
unor co-metaboliti (injectnd metan in sol, de ex.), sau prin existenta unui ciclu
anaerob.
Bioaerarea este o tehnologie aplicabila pe termen mediu spre lung. Rezultate
vizibile se obtin in luni pna la ani. Exista cercetari referitoare la extinderea
bioaerarii
la solurile cu permeabilitate scazuta, prin injectie de oxigen in loc de aer; in zone cu
clima rece, prin incalzirea solului; la bioremedierea compusilor recalcitranti (HAP,
pesticide), prin ozonizarea aerului injectat in sol. Costurile bioaerarii scad la
cre[terea
volumului de sol tratat: la 600 m3 sol, costurile sunt de 928 970 USD/m3, intimp
ce
la 13000 m3 de sol costurile scad4.5.laFitoremedierea
79 109 USD/m3.

Sub denumirea generala de fitoremediere sunt cuprinse acele procese care

utilizeaza plantele pentru indepartarea, transferul, stabilizareasidistrugerea
contaminantilor din sol, apa, sedimente. Metodele de fitoremediere ofera un
potential
semnificativ pentru anumite aplicatiisipermit remedierea unor situri mult mai mari
dect ar fi posibil incazul utilizarii unor tehnologii traditionale de remediere. Un
numar mare de specii de plante (peste 400 la ora actuala), incepnd cu ferigile
pteridofitesiterminnd cu angiosperme ca floarea-soarelui sau plopul, pot fi utilizate
pentru indepartarea poluantilor prin intermediul mai multor mecanisme.
Mecanismele
fitoremedierii includ biodegradarea intensificata in rizosfera (rizodegradarea),
fitoextractia (fitoacumularea), fitodegradarea si fitostabilizarea.
Rizodegradarea are loc in portiunea de sol care inconjoara radacinile plantelor.
Substantele naturale eliberate de radacinile plantelor servesc drept substrat pentru
microrganismele prezente in rizosfera, accelernd astfel degradarea
contaminantilor.
Radacinile plantelor afneaza solul, lasnd loc pentru transportul apei si aerare.
Acest
proces tinde sa impinga apa catre zona de suprafata si sa deshidrateze zonele
saturate
mai joase.
Fitoextractia este procesul prin care radacinile plantelor absorb impreuna cu
apa
si nutrientii si contaminantii din sol (metalele, in special). Contaminantii nu sunt
distrusi, dar se acumuleaza in radacinile, tulpinile si frunzele plantelor, care pot fi
recoltate in vederea indepartarii si distrugerii contaminantilor. Procesul de extractie
depinde de abilitatea plantelor de a cre[te insoluri cu concentratii ridicate de metale
[i
de capacitatea acestora de a extrage din sol metalele inconditiile climaterice
specifice 21
solului respectiv. Pentru fitoextractie se pot folosi fie plante cu capacitate naturala
exceptionala de a acumula metale, a[a numitii hiperacumulatori, fie plante care
produc
cantitati ridicate de biomasa (porumb, orz, mazare, ovaz, orez, mu[tar indian)
asistate
chimic cu adaosuri de substante care imbunatatesc capacitatea de extractie a
metalelor.
Adaosurile de acid citric, acid oxalic, acid galic, acid vanilic, chelatizanti clasici ca
etilendiaminotetraacetat - EDTAsidietilentriaminopentaacetat - DTPA sau
chelatizanti biodegradabili ca etilendiaminodisuccinat EDDS, metilglicindiacetat

