INTERVIU CU Bob Dean

In calatoria din 2003, galacticii i-au aratat lui Bob o viziune din Epoca de Aur de dupa
Ascensiune, prin care Bob a aflat ca vom reusi. Din nou, aceasta este o dovada buna pentru
cei care inca se intreaba si se indoiesc. Pe langa confirmarea realitatii Ascensiunii, Bob ne-a
lasat alte doua invataturi pe care el le considera importante: una, ca nu exista moarte; ca toti
dintre noi suntem deja nemuritori. Acest lucru rezulta si este confirmat de orice studiu
despre viata dupa moarte. Si, a doua, ca iubirea este puterea universului. Toate impreuna,
fac ca marturia lui Bob Dean sa fie incendiara. Aceasta transcriere, ca si multe altele, este
munca facuta cu drag de catre Ellen.
Emisiunea Familia Noastra Galactica, cu Bob Dean, 18 Martie, 2012

Graham Dewyea: Buna ziua, si bine ati venit la Familia Noastra Galactica. Sunt Graham
Dewyea.
Invitatul meu de astazi este Robert Dean. Domnul Dean este comandant sergent maior
pensionat, din cadrul armatei americane, care a servit 28 de ani in armata si a fost instruit ca
analist de informatii. El este un expert ufolog si a lucrat la nivel global pentru a ridica
constienta privind extraterestrii, OZN-urile si musamalizarea de catre guvern a prezentei
extraterestrilor si ale fiintelor din alte lumi. El a studiat extensiv domenii de arheologie,
teologie, istorie antica, psihologie si filozofie.
Bine ai venit la emisiune. E o mare placere sa te avem alaturi.

Robert Dean: Multumesc, Graham. Placerea e de partea mea.

GD:Exista atat de multe subiecte pe care le-am putea acoperi in emisiunea de azi, si exista
multe filmulete pe internet cu tine in care faci prezentari la conferinte, documentarii. Ai avut
o multime de interviuri, toate despre prezenta OZN-urilor si musamalizarea existentei
extraterestrilor. As vrea astazi sa ne concentram asupra experientei tale personale cu
extraterestrii, pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine cine sunt, de ce sunt aici, si cum sunt
ei aici pentru a ne ajuta.

Intr-un interviu recent pe care l-ai avut cu Kerry Cassidy, in luna februarie, alaturi de
prietenul tau Clifford Stone, a existat un punct in timpul interviului cand ai mentionat pe
scurt ca ai fost la bordul unei nave spatiale si ti s-a dezvaluit cum ar arata viitorul Pamant. Si
sunt interesat in mod special in a afla mai multe despre asta si despre experientele tale
personale cu extraterestrii.
Multi dintre oamenii care vor asculta emisiunea stiu cine esti, dar pentru cei care de abia
acum incep sa te cunoasca, ai putea sa ne spui putin despre cum modul in care ai ajuns sa fii
implicat in acest domeniu?
BD: Oh, doamne. Cat timp avem la dispozitie? Graham, am intrat in toata chestia asta am
intrat intr-un fel pe usa din spate. Mi s-a dat o misiune speciala in 1963 eram in armata.
Am aplicat in armata si am primit o misiune speciala in Comandamentul Suprem al Puterilor
Aliate din Europa, si la acea vreme am fost localizat chiar in afara Parisului. A fost o
misiunea aleasa, si tu chiar trebuia sa tu chiar trebuia sa aplici pentru asta, si a fost o
misiune selectata.

Am putut sa imi iau sotia si copiii la Paris, Franta, copiii mei au mers la liceu in Paris, si eu
eram in Paris in afara Parisului, cel putin pentru aproximativ cinci ani. Dar cand am
ajuns acolo, in 1963, am fost introdus unui studiu care era in curs de desfasurare. Se parea
ca al treilea razboi mondial a fost aproape declansat de vreo sase ori de obiecte metalice
ciudate, circulare care zburau in formatie peste tot in Europa.
Si stii, in acele zile, Europa era impartita chiar in mijloc. A fost Pactul de la Varsovia si
puterele comuniste in est, si apoi erau puterile NATO in vest. Si Germania a fost impartita
chiar in mijloc. Si toata lumea era inarmata pana in dinti, si acele obiecte zburau peste tot, in
formatie, la o altitudine mare, aflate, in mod evident, sub control inteligent.
Am aflat ca sovieticii credeau ca acele obiecte ne apartineau, si pentru scurt timp noi am
crezut ca ele de fapt, ar apartine sovieticilor. Dar cu demonstratiile repetate ale tehnologiei
avansate pe care acele obiecte ni le-au aratat, a devenit foarte clar, dupa un timp, ca nici noi
nici sovieticii nu aveam acest tip de capacitate.

Deci, acest studiu era in desfasurare cand am ajuns acolo in 1963, si l-au terminat, si publicat
in 1964. Si asta a fost introducerea mea la realitatea prezentei extraterestrilor. Am intrat in
studiu am avut o autorizatie cosmica, top secreta, la acel timp, Graham; a fost si inca este
cel mai inalt nivel de clasificare, permis de acces in NATO si am avut acces la document
cand ei l-au publicat in 1964, si nu am mai putut sa il las jos si sa plec de langa el.
Asta a fost introducerea mea la realitatea prezentei extraterestrilor. Si nu am mai putut sa
las acest subiect de atunci.

GD: Ai facut multa munca de-a lungul anilor, bineinteles. Acum, putem sari direct la subiect.
Inteleg ca ai avut contacte fata-in-fata cu extraterestrii.
BD: Da, am avut multe contacte fata-in-fata de-a lungul anilor, si apropo, mi-a luat ceva timp
sa ma obisnuiesc cu asta. Nu stiam daca nu cumva am visat. Cateodata, ei ma luau din pat in
mijlocul noptii, si ajungeam la bordul navelor lor. Am fost pe unele din navele lor cel putin
de vreo sase ori din ceea ce imi amintesc clar, sau poate de mai multe ori, si am avut intalniri
fata-in-fata cu ei la conferinte, Graham. Au venit la mine in timpul pauzelor din conferinte si
s-au prezentat, pentru numele lui Dumnezeu!

