Algebra Liniara

ALGEBRA LINIARA, GEOMETRIE
ANALITICASI DIFEREN
TIALA
St
anescu I. Marius Marinel
2
0.1 Prefa
ta

Aceast a lucrare a fost conceput a ca manual pentru studentii anilor nti ai
facultatilor tehnice cu specializarea n mecanic a si urm areste ndeaproape
programa universitar a elaborat a pentru cursul de Algebr a Liniar a, Geome-
trie Analitic a si Geometrie Diferential a.
Cartea este structurat a pe trei p arti- Algebr
a Liniar a, Geometrie Analitic a
si Geometrie Diferential a.
Prima parte se compune din capitolele: 1. Spatii vectoriale; 2. Morsme
de spatii vectoriale; 3. Forme biliniare. Forme p atratice; 4. Spatii vectoriale
euclidiene; 5. Tensori; capitole ce totalizeaz a un num ar de 31 de paragrafe.
Partea a doua este alc atuit a din capitolele: 6. Vectori liberi; 7. Dreapta
si planul; 8. Cuadrice si conice; care nsumeaz a 10 paragrafe.
A treia parte este format a din capitolele: 9. Curbe; 10. Suprafete; frag-
mentate n 10 paragrafe.
Cifrele ce preced ecare paragraf constituie prima num arul capitolului si
urm atoarea num arul paragrafului, iar elementele ec arui paragraf sunt no-
tate n ordinea cresc atoare n functie de tipul acestora, prima cifr a reprezen-
tnd num arul capitolului, urm atoarea num arul paragrafului, iar ultima ind
num arul curent .
Din dorinta de a delimita n sensul notatiei, vectorii utilizati n cadrul
Algebrei Liniare, sunt notati n mod distinct f ara semnul caracteristic cu
care apar n Geometria Analitic a si cea Diferential
a.
n ecare paragraf sunt prezentate observatii cu caracter completativ si
exemple care justic a continutul teoretic.
Majoritatea demonstratiilor sunt prezentate n detaliu (unde este posibil
demonstratia apare nsotit a si de desene-n special n cazul p artilor a doua
si a treia) din dorinta de a face accesibile etapele gndirii logice n obtinerea
rezultatelor teoremelor, lemelor, armatiilor sau observatiilor respective.
Pe tot parcursul lucr arii sunt presupuse a cunoscute notiunile ele-
mentare din cadrul Algebrei Liniare, Geometriei Analitice si Analizei Matem-
atice studiate n liceu, asupra celor mai des utilizate revenindu-se printr-o
prezentare succint a si n aceast a carte.
Autorul multumeste prof.dr.Stavre Petre si prof.dr.Mur arescu Gheorghe
pentru ajutorul acordat n conceperea acestei c arti, avnd n vedere expe-
rienta ca geometrii a celor doi profesori universitari.
Autorul multumeste de asemenea prof.dr.doc.Cojocaru Petru si prof. dr.
Niculescu Constantin, pentru unele discutii pe care au acceptat s a le aib
a pe
marginea elabor arii acestui manual.
Autorul
0.2. CUPRINS 3
0.2 Cuprins
A. Algebr a Liniar a
Capitolul 1. Spa tii vectoriale
1. Denitia spatiului vectorial. Exemple. Propriet ati........................... 7
2. Dependenta liniar a...................................................................... 10
3. Baz
a, coordonate, dimensiune..................................................... 13
4. Subspatii vectoriale..................................................................... 16
5. Suma directa............................................................................... 20
6. Acoperiri liniare.......................................................................... 22
7. Lema substitutiei si aplicatii.......................................................... 24
8. Transformarea coordonatelor unui vector la o schimbare a bazei... 26
Capitolul 2. Morsme de spa tii vectoriale.

1. Morsme: denitie, exemple, propriet ati...................................... 29
2. Operatori liniari.......................................................................... 33
3. Scrierea matricial a a unui operator liniar...................................... 34
4. Operatii asupra operatorilor liniari............................................... 37
5. Operatii corespunz atoare asupra matricilor................................. 39
6. Alte propriet ati legate de nmultirea matricilor.............................. 43
7. Domeniul de valori si spatiul nul (nucleul) ale unui operator liniar... 46
8. Propriet ati ale spatiilor vectoriale izomorfe................................... 51
9. Endomorsme ale spatiului Kn .................................................... 53
10. Subspatii invariante.................................................................... 60
11. Vectori proprii si valori proprii................................................... 62
12. Forma canonic a Jordan a unui endomorsm............................... 67
13. Spatiul dual al unui spatiu vectorial dat........................................ 74
Capitolul 3.Forme biliniare. Forme p atratice.

1. Forme biliniare........................................................................... 77
2. Forma canonic a a unei forme p atratice........................................ 83
3. Semnul unei forme p atratice denit a pe un spatiu vectorial real..... 92
Capitolul 4. Spa tii vectoriale euclidiene.

1. Spatiul vectorial real....................................................................... 95
2. Notiuni metrice fundamentale.......................................................... 97
3. Ortogonalitate................................................................................ 100
4. Teorema general a a ortogonaliz arii.................................................. 108
5. Endomorsme simetrice.................................................................. 113
4
Capitolul 5.Tensori.
1. Tensori. Denitie. Expresia analitic a a unui tensor n raport
cu o baza. Exemple. Schimbarea componentelor unui tensor
la o schimbare a bazei 117
2. Operatii cu tensori..................................................................... 123
B. Geometrie Analitic a
Capitolul 6.Vectori liberi.
1. Notiunea de vector liber............................................................ 127
2. Operatii cu vectori liberi............................................................ 130
3. Schimb ari de repere carteziene.................................................. 144
Capitolul 7. Dreapta si planul.

1. Reper cartezian........................................................................ 149
2. Dreapta n spatiu...................................................................... 150
3. Planul n spatiu......................................................................... 155
Capitolul 8.Cuadrice(Conice).
1. Cuadrice-denitie. Centrul unei cuadrice.................................. 167
2. Reducere la forma canonic a a unei cuadrice............................. 170
3. Intersectia unei cuadrice cu o dreapt
a, respectiv plan................ 171
4. Studiul cuadricelor pe ecuatia canonica.................................... 173
C. Geometrie Diferen tial

a
Capitolul 9.Curbe.
1. Vectori tangenti. Cmpuri vectoriale. Derivata covariant a......... 187
2. Curbe. Denitii si exemple....................................................... 190
3. Tangenta. Planul normal. Planul osculator.
Binormala. Normala principal a. Planul recticant.
Elementul de arc al unei curbe n spatiu.................................... 194
4. Curbura. Torsiune. Formulele lui Frenet................................... 203
Capitolul 10. Suprafe te.

1. Notiunea de suprafata. Curbe trasate pe o suprafata................ 209
2. Plan tangent. Normala............................................................ 213
3. Prima forma patratic a a unei suprafete..................................... 217
4. A doua form a p
atratic a a unei suprafete.................................. 221
5. Curbura unei curbe trasat a pe suprafata.................................. 222
6. Linii asimptotice..................................................................... 228
Bibliograe.........................................................................................231
Partea I
Algebr
a liniar
a
5
Capitolul 1
Spa
tii vectoriale.
1.1 Deni
tia spa
tiului vectorial.
Exemple. Propriet a
ti.
n geometria analitic a si n mecanic a se utilizeaza segmentele orientate,
vectorii. Pentru vectori sunt stabilite prin denitie reguli de operare: pentru
suma a doi vectori si produsul unui vector cu un num ar real, utiliznd-se
regulile aritmetice uzuale de calcul.
Denitia unui spatiu vectorial generalizeaz a denitia multimii tuturor
vectorilor. Generalizarea se produce n primul rnd pe calea ndep art
arii de
natura concret a a segmentelor orientate cu p astrarea proprietatilor operati-
ilor asupra acelor obiecte si n al doilea rnd, pe calea ndepartarii de natura
concreta a multiplicatorilor admisi (numere reale). Este obtinut a astfel ur-
m atoarea denitie.
Deni tia 1.1.1 O mul time K se nume ste spatiu vectorial peste un corp
K dac a:
a) exist a o regul
a (numit a regula adun arii) prin care oric arei perechi
de elemente x; y din K i corespunde un al treilea element z 2 K , numit
suma elementelor x; y si notat x + y . Regula de adunare are urm atoarele
proprieta
ti:
1. x + y = y + x pentru orice x; y 2 K ;
2. (x + y) + z = x + (y + z) pentru orice x; y; z 2 K ;
3. exist
a un element 0 (vectorul nul) n K astfel nct x+0 = 0+x pentru
orice x 2 K ;
4. pentru orice x 2 K exist a un element y 2 K astfel nct x + y = 0
(exist
a vectorul opus).
b) exista o regul
a (numit a regula multiplic
arii cu un num ar) care permite
ca pentru orice element x 2 K si pentru orice num ar 2 K s a se poata
7
8 CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE.
construi un element u 2 K (numit produsul elementului x cu num arul si

notat u = x). Se presupune c a regula de multiplicare cu un num ar are
urm atoarele propriet a
ti:
5. 1x = x pentru orice x 2 K ;
6. ( x) = ( )x pentru orice x 2 K si pentru orice ; 2 K ;
7. ( + )x = x + x pentru orice x 2 K si oricare ar ; 2 K ;
8. (x + y) = x + y pentru orice x; y 2 K si oricare ar 2 K .
Elementele unui spatiu vectorial se numesc vectori, eliminnd sensul
concret (segment orientat) dat acestui termen. Reprezent arile geometrice
legate de denumirea de vector ne ajut a n claricarea, n previziunea unor
rezultate si de asemenea n g asirea sensului geometric al unor fapte de algebr a
sau analiz a. Din axiomele 1.-8. se pot obtine urm atoarele teoreme.
Teorema 1.1.1. n orice spa tiu vectorial exist a un unic vector nul.
Demonstra tie. Existenta cel putin a unui vector nul este armat a n
axioma 3. Admitem c a n spatiul K ar exista doi vectori nuli: 01 si 02 . Punnd
n axioma 3. pe x = 01 ; 0 = 02 , obtinem 01 + 02 = 01 . Folosind n aceeasi
axiom a x = 02 ; 0 = 01 , obtinem 02 + 01 = 02 . Comparnd egalit atile obtinute
si utiliznd axioma 1, rezult a ca 01 = 02 , ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema 1.1.2. n orice spa tiu vectorial pentru orice element exist a un
singur element opus.
Demonstra tie. Existenta cel putin a unui element opus este armat a
n axioma 4. Admitem c a pentru un element x xat ar exista dou a elemente
opuse y1 si y2 . Adun am la ambii membrii ai egalit atii x + y1 = 0 elementul
y2 ; utiliznd axiomele 2 si 3, obtinem
y2 + (x + y1 ) = (y2 + x) + y1 = 0 + y1 = y1 ;
y2 + (x + y1 ) = y2 + 0 = y2 ;
de unde y1 = y2 , ceea ce trebuia ar
atat.
Teorema 1.1.3. Pentru orice element x dintr-un spa tiu vectorial oare-
care are loc egalitatea 0x = 0 (n membrul drept 0 reprezinta vectorul nul,
iar n membrul stng 0 reprezint a numarul 0).
Demonstra tie. Consider am elementul 0x + 1x ; folosind axiomele 7 si
5 rezult
a
0x + 1x = (0 + 1)x = 1x = x; 0x + 1x = 0x + x;
de unde
x = 0x + x;
ad
augnd la ambii membrii ai ultimei egalit
ati opusul y al lui x rezult
a c
a
1.1. DEFINITIA
SPATIULUI
TI.9
VECTORIAL.EXEMPLE. PROPRIETA
0 = x + y = (0x + x) + y = 0x + (x + y) = 0x + 0 = 0x;
de unde
0 = 0x:
Teorema 1.1.4. Pentru orice element x dintr-un spa tiu vectorial oare-
care, elementul sau opus este y = ( 1)x.
Demonstra tie. Form am suma x + y ; folosind axiomele 1-8 si teorema
precedenta, rezult
a
x + y = 1x + ( 1)x = (1 1)x = 0x = 0;
ceea ce trebuia demonstrat.