MGDA imbunatatesc substantial extractia din sol a Zn, Cd, CusiNi. Aceste adaosuri
prezinta insa riscul de a mobiliza metalele inapele subterane. Numarul
hiperacumulatorilor inregnul vegetal este redus: circa 400 de specii de plante
vasculare, marea majoritate prezentnd o afinitate deosebita pentru Ni. Prin
definitie,
hiperacumulatorii trebuie sa acumuleze cel putin 100 mg/g Cd sau As, 1000 mg/g
Co,
Cu, Cr, Ni sau Pb, 10000 mg/g Mn sau Ni. Anumite specii de ferigi prezinta o
capacitate deosebita de acumulare pentru As pna la 23000 mg/kg inlastarii
speciei
Pteris vitata. Hri[ca obi[nuita (Fagopyrum esculentum Moench) poate acumula in
tulpini pna la 4200 mg/kg Pb, fiind prima specie hiperacumulatoare de Pb care are
[i
o productivitate ridicata inbiomasa. Alte plante cu potential pentru fitoextractie sunt
cele din genul Brassica: Brassica juncea (mu[tarul indian) pentru Cd, Cr(VI), 137Cs,
Cu, Ni, Pb, U, Zn, Brassica napus (napul) pentru Pb, Se, Zn, Brassica oleracea
(varza
ornamentala) pentru 137Cs, Ni, As, Tl. Extractia Hg biodisponibil din sol se poate
realiza cu orz, gru, lupin galben (Lupinus luteus), iarba cinelui (Cynodon
dactylon).
Fitodegradarea este procesul de metabolizare a contaminantilor in tesuturile
vegetale. Plantele produc enzime (dehalogenaze, oxigenaze) care favorizeaza
degradarea catalitica a contaminantilor ajunsi in tesutul vegetal. Este studiata
posibilitatea degradarii concomitente a compusilor aromatici si a compusilor alifatici
clorurati prin aceasta metoda.
Fitostabilizarea este procesul bazat pe capacitatea anumitor plante de a
produce
compusi chimici care pot lega, la interfata radacina - sol, intr-o forma inactiva,
cantitati importante de compusi toxici (indeosebi metale grele), impiedicnd astfel
raspndirea lor in apele subterane sau in alte medii. Uzual, solul supus fitostabilizarii
este arat, tratat cu diverse amendamente pentru fixarea rapida a metalelor (var,
ingra[aminte fosfatice, oxihidroxizi de Fe sau Mn, minerale argiloase etc.), dupa care
este insamntat cu plante cunoscute ca slabi translocatori ai metalelor, astfel inct
acestea sa nu ajunga inpartile plantei care pot fi consumate de animale. Iarba
vntului
(Agrostis tenuis)sipaiu[ul ro[u (Festuca rubra) sunt folosite inaplicatii comerciale
pentru fitostabilizarea solurilor contaminate cu Pb, Zn sau Cu.
Rizofiltrarea este similara fitoacumularii, cu observatia ca se aplica doar
efluentilor lichizi. Plantele sunt crescute fara sol si sunt transportate in ariile
contaminate. Pe masura ce radacinile se satureaza cu contaminanti, se recolteaza si
se
depoziteaza.
22
 Fitovolatilizarea este procesul prin care plantele absorb apa contaminata cu
compusi organici pe care ii elimina apoi in atmosfera prin intermediul frunzelor. {i
unele metale (Hg, As, Se) pot fi eliminate sub forma de compu[i gazo[i, dar
toxicitatea
acestora pune la indoiala eficacitatea acestei metode. Plante de tutun ( Nicotiana
tabacum) modificate genetic au fost utilizate pentru sorbtia mercuruluisia metil-
