Traumatismele dentare

In cazul unui traumatism n sfera aparatului dento-maxilar, pot fi

afectate deopotriv esuturile dure dentare, pulpa dintelui, parodoniul,
esuturile moi periorale, oasele viscerocraniului (ale feei), att simultan, ct
i independent una de alta. Este esenial o bun evaluare clinic a cazului
respectiv, pentru a stabili cu exactitate tratamentul necesar imediat
urmtor.

Care sunt tipurile de traumatisme dentare?

Medicii descriu dou mari tipuri de traume, fracturile i dislocrile.

1. Fracturile se pot constitui ntr-o simpl fisur a smalului dentar, de obicei

la nivelul marginii incizale a dinilor frontali, sau pot fi mai severe, afectnd
diferite segmente ale dintelui. Extracia resturilor radiculare rmase n urma
fracturilor poate fi uneori necesar, dac dintele nu mai poate fi salvat prin
alte mijloace.

-Fracturile coronare linia de fractur are un traseu extraalveolar, vizibil la

inspecie, fragmentul dentar poate fi prezent sau detaat n ntregime, iar
pulpa dentar poate fi sau nu expus mediului extern.

-Fracturile radiculare linia de fractur are un traseu intraalveolar, vizibil

pe radiografie, fragmentele pot fi sau nu deplasate, iar funcia pulpar
poate fi pstrat sau abolit.

-Fracturile corono-radiculare sunt o combinaie a celor de mai sus.

2. Dislocrile dinilor, cunoscute i publicului larg sub denumirea de luxaii,

merg de la o simpl mobilizare a dintelui, la luxaie (cu deplasare a dintelui),
pn la avulsie, situaie n care dintele prsete alveola. Un caz special de
dislocare este intruzia, cnd dintele este mpins n interiorul alveolei.