Vom desemna n cele ce urmeaz a elementul opus lui x prin x ; teorema
1.1.4. conduce evident la aceast a notatie.
Prezenta elementului opus permite introducerea operatiei de sc adere a
vectorilor. Anume, diferenta x y se deneste ca suma lui x cu y. Aceast a
denitie este compatibil a cu denitia sc
aderii din aritmetic a.
Un spatiu vectorial peste corpul R al numerelor reale se numeste real si l
vom nota prin R. Un spatiu vectorial peste corpul C al numerelor complexe
se numeste complex si l vom nota prin C.
Dac a sunt indicate att natura elementelor x; y; z; ::: ct si regulile de
operare cu ele (ind ndeplinite axiomele 1-8) vom numi acel spatiu vectorial
concret si, de regul a vom folosi pentru el o anumit a notatie.
n cele ce urmeaz a, vor deosebit de importante urm atoarele patru tipuri
de spatii concrete:
a) Spa tiul E3 . Elementele acestui spatiu sunt vectori liberi (priviti ca
o clasa de echivalenta pe multimea segmentelor orientate), considerati n
geometria analitic a (a se vedea partea a doua a acestei c arti-Geometrie
Analitic a). Fiecare vector se caracterizeaz a prin lungime, directie si sens
(cu exceptia vectorului nul a c arui lungime este nul a si directia arbitrar
a).
Adunarea vectorilor este denit a ca de obicei prin regula paralelogramului.
Multiplicarea unui vector printr-un num ar real este denit a de aseme-
nea n mod uzual (anume, lungimea vectorului se nmulteste cu j j, directia
neschimbat a, iar sensul ramne neschimbat pentru > 0 si se nlocuieste cu
cel opus pentru < 0). Se poate ar ata relativ simplu c a n acest caz toate
axiomele 1-8 sunt ndeplinite. Multimile similare de vectori n plan sau pe
dreapt a, formeaz a n mod natural spatii vectoriale pe care le not am prin E2
si E1 ; E1 ; E2 ; E3 sunt spatii vectoriale peste corpul R, deci spatii vectoriale
reale.
VECTORIALE.
b) Spatiul Kn : Elementele acestui spatiu sunt sistemele ordonate de n

numere din corpul K , x = ( 1 ; 2 ; :::; n ). Aceste numere 1 ; 2 ; :::; n se
numesc coordonatele elementului x. Operatiile de adunare si multiplicare cu
un numar 2 K se efectueaza dupa urm atoarele reguli:
( 1; 2 ; :::; n ) + ( 1; 2 ; :::; n) =( 1 + 1; 2 + 2 ; :::; n + n ); (1.1.1)
( 1; 2 ; :::; n ) =( 1; 2 ; :::; n ): (1.1.2)

Axiomele 1-8 sunt satisf acute. n particular, elementul 0 din Kn este un
sistem de n zerouri: 0 = (0; 0; :::; 0). Dac a K este corpul R al numerelor reale,
notatia Kn se nlocuieste prin Rn , iar dac a K este corpul C al numerelor
complexe, notatia Kn se nlocuieste prin Cn .
c) Spa tiul R(a; b). Element al acestui spatiu este orice functie continu a
reala x = x(t) denit a pe segmentul a t b. Operatiile de adunare a
functiilor si de nmultire cu numere reale se denesc dup a regulile analizei;
ndeplinirea axiomelor 1-8 este imediat a. Elementul 0 este functia identic
nula. Spatiul R(a; b) este spatiu vectorial peste corpul R al numerelor reale.
d) Spa tiul C(a; b) este alcatuit din functiile complexe si continue pe
segmentul a t b si reprezint a un spatiu vectorial peste corpul numerelor
complexe.
Observa tia 1.1.1. n geometria analitic a este comod uneori de con-
siderat alaturi de vectorii liberi si vectorii cu originea xat a n originea co-
ordonatelor. n acest mod, ec arui vector i se asociaz a un anumit punct
al spatiului-extremitatea sa si ecare punct al spatiului deneste un vec-
tor corespunz ator-asa numitul vector de pozitie al acestui punct. Avnd n
vedere aceast a situatie, vom numi uneori elementele unui spatiu vectorial,
nu vectori, ci puncte. Se subntelege c a o astfel de modicare a terminolo-
giei nu aduce modic ari n denitii si apeleaza doar la reprezent
arile noastre
geometrice.
1.2 Dependen
ta
liniar
a.
Fie x1 ; x2 ; :::; xk vectori ntr-un spatiu vectorial K peste un corp K si numerele
1 ; 2 ; :::; k din K . Vectorul
y= 1 x1 + 2 x2 + ::: + k xk
se numeste combinatie liniar

a a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk ; numerele 1; 2 ; :::; k
se numesc coecientii acestei combinatii liniare.
1.2. DEPENDENT
A LINIARA.
11
Daca 1 = 2 = ::: = k = 0; atunci, n virtutea teoremei 1.1.3. rezult a

c
a y = 0. Dar se poate s a existe o combinatie liniar
a a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk
n care nu toti coecientii sunt nuli si care d a ca rezultat vectorul nul; n
acest caz vectorii x1 ; x2 ; :::; xk se numesc liniar dependenti.
Cu alte cuvinte, vectorii x1 ; x2 ; :::; xk se numesc liniar dependenti dac a
exist
a numere 1 ; 2 ; :::; k nu toate nule astfel nct
1 x1 + 2 x2 + ::: + k xk = 0: (1.2.1)
Daca egalitatea (1.2.1) este posibil a doar n cazul cnd 1 = 2 = ::: =
k = 0, atunci vectorii x1 ; x2 ; :::; xk se numesc liniar independen ti.
Exemplul 1.2.1. n spatiul vectorial E3 dependenta liniar a a doi vectori
nseamn a c
a ei sunt paraleli cu una si aceeasi dreapt a; dependenta liniaraa
trei vectori revine la aceea c a ei sunt paraleli cu unul si acelasi plan. Orice
patru vectori sunt liniar dependenti.
Exemplul 1.2.2. Determin am ce nseamn a dependenta liniar
a a unor
vectori x1 ; x2 ; :::; xk din spatiul vectorial Kn , unde am presupus c a xi =
(i) (i) (i)
1 ; 2 ; :::; n ; i = 1; 2; :::; k: Atunci relatia
1 x1 + 2 x2 + ::: + k xk =0
nseamn
a c
a au loc n relatii
8
> (1) (2) (k)
>
> 1 1 + 2 1 + ::: + k 1 = 0;
< (1) (2) (k)
1 2 + 2 2 + ::: + k 2 = 0;
(1.2.2)
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (1) (2) (k)
1 n + 2 n + ::: + k n = 0;
dependenta liniar a a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk , revine la existenta unor con-

stante 1 ; 2 ; :::; k , nu toate nule, astfel nct s a e vericate relatiile (1.2.2).
Astfel, problema dependentei liniare a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk n cazul general
revine la problema existentei unei solutii nenule pentru un sistem omogen de
ecuatii liniare n care coecientii sunt tocmai coordonatele corespunz atoare
ale vectorilor considerati.
Exemplul 1.2.3. n anumite cazuri putem s a facem unele consideratii
relativ la dependenta si independenta unui sistem dat de vectori. De ex-
emplu, s a consider am n spatiul Kn urm atorii n vectori : e1 = (1; 0; :::; 0) ;
e2 = (0; 1; :::; 0) ; :::; en = (0; 0; :::; 1) : Sistemul (1.2.2) pentru acesti vectori
are forma 8
>
> 1 1 + 2 0 + ::: + k 0 = 0;
<
1 0 + 2 1 + ::: + k 0 = 0;
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
1 0 + 2 0 + ::: + k 1 = 0:
VECTORIALE.
El admite o solutie unic a si anume 1 = 2 = ::: = n = 0: Astfel, vectorii

e1 ; e2 ; :::; en din spatiul Kn sunt liniar independenti.
Exemplul 1.2.4. Dependenta liniar
a a vectorilor x1 = x1 (t); x2 =
x2 (t); :::; xk = xk (t) din spatiul R(a; b) (sau C(a; b)) revine la existenta unei
relatii de forma
1 x1 (t) + 2 x2 (t) + ::: + k xk (t) = 0;
unde constantele reale (complexe) 1 ; 2 ; :::; k nu sunt toate nule. De exem-

plu, functiile x1 (t) = cos2 t ; x2 (t) = sin2 t , x3 (t) = 1 sunt liniar dependente
deoarece are loc relatia
x1 (t) + x2 (t) x3 (t) = 0; oricare ar t 2 (a; b):
Arat
am ca functiile 1; t; t2 ; :::; tk sunt liniar independente. Presupunem c a
exist
a o relatie
k
0 1 + 1 t + ::: + k t = 0: (1.2.3)
Derivnd succesiv de k ori egalitatea (1.2.3) se obtine un sistem de k + 1
ecuatii relativ la m arimile 0 ; 1 ; :::; k , cu determinantul diferit de zero;
rezolvnd acest sistem cu regula lui Cramer se obtine 0 = 1 = ::: = k = 0:
Asadar, functiile 1; t; t2 ; :::; tk sunt liniar independente n spatiul R(a; b):
n continuare prezent am dou a proprietati ale sistemelor de vectori, legate
de dependenta liniar a.
Lema 1.2.1. Dac a o parte din vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt liniar depen-
denti, atunci ntreg sistemul x1 ; x2 ; :::; xn este liniar dependent.
Demonstra tie. Presupunem c a vectorii x1 ; x2 ; :::; xj (j < k) sunt liniar
dependenti, asadar are loc o relatie de forma
1 x1 + 2 x2 + ::: + j xj = 0;
unde nu toate constantele 1 ; 2 ; :::; j sunt nule. Conform teoremei 1.1.3.

si axiomei 3. are loc egalitatea
1 x1 + 2 x2 + ::: + j xj + 0xj+1 + ::: + 0xk = 0;
ceea ce arat
a c
a vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt liniar dependenti, deoarece printre
constantele 1 ; 2 ; :::; j ; 0; :::; 0; exista cel putin una nenul a.
Lema 1.2.2. Vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt liniar dependen ti dac
asi numai
dac
a unul dintre ei este combina tie liniar
a a celorlal ti.
Demonstra tie. ) " Fie c a vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt liniar dependenti,
atunci n combinatia
1 x1 + 2 x2 + ::: + k xk = 0;
COORDONATE, DIMENSIUNE.
1.3. BAZA, 13
nu toate constantele i , i = 1; 2; :::; k sunt nule. S

a consider
am c
a 1 6= 0
(altfel se procedeaz
a la o renumerotare), atunci
2 3 k
x1 = x2 + x3 + ::: + xk ,
1 1 1
adic
a ceea ce trebuia demonstrat.
( " Fie c a vectorul x1 se poate scrie ca o combinatie liniar
a a celorlalti,
adic
a
x1 = 2 x2 + 3 x3 + ::: + k xk ,
ceea ce este echivalent cu
( 1)x1 + 2 x2 + 3 x3 + ::: + k xk =0,
ceea ce reprezint
a tocmai faptul c
a vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt liniar dependenti
( 1 = 1 6= 0).
1.3 Baz
a, coordonate, dimensiune.
Deni tie 1.3.1. Un sistem de vectori liniar independenti e1 ; e2 ; :::; en dintr-
un spatiu vectorial K formeaz
a o baz
a a spa
tiului K dac
a pentru orice x 2 K
exist
a o reprezentare de forma
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en j 2 K; j = 1; 2; :::; n (1.3.1)
n conditiile indicate, coecien

tii dezvolt
arii (1.3.1) sunt unic determina ti
si
se numesc coordonatele vectorului x.
ntr-adev ar, dac
a un vector x admite dou a dezvoltari de forma (1.3.1)
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;
atunci sc
aznd aceste relatii termen cu termen, se obtine egalitatea
0=( 1 1 )e1 +( 2 2 )e2 + ::: + ( n n )en :
Conform ipotezei de independenta liniar a a vectorilor e1 ; e2 ; :::; en se obtine

1 = ;
1 2 = 2 ; :::; n = n : Aceste numere unic determinate 1 ; 2 ; :::; n se
numesc coordonatele vectorului x relativ la baza e1 ; e2 ; :::; en .
Exemplul 1.3.1. n spatiul E3 o baz a este constituita de versorii i; j; k
ai unui triedru ortogonal de axe(prin versorul unei drepte ntelegndu-se acel
vector care da orientarea directiei respective si care are lungimea egal a cu
VECTORIALE.
1). Coordonatele 1 ; 2 ; 3 ale unui vector x relativ la aceast a baz a sunt

proiectiile vectorului x pe axele triedrului.
Exemplul 1.3.2. n spatiul Kn un exemplu de baz a l constituie sis-
temul de vectori e1 = (1; 0; :::; 0); e2 = (0; 1; :::; 0); :::; en = (0; 0; :::; 1);pe care
l-am considerat n exemplul 1.2.3. de la dependenta liniar a .
ntr-adev ar, pentru orice vector x = ( 1 ; 2 ; :::; n ) 2 Kn este evident a
egalitatea
x= 1 (1; 0; :::; 0) + 2 (0; 1; :::; 0) + ::: + n (0; 0; :::; 1);
care demonstreaz a, mpreun a cu liniar independenta vectorilor e1 ; e2 ; :::; en ;

c
a acesti vectori formeaz a o baz a n spatiul Kn .
n particular, numerele 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele lui x relativ la baza
e1 ; e2 ; :::; en :
Exemplul 1.3.3. n spatiul R(a; b) nu exist a o baz
a n sensul denit
de noi.
Importanta consider arii unei baze ntr-un spatiu vectorial consta n aceea
c
a anumite operatii liniare din acel spatiu denite la nceput abstract, devin
operatii liniare uzuale cu numere (cu coordonatele vectorilor considerati rel-
ativ la acea baz a). Are loc urm atoarea teorem a.
Teorema 1.3.1. Pentru adunarea a doi vectori din spa tiul K , co-
ordonatele lor (relativ la o baz a oarecare xat a) se aduna. La nmul tirea
unui vector cu un num ar, toate coordonatele vectorului se nmul tesc cu acel
num ar.
Demonstra tie. ntr-adev ar, e
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en :
Folosind axiomele 1-8 rezult

a
x+y =x=( 1 + 1 )e1 +( 2 + 2 )e2 + ::: + ( n + n )en ;
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;
adica ceea ce trebuia demonstrat.