mercurului din sol, urmata de eliberarea acestora inatmosfera ca oxid de mercur.
Influenta hidraulica este procesul prin care arborii in special faciliteaza
procesele de remediere, influentnd miscarea apei din pnza freatica. Arborii
actioneaza ca pompe naturale atunci cnd radacinile lor ajung sub oglinda apei
freatice, stabilind o retea densa de radacini care preiau cantitati importante de apa.
Spre exemplu, o specie de plop (Populus deltoides) ajunsa la maturitate poate
absorbi
pna la 1,3 m3 de apa zilnic.
n concluzie se poate defini fitoremedierea ca procesul de utilizare in situ a
plantelor vii pentru tratarea solurilor, namolurilor si apelor subterane, prin
indepartarea, degradarea sau imobilizarea poluantilor existenti. Tehnicile de
fitoremediere sunt potrivite pentru ariile in care contaminarea este de nivel scazut
pna
la moderat, suficient de aproape de suprafata, si intr-o zona putin adnca. Cu aceste
limitari, fitoremedirea poate fi aplicata pentru diferitelor categorii de poluanti:
metale,
pesticide, solventi, explozivi, titei brut, HAP, diferiti compusi organici, scurgeri de la
depozitarea deseurilor menajere. Specia vegetala frecvent utilizata inproiectele de
fitoremediere este deocamdata plopul. Acest arbore cre[te rapid, poate supravietui
in
conditii climaterice variate, iar incomparatie cu alte specii poate extrage cantitati
mari
de apa din acvifere sau din sol, extragnd astfelsipoluantii solubilizati din mediul
contaminat.
Fitoremedierea este o tehnologie noua, inca in faza de dezvoltare, aplicatiile
sale practice fiind relativ recente. Primele cercetari s-au facut la inceputul anilor
1990,
o serie de tehnici fiind aplicate cu rezultate rezonabile in unele situri poluate. Dintre
dezavantajele fitoremedierii se pot mentiona: (i) limitarea adncimii zonei tratate in
functie de plantele utilizate - in majoritatea cazurilor procedeul este aplicabil pentru
poluanti aflati aproape de suprafata; (ii) concentratii ridicate de materiale
periculoase
pot fi toxice pentru plante; (iii) prezinta aceleasi limitari privind transferul de masa
ca
si celelalte tehnologii de bioremediere; (iv) poate avea caracter sezonier, depinznd
de
locatia geografica a ariei supuse bioremedierii; (v) poate transfera poluantii intre
diverse medii (din sol in aer, de ex.); nu este eficienta pentru contaminantii puternic
adsorbiti, cum ar fi PCB; (vi) toxicitatea si biodisponibilitatea produsilor de
biodegradare nu este intotdeauna cunoscuta; (vii) produsii de biodegradare pot fi
mobilizati in apa freatica sau se pot bioacumula in regnul animal, prin intermediul
lantului trofic; (viii) fiind inca in faza demonstrativa, este relativ nefamiliar forurilor
legislative.
 Costurile fitoremedierii sunt scazute: pentru extragerea poluantilor dintr-un
strat
de sol de 50 cm adncime costurile variaza intre 30 50 USD/m3 (aproximativ
150000
250000 USD/ha). Un hectar de sol contaminat tot la 50 cm, dar tratat ex situ prin
biodegradare instraturi excavate costa intre 0,99si4,2 milioane USD.
5. Bioremedierea ex situ