Si sa stii ca ei arata foarte asemanator cu noi. Stii, oamenii sunt un fel de creaturi
interesante. Noi urmam un model, dar noi toti suntem in mod clar unici intr-un fel sau altul,
si aceste fiinte (extraterestrii n.t.) sunt cam la fel. Ei sunt umanoizi, arata ca oamenii, dar
cand te uiti in ochii lor, observi ca nu sunt oameni. Este o intensitate cand te uiti in ochi,
exista o intensitate si o profunzime, cand te uiti in ochii lor, cand stii ca acesti tipi nu sunt
doar niste tipi oarecare. Ei sunt diferiti. Ei sunt clar diferiti.
GD: Si cand spui ca ai urcat in navele lor, a fost fizic, astral? Amandoua?

BD: Ei bine, am fost pe cateva din navele lor pentru examinari fizice. Ei ma iau din cand in
cand si ma duc in nave, si apoi ei ma studiaza printr-o examinare fizica. Ei te pun pe o masa,
si tu esti in fundul gol, te intind pe masa si iti ofera o analiza aprofundata. In general
vorbind, exista in jur de 10 sau 15 sau 20 de alti oameni in jur, care trec cu totii prin acelasi
proces.
Dar am fost pe navele lor de cateva ori, Graham, si am ajuns intr-un punct in care am un fel
de relatie cu unii din acesti tipi.
GD: Si acest lucru se intampla cu acordul tau?

BD:Eu, stii, nu am simtit niciodata ca as fi rapit in acest sens. Stii, multi dintre voi isi aduc
aminte de Whitley Streiber si povestirile lui despre cum a fost rapit cu forta? Si bietul om a
fost traumatizat. Il cunosc pe Whitley, este un prieten de-al meu. Am citit majoritatea
cartilor lui. L-am vazut pe Whitley in februarie, aici in Phoenix, la conferinta mondiala. Si el
inca este traumatizat de ceea ce i s-a intamplat cu ani in urma, cand scria cartea
Comuniunea.
Deci, o multime de oameni gasesc a fi acest tip de schimb, aceasta relatie cu ei, foarte, foarte
traumatizanta. Dar, stii, Graham, eu niciodata nu m-am simtit rapit cu forta. Intotdeauna m-
am simtit invitat! Si intotdeauna am fost voluntar, stii, La naiba, o sa merg! Aratati-mi ceva.
As vrea sa invat ceva nou!
GD: Si ce ai invatat cand ai plecat pe navele lor? Ai reusit sa ii vezi? Ai reusit sa iti dai seama
de dimensiunea si aspectul lor?

BD: Oh, da, oh, da, in toate sensurile. Cei de pe bordul navelor pe care i-am intalnit sunt mai
degraba inalti si subtiri. Ei nu sunt slabi asa cum s-ar intelege, dar sunt subtiri. Si tipii care
mi-au facut examinarea medicala erau in general inalti de mai bine de 1, 8 m si destul de
subtiri. Si ei sunt umanoizi. Arata cam la fel ca noi, cu exceptia faptului ca sunt mai inalti
decat noi. Dar cand te uiti in ochii lor, atunci iti dai seama ca nu sunt oameni. Poate sunt
umani, dar ei sunt mai mult decat umani, Graham.
GD: Ce vrei sa spui cu asta?
BD: Ei bine, ei mi-au dat impresia ca noi vom fi ca ei poate in urmatorii 100,000 de ani in
viitor. Ei sunt noi, in esenta, dar e mai mult decat asta. Au o profunzime, au o intelegere, o
intensitate, si cand se uita in ochii tai parca te citesc. Stii, ei nu trebuie sa comunice prin
cuvinte asa cum facem noi aici. Ei par sa poata comunica chiar eficient prin ganduri.
Au fost momente cand au comunicat cu mine si buzele lor nu se miscau. Si pot sa va zic ca
mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu asta!
GD: Si tu cum comunici cu ei?

BD: Este o forma de comunicare telepatica. Si asta pare sa fie un proces standard pentru ei.
Tu stii asta. Tu stii exact ce gandesc.
GD: Si in modul asta tu comunici cu ei?

BD:Ei bine, cand am fost cu ei m-au luat cu ei timp de sase saptamani; ceea ce chiar m-a
surprins dar am fost doar un nebun. Innebuneam. Omule, aveam mai multe intrebari
decat iti poti imagina. Doar am trancanit si am pus o multime de intrebari. Pentru ca vroiam
sa stiu, unde naiba eram? Niciodata nu am stiut unde am fost, Graham. Nu cred ca am fost la
bordul unei nave. Am fost la bordul navelor si unele din navele lor sunt absolut gigantice.
Vreau sa spun, chiar gigantice. Au cativa kilometri lungime.
Dar in acest caz particular, cand m-au avut pentru sase saptamani, nu m-am simtit ca fiind
la bordul unei nave. Acum, poate am fost. Dar soarele era cald, iarba verde, apa din micile
rauri din gradini era rece si limpede, si erau flori peste tot, era ca un parc mare si frumos. Si
am crezut ca sunt intr-un mic oras. I-am intrebat in mod repetat Unde naiba sunt? Unde
suntem?

Dar niciodata nu am primit intr-adevar un raspuns. Doar odata, uneia dintre femei i-a fost
aparent mila de mine pentru ca trancaneam intruna si puneam intrebare dupa intrebare. Ea
a spus Este Milena.
Acum, Graham, nu am idee ce naiba inseamna asta. Ea mi-a spus Este Milena. Acum, ori a
fost un oras, sau o planeta, nu stiu. Nu simteam ca as fi fost pe o nava, pentru ca soarele era
cald si vantul sufla, era ca o dupa-amiaza placuta in parc.
Era un oras mic.