Deni tie 1.3.1. Dac a ntr-un spatiu vectorial K se g asesc n vectori
liniar independen ti
si orice n+1 vectori ai acelui spa
tiu sunt liniar dependenti,
atunci num arul n se nume ste dimensiunea spa tiului K; spatiul K se numeste
atunci n-dimensional.
n continuare, pentru un spatiu n-dimensional peste un corp K vom uti-
liza notatia Kn (Rn peste corpul R , Cn peste corpul C). Un spatiu n care
COORDONATE, DIMENSIUNE.
1.3. BAZA, 15
se pot indica orict de multi vectori liniar independenti se numeste innit

dimensional.
Teorema 1.3.2. ntr-un spa tiu vectorial K de dimensiune n exist a
o baz a formata din n vectori; mai mult, orice sistem de n vectori liniar
independen ti din K constituie o baz a a acestui spa
tiu.
Demonstra tie. Fie e1 ; e2 ; :::; en un sistem de n vectori liniar indepen-
denti din spatiul n-dimensional K. Dac a x este un vector oarecare din K,
atunci sistemul de n + 1 vectori x; e1 ; e2 ; :::; en este liniar dependent si prin
urmare exista o relatie de forma
0x + 1 e1 + ::: + n en = 0; (1.3.2)
unde coecientii 0 ; 1 ; :::; n nu sunt toti nuli. Coecientul 0 este diferit

de zero, deoarece n caz contrar ar exista o dependenta liniar a ntre vectorii
e1 ; e2 ; :::; en . Asadar 0 6= 0 si mpartind relatia (1.3.2) cu 0 , rezult a c
a x se
exprim a liniar cu ajutorul vectorilor e1 ; e2 ; :::; en . Deoarece x este un vector
oarecare al spatiului K, am ar atat c
a vectorii e1 ; e2 ; :::; en formeaza o baza n
acest spatiu.
Are loc si reciproca teoremei 1.3.2.
Teorema 1.3.3. Dac a n spa tiul K exist a o baz a, atunci dimensiunea
spa tiului este egal a cu numarul vectorilor din baz a.
Demonstra tie. Presupunem c a vectorii e1 ; e2 ; :::; en formeaza o baz a
a spatiului K. Conform denitiei unei baze, vectorii e1 ; e2 ; :::; en sunt liniar
independenti n K si deci avem n vectori liniar independenti n K.
Ar atam c a orice n + 1 vectori din K sunt liniar dependenti.
Fie n + 1 vectori din K
(1) (1) (1)
x1 = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;
(2) (2) (2)

x2 = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
(n+1) (n+1) (n+1)
xn+1 = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en :
Scriind pe cte o coloan a coordonatele ec aruia dintre acesti vectori, se
formeaza o matrice cu n linii si n + 1 coloane
0 1
(1) (2) (n+1)
::: 1
B 1(1) 1
(2) (n+1) C
B ::: 2 C
A=B 2 2 C:
@ :::::: :::::: ::: :::::: A
(1) (2)
n n ::: (n+1)
n
VECTORIALE.
Fie r rangul matricii A (r n) si x am un minor principal al lui A. Dac a

r = 0 dependenta liniar a a vectorilor x1 ; :::; xn+1 este imediata. Presupunem
r > 0 si xam r coloane de baz a (principale). n matricea A exist a cel putin
nc
a o coloan a care nu intr a printre coloanele de baz a. Conform teoremei
minorului principal, aceast a coloana este combinatie liniar a a coloanelor de
baz
a (principale). Vectorul corespunz ator din K este deci combinatie liniar a
a celorlalti vectori (dintre cei dati x1 ; x2 ; :::; xn ; xn+1 ). Dar n acest caz
vectorii x1 ; x2 ; :::; xn+1 sunt conform lemei 1.2.2. liniar dependenti, adic a
Exemplul 1.3.4. Spatiul E3 este tridimensional deoarece el are o baz a
din trei vectori i; j; k ; n mod corespunz ator E2 este bidimensional si E1
unudimensional.
Exemplul 1.3.5. Spatiul Kn este n-dimensional deoarece el are o baz a
din n vectori, anume e1 ; e2 ; :::; en :
Exemplul 1.3.6. n spatiile R(a; b) si C(a; b) exist a un num ar orict de
mare de vectori liniar independenti (exemplul 1.2.4.dependenta liniar a) si
prin urmare aceste spatii sunt innit dimensionale (ele nu admit baze nite).
1.4 Subspa
tii vectoriale.
Admitem c a o colectie L de elemente ale unui spatiu vectorial K are urm a-
toarele propriet ati:
a) dac a x 2 L , y 2 L; atunci x + y 2 L ;
b) dac a x 2 L si este un element al corpului K, atunci x 2 L .
Astfel n multimea L sunt denite operatii liniare. Ar at
am ca se obtine
chiar un spatiu vectorial. Pentru aceasta trebuie s a dovedim ca multimea
L nzestrat a cu operatiile a), b) veric a axiomele 1-8. Axiomele 1,2,5-8 se
verica deoarece ele au loc, mai general, pentru toate elementele spatiului K
. R amne s a ar
at am ca sunt ndeplinite axiomele 3 si 4. Fie x un element
oarecare din L ; atunci x 2 L pentru orice real. Alegem = 0 ; atunci,
conform teoremei 1.1.3., 0x = 0, deci vectorul nul apartine lui L si astfel
n L este ndeplinit a axioma 3. Alegem acum = 1; deoarece conform
teoremei 1.1.4., ( 1)x este elementul opus lui x, multimea L contine odat a
cu un element x si opusul acestuia. Astfel axioma 4. este si ea ndeplinit a,
armatia noastr a ind complet demonstrat a.
Deni tia 1.4.1. A sadar, orice submul time L K care veric a conditi-
ile a)
si b) este un spa tiu vectorial, care se nume ste subspa
tiu vectorial (sau
simplu subspa tiu) al spa tiului K.
Exemplul 1.4.1. Subspatiul format din vectorul nul al spatiului K se
regaseste n intersectia tuturor subspatiilor spatiului K.
1.4. SUBSPATII
VECTORIALE. 17
Exemplul 1.4.2. ntreg spatiul K poate privit ca un subspatiu al

spatiului K.
Aceste dou a subspatii-vectorul nul si ntreg spatiul-se numesc uneori sub-
spatii triviale, iar celelalte subspatii se numesc proprii (sau netriviale).
Exemplul 1.4.3. Fie L1 si L2 dou a subspatii ale unui acelasi spatiu
vectorial K. Multimea tuturor vectorilor x 2 K care apartin att lui L1
ct si lui L2 formeaz a un subspatiu numit intersectia subspatiilor L1 si L2 .
Multimea tuturor vectorilor de forma y + z, unde y 2 L1 , z 2 L2 formeaz a
un subspatiu numit suma subspatiilor L1 si L2 .
Exemplul 1.4.4. n spatiul E3 toti vectorii paraleli cu un plan xat
formeaz a un subspatiu; acelasi lucru are loc pentru vectorii paraleli cu o
dreapt a xata. Dac a este vorba nu de vectori ci de puncte, atunci subspatiile
spatiului E3 sunt multimi de puncte situate pe plane sau drepte trecnd prin
originea coordonatelor.
Exemplul 1.4.5. n spatiul Kn consider am multimea L a tuturor
vectorilor x = ( 1 ; 2 ; :::; n )ale c aror coordonate satisfac sistemul de ecuatii
liniare 8
>
> a11 x1 + a12 x2 + ::: + a1n xn = 0;
<
a21 x1 + a22 x2 + ::: + a2n xn = 0;
(1.4.1)
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
ak1 x1 + ak2 x2 + ::: + akn xn = 0
cu coecientii din corpul K si cu termenii liberi egali cu 0. Un astfel de sistem
se numeste sistem liniar omogen. Un sistem liniar omogen este totdeauna
compatibil, deoarece are n mod evident solutia nul ax1 = x2 = ::: = xn =
0.
(1) (1) (1) (2) (2) (2)
Consideram c1 ; c2 ; :::; cn si c1 ; c2 ; :::; cn doua solutii ale sis-
temului (1.4.1) si e numerele
(1) (2) (1) (2)
c1 = c1 + c1 ; c2 = c2 + c2 ; :::; cn = c(1) (2)
n + cn :
Arm am c a (c1 ; c2 ; :::; cn ) este de asemenea solutie a sistemului (1.4.1). ntr-

adev ar, nlocuind aceste numere n ecuatia i-a a sistemului, se obtine ai1 c1 +
(1) (2) (1) (2) (1) (2)
ai2 c2 + ::: + ain cn = ai1 c1 + c1 + ai2 c2 + c2 + ::: + ain cn + cn =
(1) (1) (2) (2)
ai1 c1 + ::: + ain cn + ai1 c1 + ::: + ain cn = 0;ceea ce trebuia demon-
strat.
(1) (1) (1)
Aceasta solutie este numit a suma solutiilor c1 ; c2 ; :::; cn si
(2) (2) (2)
c1 ; c2 ; :::; cn : n mod analog, dac a (c1 ; c2 ; :::; cn ) este o solutie oarecare
a sistemului (1.4.1), atunci ( c1 ; c2 ; :::; cn ) pentru orice 2 K xat, este de
asemenea solutie a sistemului (1.4.1); aceast a solutie va numit a produsul
solutiei (c1 ; c2 ; :::; cn ) cu num
arul .
VECTORIALE.
Astfel, solutiile unui sistem liniar omogen cu coecienti ntr-un corp K

pot adunate ntre ele si pot nmultite cu numere din acelasi corp K ,
obtinndu-se tot o solutie.
Cu aceasta am probat c a multimea L este un subspatiu al spatiului Kn
si deci un spatiu vectorial. El se numeste spatiul solutiilor sistemului (1.4.1).
Prezent am cteva propriet ati ale subspatiilor legate de notiunile de de-
pendenta liniar a, baza, coordonate, dimensiune.
Mai nti, orice relatie liniar a care leag a vectorii x; y; z; ::: dintr-un sub-
spatiu L este adev arat a si pentru ntreg spatiul K si reciproc; n particular,
dependenta liniar a a vectorilor x; y; z; ::: 2 L are loc simultan n spatiul L si
n spatiul K. Dac a de exemplu n spatiul K orice n + 1 vectori sunt liniar
dependenti, atunci aceast a armatie va cu att mai mult adev arat a n
subspatiul L . De aici, rezult a c a dimensiunea oric arui subspatiu L al unui
spatiu n-dimensional K nu dep aseste num arul n. n acest caz, conform teo-
remei 1.3.2., n ecare subspatiu L K se poate construi o baz a format a din
attia vectori din L ct dimensiunea subspatiului L.
Dac a n spatiul K este xat a o baz a e1 ; e2 ; :::; en , atunci este evident n
general c a nu se poate obtine o baz a a subspatiului L alegnd direct o parte
din vectorii e1 ; e2 ; :::; en , pentru c a se poate ntmpla ca nici unul din acesti
vectori s a nu apartin a lui L.
Proprietatea 1.4.1. Vom ar ata ca daca este xat a o baza f1 ; f2 ; :::; fl
ntr-un subspa tiu L (avnd dimensiunea l < n), atunci ntotdeauna se pot
g
asi vectorii fl+1 ; :::; fn n K astfel nct sistemul f1 ; f2 ; :::; fn s a constituie o
baz a a lui K.
Demonstra tie. n spatiul K exist a vectori care nu se exprim a liniar prin
f1 ; f2 ; :::; fl (care nu sunt combinatii liniare ale acestor vectori); ntr-adev ar,
dac a astfel de vectori nu ar exista, atunci vectorii f1 ; f2 ; :::; fl (presupusi liniar
independenti) ar constitui o baz a pentru spatiul K si conform teoremei 1.3.3.
dimensiunea lui K ar egal a cu l si nu cu n. Not am prin fl+1 un vector
oarecare care nu se exprim a liniar prin f1 ; f2 ; :::; fl . Ar at
am c a sistemul
f1 ; f2 ; :::; fl ; fl+1 este liniar independent.
Presupunem c a f1 ; f2 ; :::; fl ; fl+1 sunt liniar dependenti: ntr-adev ar, dac a
ar exista o relatie de forma
1 f1 + 2 f2 + ::: + l fl + l+1 fl+1 = 0;
atunci n cazul cnd l+1 6= 0, ar rezulta c a fl+1 se exprima liniar prin vectorii
f1 ; f2 ; :::; fl , iar n cazul cnd l+1 = 0, ar rezulta c a vectorii f1 ; f2 ; :::; fl , sunt
liniar dependenti si ambele cazuri conduc la o contradictie. Asadar, sistemul
f1 ; f2 ; :::; fl ; fl+1 este liniar independent. Mai departe, dac a orice vector din
K se exprim a liniar prin f1 ; f2 ; :::; fl ; fl+1 , atunci sistemul f1 ; f2 ; :::; fl ; fl+1
1.4. SUBSPATII
VECTORIALE. 19
formeaz a o baz a n K si n acest caz l + 1 = n, iar constructia cerut a este

ncheiata. Dac a l + 1 < n, atunci exist a un vector fl+2 care nu se exprim a
liniar prin f1 ; f2 ; :::; fl ; fl+1 . n acest mod se continu a constructia si dup
a un
num ar nit de pasi (n l pasi) se obtine o baz a a spatiului K.
Deni tia 1.4.2. Vom spune c a vectorii g1 ; g2 ; :::; gk din K sunt liniar
independen ti peste un subspa tiu L K dac a din faptul c a
1 g1 + ::: + k gk 2L; j 2 K ; j = 1; 2; :::; k
rezulta c
a 1 = 2 = ::: = k = 0:
Dac a L este subspatiul nul, atunci liniar independenta peste L revine
la liniar independenta obisnuit a.Dependenta liniar a a vectorilor g1 ; g2 ; :::; gk
peste subspatiul L revine la existenta unei combinatii liniare 1 g1 + ::: + k gk
situata n L, n care nu toti coecientii 1 ; 2 ; :::; k sunt nuli.
Cel mai mare num ar posibil de vectori din spatiul K, care sunt liniar
independenti peste subspatiul L K, se numeste dimensiunea lui K peste
L.
Proprietatea 1.4.2. Dac a vectorii g1 ; g2 ; :::; gk sunt liniar independen ti
peste un subspa tiu L K, iar f1 ; f2 ; :::; fl sunt vectori liniar independen ti
n subspa tiul L, atunci g1 ; g2 ; :::; gk ; f1 ; f2 ; :::; fl sunt liniar independen ti n
spatiul K.
Demonstra tie. ntr-adev ar, dac a ar avea loc o egalitate de forma
1 f1 + 2 f2 + ::: + l fl + 1 g1 + ::: + k gk = 0;
atunci scris
a sub forma
1 g1 + ::: + k gk = ( 1 f1 + 2 f2 + ::: + l fl ) 2 L;
ceea ce ar implica relatiile 1 = 2 = ::: = k = 0; deoarece g1 ; g2 ; :::; gk sunt

liniar independenti peste L; mai departe, ar rezulta 1 f1 + 2 f2 +:::+ l fl = 0;
deci 1 = 2 = ::: = k = 0, n virtutea independentei liniare a vectorilor
f1 ; f2 ; :::; fl .
Proprietatea 1.4.3. Vectorii fl+1 ; fl+2 ; :::; fn construi
ti n proprietatea
1.4.1. sunt liniar independen ti peste subspatiul L.
Demonstra tie. ntr-adevar, dac
a ar avea loc o egalitate de forma
l+1 fl+1 + l+2 fl+2 + ::: + n fn = 1 f1 + 2 f2 + ::: + l fl ;
unde nu toti coecientii l+1 ; :::; n sunt nuli, atunci vectorii f1 ; f2 ; :::; fn ar
liniar dependenti, contrar constructiei facute. Asadar, dimensiunea spatiului
K peste L nu este mai mic a dect n l. Pe de alt a parte, ea nu poate
nici mai mare dect n l, deoarece dac a ar exista n l + 1 vectori, de
VECTORIALE.
exemplu h1 ; :::; hn l+1 , liniar independenti peste L, atunci n spatiul K ar

liniar independenti vectorii h1 ; :::; hn l+1 ; f1 ; f2 ; :::; fl , al c
aror numar este
mai mare dect n. Asadar, dimensiunea lui K peste L este egal a cu n l, n
cazul considerat.
1.5 Sum
a direct
a.
Deni tie 1.5.1. Se spune c a spa tiul L este suma direct a a subspatiilor
L1 ; :::; Lm daca:
a) pentru orice x 2 L exist a o descompunere de forma x = x1 + ::: + xm ;
unde x1 2 L1 ; :::; xm 2 Lm (ceea ce reprezint asi deni tia sumei de subspa tii
vectoriale);
b) aceast a descompunere este unic a: dac
a x = x1 + ::: + xm = y1 + ::: + ym
si dac a xj 2 Lj ; yj 2 Lj ; j = 1; 2; :::; m; atunci x1 = y1 ; x2 = y2 ; :::; xm = ym :