Principala caracterisica a tehnologiilor de bioremediere ex situ este aceea ca

solul este mutat din amplasamentul sau initial, fie intr-o instalatie adecvata, fie
inalta
parte a aceluia[i sit. Principalele avantaje ale tehnologiilor ex situ sunt optimizarea
conditiilor de lucru, un mai bun control al procesului, o monitorizare mai simplasimai
precisa.in plus, adaugarea de microorganisme specializate inbiodegradarea
anumitor
contaminanti este mai u[or de realizatsimai sigura. Aceste tehnologii sunt preferate
in
cazul poluarilor localizate, inzonele incare concentratia poluantilor este relativ
ridicata, iar adncimea la care se gasesc nu este prea mare. Pricipalele dezavantaje
sunt
costurile suplimentare legate de excavaresitransport, riscurile raspndirii poluantilor
prin aceste manevre sau poluarea secundara generata de mutarea solului.in plus,
este
necesar un spatiu suplimentar pentru tratare. Costurile, ingeneral, sunt mai ridicate
dect incazul bioremedierii in situ.
5.1. Bioremedierea inmovile statice (BMS)

Bioremedierea inmovile statice este o tehnologie incare solul excavat este

amestecat cu diverse amendamentesia[ezat pe o zona de tratare prevazuta cu un
sistem de colectare a scurgerilorsiposibilitati de aerare. Se utilizeaza pentru
reducerea
concentratiei produ[ilor petrolieri din sol prin biodegradarea acestora. Pentru
imbunatatirea biodegradarii se regleaza umiditatea, caldura, continutul de nutrienti
[i
oxigen, pH-ul.
Zona de tratare este acoperita sau inclusa intr-un strat impermeabil pentru
minimizarea riscului scurgerii contaminantilor insolul nepoluat. Scurgerile colectate
pot fi de asemenea tratate intr-un bioreactor inainte de recirculare. La ora actuala
exista
diverse variante comerciale ale procedeului, incare retete speciale de nutrienti [i
aditivi sunt incorporate insol pentru stimularea biodegradarii. Aceste retete sunt de
regula elaborate infunctie de conditiile specifice ale sitului tratat.
Movilele de sol au un sistem de aerare ingropat, prin care circulatia aerului se
realizeaza prin depresiune (vacuum) sau suprapresiune.inaltimea movilelor poate
atinge pna la 7 m, dar inaltimea recomandata este de maximum 2 3 m. Movilele
pot
fi acoperite cu folii de plastic pentru controlul evaporarii apeisivolatilizarii
compu[ilor organici, precumsipentru favorizarea incalzirii solare. Daca insol exista
COV care trec influxul de aer, aerul care parase[te solul poate fi tratat pentru
indepartarea sau distrugerea COV inainte de descarcarea inatmosfera.
BMS este o tehnologie aplicabila pe termen scurt: saptamni pana la cteva
luni. Tehnologia se preteaza bine la distrugerea COV monohalogenati precumsia
hidrocarburilor din combustibili. Poate fi aplicatasila tratarea anumitor COV
halogenati, COSV, pesticide, cu o eficienta variabila.
Printre dezavantajele BMS se pot mentiona: (i) necesitatea excavarii solului; (ii)
procesele infaza solida au o eficienta discutabila incazul derivatilor halogenatisipot
fi ineficiente incazul reziduurilor provenite de la utilizarea explozivilor; (iii) la aceea[i
dimensiune a [arjei, timpul necesar decontaminarii complete este mai ridicat dect
in
cazul bioremedierii infaza de noroi; (iv) procesul fiind static, tratarea este mai putin
uniforma dect incazul proceselor care implica o amestecare periodica a fazei
solide.
Costurile tratarii depind de tipul contaminantului, necesitatea pre- sau
posttratarii, necesitatea unor echipamente pentru controlul emisiilor atmosferice.
BMS
este o tehnologie relativ simpla, cu un necesar redus de personal de operare [i
intretinere. Costurile tipice sunt de 130 260 USD/m3 de sol tratat.

5.2. Compostarea

Compostarea este un proces biologic controlat prin intermediul caruia o serie de

contaminanti organici sunt transformati aerob sau anaerob de catre microorganisme
in
produse netoxice. Solul contaminat excavat este amestecat cu agenti de afnare [i
amendamente organice (rumegu[, fn, gunoi de grajd, resturi vegetale etc.).
Alegerea
corecta a amendamentelor asigura o porozitate adecvata, precumsiun echilibru
carbon-azot care sa asigure conditii termofile (54 65 C) de dezvoltare a
microorganismelor. O eficienta maxima a degradarii se obtine prin aerare
(intoarcerea
zilnica a movilelor de compost), irigare (daca este necesar)sio monitorizare atenta a
temperaturiisia continutului de umiditate.in timpul compostarii pot avea loc emisii in
atmosfera daca insolul contaminat sunt prezenti COV sau COSV, caz incare sunt
necesare echipamente pentru controlul emisiilor.
Exista trei variante tehnologice de realizare a compostarii:
- compostarea inmovile statice aerate: compostul este cladit inmovilesiaerat
prin intermediul unor suflante sau al unor pompe de vid;
- compostarea inreactoare cu agitare mecanica: compostul este introdus intr-un
vas de reactie incare este amestecatsiaerat;
- compostarea inmovile lungi: compostul este cladit inmovile lungi, fiind
periodic amestecat cu echipamente mobile. Aceasta este considerata ca fiind
cea
mai ieftina alternativa de compostare.
Compostarea se poate aplica solurilorsisedimentelor contaminate cu compu[i
organici biodegradabili. Studii pe instalatii pilotsiinteren au aratat ca prin
compostare
aeroba termofila este posibila reducerea concentratiei trinitrotoluenului, picratului
de
amoniu, a HAP pna la nivele acceptabile.in 40 de zile de operare, continutul de TNT
din sol poate fi redus cu 99,7%, mare parte a degradarii avnd loc inprimele 20 de
zile
de tratare.
Ca dezavantaje se pot mentiona: (i) necesitatea unui spatiu substantial pentru
compostare; (ii) aparitia emisiilor de COV la excavarea solului; (iii) cre[terea
volumului materialului solid inurma compostarii, ca urmare a adaosurilor de
amendamente; (iv) imposibilitatea reducerii continutului de metale grele.
Costurile compostarii sunt functie de volumul de sol tratat, fractia de sol din
compost, disponibilitatea amendamentelor, tipul contaminantului, varianta
tehnologica
de compostare aleasa. La un volum de sol de circa 15000 m3 contaminat cu
explozivi,
costurile de tratare sunt de 249 USD/m3 la compostarea inmovile lungi, 308 USD/m3
la compostarea inmovile statice aeratesi380 USD/m3 la compostarea inreactoare cu
agitare mecanica.

