Fracturile osului mandibular

Fracturile mandibulei le impartim in :

- fracturi partiale ce intereseaza o portiune limitata a osului mandibular, cu

urmatoarele forme clinice: fracturi ale crestei alveolare si fracturi ale marginii
bazilare.

- fracturi totale impartite dupa sediul liniei de fractura in urmatoarele entitati

anatomo-clinice:

1. Fracturi ale regiunii simfizare regiune cuprinsa intre cei doi canini. Fracturile
acestei regiuni se subimpart in fracturi medio-simfizare si fracturi paramediene.
Semne caracteristice:

- in fracturile mediosimfizare linia de fractura este situata intre cei doi incisivi
centrali. Daca linia de fractura este strict verticala, nu apar deplasari secundare
ale fragmentelor. In cazul in care este oblica apare deplasarea fragmentelor. Un
semn caracteristic al acestei fracturi este apropierea si departarea fragmentelor
la deschiderea gurii, asa numita 'ocluzie in armonica'.

- in fracturile paramediene linia de fractura este situata fie intre incisivul central
si lateral, fie intre cel lateral si canin. Indiferent insa de localizarea fracturii, de
obicei apar dislocari mari ale fragmentelor cu importante tulburari de ocluzie.

2. Fracturile laterale ale ramului orizontal : linia de fractura poate fi situata

intre canin si ultimul molar, cu deplasari mari ale fragmentelor si tulburari de
ocluzie consecutive; deoarece este interesat si canalul mandibular in care gasim
nervul alveolar inferior apar tulburari de sensibilitate (hipo sau anestezie) la
nivelul hemibuzei inferioare de partea respectiva (semnul lui Vincent). La
fracturile duble, deci interesand ambele ramuri orizontale, se poate produce
asfixie acuta prin caderea limbii in faringe.

3. Fracturile regiunii unghiului mandibular (gonion): in cazul in care linia de

fractura trece inaintea intersectiei muschilor maseteri si pterigoidian, se produc
deplasari foarte mari ale fragmentelor. Cand linia de fractura este situata in
grosimea muschilor, deplasarile sunt absente sau minime.

4. Fracturi ale ramului ascendent : dupa directia liniei de fractura pot fi: verticale
cu deplasari minime si simptomatologie redusa, si oblice sau orizontale cu
deplasari importante ale fragmentelor (incalecandu-se in sens cranio-caudal) ce
duc la scurtarea ramului vertical al mandibulei, materializate clinic prin : inocluzie
frontala (spatiul intre dintii frontali superiori sau inferiori), contact molar prematur
(molarii de partea ramului scurtat iau contact prematur fata de restul arcadei
dentare) si ocluzie in doi timpi (in primul timp iau contact molarii de partea
afectata, apoi restul arcadei).

5. Fracturile condiliene : impartite in subcondiliene joase si subcondiliene inalte

(transcervicale). Se produce scurtarea ramului ascendent cu inocluzie frontala,
contact molar prematur, ocluzie in doi timpi si devierea mentonului de partea
fracturata.

6. Fracturile coronoidei sunt rare, asociate cu fracturi de arcada temporo-

zigomatica. Apare deschiderea dureroasa a gurii.