Conditia b) rezulta din urm atoarea conditie mai simpl a:
b) dac a are loc o descompunere a lui 0 = z1 + ::: + zm ; unde z1 2
L1 ; :::; zm 2 Lm ; atunci z1 = ::: = zm = 0:
ntr-adev ar, daca este ndeplinit a conditia b) si se consider a descom-
punerea de la b), atunci
0 = (x1 y1 ) + ::: + (xm ym ) ;
si aplicnd b) se obtine x1 = y1 ; x2 = y2 ; :::; xm = ym : De fapt conditiile de

la punctul b) si b) sunt echivalente, deoarece si b) rezult a din b) punnd
x = 0; x1 = ::: = xm = 0:
Proprietatea 1.5.1. Din b) rezult a c
a oricare ar doua din subspa tiile
L1 ; :::; Lm ale lui L, ele au n comun doar elementul 0.
Demonstra tie. ntr-adev ar, dac
a am avea z 2 Lk si z 2 Lj , atunci din
compararea descompunerilor
z = z + 0; z 2 Lj ; 0 2 Lk ;
z = 0 + z; 0 2 Lj ; z 2 Lk ;
si din conditia b), ar rezulta c
a z = 0:
Asadar, orice spatiu n-dimensional Kn este o sum a direct
a a n subspatii
unidimensionale, denite de orice n vectori liniari independenti. Mai mult,
spatiul Kn poate reprezentat n moduri distincte sub forma unei sume
directe de subspatii de dimensiuni mai mari dect 1. Fix am un subspatiu L
ntr-un spatiu n-dimensional Kn :
Proprietatea 1.5.2. ntotdeauna exist a un subspatiu M Kn a c arui
sum a direct
a cu L este egala cu ntreg spa
tiul Kn :
DIRECTA.
1.5. SUMA 21
Demonstra tie. Folosim vectorii fl+1 ; :::; fn construiti n proprietatea

1.4.1., care sunt liniar independenti peste subspatiul L. Fie M subspatiul for-
mat din toate combinatiile liniare ale vectorilor fl+1 ; :::; fn ; ar
at
am c
a acesta
satisface conditia cerut a. ntr-adev
ar, deoarece vectorii f1 ; :::; fn constituie
o baza n Kn (a se vedea proprietatea 1.4.1.), ecare vector x 2 L admite o
descompunere de forma
x= 1 f1 + ::: + l fl + l+1 fl+1 + ::: + n fn = y + z;
unde y = 1 f1 + ::: + l fl 2 L; z = l+1 fl+1 + ::: + n fn 2 M:
Din conditia x = 0 rezult a j = 0 (j = 1; 2; :::; n), conform independentei
liniare a vectorilor f1 ; :::; fn . Asadar, conditiile a) si b) de la sum a direct a
sunt ndeplinite si Kn este suma direct a a subspatiilor L si M.
1. n continuare se consider a subspatiile L1 ; :::; Lm , cu dimensiunea
spatiului Lk egal a cu rk (k = 1; :::; m), iar n ecare spatiu Lk sunt pusi n
evidenta cte rk vectori liniari independenti fk1 ; :::; fkrk : n aceste conditii
orice vector x al sumei L = L1 + ::: + Lm poate exprimat liniar prin acesti
vectori, sau altfel spus are loc urm atoarea proprietate.
Proprietatea 1.5.3. Dimensiunea sumei subspa tiilor L1 ; :::; Lm nu este
mai mare dect suma dimensiunilor lor. Dac a suma L1 +:::+Lm este direct a,
atunci to ti vectorii fk1 ; :::; fkrk (k = 1; :::; m) sunt liniar independen ti
si n
acest caz dimensiunea sumei este suma dimensiunilor.
2. n cazul general, dimensiunea sumei se determin a n functie de dimen-
siunile termenilor ntr-un mod mai complicat; consider am cazul dimensiunii
sumei a dou a subspatii nit dimensionale P si Q ale spatiului K.
Fie p dimensiunea lui P si q dimensiunea lui Q. Not am cu L intersectia
subspatiilor P si Q si cu l dimensiunea sa. Alegem o baz a e1 ; e2 ; :::; el a lui
L si folosind cele spuse la proprietatea 1.4.1., complet am acesti vectori prin
fl+1 ; fl+2 ; :::; fp pn
a la o baz a a spatiului P si prin vectorii gl+1 ; gl+2 ; :::; gq
pn a la o baz a a subspatiului Q. Fiecare vector al sumei P + Q este prin
denitie suma unui vector din P cu unul din Q, deci el poate exprimat
liniar prin vectorii e1 ; e2 ; :::; el ; fl+1 ; fl+2 ; :::; fp ; gl+1 ; gl+2 ; :::; gq . Ar atam c a
acesti vectori constituie o baz a a subspatiului P + Q. Pentru aceasta r amne
s
a prob am doar independenta lor liniar a. Admitem prin absurd c a ar exista
o relatie liniar a de forma
1 e1 + ::: + l el + l+1 fl+1 + ::: + p fp + l+1 gl+1 + ::: + q gq = 0; (1.5.1)
unde nu toti coecientii 1 ; :::; q sunt nuli. Atunci numerele l+1 ; :::; q nu
pot s
a e toate nule c
aci altfel vectorii e1 ; e2 ; :::; el ; fl+1 ; fl+2 ; :::; fp ar liniar
dependenti (ceea ce contravine faptului c a ei constituie o baz a a subspatiului
P). Prin urmare, vectorul
x= l+1 gl+1 + ::: + q gq 6= 0 (1.5.2)
VECTORIALE.
este nenul (altfel ar rezulta c

a vectorii gl+1 ; gl+2 ; :::; gq sunt liniar dependenti).
Din relatia (1.5.1) deducem
x= 1 e1 + ::: + l el + l+1 fl+1 + ::: + p fp 2 P;
iar din (1.5.2) rezult

a x 2 Q. Prin urmare x apartine si lui P si lui Q, deci
x 2 L. Dar atunci
x= l+1 gl+1 + ::: + q gq = 1 e1 + ::: + l el :
Deoarece vectorii e1 ; e2 ; :::; el ; gl+1 ; gl+2 ; :::; gq sunt liniar independenti (baz a
pentru Q), rezult a c a l+1 = ::: = q = 0: Contradictia obtinut a arat
a
c
a vectorii e1 ; e2 ; :::; el ; fl+1 ; fl+2 ; :::; fp ; gl+1 ; gl+2 ; :::; gq sunt liniar indepen-
denti, adica formeaz a o baz a pentru P + Q. Conform teoremei 1.3.3. (de la
baza, coordonate, dimensiune) dimensiunea subspatiului P + Q este egal a
cu num arul vectorilor unei baze, adic a p + q l.
Proprietatea 1.5.4. Dimensiunea sumei a dou a subspatii este egal
a cu
suma dimensiunilor lor din care se scade dimensiunea intersec tiei.
3. Corolarul 1.5.1. Dac a ntr-un spa tiu n-dimensional (real) Rn se
consider a doua subspa tii Rp si Rq de dimensiune p si respectiv q (p+q > n),
atunci intersec tia Rp \ Rq are dimensiunea cel pu tin egal a cu p + q n.
1.6 Acoperiri liniare.

Un mijloc important de a construii subspatii l constituie formarea acoperirii
liniare a unui sistem xat de vectori.
Fie x; y; z; ::: un sistem de vectori din spatiul vectorial Kn .
Deni tie 1.6.1. Acoperirea (sau nf a
suratoarea, sau anvelopa) liniar aa
sistemului x; y; z; ::: este prin deni
tie mul
timea tuturor combina tiilor liniare
(nite)
x + y + z + ::: (1.6.1)
cu coecien tii ; ; ; :::din corpul K.
Se arata usor c
a acoperirea liniara a sistemului x; y; z; ::: este un subspatiu
al spatiului Kn . Acest subspatiu contine evident vectorii x; y; z; :::. Pe de alt a
parte, orice subspatiu continnd vectorii x; y; z; ::: contine toate combinatiile
lor liniare (1.6.1);
Deni tie 1.6.2. Acoperirea liniar a a vectorilor x; y; z; ::: este cel mai
mic subspa tiu care con tine ace
sti vectori.
Acoperirea liniar a a vectorilor x; y; z; ::: se noteaz
a prin L(x; y; z; :::).
Exemplul 1.6.1. Acoperirea liniar a a vectorilor e1 ; e2 ; :::; en formeaz
a
0
un spatiu K care coincide cu ntreg spatiul K.
1.6. ACOPERIRI LINIARE. 23
Exemplul 1.6.2. Acoperirea liniar a a unei perechi de vectori (necol-

iniari) din spatiul E3 const a din toti vectorii paraleli cu planul format de cei
doi vectori.
Exemplul 1.6.3. Acoperirea liniar a a sistemului de functii 1; t; t2 ; :::; tk
din spatiul K(a; b) ( K ind R sau C ) coincide cu multimea tuturor poli-
noamelor n variabila t de grad cel mult k.
Acoperirea liniar a a sistemului innit de functii 1; t; t2 ; ::: const a din toate
polinoamele (de orice grad) n variabila t cu coecienti din corpul K.
Subliniem dou a propriet ati ale acoperirilor liniare.
0 0 0
Lema 1.6.1. Dac a vectorii x ; y ; z ; ::: apar tin acoperirii liniare a vec-
0 0 0
torilor x; y; z; :::, atunci acoperirea liniar a L(x ; y ; z ; :::) este con tinut a n
acoperirea liniar a L(x; y; z; :::):
0 0 0
Demonstra tie. ntr-adev ar, din faptul c a vectorii x ; y ; z ; ::: apartin
subspatiului L(x; y; z; :::) rezult a ca orice combinatie liniar a a lor, adic a toate
0 0 0
elementele acoperirii liniare L(x ; y ; z ; :::), apartin de asemenea subspatiului
L(x; y; z; :::).
Lema 1.6.2. Orice vector al sistemului x; y; ::: care depinde liniar de
ceilalti vectori ai acestui sistem poate eliminat f ar
a modicarea acoperirii
liniare.
Demonstra tie. ntr-adev ar, dac a de exemplu, vectorul x depinde liniar
de vectorii y; z; :::, aceasta nseamn a c a vectorul x 2 L(y; z; :::). Folosind
concluzia anterioar a si lema 1.6.1. rezult a c
a L(x; y; z; :::) L(y; z; :::). Pe
de alt a parte, este evident c a L(y; z; :::) L(x; y; z; :::). Rezult a atunci c a
L(y; z; :::) = L(x; y; z; :::), adic a ceea ce trebuia dovedit.
n continuare ne punem problema construirii unei baze a acoperirii liniare
si a determin arii dimensiunii acoperirii. n rezolvarea acestei probleme vom
presupune c a num arul vectorilor x; y; ::: care genereaz a acoperirea liniar a
L( x; y; :::) este nit (desi unele din rezultate nu cer n mod esential aceast a
ipotez a).
Presupunem c a printre vectorii x; y; ::: care genereaz a acoperirea liniar a
L( x; y; :::) se pot g asi r vectori liniar independenti pe care i not am cu
x1 ; x2 ; :::; xr si prin care poate exprimat liniar orice vector din sistemul
x; y; :::.
Proprietatea 1.6.1. n acest caz putem arma c a vectorii x1 ; x2 ; :::; xr
formeaz a baz a a spatiului L( x; y; :::).
Demonstra tie. ntr-adev ar, orice vector z 2 L( x; y; :::) poate expri-
mat liniar printr-un num ar nit de vectori din sistemul x; y; ::: dar ecare din
vectorii acestui sistem se exprim a liniar prin x1 ; x2 ; :::; xr , de aceea n nal
vectorul z poate exprimat liniar direct prin vectorii x1 ; x2 ; :::; xr .
n conjunctie cu ipoteza independentei liniare a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xr ,
rezult a c a ambele conditii din denitia bazei sunt ndeplinite si x1 ; x2 ; :::; xr
VECTORIALE.
formeaza baza pentru L( x; y; :::).