GD: Vrei sa spui ca semana foarte mult cu ceva ce ai putea experimenta aici pe Pamant?
BD: Oh, Doamne, da! Stii, du-te intr-o mica zona rurala in afara oraselor mari si vei gasi
aceste mici subdiviziuni unde exista gradini, parcuri, strazi, trotuare si librarii, un lucru sau
altul. Mi-am dat seama ca este ca un oras mic. Dar nu am vazut nimic in ceea ce priveste
vehiculele. Ei sigur nu folosesc automobile. Toata lumea parea sa mearga pe jos. Si niciodata
nu am vazut o cladire care sa aiba mai mult de doua trei etaje.

Dar lucrurile care m-au impresionat cel mai mult acolo unde am fost, Graham, cred ca au
fost o scoala, teatrul, salile de lectura si bibliotecile. Am fost mult mai coplesit de astea decat
de orice altceva am mai vazut.
GD: De ce?

BD: Ei bine, salile de lectura, este evident ca, m-au dus intr-o sala de lectura, in care as putea
sa jur ca am mai fost acolo inainte. Am avut un sentiment de familiaritate cu acel loc. Si a
fost unul din acelea... Cum le zice....? Amfiteatre grecesti sau romane, forumuri? Te duci la
parter si apoi se mai coboara doua nivele, intr-un amfiteatru ca o sala de clasa? Cu o scena in
partea de jos?
Si am mai fost acolo inainte, dar nu pot sa imi aduc aminte exact cand.
Apoi, biblioteca este cea care m-a uimit. Biblioteca a fost una dintre cele mai ample biblioteci
in care am fost vreodata, dar era aproape in intregime electronica.
Nu erau prea multe carti. Cele mai multe din ele, erau, aparent pe computere. Acum, asta a
fost impresionant.
Ei au scos vreo doua lucruri pentru mine, si mi le-au aratat. Pentru ca, omule, eram doar un
nebun. Eu doar bolboroseam aiurea si puneam intrebari ca un nebun.
GD: Cum arata computerul?
BD: Ei bine, ei m-au intrebat o data, au spus, Pari a studia istoria. Este corect? le-am
raspuns, Da, dintotdauna am fost fascinat de istoria umana. Stii, a fost una dintre
specialitatile mele cand am fost la facultate cu ani in urma. Si au spus Ei bine, ce tip de
istorie te intereseaza? eu le-am zis Pai, exista un lucru despre care intotdeauna as fi vrut sa
stiu mai multe, si este vorba despre un om tanar pe nume Alexandru al III-lea, aproximativ
300 de ani I.Hr.

Ei au spus Oh, da. Si s-au dus la un computer si au apasat intr-o gramada de lucruri, si
Doamne ajuta, un ecran a aparut, un ecran mare, lat, care se vedea mai bine si mai clar decat
orice ai vazut vreodata in cinema, si a aparut o batalie, o batalie luptata de catre Alexandru
cel Mare in Persia in jurul anilor 300 i.Hr chiar in fata ochilor mei! Si ei au putut sa faca sa
apara asa ceva. Era atat de real, de parca aproape eram acolo. Stii, puteai auzi sunetele,
puteai mirosi mirosurile si .. Dumnezeul meu, a fost socant.
Si asta se pare ca ei pot face. Am avut impresia ca aceasta se numea Akasha [adica,
inregistrarile akashice].

GD: Bine.
BD: Se pare ca exista o inregistrare infinita a istoriei umane chiar de la inceputul originilor
noastre, pana nu numai acum, dar se pare si cu viitorul nostru. Si asta e unul din lucrurile cu
care m-am obisnuit al naibii de greu.

GD: Ce alte tehnologii ai experimentat in timp ce erai acolo si care intr-adevar te-a uimit?
BD: Oh, Iisuse! [rasete] Ei bine, in primul rand, cum am ajuns acolo. Ei m-au luat in mijlocul
nopti. Eu dorm in pantaloni scurt, dorm in BVD-ul meu [BVD este o marca de lenjerie intima
pentru barbati, n.t.]. Si iata-ma, fiind luat la bordul unei nave in BVD-ul meu. Si ma aflu intr-
un fel de mica zona de odihna, unde erau scaune confortabile, si ei mi-au adus ceva ce
pareau ca niste pijamale - cu banda elastica in jurul taliei, cu picioare lungi, si un tricou
lejer, la fel ca o pereche de pijamale in care, stii, o gramada de oameni dorm. Si ei mi le-au
dat si mi-au zis sa ma imbrac cu ele, ca sa nu imi fie frig.

Am fost la bordul a ceea ce am crezut ca era nava, nu mai mult de 20 sau 25, 30 de minute cel
mult. Si urmatorul lucru pe care il stiu este ca noi eram noi eram unde am fost, Milena, sau
orice a fost, un oras sau o planeta, sau ceva. Si am petrecut sase saptamani cu ei. Si acest
lucru a zguduit literalmente viata mea, Graham. Ti-am spus in gluma zilele trecute cand
eram pe chat, am spus ca am trecut printr-o perioada cand credeam ca imi pierd mintile?
Asta a fost o faza. Apoi am trecut prin faza a doua, in care am devenit convins ca mi-am
pierdut mintile. Si am trecut prin asta, si acum sunt in faza trei, in care m-am convins ca eu
sunt sanatos si restul lumii este nebuna. [rasete]
Si ma simt confortabil cu asta, Graham.

GD: De fapt nu au fost sase saptamani in timpul de pe Pamant, din ceea ce mi-ai spus zilele
trecute, asa este?
BD: Ei bine, asta e un lucru care m-a naucit, intelegi? Ai intrebat despre tehnologie, ce efect a
avut asupra mea, ce m-a impresionat mai mult. Am fost cu ei fara exagerare, sase
saptamani! Adica, ei m-au hranit, am mers la baie, ei mi-au dat o camera mica, cu era
confortabila asa cum ar fi o camera decenta de hotel sau motel. Am avut o baie, un pat, un
dus.

