Caracterizarea Cezarei din nuvela Cezara de M.

Eminescu
Iunie 30, 2011Las un comentariuGo to comments
Femeia este fiina cea mai complex in faa brbatului i cel mai greu de ineles, deoarece, de
multe ori in faa brbatului, ea dorete s par aspr, cu un caracter ferm, ins in realitate ea este
cea mai ginga i sensibil floare dintre toate florile ce au existat vreodat sau, uneori poate fi
invers: dulce in aparent i rece in realitate, exact ca menta. Ins oricum ar fi ea, femeia este cea
care face lumea fiindc intreaga societate i intregul univers a atirnat i va continua s atrne de
genele femeii, cci, dup cum spune Jouy, acolo unde pentru brbai e u n zid de aram, pentru
femei nu e adesea dect o pnz de pianjen. Eu sunt de acord cu aceast afirmaie deoarece
frumuseea i inteligena ei arma principal a femeii topes inimi de ghea i deschid ui de fier.

Astfel, personajul nostru feminin Cezara din nuvela cu acelai nume a lui Eminescu face parte din
categoria femeilor care topesc ninimi de ghea. Ea este personajul prinicpal, la fel ca i iubitul ei,
Ieronim. Cezara ne apare ca o contes frumoas. Prin trsturile ei fizice o putem defini ca
personaj romantic: Dar ce frumoas, ce plin, ce amabil era! Fa ei era de-o albea
chihlimbarie intunecat numai de-o viorie umbr, transpariiunea acelui fin sistem venos ce
concentreaz idealele artei in boltit frunte i-n acei ochi de-un albastru intuneric care sclipesc in
umbra genele lungi i devin prin asta mai dulci, mai intunecoi, mai demonici. Prul ei blond pare-o
brum aurit, gura dulce, cu buza de desupt puin mai plin, prea c cere srutri, nasul fin i
brbia rotund i dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Att de obil, att d efrumoas, capul ei se
ridica c-un fel de copilroas mndrie, astfel cum i-l ridic caii de ras arab, -atunci gtul nalt
lua acea energie marmoree i doritoare totodat ca gtul lui Antinuous. i aici, observm in opera
lui Eminescu, chipul angelic i perfect al femeii.

Pe lng faptul c era de o frumusee dumnezeiasc, ea mai era curioas i neastimprat. Astfel,
dup ce l-a vzut pe tinrul clugr Ieronim care in viziunea ei pare un demon frumos, serios,
nepstor, s-a dus s cotrobiasc prin odaia pictorului Francesco in sperana c va gsi ceva. Dar,
in scurt timp, Francesco i Ieronim se intorseser in odaie i, ca s nu fie vzut, Cezara se
ascunse dup patul artistului i nu se mica din loc tcea ca petele, iar atunci cind vzuse acel
model frumos, snii ei crescuse intr-atita de btile inimii, inct srise un bumb de la pieptnaul
cam ingust de catifea neagr //. Ea-i dezbumb pieptarul, snii ei albi ca zpada se eliberar din
inchisoarea lor de catifea. In aceste clipe ea tria nite stri de agitaie, dup care se liniti puin:
i o duioie dulce i linitit i umplu sufletul Ea nu mai era aceeai. Din tremurtoare deveni lin
acuma-l iubea. // i venea s pling acum buzele ei se descletar c-o dulce expresie de
durere i de umor. Simea c plinge fr s vreie.

Prin elementele de autocaracterizare ea ii cere iertare pentru dragostea ce o poart in suflet. Dar
de ce? Atunci cind te indrgosteti de cineva, te indrgosteti fr s vrei i fr ca s-i dai seama
la inceput. Inima se indrgostete de cel pe care il alege ea, dar nu de cel pe care raiunea il vrea.
Iar odat ce inima i-a fcut alegerea, atunci raiunea cedeaz inimii fiind nevoit s accepte
alegerea ei. i astfel, pentru a obine dragostea celui pe care Cezara il iubete, e gata de orice,
chiar i s se umileasc in faa lui: Iart dac-o femeie ii spune c te iubete. O femeie frumoas
i tinr, cci tiu c snt frumoas Ah! Cum a topi gheaa ochilor ti cu gura mea iubite! //
cind te iubesc, cind a primi s fiu servitoarea ta, numai s m suferi intr-un col al casei in care
vei locui tu, s suferi ca s srut perina pe care va dormi capul tu. Vezi tu ce copil supus, umilit,
este amorul? // a fi un miel, c n-a vorbi un cuvnt, c a tcea privindu-te, dac m-ai iubi i tu
pe mine.