Conform teoremei 1.3.3. (de la baz a, coordonate, dimensiune) di-
mensiunea spatiului L( x; y; :::) este egal a cu r. Deoarece ntr-un spatiu
r-dimensional nu pot exista mai mult de r vectori liniar independenti, relativ
la dimensiunea r a spatiului L( x; y; :::) se pot face urmatoarele observatii.
Observa tia 1.6.1. Dac a num arul vectorilor generatori x; y; ::: este mai
mare dect r atunci vectorii x; y; :::sunt liniari dependenti; dac
a num arul lor
este egal cu r, atunci ei sunt liniar independenti.
Observa tia 1.6.2. Orice r + 1 vectori din sistemul x; y; ::: sunt liniar
dependenti.
Observa tia 1.6.3. Dimensiunea spatiului L( x; y; :::) se poate deni ca
num arul maxim de vectori liniar independenti din sistemul x; y; :::.
1.7 Lema substitu

tiei
si aplica
tii.
Deni tie 1.7.1. Aplica tia bijectiv
a : Kn ! Kn care asociaz a ec
arui
vector x 2 Kn , elementul (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Kn , format din coordonatele sale
n baza B, se nume ste sistem de coordonate pe Kn denit de B.
n acest caz Kn se mai numeste si modelul aritmetic al spatiului Kn .
Lema substitu tiei. Dac a B= fe1 ; :::; en g este o baz a n Kn peste K,
Pn
iar y = i ei , considernd B= fe1 ; :::; ei 1 ; y; ei+1 ; :::; en g, atunci:
i=1
a) Beste o alt a baza a lui Kn daca si numai daca i 6= 0;
0
b) Bind baz a n Kn , ntre coordonatele (xk ) n Bsi coordonatele (xh )
n B (k; h = 1; 2; :::; n), ale unui vector oarecare x 2 Kn exist a relatiile:
xi k xi
x0i = si x0k = xk , k 6= i:
i i
Demonstra tie. Ar
at
am c
a Bse ncadreaz
a n denitia bazei. Pre-
supunem c
a avem
1 e1 + ::: + i 1 ei 1 + iy + i+1 ei+1 + ::: + n en = 0;
nlocuind pe y rezult
a: ( 1 + i 1 )e1 + ::: + ( i 1 + i i 1 )ei 1 + i i ei +
( i+1 + i i+1 )ei+1 + ::: + ( n + i n )en = 0: Avnd n vedere faptul c aB
este baz
a n Kn rezulta ca toti coecientii vectorilor e1 ; :::; en sunt egali cu
1.7. LEMA SUBSTITUTIEI
SI APLICATII.
25
zero, adic
a 8
>
> 1 + i 1 = 0;
>
>
>
> 2 + i 2 = 0;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::
<
i 1 + i i 1 = 0;
(1.7.1)
>
> i i = 0;
>
>
>
> i+1 + i i+1 = 0;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::
:
n + i n = 0;
sistem liniar si omogen n 1 ; 2 ; :::; n:

Determinantul sistemului este
(i)
1 0 0 ::: 0 1 0 ::: 0
0 1 0 ::: 0 2 0 ::: 0
::: ::: ::: ::: ::: :::::: ::: ::: :::
0 0 0 ::: 1 i 1 0 ::: 0
= :
0 0 0 ::: 0 i 0 ::: 0
0 0 0 ::: 0 i+1 1 ::: 0
(i)
::: ::: ::: ::: ::: :::::: ::: ::: :::
0 0 0 ::: 0 n 0 ::: 1
Dezvoltnd dupa linia (i), rezult
a = i . Dupa regula lui Cramer sis-
temul (1.7.1) are solutia banal
a dac
a si numai dac
a = i 6= 0, deci rezult a
conditia a).
Demonstr am conditia b). Fie un vector x din Kn pe care l reprezent
am
att n baza B ct si n baza B, adica:
X
n
x= xh eh (1.7.2)
h=1
si
x = x01 e1 + ::: + x0i 1 ei 1 + x0i y + x0i+1 ei+1 + ::: + x0n en :
P
n
nlocuind pe y = i ei n ultima relatie si tinnd seama c
a i 6= 0 se obtine:
i=1
x = (x01 +x0i 0 0
1 )e1 +:::+(xi 1 +xi
0
i 1 )ei 1 +xi
0 0
i ei +:::+(xn +xi n )en : (1.7.3)
Egalnd relatiile (1.7.2) si (1.7.3) se obtin relatiile cerute de conditia b).

VECTORIALE.
Teorema nlocuirii. Fie B= fe1 ; :::; en g o baz a a spatiului Kn si sis-

temul de vectori liniar independen ti S= fy1 ; :::; yl g ; yi 2 Kn (i = 1; :::; l).
Atunci:
a) l n;
b) nlocuind l vectori din baza B prin vectorii sistemului S, se ob tine o
nou a baz a n Kn :
Demonstra tie. Evident vectorii yi sunt nenuli (i = 1; :::; l); deoarece
dac a am avea de exemplu yh = 0 (1 h l), atunci sistemul S ar liniar
dependent deoarece: 0y1 + ::: + 0yh 1 + yh + 0yh+1 + ::: + 0yl = 0; cu 6= 0:
Demonstratia teoremei se face prin inductie si anume: y1 = 11 e1 + ::: +
1 1
2 e2 + ::: + n en (y1 2 Kn ; iar B este o baz a n Kn ). Presupunem c a 11 6= 0
si aplicnd lema substitutiei obtinem baza B1 = fy1 ; e2 ; :::en g. Dac al=1
atunci lema este demonstrat a. Dac a l > 1, atunci l descompunem pe y2
n functie de baza B1 si proced am ca mai nainte, ajungnd la baza B2 =
fy1 ; y2 ; e2 ; :::en g s.a.m.d. pna ajungem la baza Bl = fy1 ; y2 ; :::; yl ; el+1 ; :::en g :
Dac a l > n, ar nsemna c a vectorii yn+1 ; yn+2 ; :::; yl s
a se scrie ca o com-
binatie liniar a de vectorii bazei Bn = fy1 ; y2 ; :::; yn g ; adica S nu ar mai un
sistem de vectori liniar independenti, deci l n.
Ca o consecinta a teoremei nlocuirii are loc.
Teorema bazei. Num arul vectorilor din orice baz a a unui spa tiu vec-
torial Kn de dimensiune nit a, este invariant.
Demonstra tie. Dac a am avea B= fe1 ; :::; en g si B= fe01 ; :::; e0m g dou a
baze n Kn , considernd n teorema nlocuirii drept baz a pe B si pe S=Bar
rezulta c a m n, iar dac a am proceda invers, adic a baza s a e Bsi S=B
am obtine n m. Din cele dou a inegalit
ati se obtine c a m = n:
1.8 Transformarea coordonatelor unui vector.

Fie B= fe1 ; e2 ; :::; en g si B= ff1 ; f2 ; :::; fn g dou
a baze ntr-un spatiu vecto-
rial n-dimensional Kn . Orice vector x 2 Kn poate reprezentat sub forma
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en = 1 f1 + 2 f2 + ::: + n fn ; (1.8.1)
unde numerele 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele vectorului x relativ la baza

B, iar numerele 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele lui x relativ la baza B. Ne
propunem sa calcul
am coordonatele vectorului x relativ la baza Bcunoscnd
coordonatele lui x relativ la baza B. Presupunem c a este data matricea P =
(j)
pi de trecere de la baza B la baza B. Atunci vectorii bazei B se
1 i;j n
1.8. TRANSFORMAREA COORDONATELOR UNUI VECTOR. 27
exprim
a cu ajutorul vectorilor bazei Bprin formulele
X
n
(j)
ej = qk fk (j = 1; 2; :::; n); (1.8.2)
k=1
(j)
unde Q = qk este matricea invers
a a matricii P:
1 k;j n
Pn Pn
nlocuind relatiile (1.8.2) n (1.8.1) se obtine x = e
j j = k fk =
j=1 k=1
!
P
n Pn
(j) Pn P
n
(j)
j qk fk = qk j fk ; de unde n virtutea unicit atii de-
j=1 k=1 k=1 j=1
scompunerii vectorului x n baza B, deducem
X
n
(j)
k = qk j (k = 1; 2; :::; n). (1.8.3)
j=1
Adic
a explicit rezult
a sistemul de egalit ati
8
(1) (2) (n)
>
> 1 = q1 1 + q1 2 + ::: + q1 n;
>
< (1) (2) (n)
2 = q2 1 + q2 2 + ::: + q2 n;
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (1) (2) (n)
n = qn 1 + qn 2 + ::: + qn n:
Ca o consecinta a celor prezentate au loc urm atoarele rezultate.

Teorema 1.8.1. Coordonatele unui vector x relativ la baza B se
exprima liniar cu ajutorul coordonatelor lui x relativ la baza B; coecien tii
acestor expresii liniare formeaz a o matrice, care este transpusa matricii de
trecere de la baza Bla baza B (adic a transpusa inversei matricii P ).
1
Folosind notatia P pentru matricea invers a si notnd cu S matricea
t
denita prin relatiile (1.8.3), rezult a S = (P 1 ) : Are loc si teorema invers a.
Teorema 1.8.2. Fie 1 ; 2 ; :::; n coordonatele unui vector oarecare
x relativ la o baz a B= fe1 ; e2 ; :::; en g a unui spa tiu n-dimensional Kn si
numerele 1 ; 2 ; :::; n denite prin
8
>
> 1 = s11 1 + s12 2 + ::: + s1n n ;
<
2 = s21 1 + s22 2 + ::: + s2n n ;
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
n = sn1 1 + sn2 2 + ::: + snn n ;
unde det(sjk )1 j;k n 6= 0: Atunci n spa tiul Kn se poate g asi o nou

a baza
B= ff1 ; f2 ; :::; fn g astfel nct numerele 1 ; 2 ; :::; n s
a devin
a coordonatele
vectorului x relativ la baza B.
VECTORIALE.
Demonstra
tie. Consider
am matricea S = (sjk )1 j;k n si e matricea
1 (j)
P = (S t ) ale c
arei elemente le notam cu pi . Cu ajutorul matricii P
Pn
(j)
construim o noua baza prin formulele fj = pi ei :
i=1
Arm am ca aceasta baza este cea c
autata. ntr-adev
ar, consideram for-
mulele de trecere (1.8.3) de la coordonatele vectorului x relativ la noua baza.
1 t
Dupa cum s-a vazut, aceste formule se scriu cu ajutorul matricii (P ) . Dar
h i 1 t
1 t t 1 t
aceast
a matrice coincide cu S deoarece (P ) = (S ) = (S t ) = S:
Asadar, numerele 1 ; 2 ; :::; n si coordonatele vectorului x relativ la baza
Bsunt unul si acelasi lucru, oricare ar x.
Observa tia 1.8.1. Posibilitatea determin arii coordonatelor unui vector
x ntr-o baz a B a unui spatiu vectorial Kn , cunoscndu-se o alt a baz
aB
a aceluiasi spatiu, matricea de legatur
a ntre elementele celor doua baze si
coordonatele vectorului x n baza B (precum si posibilitatea de a alege de la
nceput drept coordonate pentru vectorul x numere ce ndeplinesc anumite
conditii n raport cu coordonatele sale n baza B -cu determinarea ulterioar a
a bazei B), este folosit
a n diverse probleme de zic a, astronomie, mecanic
a,
atunci cnd utilizarea unui reper convenabil conduce la reducerea calculelor
si implicit la o forma uneori mai simpl a a expresiilor care apar.
Capitolul 2
Morsme de spa
tii vectoriale.
2.1 Morsme: deni

tie, exemple, propriet
a
ti.
Deni tia 2.1.1. Presupunem c arui vector x0 al unui spa

a ec tiu vectorial
0
K i corespunde, dup a o anumit a regula $, un vector bine determinat x00
dintr-un spa tiu vectorial K00 . Regula $ se nume ste morsm (sau operator
liniar) dac a sunt ndeplinite urm atoarele rela tii:
a) $ (x0 + y 0 ) = $ (x0 ) + $ (y 0 ) pentru orice x0 ; y 0 din K0 ;
b) $ ( x0 ) = $ (x0 ) pentru orice x0 2 K0 ; 2 K ( K este corpul peste
care este denit spa tiul vectorial ).
Daca morsmul $ aplic a spatiul K0 pe ntreg spatiul K00 (adic a este apli-
catie surjectiva), atunci $ este epimorsm. Dac a morsmul $ este aplicatie
injectiva (x0 6= y 0 implica $ (x0 ) 6= $ (y 0 )), atunci el se numeste monomor-
sm. Dac a morsmul $ stabileste o corespondenta biunivoc a ntre spatiile
K0 si K00 , adic
a este simultan monomorsm si epimorsm, atunci $ se nu-
meste izomorsm, iar spatiile K0 si K00 nsele se numesc izomorfe (sau mai
exact K-izomorfe).
Notatia pentru morsmul ntre spatiile vectoriale K0 si K00 va $ : K0 !
K00 .
Exemplul 2.1.1. Fie L un subspatiu al unui spatiu K. Aplicatia $ care
asociaz a ecarui vector x 2 L acelasi vector x n spatiul K, este un morsm
ntre spatiile L si K si anume un monomorsm (dac aL= 6 K , acest morsm
nu este epimorsm). Acest morsm $ : L ! K se numeste scufundarea lui
L n K.
Exemplul 2.1.2. Fie L un subspatiu al unui spatiu K si K=L spatiul
ct al spatiului K prin subspatiul L (un element x 2 K se numeste congruent
cu un element y 2 K, congruent relativ la L, dac a x y 2 L. Evident, n
29
30 CAPITOLUL 2. MORFISME DE SPATII
VECTORIALE.
acest caz y este si el congruent cu x, deci relatia de congruenta este simetrica.