Si ei mi-au adus un meniu scris, cu poze cu diferite tipuri de mancare, ceva ce cred ca ai gasi
daca ai merge la restaurantul Dennys. Adica, aici era un meniu cu poze in el. Apoi mi s-a
spus ca pot indica orice imi doresc de acolo, si ei mi-ar aduce. Si au facut-o.
Omule, am mancat ca un porc pentru sase saptamani! La naiba, aproape orice am vrut. Orice
as fi indicat, in 20 de minute, imi aduceau. Acum, cum faceau asta, nu stiu. Cativa oameni au
spus ca semana al naibii de mult cu ce vezi in Star Trek, stii, cand ei se duc la perete si ating
computerul sau ce era, si o ceasca de ceai ar iesi? Sau ceva de genu?
Dar tehnologia care intr-adevar m-a uimit, Graham, este cand m-au adus inapoi. Deoarece
cat timp am fost cu ei, am fost ingrijorat. Ma tot gandeam, oh Doamne, ce a facut sotia mea?
Stii, cand se trezeste dimineata si nu sunt acolo? Si hainele mele sunt tot acolo, si eu am
disparut pur si simplu in mijlocul noptii? Politia oare inca ma cauta?

Dupa aproape trei sau patru saptamani, ma gandeam, Doamne, probabil politia cauta peste
tot mosneagul. Dar, la naiba, cand m-au adus inapoi, ei m-au adus inapoi 15 minute dupa ce
m-au luat.
Acum, lasa-ma sa iti spun, asemenea lucruri te socheaza si distrug orice idei preconcepute pe
care le ai despre legile fizicii! Si am invatat ca acesti tipi sunt foarte capabili in manipularea
materiei si a timpului.
Si voi fi sincer cu tine, Graham, au trecut noua ani, si am aceeasi problema in a intelege asta.
Avem de-a face cu fiinte inteligente avansate care pot literalmente manipula timpul si
materia. Acesta este unul din motivele pentru care este tinuta secret prezenta
extraterestrilor si o sa fie asa pentru un timp.

Autoritatile noastre nu au nici o idee despre cum sa introduca masele de oameni la aceasta
realitate, oamenii sunt fiinte de pe planeta Pamant care sunt atat de primitive si inapoiate, si
noi ne confruntam cu inteligente care pot fi inaintea noastra cu un million de ani, pentru
numele lui Dumnezeu. Trebuie sa avem grija din punctul asta de vedere. Nu ma astept sa vad
orice fel de Dezvaluire cat timp traiesc eu.
Inca incerc sa ma obisnuiesc cu ce mi s-a intamplat in 2003, si chiar si astazi imi este greu sa
cred asta, pentru ca am constatat ca toate modurile mele anterioare de a privi viata au fost
lipsite complet de valoare. Tot ce am invatat in scoli, in fizica, astronomie si istorie, am
descoperit ca cea mai mare parte este doar o prostie! E greu sa te obisnuiesti cu asta cand
realizezi ca vechiul tau mod de a privi viata se prabuseste la picioarele tale, si trebuie sa iti
construiesti o noua paradigma, si asta nu e atat de usor.
Inteleg de ce este tinut secret subiectul extraterestrilor, si pazit bine, pentru ca ei nici macar
nu pot incepe sa spuna oamenilor toata povestea, Graham.
Oamenii trebuie sa se obisnuiasca si sa fie introdusi usor in acest subiect. Si, stii, daca ei ar
incepe ceea ce ei numesc Dezvaluire, ar deschide o cutie a pandorei, si boom, totul va iesi la
iveala. Si lumea, sincer sa fiu,
nu cred ca majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta nu este gata pentru asta, Graham.
GD: Daca am putea merge inapoi bineinteles, tot ceea ce ai impartasit ridica atat de multe
intrebari. Si unul dintre lucrurile pe care am vrut sa le lamuresc este ca se pare ca tu ai fost
adus la bordul navelor de mai multe ori. Tu nu ai avut sentimentul ca ai fost rapit. Nu a fost o
experienta infricosatoare. Si cand ai vorbit zilele trecute s-a inteles ca - tu ai fost interesat de
ei foarte mult, bineinteles si se intelegea ca si ei , de asemenea, te studiau.

BD: Da, asta e ceva clar pentru mine, pentru ca a devenit limpede dupa un timp, ca ei erau
interesati de mine asa cum eram eu interesati de ei. Si i-am intrebat de ce. Eram cu
aproximativ cinci dintre ei, in mod regulat. De parca ar fi avut o echipa alocata pentru mine.
Erau trei barbati si doua femei in acest grup, si a fost acelasi grup ei au stat cu mine mai
mult sau mai putin timp. Stii, ei ma puneau in pat noaptea, si dormeam ca un bebelus pentru
sase, opt ore. Dar am descoperit ca ei erau fascinati de mine asa cum eram eu fascinat de ei.
Si i-am intrebat, intr-o zi, de ce.
Ei au spus ca, se pare ca oamenii au un genom unic. Se pare ca genetica speciei umane este
destul de rara si speciala. Si este, intr-adevar, unica si ei au incercat sa imi explice. Se pare
ca genomul uman este compus din cel putin 12 parti de cromozomi si gene din alte specii din
galaxie, nu suntem doar o combinatie din una sau doua, ci se pare ca suntem un mix dintr-o
gramada de diferite specii si rase si civilizatii din spatiu. Si astfel, genomul uman se pare ca
este oarecum unic.

Ei sunt fascinati de asta, si studiaza asta. Ei au luat mostre din mine, au luat mostre de tesut
cat timp am fost cu ei, pentru studiu. Se pare ca genomul meu a fost fascinant pentru ei, ca
oamenii de pe Pamant sunt unici si speciali.
De fapt, unul din barbati mi-a spus odata Daca voi oamenii, ati avea idee ce rari si speciali
sunteti, v-ati trata unul pe celalalt mult mai bine. Si-a facut inteles punctul de vedere. Si
am fost de acord cu el.

GD: Stii acum cu ce societate ai fost, cu ce extraterestrii ai fost? [abia auzit]

BD: Niciodata nu mi-au clarificat asta. Nu doar ca nu am stiut Graham, unde naiba am fost,
dar nu am fost destul de sigur cu ce specie sau rasa am fost, pentru ca ei aratau la fel ca noi!
Doar cand te uiti in ochii lor, observi ca este o diferenta in felul in care se uita la tine. Exista
o intensitate in ochii lor care o adancime. Este greu sa gasesti cuvinte ca sa descrii asta.