Dar Ieronim nu voi s-i inspire sperane dearte, cu toate c cu ct o privea mai mult, cu att o
gsea mai frumoas. Pentru el, ea este scump, ins nu o iubeti in felul cum i-ar dori el insui
deoarece Ieronim nu cunoscuse acest profund sentiment. La momentul dat el are pentru ea doar
simpatie i i cere timp pentru ca aceasta s se transforme in iubire. In viziunea lui Cezara este o
copil namorat de el, pe care n-o iubete. A vzut-o roie, sfioas, turburat m-a rugat s-i
sufr iubirea nu-i pot descrie expresia de nevinovie, candoare i amor din faa ei dar am
schiat-o. n acest mod, Ieronim incearc s se conving pe sine insui (sau s se impun) s
cread c n-o iubete, dar nu-i reuete acest lucru pentru c mai apoi el singur se contrazice: e
chiar frumoas s spun dreptul. Brbia se rotunjete ca un mr galven guria cteodat parc-i
o cirea i ochii, ah ochii! Numai de nu i-ar apropia de-ai mei imi atinge genele i m-nfioar
pin-in tlpi. // s fiu drept ce tie ea c m chinuie. Dup ce accept in suflet c o ibuete,
chipul Cezarei se schimb in viziunea lui in raprot cu strile sufleteti trite de el: faa ei nu mai
era tras, ci se rotunjea vdit, snii ei erau mai plini, numai roaa din obraz dispruse, fcnd loc
unei palori care-i da un aer de nespus blndee. Ochii nu mai aveau acea slabtic i noptoas
strlucire in adincimea crora fulgera intunecosul amor i intuneacoasa dorin, ci, limpezii,
nespus de adnci, te-ai fi uitat zile intregi in ei. Linite i o melancolic pace era in adincimea lor
i in acea fa atit de plalid, plin dar trist, suridea suferitor oarecum gura de purpur o raz a
Ierihonului a crei frumusee nu se trece. S-apropia incet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. i
atunci, el recunoate c o ibuete, definind i trsturile ei morale: Acum eti in capul meu, inger,
frumoas cum nu te-am vzut niciodat dulce Nu tii tu c eu te iubesc? Trandafirii infloresc
pe faa ta. Tu, regin a sfuletelor, nu eti curat ca izvorul? Mldioas ca chiparosul? Dulce ca
filomela? Tnr ca luna plin, copilroas ca luna plin, compilroas ca un canar, iubit ca o
Dumnezeire?.

Dup ce i-a pierdut iubirea, a plecat la mnstire unde s-a regsit pe sine insi i in zilele calde
ea se dezbraca i, lsndu-i hainele-n boschet, se cobora la mare. Chip minunat, artare de
zpad in care tinra delicatee, dulcea moliciunea a copilriei era intrunit cu frumuseea mobil,
coapt, suav, pronunat a femeii. Prin transparena general a unei pielie calde, netede care
lsa urme dac-o atingeai, se vedeau parc vinele roii. Aceast nuditate descoperit de Cezara
este o stare ambigu, de via pleanar i de moarte simbolic. Astfel, ea a depit condiia uman
ptrunznd intr-o zon sacr, adic real, spre deosebire de spaiul inconjurtor profan,
mcinat de venica devenire i surpat de iluzii dureroi zdrnicii.

Un alt ciclu al eronului simbolic transform ins, notul ei intr-o cuplare cu Oceanul (masculin),
Eminescu inchipuind o ap bivalent, inzestrat cu magnetismul dorinei: cnd piciorul ei atingea
marea, cnd simte apele muindu-i corpul, sursul su devine iar nervos i slbatec, cu toat
copilria ei; in lupt cu oceanul btrin ea se simte rentinerind, ea suride cu gura incletat de
energie i se las mbririi zgomotoase a oceanului, tind din cnd in cnd cu braele albe
undele albastre notnd cnd pe-o coast, cnd pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de
valuri.

Astfel, femeia cu frumuseea ei a reuit s topeasc inima de ghea a celui pe care il iubea.