Orice x 2 K este congruent cu el nsusi. Apoi, dac a x este congruent cu y
si y este congruent cu z, atunci x este congruent cu z, deoarece x z =
(x y) + (y z) 2 L. Multimea tuturor elementelor y 2 L congruente cu un
element xat x 2 K se numeste clasa lui x si se noteaz a cu X. ntreg spatiul
K se descompune ntr-o reuniune de clase disjuncte X; Y; :::. Colectia acestor
clase se va nota K=L). Aplicatia $ care asociaz a oric arui vector x 2 K
clasa corespunz atoare X K=L, continnd elementul x, este un morsm de
la K n K=L si anume un epimorsm (dac a L 6=0 acest morsm $ nu este
monomorsm). Acest morsm $ se numeste aplicatia canonic a a lui K pe
K=L.
Presupunem c a spatiul K0 este n-dimensional avnd baza e01 ; :::; e0n . n
spatiul K alegem n mod arbitrar vectorii e001 ; :::; e00n . Oric
00
arui vector x0 =
Pn
0 0 0 00
Pn
00
k ek 2 K i asociem vectorul $ (x ) = x = k ek , cu aceia
si coecienti
k=1 k=1
k (k = 1; 2; :::; n).
Proprietatea 2.1.1. Aplica tia $ denit a anterior este un morsm al
spatiului K0 n spa tiul K00 .
Demonstra tie. Presupunem pentru aceasta c a n spatiul K0 sunt xati
Pn P
n
doi vectori x0 = 0
si y 0 =
k ek
0
k ek ; atunci
k=1 k=1
X
n
x0 + y 0 = ( k + 0
k )ek :
k=1
P
n P
n
Conform denitiei lui $ are loc $ (x0 ) = 00 0
k ek , $ (y ) =
00
k ek . Pe de
k=1 k=1
P
n P
n P
n
a parte $ (x0 + y 0 ) =
alt ( k+ 00
k )ek =
00
k ek +
00
k ek = $ (x0 )+$ (y 0 )si
k=1 k=1 k=1
astfel conditia a) din denitia morsmului este ndeplinit
a. n mod similar,
Pn Pn
pentru orice 2 K, avem $ ( x0 ) = $ 0
k ek = $ 0
k ek =
k=1 k=1
P
n
00
P
n
00
k ek = k ek = $ (x0 ) ; deci este ndeplinit
a si conditia b) din
k=1 k=1
denitia morsmului si $ reprezint a astfel un morsm de la K0 la K00 .
Indic am n ce conditii morsmul $ descris la proprietatea 2.1.1. este
epimorsm.
Proprietatea 2.1.2. Condi tia necesarasi sucient
a pentru ca $ s a e
epimorsm este ca orice vector x00 2 K00 s a poat a reprezentat sub forma
Pn
00 00
k ek , cu alte cuvinte, K sa coincida cu nf
a
suratoarea liniar
a a vectorilor
k=1
e001 ; :::; e00n .
2.1. MORFISME: DEFINITIE,
TI.
EXEMPLE, PROPRIETA 31
Demonstra tie. n baza modului de denire a morsmului $, pentru

Pn P
n
orice vector x00 = e00
k k 2 K 00
, exist
a vectorul x 0
= 0 0
k ek 2 K , astfel
k=1 k=1
nct $ (x0 ) = x00 , ceea ce este echivalent cu faptul c a K00 = L (e001 ; :::; e00n ).
Indic
am conditii n care morsmul $ descris la proprietatea 2.1.1. este
monomorsm.
Proprietatea 2.1.3. Condi tia necesarasi sucienta ca $ s
a e monomor-
Pn
00
P
n
00
sm este ca vectorii k ek , k ek care difera cel pu
tin ntr-o pereche de
k=1 k=1
coordonate (adic a exista k astfel nct k 6= k ) s a e vectori distinc ti din
tiul K00 (ceea ce este echivalent cu liniar independen
spa ta vectorilor e001 ; :::; e00n ).
Deci, morsmul $ este monomorsm dac a si numai dac a vectorii e001 ; :::; e00n
sunt liniar independenti.
P
n P
n
Demonstra tie. Fie x0 ; y 0 2 K0 , x0 = 0 0
k ek , y =
0
k ek . Morsmul
k=1 k=1
$ este monomorsm dac a din faptul c a $ (x0 ) = $ (y 0 )rezult a x0 = y 0 .
a c
P
n Pn
Egalitatea $ (x0 ) = $ (y 0 ) este echivalent
a cu 00
k ek =
00
k ek , adic
a
k=1 k=1
P
n
00
( k k ) ek a x0 = y 0 deci
= 0. Cunoscnd c k = k rezult a fe001 ; :::; e00n g
a c
k=1
sunt liniar independenti. Reciproc, daca fe001 ; :::; e00n g sunt liniar independenti,
Pn
00
Pn
00
Pn
00
atunci egalitatea ( k k ) ek = 0 implic a k = k (si k ek = k ek ,
k=1 k=1 k=1
sau altfel scris $ (x0 ) = $ (y 0 )) pentru orice k = 1; 2; :::; n. Asadar, x0 = y 0 si
deci $ este monomorsm. Echivalenta este dovedit a.
Proprietatea 2.1.4. Morsmul $ descris n proprietatea 2.1.1. este
izomorsm dac a
si numai dac a fe001 ; :::; e00n g sunt liniar independen ti
si n-
00
f
a
sur atoarea lor liniara coincide cu ntreg spa tiul K .
Cu alte cuvinte, morsmul $ este izomorsm dac a si numai daca vectorii
00 00 00
fe1 ; :::; en g formeaza o baza a spatiului K .
n continuare vom introduce notiunea de form a liniar a sau operator liniar
si vom ar ata cum poate studiat a notiunea de morsm si propriet atile aces-
teia, cu ajutorul operatorilor liniari.
Deni tia 2.1.2. O func tie numeric a L(x) de argument vectorial x,
denit a pe un spa tiu vectorial K peste un corp K (numeric), se nume ste
form a liniar a dac
a ea ndeplineste urm atoarele condi tii:
a) L (x + y) = L (x) + L (y) pentru orice x; y 2 K;
b) L ( x) = L (x) pentru orice x 2 K si pentru orice 2 K.
Cu alte cuvinte, o form a liniar
a L (x) este un morsm al spatiului vectorial
K n spatiul unidimensional K1 = K .
VECTORIALE.
Din conditiile a) si b) se obtine imediat prin inductie formula
L( 1 x1 + ::: + k xk ) = 1 L (x1 ) + ::: + k L (xk ) ; (2.1.1)
adevarat
a pentru orice x1 ; :::; xk 2 K si pentru orice 1 ; :::; k 2 K.
Exemplul 2.1.3. ntr-un spatiu n-dimensional K se xeaz a o baz a;
atunci ecare vector x 2 K poate exprimat prin coordonatele 1 ; 2 ; :::; n .
Functia L denit
a prin L(x) = 1 (prima coordonat a) este evident o form a
liniar
a de x.
Exemplul 2.1.4. O form a liniar
a mai general
a n acelasi spatiu este
denita prin
Xn
L(x) = lk k ;
k=1
cu xarea arbitrara a coecientilor l1 ; l2 ; :::; ln :

Exemplul 2.1.5. n spatiul K(a; b), unde K este R sau C, un exemplu
de form
a liniar
a l constituie functia L dat a prin
L(x) = x(t0 );
unde t0 este un punct xat n intervalui [a; b].

Exemplul 2.1.6. n acelasi spatiu se poate considera forma liniar
a de
tipul
Zb
L(x) = l(t)x(t)dt;
a
unde l(t) este o functie continua xat a.

Formele liniare denite n spatii innit dimensionale se numesc de obicei
functionale liniare.
Determin am forma general a a unei forme liniare f (x) ntr-un spatiu vec-
torial n-dimensional Kn . Fie e1 ; :::; en o baz
a oarecare a spatiului Kn . Not
am
num arul f (ek ) prin denitie cu lk (k = 1; 2; :::; n). Atunci pentru orice
Pn
x= k ek , n virtutea formulei (2.1.1), rezult
a
k=1
!
X
n X
n X
n
f (x) = f k ek = k f (ek ) = lk k ;
k=1 k=1 k=1
adica valorile formei liniare f (x) se exprim

a liniar prin coordonatele vectoru-
lui x cu coecientii l1 ; :::; ln :
ntr-un spatiu vectorial complex C se poate considera nc a un tip de forma
liniar
a, numit a form
a de genul II (sau forma antiliniara). Orice form
a liniar
a
2.2. OPERATORI LINIARI. 33
prezentata ca n denitia 2.1.2. se numeste form a de genul I. O functie

numerica L(x) de argument x, denit a pe un spatiu vectorial complex C, se
numeste forma liniar
a de genul II dac a ea ndeplineste urm
atoarele conditii:
a) L (x + y) = L (x) + L (y) pentru orice x; y 2 C;
b) L ( x) = L (x) pentru orice x 2 C si pentru orice num ar = 1 +i 2 ;
numarul = 1 i 2 reprezint a aici conjugatul complex al num arului .
Forma analogic a a lui (2.1.1) n cazul unei forme de genul II este
L( 1 x1 + ::: + k xk ) = 1 L (x1 ) + ::: + k L (xk ) ; (2.1.2)
pentru orice x1 ; x2 ; :::; xk din C si pentru orice numere complexe 1 ; 2 ; :::; k :

Un exemplu de form a liniara de genul II ntr-un spatiu complex de di-
mensiune n, Cn cu baza e1 ; :::; en l constituie functia L denit a prin
X
n
L(x) = lk k ;
k=1
unde l1 ; :::; ln sunt numere complexe xate arbitrar, iar 1 ; :::; n sunt coor-
donatele vectorului x relativ la baza e1 ; :::; en : Ar
atam c a aceasta form a d
a
reprezentarea general a a unei forme liniare de genul II pe spatiul Cn . Fie L(x)
o form
a liniar a oarecare de genul II; punem l1 = L(e1 ); :::; ln = L(en ). Atunci
P
n
pentru orice x 2 Cn , aplicnd formula (2.1.2), rezult a L(x) = L k ek =
k=1
P
n P
n
k L(ek ) = k lk , ceea ce trebuia ar
atat.
k=1 k=1
2.2 Operatori liniari.

O form a liniar
a L(x) denit a ntr-un spatiu vectorial K este asa cum am
v
azut, morsm de la spatiul K la spatiul unidimensional K1 .
Consider am acum un morsm A = A(x) al unui spatiu vectorial X n
orice spatiu vectorial Y peste acelasi corp K. Vom scrie uneori pe scurt Ax
n loc de A(x): Conform denitiei 2.1.1. avem
a) A(x + y) = Ax + Ay pentru orice x; y dinX ;
b) A( x) = Ax pentru orice x 2 X si pentru orice 2 K:
Ca si pentru forme liniare, din conditiile a),b) rezult
a formula mai gener-
al
a
c) A( 1 x1 +:::+ k xk ) = 1 Ax1 +:::+ k Axk , pentru orice x1 ; x2 ; :::; xk 2
X si pentru orice 1 ; 2 ; :::; k 2 K.
Morsmul A se mai numeste operator liniar actionnd de la X la Y
(care aplica spatiul X n spatiul Y).
VECTORIALE.
Exemplul 2.2.1. Operatorul care asociaz a ec arui vector x al spatiului

X vectorul nul din spatiul Y este n mod evident un operator liniar, numit
operatorul nul.
Exemplul 2.2.2. Fie A un operator liniar actionnd de la X la Y.
Denim Bx = Ax pentru orice x 2 X . Operatorul B astfel obtinut este de
asemenea un operator liniar, care aplic a X n Y ; el se numeste operatorul
opus lui A.
Exemplul 2.2.3. Presupunem c a vectorilor e1 ; e2 ; :::; en ai unei baze a
spatiului X li se asociaza arbitrar vectorii f1 ; f2 ; :::; fn din spatiul Y. Atunci
exista un operator liniar unic A care aplic a X n Y astfel nct Aek = fk
(k = 1; 2; :::; n):
ntr-adev ar, dac
a operatorul c
autat A exist a, atunci pentru orice vector
Pn Pn P
n
x = k ek 2 X are loc egalitatea Ax = A k ek = k Aek =
k=1 k=1 k=1
P
n
k fk ; care demonstreaz
a unicitatea operatorului A. Pe de alt
a parte,
k=1
P
n P
n
pentru orice x = k ek 2 X putem pune prin deni
tie Ax = k fk .
k=1 k=1
Operatorul A astfel obtinut este evident un operator liniar care aplic a X n
Y si Aek = fk (k = 1; 2; :::; n), ceea ce trebuia ar
atat.
Exemplul 2.2.4. Asociind oric arui vector x dintr-un spatiu X acelasi
vector x, se obtine un operator liniar " actionnd de la X la X . Acest
operator se numeste operatorul identic sau operatorul unitate al spatiului X .
2.3 Scrierea matricial

a a operatorilor liniari.
Fie A un operator liniar actionnd de la un spatiu X de dimensiune n ntr-
un spatiu Y de dimensiune m. Fix am n spatiul X o baz a e1 ; e2 ; :::; ensi n
spatiul Y o baz
a f1 ; f2 ; :::; fm . Vectorul e1 este dus prin operatorul A ntr-un
anumit vector Ae1 din Y, care poate exprimat cu ajutorul bazei din Y:
(1) (1)
Ae1 = a1 f1 + a2 f2 + ::: + a(1)
m fm :
n mod analog actioneaz

a operatorul A pe ceilalti vectori din baza xat
a
n X :
(2) (2)
Ae2 = a1 f1 + a2 f2 + ::: + a(2) m fm ;
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
(n) (n)
Aen = a1 f1 + a2 f2 + ::: + a(n) m fm :
A OPERATORILOR LINIARI.
2.3. SCRIEREA MATRICIALA 35
Aceste formule se pot scrie pe scurt
X
m
(j)
Aej = ai fi (j = 1; 2; :::; n) : (2.3.1)
i=1
(j)
Coecientii ai (i = 1; 2; :::; m; j = 1; 2; :::; n)determina o matrice cu m-linii
si n-coloane sau pe scurt o m n matrice
0 (1) (2) (n)
1
a1 a1 ::: a1
B (1) (2) C
B a2 a2 ::: a(n) 2 C
A = A(B,B) = B C
@ ::::: ::::: ::: ::::: A
(1) (2) (n)
am am ::: am
care se numeste matricea operatorului A n bazele B= fe1 ; e2 ; :::; en g si