Este o intensitate care, atunci cand se uita la tine, simti ca se uita prin tine. Nu am dat peste
asa anumitii Reptilieni, sau peste Micii Cenusii, desi am vazut inainte cativa Mici Cenusii.
Dar in timp ce am fost cu ei, nu existau acolo Mici Cenusii. Toata lumea cu care am fost erau
umanoizi in sensul ca ai putea sa mergi pe strada alaturi de ei si sa nu iti dai seama ca sunt
extraterestrii. Ei ar putea sa stea alaturi de tine intr-un restaurant si nu ai stii diferenta.
GD: Cum ai descrie energiile lor? Ce ai simtit in legatura cu ei [prea slab sa fie auzit]?

BD: Oh, asta e unul din celelalte lucruri. Cand vorbesc despre a te uita in ochii lor, simti
energia lor, Graham. Este o intensitate in preajma lor. Nu stiu daca ai numi asta aura.
Probabil ca aura se apropie cel mai mult de ceea ce se simte. Dar este o un fel de energie
electromagnetica pe care o simti cand esti aproape de ei. Este aproape ca o forma de viata, o
energie a vietii. Si este foarte puternica. Si atunci iti dai seama ca ei nu sunt oameni, ca daca
sunt oameni, sunt mai mult decat oameni.
Sunt poate cu o mie sau un million de ani inaintea noastra.

GD: Ai descrie acea energie ca o energie spirituala?

BD: Cred ca acest termen se apropie mult de realitate, Graham, da. Este un fel de, stii, de
energie spirituala. Stii, noi, toate fiintele umane nu sunt corpuri umane materiale. Adica
mergem in aceste corpuri timp de 60, 80, 100 de ani poate, si cand aceste corpuri incep sa
imbatraneasca si sa se strice, noi le aruncam, si le parasim, plecam de langa ele. Pentru ca,
in esenta, fiintele umane sunt fiinte spirituale. Ei bine, acesti tipi pe care i-am intalnit sunt
de asemenea, fiinte spirituale, dar spiritualitatea lor are o intensitate pe care o gasesc a fi
coplesitoare.

GD: Ai descrie aceasta energie ca pe o stare de a fi mai inalta, o stare mai mare de constiinta
colectiva, poate? Mai pasnica, armonioasa?
BD: Ei bine, este un fel de intensitate, Graham. Este ca atunci cand mergi aproape de o
masina electrica, si poti simti electricitatea statica. Poti simti energia, dar nu o poti vedea.
Daca poti doar sa te apropii de ea, o poti simti. De aceea, cuvintele simple nu sunt suficiente
pentru a descrie unele lucruri pe care le-am experimentat.

Si imi cer scuze pentru ca mi se pare greu, de-a lungul anilor am tot incercat sa explic si sa
impartasesc oamenilor, dar cuvintele simple in limba engleza nu sunt suficiente pentru a
descrie profunzimea si intensitatea emotiilor si sentimentelor mele. Si a incerca sa descrii
cum este sa fii in prezenta lor, este ca atunci cand esti langa o fiinta spirituala incredibil de
puternica! Dar ei arata la fel ca noi. Vreau sa spun ca nu i-am vazut niciodata pe nici unul
dintre ei fara haine, intelegi.
Am mai spus si altceva despre calatoria mea. Niciodata, nici macar o data nu i-am vazut
mancand, m-am gandit la asta si cred ca este destul de ciudat. Ei nu au mancat niciodata in
prezenta mea. Si presupun ca ei inghit mancarea cam la fel ca noi. Ei au o gura, dinti, si
aratau sanatosi. Dar nu i-am vazut niciodata mancand. Dar eu am mancat al naibii de mult
cat timp ce am fost cu ei.

GD: [rasete] Si in ceea ce priveste modul lor de a arata, ei aratau batrani? Tineri?
BD: Ei bine, unul dintre barbati avea parul carunt, si am avut impresia ca era cel mai batran
din grup. Asa cum am spus, erau trei barbati si doua femei care au stat destul de mult cu
mine, timp de sase saptamani.
Acum, unul dintre barbati mi se parea ca avea in jur de 65, poate 70 de ani umani. Dar el nu
arata cum naiba sa descriu asta? el nu arata imbatranit, el doar avea par carunt, iar ochii
si pielea lui aratau ca are ceva ani. Dar el nu avea nici un rid, insa era, foarte, foarte clar,
foarte evident ca el era mai in varsta decat ceilalti doi barbati.

GD: Ai vazut copii?

BD: Nu, niciodata nu am vazut copii. Am intrebat despre asta. Am intrebat Unde sunt copiii
vostrii? si ei m-au informat ca copiii sunt in esenta in scoala, sau intr-un loc ca asta. Pentru
ca nu erau In toate cele sase saptamani cat am fost acolo, niciodata nu am vazut vreun
copil. Si asta m-a surprins. Deci ei au spus, da, au copii, dar sunt in scoala.

GD: Unul din lucrurile pe care mi le-ai spus a fost despre camerele de vindecare de pe nave.
Si ma intreb daca ai vreo amintire de a fi intr-o camera de vindecare, si despre cum te-ai
simtit fizic, mental, emotional atunci cand te-ai intors?
BD: Pai, o data cand am fost la bordul navei, eram gol, intins pe masa,si o fiinta inalta isi
plimba mainile peste corpul meu. Acum, el nu mi-a atins corpul cu mainile lui nici macar o
data, dar am simtit caldura mainilor lui pe masura ce el mergea de la degetele picioarelor
pana in varful capului. Puteam simti caldura mainilor lui. Am avut impresia nu doar ca el ma
examina, dar am avut impresia, intr-un sens, ca el ma vindeca, sau ceva de genul.