Biodegradarea instraturi preparate (landfarming) este o tehnologie de

bioremediere a solurilor, sedimentelor sau namolurilor contaminate prin excavare,
a[ezare instraturi amplasate pe un suport impermeabil. Periodic straturile sunt
rasturnate sau lucrate pentru aerare. De cele mai multe ori, conditiile din strat sunt
controlate pentru optimizarea vitezei de degradare a poluantilor. Se practica
controlul
umiditatii (prin irigare sau pulverizare de apa), aerarii (prin lucrarea solului cu o
frecventa prestabilita are loc amestecareasiaerarea), pH-ului (prin neutralizare cu
piatra de var sfarmata sau cu var agricol), amendamentelor (prin adaugare de
afnatori, nutrienti etc.).
Mediul contaminat este tratat instraturi cu grosimea de pna la 40 45 cm.
Cnd este atins nivelul de tratare dorit, stratul tratat este indepartat, cladindu-se
altul
nou. Se recomanda insa doar indepartarea vrfului stratului tratat, noul strat
cladindu-
se prin adaugare de material contaminatsiamestecare cu materialul ramas.in felul
acesta materialul contaminat proaspat adaugat este inoculat cu culturi microbiene
active, reducndu-se astfel durata tratarii.
O varianta a BSP este tratarea solului (TS sau land treatment), cnd solurile,
sedimentele sau namolurile contaminate sunt afnate cu dispozitive mecanice
mobile
[i lasate sa interactioneze cu solul pe care sunt amplasate. Interactiunea dinamica
dintre de[euri, sol, climasiactivitatea microbiana conduce la degradarea,
transformareasiimobilizarea constituentilor poluanti. Casiincazul BSP, este necesar
controlul umiditatii, aerarii, pH-ului, adaosului de amendamente.in plus sunt
necesare
masuri suplimentare de siguranta pentru evitarea contaminarii apelor freaticeside
suprafata, a aerului, sau prin intermediul lantului trofic.
 BSPsiTS sunt tehnologii cu aplicabilitate pe termen mediusilung. Ele au fost
demonstrate cu succes intratarea hidrocarburilor petroliere grele (motorine,
namoluri
petroliere), reziduurilor de cocsare, a conservantilor pentru lemn (pentaclorfenol,
creuzot)sia anumitor pesticide. Hidrocarburile cu masa moleculara mica se evapora
[i
se transfera inatmosfera inainte de a putea fi degradate prin aceste tehnologii.
Ca dezavantaje ale acestor tehnologii se pot mentiona: (i) necesitatea unor
spatii
largi; (ii) controlul precar al anumitor factori (precipitatii, temperatura) care
afecteaza
biodegradarea; (iii) imposibilitatea degradarii poluantilor anorganici; (iv) necesitatea
pretratarii COV care altfel s-ar volatiliza inatmosfera provocnd poluarea acesteia;
(v)
necesitatea controlului prafului emanat intimpul lucrarii solului; (vi) necesitatea
construiriisisupravegherea functionarii unor dispozitive de captare a apelor
meteorice; (vii) anumite de[euri sunt restrictionate la aplicarea pe sol (anumite
namoluri petroliere, de ex.), ele neputnd fi tratate prin aceste tehnologii.
Aplicarea acestor tehnologii implica att costuri anterioare aplicarii [i
independente de volumul tratat (25000 50000 USD pentru studii de laborator,
pna
la 100000 USD pentru studii pe pilotsiexperimentari interen), precumsicosturi de
exploatare, care nu depa[esc 100 USD/m3.
5.4. Bioremedierea infaza de noroi (BFN)

