EPILEPSIA

Proiect realizat de :
Ciubotaru Andrei Gabriel
Ciolan Ion Valeriu Junior
Stan Emil Alexandru
Varvara Silvia
 CUPRINS

INTRODUCERE
I. CAUZE
II. IMPLICAII N ORGANISM
III. TRATAMENTE
IV. BIBLIOGRAFIE
V. SCHEM REPREZENTATIV
INTRODUCERE

Epilepsia este cea mai frecvent afeciune cronic

neurologica la nivel mondial, care afecteaza aproximativ 1% din
populaia lumii. n majoritatea cazurilor, cauza este necunoscut,
dei unele persoane pot da semne de epilepsie n urma unui
traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm
cerebral i consum de alcool i de droguri, printre altele. Crizele
epileptice sunt rezultatul unei activiti excesive sau anormale a
celulelor nervoase din cortex la nivelul creierului. n general,
diagnosticarea presupune eliminarea altor stri care ar putea
cauza simptome similare (cum ar fi sincopa), precum i
identificarea altor cauze imediate. Epilepsia poate fi adesea
confirmat cu ajutorul unei electroencefalograme.
Epilepsia nu poate fi vindecat, dar crizele pot fi controlate
cu ajutorul medicaiei n aproximativ 70% din cazuri. n cazurile
n care crizele nu rspund la medicaie, se pot lua n considerare
intervenia chirurgical, neurostimularea sau schimbrile
alimentare. Nu toate sindroamele epileptice sunt de durat, un
numr semnificativ de persoane nregistrnd ameliorri pn la
punctul n care medicaia nu mai este necesar.

I. CAUZE
II.
III. Ce determina aparitia epilepsiei?
IV. Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai
putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza
primara neindetificabila.
V. Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar
fi:
VI. - traumatismele craniene
VII. - tumorile cerebrale
VIII.- infectiile cerebrale
IX. - accidente vasculare cerebrale
X. Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de
risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest
lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie
la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei
tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
XI. Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti.
Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe
cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa
existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa
faca epilepsie.
XII. Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile
electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul
normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina
aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna
clari.
XIII. Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
XIV.- traumatismele craniene
XV. - accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care
afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
XVI. - ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor
cerebrale
XVII. - tumorile cerebrale
XVIII. - infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau
encefalita
XIX. - boala Alzheimer
XX. - abuzul de bauturi alcoolice
XXI. - abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare
XXII. Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand
exista:
XXIII. - istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de
epilepsie in familie
XXIV. - traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana
sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta
sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever
traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este
mai mare
XXV. - accidente vasculare cerebrale sau alte boli care
afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
XXVI. - tumorile cerebrale
XXVII. - infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau
encefalita
XXVIII. - intoxicatia cu plumb
XXIX. - intoxicatia alimentara
XXX. - expunerea la fumuri toxice
XXXI. - tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul
vietii intrauterine
XXXII. - abuzul de droguri
XXXIII. - convulsiile febrile (convulsii care apar la copii
de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din
diverse cauze)
XXXIV. - boala Alzheimer
XXXV. Cum s-a precizat si anterior, nu este
obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea
si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in
diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.
XXXVI.

XXXVII. IMPLICAII N
ORGANISM
XXXVIII.
XXXIX. Normalitate regimului de viata al unui
epileptic este in stransa legatura cu eficacitatea
tratamentului pe care acesta il ia. Chiar si sub un
raspuns terapeutic bun, sunt obligatorii o serie de masuri
care sa previna aparitia de crize ce induc un risc vital:
XL. -o gravida epileptica trebuie instiintata ca exista riscul de
mutatii pentru fat datorat medicatiei epileptice, dar si
sansa mare de transmitere a bolii;
XLI.-anestezia generala a epilepticului impune masuri de
precautie suplimentare, motiv pentru care este esential ca
medical ATI sa fie informat anterior;
XLII. -vaccinarile unui copil cu epilepsie pun si ele o serie
de probleme daca postvaccinare, el va evolua cu febra
(vaccinul antivariolic, antirujeolic);
XLIII. -este interzisa conducerea vehiculelor de catre un
epileptic;
XLIV. -sportul de performanta nu poate fi practicat, fiind
total contraindicate scufundarile, ascensiunile sau inotul
nesupravegheat.
XLV. Epilepsia lasa urme fizice, dar mai ales psihice.
Marginalizare sociala a acestor bolnavi e poate mai
dureroasa decat insasi afectiunea lor, iar daca pentru
tratamentul eficient al unui epileptic este nevoie de un
doctor competent, pentru a-i ingriji sufletul nu avem
nevoie decat de mai mult interes si implicare in
problemele lor.
XLVI.

XLVII. TRATAMENTE
XLVIII.
XLIX. Tratamentul standard pentru epilepsie este
monoterapia cu un medicament anti-epileptice (AED)
sau terapie adjuvant . Tratamentul de baz al
epilepsiei l constituie medicamentele anticonvulsivante,
posibil pe ntreaga durat a vieii. Alegerea
anticonvulsivantului se face n funcie de tipul de criz,
de sindromul epileptic, de alte medicamente utilizate, de
alte probleme de sntate i de vrsta i stilul de via al
pacientului. Iniial, se recomand un singur medicament;
dac acesta nu este eficient, se recomand administrarea
unui alt medicament n monoterapie. Se recomand dou
tipuri de medicamente n acelai timp doar dac un
singur medicament nu funcioneaz.
L. n circa jumtate din cazuri, este eficient primul agent;
un al doilea agent n monoterapie ajut n circa 13% i
un al treilea agent sau doi ageni n acelai timp pot ajuta
un procentaj ulterior de 4% din pacieni. Circa 30% din
pacieni continu s aib crize, n ciuda tratamentului
anticonvulsivant.
LI. Tratamentul epilpsiei are in vedere in primul rand,
suprimarea, pe cat posibil, a crizelor. Medicatia
anticonvulsivanta se va administrate sub o stricta
supraveghere a unui medic, se va face fara intrerupere,
ani de zile. Dintre acestea amintim:
LII. -fenobarbitalul,
LIII. -fenitoinul,
LIV. -mesantionul,
LV. -primidonul.
LVI. Tratamentul chirurgical se impune daca epilepsia este
cauzata de o tumora cerebrala, de un hematom sau orice
alta afectiune abordabila chirurgical si care poate rezolva
boala.
LVII. Tratamentul dietetic recomanda un regim:
LVIII. -declorurat,
LIX.-bogat in grasimi
LX. -si sarac in hidrocarbonati.
LXI.-evitandu-se alcoolul, tutunul si condimentele.
LXII.
LXIII.
LXIV.
LXV.

LXVI. BIBLIOGRAFIE
LXVII.
1) Diego Vannucci Camposa, Glauber Menezes Lopima,
Daiana Aparecida da Silvab, Alexandre Aparecido de
Almeidaa, Debora Amadoc, Ricardo Mario Aridaa -
Physiology & Behavior - Volume 171, 15 March 2016,
Pages 120126
LXVIII.
2) C. Kerr , A. Nixon , M. Angalakuditib Seizure - Volume
20, Issue 10, December 2011, Pages 764774
LXIX.
3) Cezar Ionel, Compendium de neurologie, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1982
4) C. Arseni, Tratat de neurology, partea I, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1980
5) Felicia Stefanache, Neurologie clinica, Ed. U.M.F Iasi,
1997
LXX.
LXXI.
LXXII. SCHEM REPREZENTATIVA
LXXIII.

LXXIV.