Am implinit 83 de ani acum o saptamana, Graham si luand in considerare toate lucrurile

faptul ca aproape am murit in Octombrie sunt intr-o forma destul de buna, pentru un
mosneag.
GD: Asta e minunat.

BD: Deci m-am gandit ca o parte din acest tratament, o parte din acest... orice naiba au facut
ei l-am considerat o forma de vindecare. Dar nici macar o data mainile lui nu mi-au atins
corpul, dar am simtit caldura din mainile lui, si am avut impresia ca nu doar am fost pus la
punct, vindecat, dar si examinat in acelasi timp.
Acum, el poate a avut ceva in maini, dar nu imi amintesc sa fi vazut ceva de genul manusilor
sau ceva de genul asta. Tot ce imi aduc aminte sunt degetele foarte lungi.

GD: A fost ceva ce nu ti-a placut, ceva cu care nu te-ai simtit confortabil, cand erai ?
BD: Stii, este surprinzator. Nu, nici macar un lucru! Singurul lucru care mi s-a parut
inconfortabil a fost ca nu puteam obtine toate raspunsurile la toate intrebarile pe care le-am
pus. Stii, tot spuneam Unde sunt? Unde suntem? Sunt pe alta planeta? Sunt intr-o alta
dimensiune? Unde sunt?

Si niciodata nu am primit cu adevarat un raspuns direct. Si o femeie si-a facut oarecum mila
de mine si s-a uitat intr-un fel la mine si a spus Aceasta este Milena. Nu aveam nici cea mai
mica idee ce naiba este asta sau despre ce vorbea.
GD: Ai mai fost in legatura cu ei de atunci?

BD: Pai, sa vedem. Nu in ultimele cateva saptamani, nu. Am fost..m-am vindecat de la Stii,
aproape am murit in octombrie, Graham. Am avut meningita virala. Am vorbit la conferinta
lui Kerry Cassidy in Orange County in septembrie anul trecut, cred ca pe data de 25 a fost, si
10 zile mai tarziu eram la terapie intensiva intr-un spital din Phoenix, in coma. Am avut
meningita virala, si se pare ca medicii au crezut ca mosneagul va muri, intelegi.
Ei mi-au chemat sotia si fiul si le-au spus ca nu se asteapta ca eu sa reusesc sa supravietuiesc.
Si asa am fost in spital pentru sase saptamani. Interesant, nu-i asa? Sase saptamani cu
extraterestrii si sase saptamani in spital.

GD: Oh, oh da.

BD: Dar, iata-ma. Usor, imi recapat puterea. Cred ca nivelul energiei mele se intoarce usor,
nu atat de repede precum mi-ar placea. Si apetitul meu se imbunatateste cate putin. Deci, ma
gandesc ca la 83 de ani, la naiba, voi mai trai cativa ani.
GD: Ei bine, este un noroc pentru noi. Cand vorbeam inainte si sper ca e ok, ca aduc vorba
despre asta in emisiune - ai mentionat ca tu de fapt ai simtit ca ai murit. Ai avut o experienta
in afara corpului si tu ai fost incurajat sa te intorci, e corect?
BD: Pai, am fost in coma, si se pare ca am iesit din corp. Am o amintire vaga, Graham, despre
a fi in afara corpului meu, si imi aduc aminte cum am plecat acasa! Si asa sa ma ajute
Dumnezeu nu e un joc de cuvinte mi s-a spus ca nu pot ramane, ca trebuie sa ma intorc.
Si nu am vrut sa ma intorc.
Stii, eu.. am trecut prin trei razboaie, am avut trei casatorii, am avut unele tragedii in viata
mea. Optzeci si ceva de ani pe planeta asta, Graham. Eu nu ma plang, dar dat fiind toate
astea, eu cred ca fiind pe planeta Pamant toti acesti ani nu a fost o excursie distractiva, mai
exact.

Am fost in razboiul din Coreea. Am fost in razboiul din Vietnam. Am pierdut o gramada de
prieteni. Am pierdut un copil care s-a sinucis. Am avut trei casatorii. Omule, am obosit,
intelegi? M-am gandit ca mi-am platit datoriile, si vroiam sa ma intorc acasa. Si cand m-am
dus acasa, ei nu vroiau sa ma lase sa raman! Mi-au spus ca trebuie sa ma intorc pentru nu am
terminat, orice naiba ar insemna asta. Deci poate am fost trimis inapoi sa fac ce fac in acest
moment, vorbind cu tine.
GD: Ei bine, chiar apreciez ca impartasesti cu noi asta. Si of Doamne, o ora niciodata nu
pare sa fie de ajuns, asa cum ai spus cand vorbeam inainte de emisiune doar zgaraie
suprafata . Exista un subiect la care vreau sa ajung, si daca avem timp as vrea sa ne
intoarcem la experienta ta cu privire la navele spatiale si la experienta cu extraterestrii.

Dar era un mesaj, sau, mai degraba, ei ti-au expus cum ar arata noul Pamant. Din ce am
inteles, este o viziune chiar frumoasa.
BD: Ei bine, asta este lucrul care chiar m-a uimit. Am avutam mers prin calde si reci toata
viata mea. I-am zis in gluma lui Kerry Cassidy odata ca am avut o relatie de iubire-ura cu
rasa umana, inca de cand am fost copil. Un minut ma uit la speciile umane si ma gandesc
Oh, nu sunt draguti? Nu sunt adorabili? Nu sunt minunati? Si peste un minut zic La naiba
cu ei. Sunt o gramada de mizerabili. Sa sara cu totii in aer stii, Ei nu merita nici praful
pentru a-i arunca in aer.

Si deci am avut acest fel de relatie cald-rece cu umanitatea inca de cand eram un copil. Ei
bine, inca se mai intampla, dar eu chiar cred ca rasa umana sufera o schimbare iar ei
(extraterestrii, n.t.) mi-au facut foarte clar asta ca toate speciile, Graham, trec printr-o
tranzitie. Si in acest moment in timp, specia umana trece prin ceea ce as descrie ca fiind o
transformare transcendenta intr-o noua rasa, intr-o noua specie.
Si ei mi-au aratat anumite franturi din viitor. Si este absolut glorios! Vom reusi. Vom suferi
prin drumul nostru prin aceasta tranzitie dificila. Analogia pe care o folosesc, este ca si cum
ai trece prin adolescenta. Specia umana trece prin ultima etapa de adolescenta pentru a
deveni adult. Asa cum am spus, o numesc transformare transcendenta intr-o complet noua
rasa.