Principiul tehnologiei de bioremediere infaza de noroi consta inrealizarea unei

suspensii consistente (noroi) alcatuita din sol, sedimente sau namol, apasialti aditivi.
Noroiul este amestecat pentru mentinerea insuspensie a solidelorsipentru a permite
contactul microrganismelor cu contaminantii din sol. Dupa realizarea biodegradarii,
noroiul este deshidratat, faza solida rezultata fiind adusa pe amplasamentul original
sau utilizata inalte scopuri.
BFN necesita tratarea controlata a solului excavat intr-un bioreactor.in
prealabil din sol se separa pietrelesimolozul, dupa care se dilueaza cu apa la o
concentratie depinznd de concentratia poluantilor, viteza biodegradariiside natura
fizica a solului.in unele variante se practica o prespalare a solului invederea
concentrarii contaminantilor. Nisipul curat poate fi indepartat, ramnnd pentru
alimentarea bioreactorului doar particulele fine de sol contaminatsiapele de spalare.
Noroaiele tipice contin 10 30% masice de faza solida. Suspensia se trece intr-un
bioreactor cu agitare unde se adauga nutrientisioxigen. Daca este necesar, se face o
corectie de pH prin adaugare de acizi sau baze. Se pot adaugasiculturi microbiene in
cazul incare specia adecvata nu este prezenta insolul de tratat. La terminarea
biodegradarii, suspensia de sol se supune deshidratarii, utilizndu-se inacest scop
decantoare, filtre sub presiune sau la vid, paturi uscatoare de nisip sau centrifuge.
BFN este o tehnologie pe termen scurt catre mediu. Timpul de stationare in
bioreactor este functie de natura poluantilor, concentratia lorside gradul de
indepartare dorit. Uzual sunt necesare 5 zile pentru distrugerea pentaclorfenolului, 13
zile pentru remedierea solului contaminat cu pesticidesi60 de zile pentru
decontaminarea namolului de rafinarie.
Pna inprezent, BFN a fost aplicata cu succes la remedierea solurilor,
namolurilorsisedimentelor contaminate cu explozivi, produse petroliere, produse
petrochimice, solventi, pesticide, conservanti pentru lemnsialte substante organice.
Bioreactoarele sunt preferate fata de tehnicile de remediere in situ incazul solurilor
greu permeabile, a solurilor eterogene, incazul incare apele freatice care inconjoara
zona poluata sunt greu de captat, sau atunci cnd tratarea trebuie realizata rapid.
BFN se utilizeaza inspecial pentru tratarea COVsiCOSV nehalogenati din
soluri excavate sau din sedimente dragate, precumsipentru tratarea solurilor
contaminate din poligoanele de artilerie. Bioreactoarele incare se adauga co-
metaboliti
[i microorganisme special adaptate pot fi utilizate pentru tratarea COVsiCOSV
halogenati, pesticidelorsiPCB. Bioreactoare secventiale anaerob/aerob se pot utiliza
pentru tratarea PCB, COSV halogenati, pesticidelorsireziduurilor explozivilor de
artilerie. Existasiunitati mobile de tratare, care pot fi deplasate rapid indiverse zone.
Factorii care limiteaza aplicabilitateasieficienta BFN sunt: (i) necesitatea
excavarii, exceptie facnd tratarea inlagune; (ii) clasarea materialelor inainte de
introducere inreactor poate fi dificilasicostisitoare; (iii) solurile neomogene sau
argiloase pot crea probleme serioase de manipulare; (iv) deshidratarea particulelor
fine
rezultate inurma tratarii poate fi costisitoare; (v) este necesara gasirea unei metode
acceptabile de utilizare a apelor uzate nereciclate inproces.
Costul tratarii prin procedeul BFN variaza intre 130 200 USD/m 3, respectiv
intre 160 210 USD/m3 incazul incare gazele rezultate din bioreactor trebuiesc