Noi suntem literalmente manipulati genetic intr-o noua specie. Si este in curs de
desfasurare, si este destul de dureros, si asta trecand prin aceasta perioada de adolescenta,
cu razboaiele noastre si durerile noastre si mizeriile si ura si toate astea, faptul ca este un
viitor pentru rasa umana, este absolut glorios.
Avem un viitor, Graham, si ei (extraterestrii, n.t.) au fost foarte clari in asta. Aparent,
viitorul este clar pentru ei asa cum este trecutul. Pentru ca ei au incercat sa imi explice ca nu
exista timpul asa cum il credem noi, ca notiunea oamenilor referitor la timp nu este deloc
asa cum este de fapt, ca acolo, in timpul lor, exista doar un prezent etern.
Acum, daca poti sa intelegi asta, ai..iti doresc numai bine, pentru ca eu inca incerc sa inteleg
asta. Dupa
noua ani, inca incerc sa inteleg ce naiba inseamna asta.
GD: Si cand ti-au expus cum ar arata noul Pamant, este ceva in mod special care ti-a atras
atentia sau ceva deosebit ce ti-a ramas in minte din ce ti-a fost aratat?
BD: Da, lucrul care m-a impresionat cel mai mult, care.. stii, intotdeauna mi-am dorit sa
merg in stele, si stiu ca intr-un sens spiritual noi, fiintele umane suntem din stele, asta este
originea noastra, acolo in spatiu-timp, timp-spatiu. Si viitorul pe care mi l-au aratat este ca
intreaga specie umana a ajuns la stele si si-a luat locul de drept alaturi de milioane si
milioane de alte specii, civilizatii si culturi, si ca vom fi acolo, in stele, in anii ce vor urma.
Si asta este viitorul nostru. Si cele mai mari vise pe care le-ai putea avea despre filmele vechi
si patetice Star Trek? Se pare ca inca nu am vazut nimic. Lucrul care m-a bulversat este ca ei
au sugerat ca acolo este ceva de genul stii, iti amintesti atunci cand obisnuiam sa ne uitam
la filmele Star Trek, ei vorbeau despre Federatia Galactica?

GD: Da.
BD: Se pare ca exista ceva de genul asta in spatiu, si sediul acesteia nici macar nu este in
galaxia noastra, pentru numele lui Dumnezeu. Exista ceva de genul Federatiei Galactice. Este
o organizatie formata din fiinte inteligente avansate care... ei sunt aproape perfecti in
dezvoltarea lor, in evolutie si tehnologia lor. Si exista un sediu pentru aceasta organizatie,
dar nici macar nu este in galaxia noastra. Imaginea care mi-a fost data, m-a facut sa ma
gandesc la M31, Andromeda.
Imi aduc aminte ani in urma cand studiam astronomia ca galaxia Andromeda era catalogata
ca M31 in cataloagele noastre astronomice.

GD: Bine.
BD: Si am avut impresia ca acolo este Federatia Galactica, sau sediul Federatiei.
Dar avem un viitor, rasa umana are un viitor! Si este cel mai emotionant lucru. Si incerc sa
spun oamenilor, in special celor care cred in Apocalipsa.

Acesti oameni, toti spun Oh, lumea se apropie de sfarsit pe 21 Decembrie, bla, bla bla.
Suntem cu totii condamnati! Ei, tampenii! Baliverne, cum imi place sa spun. O suta de
miiun milion de oameni au murit astazi, Graham, si pentru ei, lumea a ajuns la sfarsit. Si
altii un million s-au nascut.
Deci acest rahat de Apocalipsa, daca imi ierti exprimarea, nu pot sa o tolerez. Si, cand am
fost cu tipii aiaurasc cuvantul extraterestru. Urasc cuvantul ET (prescurtare de la extra-
terestru, n.t.) nici asta nu li se potriveste. Termenul pe care imi place sa il folosesc este ca
sunt familie. Ei sunt literalmente familie.

Si ei au aratat ca exista viitor pentru specia umana si este un viitor glorios. Nu am nici o idee,
in mod incredibil, despre ceea ce suntem pe cale de a deveni.
GD: Si este corect sa spun, din ceea ce ai invatat si din punctul tau de vedere, ca ei sunt noi
peste multi ani, si ei ne ajuta sa evoluam?

BD: Pai, stii, este o intrebare destul de buna. Este un raspuns destul de bun. Cand consideri
ca nu exista asa ceva ca timpul, la naiba, e posibil sa fi vorbit cu fiinte umane de milioane de
ani din viitor! Pentru ca ei pot calatori in timp asa cum noi urcam in masina si conducem pe
strada pentru a merge la alimentara.
In anul 1947, cand acel accident a avut loc in Roswell, (in acel accident se presupune ca s-au
recuperat resturi extraterestre, inclusiv cadavre straine de la un obiect neidentificat care s-a
prabusit in apropiere de Roswell, statul New Mexico, Statele Unite, in iunie sau iulie 1947
n.t.) era un om de stiinta german ei bine, von Braun era unul din ei, dar li s-au aratat
nava, si acest om de stiinta german s-a uitat la nava si a spus Asta este o masina a timpului.
Nu este o nava spatiala, este o masina a timpului Si cat am fost cu ei (extraterestrii, n.t.), ca
atunci cand calatoresti in spatiu, intr-adevar calatoresti in timp.

Deci da, tipii cu care am petrecut sase saptamani, care m-au hranit ca pe un porc, ar putea fi
fiinte umane din viitor de milioane de ani. Nu am avut ocazia sa ii intreb aceasta intrebare, si
nu sunt sigur ca ei mi-ar fi raspuns. Dar i-am innebunit cu toate intrebarile mele.
GD: Ai vorbit despre sfarsitul acestui an, decembrie 2012. O multime de oameni simt ca acest
an este important, si este anul in care vedem aceasta tranzitie, trecerea unii oameni o
numesc Ascensiune; unii oameni o numesc desfasurarea, evolutia. Asta crezi si tu, ca in acest
an vom vedea aceste mari schimbari?

BD: Pai, stii, am fost in orasul Mexico, anul trecut. Am fost oaspetele lui Jaime Mausan in
Mexico, la o conferinta. Si am avut ocazia sa vorbesc cu cativa samani batrani mayasi. Si stii
ce spun ei? Ei chiar asteapta ca Quetzalcoatl (Sarpele inaripat sau Sarpele cu pene, zeul
suprem in mitologia azteca, simbol al mortii si invierii, n.t.) sa se intoarca pe 21 decembrie.
Asta este ce calendarul lor spune de fapt. Ei spun ca lumea nu se va sfarsi. Lumea veche,
vechiul ciclu va lua sfarsit, dar noul inceput va incepe. Si ei chiar asteapta ca Quetzalcoatl,
Sarpele cu pene, sa se intoarca!
Acum, Quetzalcoatl, potrivit traditiei antice Mayase, Aztece si Incase Kukulkan era un
barbat inalt, alb, cu barba si ochi albastrii care a avenit la el mii de ani in urma, i-a invatat
fizica stiinta si astronomie si alte chestii, si atunci cand a plecat le-a promis ca se va intoarce.
Ei bine, unii dintre samanii mayasi cred ca vechiul Quetzalcoatl se va intoarce.
Stii, Graham, nu as fi deloc surprins daca evenimentul real care probabil va schimba totul va
fi, poate, o confruntare masiva cu unii dintre verii nostrii, care vor veni in nave spatiale
imense de trei patru kilometrii si vor ateriza si vor spune Ah! Gata cu copilaria!

GD: Vezi asta intamplandu-se?

BD: Vad ca aproape orice este posibil Graham. Sper doar ca daca se va intampla ceva, sa
traiesc pana pe 21 decembrie pentru a vedea.

GD: Ei bine, este interesant ca vorbesti despre asta. Exista o multime de speculatii despre
cum familia noastra galactica isi va face simtita prezenta mai mult, mai vizibil. Cand este
timpul potrivit? Este sfarsitul acestui an important? Si eu cred ca este o multime de
mentionat in legatura cu asta. Ai mentionat despre Dezvaluire si asta dintr-o perspectiva
umanaPamantul nu este gata pentru asta. Si cred ca timpul va spune totul, nu? Este cu
siguranta un an interesant.
BD: Va fi un an interesant, si chiar daca suntem gata sau nu, am o suspiciune persistenta,
Graham, ca ei se vor arata intr-un mare fel mult mai devreme, si indiferent daca suntem gata
sau nu, nu conteaza. Dar va veni timpul, asa cum Robert Heinlein a spus, pentru copilarie sa
ajunga la sfarsit. Va veni momentul ca ei sa spuna, hei baieti, suntem aici, suntem familia
voastra. Acum avem un nou inceput. Vom incepe un nou calendar, si vom considera din
aceasta zi, anul zero.
Si mi-ar placea sa vad asta.

GD: Oh, da. Vremuri interesante, cu siguranta. Ei sunt aici ca sa ne ajute.

BD: Ei niciodata nu au fost aici ca sa ne distruga, pentru ca ei au fost cu noi de la inceput.
Oamenii m-au rugat sa ii descriu, si le-am spus ca o descriere mai potrivita ar fi ca ei sunt
ei sunt paznici. Ei sustin specia umana prin aceasta tranzitie, si incearca sa ne ajute sa
trecem prin aceasta transformare. Si nu sunt neaparat binevoitori, dar nu sunt nici
rauvoitori.

GD: Daca ar fi sa comprimi informatia pe care ai invatat-o si informatia care crezi ca e cu

adevarat importanta pentru ca oamenii sa o auda, ce crezi ca e cel mai important, in cateva
propozitii?
BD: Pai, este dificil de spus si stiu exact ce intrebi, si voi face tot ce pot sa iti dau un
raspuns. Dupa tot ce am vazut, tot ce am invatat, si dupa toate lucrurile pe care ei mi le-au
aratat, dupa 83 de ani de viata o viata de om am invatat doua lucruri care, dupa mine,
sunt foarte importante: unul, Graham, ca nu exista moarte, ca fiintele umane sunt fiinte
spiritual infinite si nemuritoare. Si alt lucru care este cel mai important, cred ca este faptul
ca exista o fiinta suprema; exista un Dumnezeu. Si pentru mine este tot ce am nevoie sa stiu,
asta e tot ce o sa am nevoie sa stiu.

GD: In unul din interviurile pe care le-am avut cu tine, tu vorbeai despre ce ai invatat despre
iubire.
BD: Oh, Doamne! Iubirea este cea mai importanta, Graham. Iubirea este puterea
Universului. Tatal nostru din ceruri ne iubeste, si asta e cel mai important lucru. Si daca am
putea pur si simplu sa ne iubim unul pe celalat, Dumnezeul meu, ce lume ar fi, huh?

GD: Speranta si viziunea mea este ca acolo ne indreptam. Deci, cu aceasta tranzitie, cu
suportul si ajutorul familiei noastre galactice, noul Pamant pe care il cream, acest grup nou
sau unitatea constiintei, asta este temelia. Iubirea este fundamentala.
BD: Iubirea este fundamentala, Graham. Ai spus-o foarte bine.

GD: Ei bine, a fost o asa bucurie, Bob Dean, sa te am in emisiune. Si ai atat de multe
cunostinte si atatia ani de experienta! Iti multumesc foarte mult pentru timpul oferit si sper
sa facem asta din nou.
BD: Pai, poate putem, Graham. Iti multumesc foarte mult. Placerea a fost de partea mea.
Multumesc pentru invitatie.

[SFARSIT]