B= ff1 ; f2 ; :::; fm g. Coloanele acestei matrici sunt coordonatele vectorilor
Ae1 ; Ae2 ; :::; Aen , relativ la baza f1 ; f2 ; :::; fm .
Pn P
m
Fie acum x = j ej un vector oarecare si y = Ax = i fi ; explicit
am
j=1 i=1
modul n care coordonatele i ale vectorului y se exprim
a prin
! coordonatele
Pm Pn Pn
j ale vectorului x. Avem y = i fi = Ax = A j ej = j Aej =
i=1 j=1 j=1
!
P
n P
m
(j) P
m P
n
(j)
j ai fi = ai j fi :
j=1 i=1 i=1 j=1
Egalnd coecientii vectorului fi , rezult
a
X
n
(j)
i = ai j (i = 1; 2; :::; m) : (2.3.2)
j=1
Mai explicit 8
(1) (2) (n)
>
> = a1 1 + a1 2 + ::: + a1 n ;
>
<
1
(1) (2) (n)
2 = a2 1 + a2 2 + ::: + a2 n; (2.3.3)
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (1) (2) (n)
m = am 1 + am 2 + ::: + am n :
Asadar, avnd matricea operatorului A n bazele B si B, se poate determina

P
n
rezultatul aplic
arii operatorului la orice vector x = k ek din spa
tiul X si
k=1
anume: coordonatele vectorului y = Ax se exprim a liniar prin coordonatele
vectorului x dupa formulele (2.3.3). Not
am faptul ca matricea coecientilor
n formulele (2.3.3) coincide cu matricea A(B,B) .
VECTORIALE.
(j)
Fie acum ai o m n matrice oarecare (indicele inferior
1 i m;1 j n
indica num arul liniei si cel superior num
arul coloanei). Dac a are loc x =
Pn P
m
j ej , atunci putem construi vectorul y = i fi dup
a formulele (2.3.3).
j=1 i=1
Se poate ar
ata usor c a operatorul A care asociaz
a vectorului x vectorul
y ca mai sus, este un operator liniar. Construim matricea operatorului A
n bazele xate B si B. Vectorul e1 are coordonatele 1 = 1; 2 = 3 =
::: = n = 0; n virtutea formulelor (2.3.3) coordonatele vectorului Ae1 vor
(1) (1) (1)
numerele a1 ; a2 ; :::; am astfel nct
(1) (1)
Ae1 = a1 f1 + a2 f2 + ::: + a(1)
m fm :
n mod analog,
(j) (j)
Aej = a1 f1 + a2 f2 + ::: + a(j)
m fm (j = 1; 2; :::; n) :
Prin urmare, matricea operatorului A coincide cu matricea considerat

a initial
(j)
ai :
1 i m;1 j n
Astfel, orice m n matrice este matricea unui anumit operator liniar A
actionnd de la un spatiu n-dimensional X la un spatiu m-dimensional Y cu
bazele xate e1 ; e2 ; :::; en n X si f1 ; f2 ; :::; fm n Y.
Am ar atat asadar c a ntre operatorii liniari care actioneaz a de la spatiul
X (cu baza xat a e1 ; e2 ; :::; en ) la spatiul Y (cu baza xat a f1 ; f2 ; :::; fm ) si
m n matricile cu coecienti din corpul K exist a o corespondenta biunivoc a
explicitata prin formulele (2.3.1) sau formulele echivalente (2.3.2).
Se poate observa c a operatorul A poate determinat n mod unic, avnd
(j)
matricea A = ai , prin aplicarea direct a a formulelor (2.3.3).
1 i m;1 j n
n aceste formule, coloana j a matricii A este formata din coordonatele vec-
torului Aej (j = 1; 2; :::; n) :
Exemplul 2.3.1. Matricea operatorului nul n orice baz a a lui X si
orice baz
a a lui Y, are toate elementele egale cu zero.
(j)
Exemplul 2.3.2. Dac
a ai este matricea unui operator
1 i m;1 j n
(j)
A, atunci matricea operatorului opus este ai .
1 i m;1 j n
Exemplul 2.3.3. Presupunem c a m n si c
a operatorul A transform a
vectorii unei baze e1 ; e2 ; :::; en a spatiului X n vectorii liniar independenti
f1 ; f2 ; :::; fn din spatiul Y. Complet am vectorii f1 ; f2 ; :::; fn pn
a la o baz
a
a lui Y cu vectorii fn+1 ; :::; fm . Atunci matricea operatorului A n bazele
2.4. OPERATII
ASUPRA OPERATORILOR LINIARI. 37
e1 ; e2 ; :::; en si f1 ; f2 ; :::; fm va avea, n mod evident, forma urm

atoare
0 1
1 0 ::: 0
B 0 1 ::: 0 C
B C
B ::: ::: ::: ::: C
B C
B 0 0 ::: 1 C
B C;
B 0 0 ::: 0 C
B C
@ ::: ::: ::: ::: A
0 0 ::: 0
unde n primele n linii si n coloane reg asim matricea unitate de ordinul n.

Exemplul 2.3.4. n particular, matricea operatorului identic ntr-o
baz
a e1 ; e2 ; :::; en a unui spatiu X (ca domeniu de denitie) si n aceeasi baz
a
n X (ca domeniu de valori), are forma
0 1
1 0 ::: 0
B 0 1 ::: 0 C
E=B C
@ ::: ::: ::: ::: A : (2.3.3)
0 0 ::: 1
Matricea E se numeste n n-matricea identitate sau matricea unitate de

ordinul n.
2.4 Opera
tii asupra operatorilor liniari.
Consider am aici operatiile de adunare a operatorilor, de nmultire a unui
operator cu un num ar si de nmultire (compunere) a operatorilor.
Doi operatori A si B actionnd de la spatiul X la spatiul Y se considera
egali si se scrie A = B dac a Ax = Bx, pentru orice x 2 X .
2.4.1. Adunarea operatorilor. Presupunem dati doi operatori liniari
A si B care aplic a spatiul X n spatiul Y. Operatorul C = A + B se deneste
prin formula
Cx = (A + B) x = Ax + Bx, pentru orice x 2 X : (2.4.1)

Este evident ca operatorul C aplic a spatiul X n spatiul Y. Ar at
am c
a el
este un operator liniar. Fie x = 1 x1 + 2 x2 , atunci C ( 1 x1 + 2 x2 ) =
A ( 1 x1 + 2 x2 ) + B ( 1 x1 + 2 x2 ) = 1 Ax1 + 2 Ax2 + 1 Bx1 + 2 Bx2 =
1 (Ax1 + Bx1 ) + 2 (Ax2 + Bx2 ) = 1 Cx1 + 2 Cx2 :
Operatorul liniar C denit prin relatia (2.4.1) se numeste suma operato-
rilor A si B.
VECTORIALE.
Se veric
a usor urm
atoarele egalit
ati:
8
>
> A + B = B + A;
<
(A + B) + C = A + (B + C) ;
(2.4.2)
>
> A + O = O + A = A;
:
A + ( A) = O:
Aici A; B; C sunt operatori liniari oarecare, O este operatorul nul, A este
operatorul opus lui A, adic a operatorul care asociaz a oricarui vector x 2 X
vectorul Ax:
2.4.2. nmul tirea unui operator cu un num ar. Dac a A este un
operator liniar actionnd de la spatiul X la spatiul Y si daca este un num ar
oarecare din corpul K , atunci operatorul B = A, numit produsul opera-
torului A cu num arul se deneste prin formula Bx = ( A) x = (Ax),
pentru orice x 2 X . Se veric a cu usurinta c
a operatorul B denit mai sus
este un operator liniar. n plus, au loc urm atoarele relatii:
8
>
> 1 ( 2 A) = ( 1 2 ) A;
<
1A = A;
(2.4.2)
>
> ( 1 + 2 A = 1 A + 2 A;
)
:
(A + C) = A + C:
Relatiile (2.4.2) si (2.4.2) arat
a c
a multimea tuturor operatorilor liniari, care
actioneaza de la un spatiu vectorial X la un spatiu vectorial Y, formeaz a un
spatiu vectorial.
2.4.3. Produsul (compunerea) de operatori. Dac a A este un
operator liniar de la spatiul X la spatiul Y si B este un operator liniar de
la spatiul Y la spatiul Z (toate spatiile ind peste acelasi corp de scalari
K), atunci se poate deni operatorul P = BA numit produsul (compunerea)
operatorului B cu operatorul A, ca operator de la spatiul X la spatiul Z,
dat prin formula Px = (BA) x = B (Ax) (adic a mai nti se aplic a op-
eratorul A vectorului x si apoi asupra rezultatului, ca vector din Y, i se
aplica operatorul B). Operatorul astfel construit este de asemenea liniar
deoarece: P ( 1 x1 + 2 x2 ) = B [A ( 1 x1 + 2 x2 )] = B ( 1 Ax1 + 2 Ax2 ) =
1 BAx1 + 2 BAx2 = 1 Px1 + 2 Px2 : Se probeaz a usor urm
atoarele relatii:
a) (BA) = ( B) A , pentru orice operatori A si B cu propriet atile
indicate anterior si pentru orice 2 K;
b) (A + B) C = AC + BC , pentru orice operatori A; B de la spatiul Y
la spatiul Z si pentru orice C : X ! Y ;
c) A (B + C) = AB + AC , pentru orice operatori B si C actionnd de la
X la Y si pentru orice operator A : Y ! Z ;
d) (AB) C = A (BC) , pentru orice operator C : X ! Y ; B : Y ! Z ;
A:Z!W .
2.5. OPERATII
CORESPUNZATOARE ASUPRA MATRICILOR. 39
Veric
am, de exemplu relatia d). Conform denitiei egalit atii a doi op-
eratori, trebuie aratat ca pentru orice vector x 2 X avem [A (BC)] x =
[(AB) C] x.
Conform denitiei compunerii operatorilor, [A (BC)] x = A [(BC) x] =
A [B (Cx)], iar [(AB) C] x = (AB) (Cx) = A [B (Cx)], adic a se obtine egali-
tatea ceruta. Celelalte egalit
ati se demonstreaz
a n mod similar.
2.5 Opera tii corespunz

atoare asupra matri-
cilor.
Explicitam modul cum operatiile asupra operatorilor, descrise n paragraful
precedent, se reect a asupra matricilor acestor operatori.
2.5.1. Adunarea operatorilor. Fie A; B doi operatori deniti pe
spatiul X cu valori n spatiul Y. Fie e1 ; :::; en o baz
a a lui X si f1 ; :::; fm o baz
a
n Y si presupunem c a operatorului A i se asociaz a n aceste baze matricea
(j) (j)
A = ai , iar operatorului B matricea B = bi ;
1 i m;1 j n 1 i m;1 j n
P (j)
m P (j)
m
asadar Aej = ai fi ; Bej = bi fi (j = 1; 2; :::; n) : n acest caz avem
i=1 i=1
P
m
(j) (j)
c
a (A + B) ej = Aej + Bej = ai + b i fi ; de unde rezult
a c
a opera-
i=1
(j) (j)
torul A + B are n corespondenta matricea ai + bi : Aceast
a
1 i m;1 j n
(j) (j)
matrice se numeste suma matricilor ai cu bi si
1 i m;1 j n 1 i m;1 j n
este denit a pentru orice dou a matrici A; B avnd acelasi tip (acelasi num
ar
de linii si acelasi numar de coloane).
2.5.2. nmul tirea unui operator cu un num ar. n aceleasi conditii
P
m
(j)
( A) ej = (Aej ) = ai fi . Asadar, operatorului A i corespunde
i=1
(j)
matricea ai , obtinut
a prin nmultirea tuturor elementelor
1 i m;1 j n
(j)
matricii ai cu num
arul .
1 i m;1 j n
Deoarece m n-matricile si operatorii liniari actionnd de la un spatiu
n-dimensional la un spatiu m-dimensional se corespund n mod biunivoc,
operatiilor cu operatori le corespund operatii corespunz atoare, cu aceeasi de-
numire si pentru matrici; rezult a c
a operatiile cu matrici satisfac de asemenea
regulile (2.4.2) si (2.4.2), fapt care se poate usor arata si n mod direct. n
acest mod, rezult a c
a multimea tuturor m n-matricilor formeaz a un spatiu
vectorial. Prin nsusi constructia lui, acest spatiu se reg aseste n corespon-
VECTORIALE.
denta biunivoc
a cu spatiul vectorial al tuturor operatorilor ce actioneaz a de
la spatiul n-dimensional X la spatiul m-dimensional Y.
2.4.3. nmul tirea operatorilor. Fie spatiile X ; Y; Z; n spatiul X
consider am o baz
a e1 ; :::; en , n spatiul Y baza f1 ; :::; fm si n Z baza g1 ; :::; gq .
(j)
Presupunem c
a operatorul B : X ! Y are m n-matricea bi ,
1 i m;1 j n
P (j)
m
adic
a Bej = bi fi (j = 1; 2; :::; n) ; iar operatorul A : Y ! Z are q m-
i=1
(i) P
q
(i)
matricea ak , astfel nct Afi = ak gk (i = 1; 2; :::; m) :
1 k q;1 i m k=1
P
m
(j)
Pentru produsul P = AB avem (AB) ej = A (Bej ) = A bi fi =
i=1
P
m
(j) P
m
(j) P
q
(i) P
q P
m
(i) (j)
bi Afi = bi ak gk = ak bi gk .
i=1 i=1 k=1 k=1 i=1
(j)
Asadar, elementele pk ale matricii P a operatorului P = AB au forma
(j)
X
m
(i) (j)
pk = ak b i (j = 1; 2; :::; n; k = 1; 2; :::; q) : (2.5.1)
i=1
Am obtinut astfel rezultatul c autat. Acest fapt poate exprimat astfel:

elementul matricii P situat pe linia k si coloana j este egal cu suma produselor
tuturor elementelor liniei k a matricii A cu elementele corespunz atoare ale
coloanei j din matricea B.
(j) (i)
Matricea P = pk obtinut a din matricile ak
1 k q;1 j n 1 k q;1 i m
(j)
si bi prin formula (2.5.1) se numeste produsul primei matrici
1 i m;1 j n
prin cea de a doua.
Trebuie observat c a num arul coloanelor primei matrici este n mod necesar
egal cu num arul liniilor celei de a doua (altfel produsul nu are sens). n acest
caz, matricea produs are attea linii cte linii are prima matrice si attea
coloane cte are a doua matrice.
Indicam o scriere mai sugestiv a: produsul unei q l-matrici A cu o m n-
matrice B este denit dac a l = m si n acest caz produsul AB este o q n-
matrice. Ambele produse AB si BA sunt denite dac a l = m; q = n; n
acest caz AB este o n n-matrice p atratica, iar BA este o m m-matrice
p
atratica. Daca n = m = p = q, adic a A si B sunt ambele matrici p atratice
de ordinul n, atunci AB si BA sunt de asemenea matrici p atratice de ordinul
n. Totusi produsele pot s a nu e egale. n general, nmultirea matricilor
p
atratice nu este comutativ a. n ceea ce priveste regulile de asociativitate si
distributivitate, situatia este mai bun a: nmultirea operatorilor satisface reg-
ulile de asociativitate si distributivitate asa cum am v azut n cazul operatiilor
2.5. OPERATII
CORESPUNZATOARE ASUPRA MATRICILOR. 41
cu operatori liniari; deoarece matricile si operatorii sunt n corespondenta bi-

univoca si produsului matricilor i corespunde produsul operatorilor, rezult a
c
a produsul de matrici este asociativ si distributiv n raport cu adunarea lor.
n exemplele care urmeaz a, indicii elementelor matricilor se scriu jos,
astfel nct elementul ajk al matricii A = (ajk )se aa la intersectia liniei
j cu coloana k. Formula P = AB se scrie cu aceste notatii sub forma
Pm
pkj = aki bij (j = 1; 2; :::; n; k = 1; 2; :::; q) :
i=1
Exemplul 2.5.1. nmultim o m n-matrice A = (ajk )1 j m;1 k n la
stnga cu m m-matricea B = (bjk )1 j;k m , n care toate elementele bjk
sunt egale cu 0, n afara unui singur element brs , egal cu 1. Conform regulii
generale (2.5.1) se obtine m n-matricea
(s)
0 10 1
0 ::: 0 ::: 0 a11 a12 ::: a1n
B ::: ::: ::: ::: ::: C B ::: ::: ::: ::: C
B CB C
Brs A = (r) B CB
B 0 ::: 1 ::: 0 C B as1 as2 ::: asn C =
C
@ ::: ::: ::: ::: ::: A @ ::: ::: ::: ::: A
0 ::: 0 ::: 0 am1 am2 ::: amn
0 1
0 ::: 0
B ::: ::: ::: C
B C
= (r) B B a s1 ::: a sn
C;
C
@ ::: ::: ::: A
0 ::: 0
astfel nct pe linia r a matricii Brs A se aa elementele liniei s a matricii A,

iar celelalte elemente ale matricii Brs A sunt egale cu 0.
Exemplul 2.5.2. nmultim m n-matricea A = (ajk )1 j m;1 k n la
dreapta cu n n-matricea Cqt = (cjk )1 j n;1 k n n care toate elementele
cjk sunt egale cu 0 n afara singurului element cqt , egal cu 1. Conform regulii
generale (2.5.1) se obtine m n-matricea
0 1
0 1 0 ::: 0 ::: 0
a11 ::: a1q ::: a1n B ::: ::: ::: ::: ::: C
B a21 ::: a2q ::: a2n C B C
ACqt = B @ :::
C (q) B 0 ::: 1 ::: 0 C =
B C
::: ::: ::: ::: A @ ::: ::: ::: ::: ::: A
am1 ::: amq ::: amn
0 ::: 0 ::: 0
0 1
0 ::: a1q ::: 0
B 0 ::: a2q ::: 0 C
= B @ ::: ::: :::
C
::: ::: A
0 ::: amq ::: 0
VECTORIALE.
astfel nct n coloana t a matricii ACqt se aa elementele coloanei q a matricii

A si toate celelalte elemente ale matricii ACqt sunt egale cu zero.
Exemplul 2.5.3. Cu notatiile anterioare avem
(t)
0 1
0 ::: 0 ::: 0
B ::: ::: ::: ::: ::: C
B C
Brs ACqt = (r) BB 0 ::: a sq ::: 0 C;
C
@ ::: ::: ::: ::: ::: A
0 ::: 0 ::: 0
astfel nct prin operatia Brs ACqt aplicat a unei m n-matrici, se obtine o
m n-matrice a c arei elemente sunt toate nule, cu exceptia elementului aat
pe linia r si coloana t, care este egal cu asq .
Exemplul 2.5.4. Cu ce m n-matrice D trebuie s a nmultim la stnga
o m n-matrice A astfel nct matricea DA s a coincid
a cu matricea obtinut
a
din A prin permutarea liniilor r si s ?
Exemplul de la 2.5.1. arat a cum se obtine matricea n care linia r este
tocmai linia s a matricii A, prin nmultire la stnga cu m m-matricea Brs .
Dar celelalte linii sunt egale cu 0. Asadar, pentru a obtine matricea c autat
a,
trebuie nmultit a matricea A la stnga cu m m-matricea
X
D = Brs + Bsr + Bjj :
k6=q;k6=t
Exemplul 2.5.5. Cu ce n n-matrice G trebuie nmultit a la dreapta

m n-matricea A astfel nct AG s a coincid
a cu matricea obtinuta din A
prin permutarea coloanelor q si t ?
Rationnd n mod similar se obtine
X
G = Cqt + Ctq + Ckk :
k6=q;k6=t
Exemplul 2.5.6. Cu ce m m-matrice F trebuie s a nmultim la stnga

o m n-matrice A astfel nct matricea care se obtine s a coincida cu matricea
obtinut
a din A n care linia r este adunat
a la linia s nmultit
a cu coecientul
?
Conform celor spuse la exemplul 2.5.1. r aspunsul este imediat: F =
E + Brs (E ind matricea unitate).
Exemplul 2.5.7. Cu ce n n-matrice H trebuie nmultit a la dreapta o
m n-matrice A astfel nct matricea care se obtine s a coincida cu matricea
obtinut
a din A n care la coloana t este ad augata coloana q nmultit a cu
coecientul ?
Raspunsul este H = E + Cqt .
TI
2.6. ALTE PROPRIETA LEGATE DE NMULTIREA
MATRICILOR.43
2.6 Alte propriet

a
ti legate de nmul
tirea ma-
tricilor.
nmul tirea matricilor descompuse n blocuri. n anumite situatii, este
comoda descompunerea matricilor factori n blocuri si efectuarea nmultirii
pe blocuri.
Presupunem ca sunt xate o m n-matrice A si o n p-matrice B, care
sunt descompuse n blocuri astfel:
0 1 0 1
A11 A12 ::: B11 B12 :::
B A21 A22 ::: C B C
A=B C ; B = B B21 B22 ::: C :
@ ::: ::: ::: A @ ::: ::: ::: A
::: ::: ::: ::: ::: :::
Presupunem c a n ecare linie bloc a matricii A sunt tot attea blocuri cte
sunt n ecare coloan a bloc a matricii B, deci l atimea oricarui bloc Ajk al
matricii A coincide cu n altimea oric arui bloc Bks al matricii B. Atunci toate
produsele Ajk Bks au sens si sunt matrici dreptunghiulare ale c aror dimensiuni
depind de indicii j si s, dar nu depind de indicele k.
Regula de nmultire a matricilor A si B ca mai sus este urm atoarea:
matricea AB se alc atuieste din blocuri construite din blocurile matricilor
A si B tot astfel cum elementele matricii AB se alc atuiesc din elementele
matricilor A si B :
0 1
A11 B11 + A12 B21+::: A11 B12 + ::: :::
B A21 B11 + ::: A21 B12 + ::: ::: C
AB = B C
@ ::::::::::::::::::::::::::::::: ::::::::::::::::::: ::: A : (2.6.1)
::::::::::::::::::::::::::::::: ::::::::::::::::::: :::
ntr-adev ar, e i num arul liniei bloc a matricii A care contine nsasi linia k
a matricii A si e j num arul coloanei bloc a matricii B care contine ns asi
coloana q a matricii B. Conform regulii generale (2.5.1) elementele matricii
P = AB au forma: pkq = ak1 b1q + ::: + akn bnq = (ak1 b1q + ::: + akp bpq ) + ::: +
(akr brq + ::: + akn bnq ) ; unde parantezele sunt compuse n corespondenta cu
l
atimea blocurilor matricii A (si cu n altimea blocurilor matricii B). Vom
numerota liniile si coloanele blocurilor cu aceleasi numere ca n ns asi ma-
tricea A. n prima parantez a se aa elementul de la intersectia liniei k cu
coloana q din blocul Ai1 B1j , n a doua, elementul situat la intersectia liniei
k cu coloana j a blocului Ai2 B2j etc.; n nal se obtine elementul care este
situat la intersectia liniei k cu coloana q ale blocului Ai1 B1j + ::: + Air Brj ,
ceea ce trebuia ar atat.
nmul tirea matricilor cvasidiagonale.
VECTORIALE.
Deni tia 2.6.1. O matrice se numeste cvasidiagonal

a (sau bloc diago-
nal) dac
a ea are forma
0 1
A11 O ::: O
B O A22 ::: O C
A=B
@ :::
C;
::: ::: ::: A
O O ::: Ass
unde blocurile notate cu O sunt formate numai din elemente egale cu zero.
Presupunem c a blocul Akk este o mk nk -matrice (k = 1; 2; :::; s). Consid-
er
am matricea cvasidiagonala
0 1
B11 O ::: O
B O B22 ::: O C
B=B @ :::
C;
::: ::: ::: A
O O ::: Bss
unde blocul Bkk este o nk pk -matrice (k = 1; 2; :::; s). Matricile A si B pot
nmultite conform regulii (2.6.1) obtinndu-se drept rezultat:
0 1
A11 B11 O ::: O
B O A22 B22 ::: O C
AB = B@ :::
C:
A (2.6.2)
::: ::: :::
O O ::: Ass Bss
Astfel, n cazul considerat, matricea AB este tot o matrice cvasidiagonal
a n
care blocul Akk Bkk are mk linii si pk coloane.
Produsul a dou a matrici transpuse.
Deni tie 2.6.2. Se numeste transpus a a matricii A, n m-matricea
At = a0pq 1 p n;1 q m pentru care
a0pq = aqp (p = 1; 2; :::; n; q = 1; 2; :::; m) :

Fie A o m n-matrice si B o n p-matrice. Asadar, produsul P = AB
este bine denit si este o m p-matrice. Pe de alt
a parte, este denit si
t t
produsul matricilor transpuse B A care este o p m-matrice. Vom arata ca
are loc formula:
B t At = (AB)t : (2.6.3)
Pentru demonstratie, not am elementele matricilor A; B; P = AB; At ; B t ; P t
respectiv prin aij ; bij ; pij ; a0ij = aji ; b0ij = bji ; p0ij = pji : Egalitatea (2.6.3), care
deneste elementele pik poate scris a sub forma
X
n X
n X
n
pik = p0ki = aij bjk = a0ji b0kj = b0kj a0ji :
j=1 j=1 j=1
TI
2.6. ALTE PROPRIETA LEGATE DE NMULTIREA
MATRICILOR.45
nsumarea se face dup a indicele j pentru indicii i; k xati. Indicii xati arat
a
0 t
c
a pentru a forma elementul pki , n matricea B se foloseste ca linia k, iar n
matricea At se foloseste linia i. Ca rezultat al sumei produselor elementelor
corespunz atoare se obtine elementul p0ki aat la intersectia liniei k cu coloana
i a matricii P t : Dar prin denitia produsului de matrici, aceasta nseamn a
a matricea P t este produsul matricii B t cu matricea At si egalitatea (2.6.3)
c
este astfel stabilita.
Minorii produsului a dou a matrici. Consider am m n-matricea
A = (ajk ) si n p-matricea B = (bjk ) ; construim m p-matricea P = AB =
(pjk ) : Fixam n matricea P liniile cu numerele 1 ::: k
si coloanele cu
numerele 1 ::: k (k m; k p) si ne propunem s a calcul am minorul
1 ;:::; k
M = M 1 ;:::; k (AB) , construit pe liniile si coloanele xate
;:::; k
M = M 11;:::; k
(AB) =
a 1 1 b1 1 + ::: + a 1 n bn 1 ::: a 1 1 b1 k + ::: + a 1 n bn k
a 2 1 b1 1 + ::: + a 2 n bn 1 ::: a 2 1 b1 k + ::: + a 2 n bn k (2.6.4)
=
::::::::::::::::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
a k 1 b1 1 + ::: + a k n bn 1 ::: a k 1 b1 k + ::: + a k n bn k
Pentru calcule se foloseste proprietatea liniar a a determinantilor. Coloana

minorului M cu num arul este suma a k coloane elementarecu elementele
de forma a j i bi (unde indicii de coloan a i si sunt xati, iar indicele de
linie j variaz
a de la 1 la k). De aceea, ntreg minorul M este egal cu suma
a k k determinanti elementari, constnd numai din coloane elementare.
n ecare din coloanele elementare, factorul bj nu se modic a n lungul
acelei coloane si el poate scos ca factor. Dup a aceast
a operatie, ecare din
determinantii elementariau urm atoarea form a:
a 1 i1 a 1 i2 ::: a 1 ik
a 2 i1 a 2 i2 ::: a 2 ik
bi1 1 bi2 2 :::bik ; (2.6.5)
k
::::::: :::::: ::: :::::::
a k i1 a k i2 ::: a k ik
unde i1 ; i2 ; :::; ik sunt numere cuprinse ntre 1 si n. Daca printre aceste numere
unele coincid, atunci determinantul elementar corespunz ator este egal cu 0.
Asa se va ntmpla dac a n < k: De aceea, dac a n matricea AB exist a minori
de ordin k > n, atunci toti acesti minori sunt nuli.
Revenind la cazul k n, se observ a ca trebuie considerati acei determi-
nanti elementari pentru care toti indicii i1 ; i2 ; :::; ik sunt distincti. n acest
VECTORIALE.
caz, determinantul
a 1 i1 a 1 i2 ::: a 1 ik
;:::; n a 2 i1 a 2 i2 ::: a 2 ik
M = Mi11;:::;i =
n
::::::: :::::: ::: :::::::
a k i1 a k i2 ::: a k ik
;:::; k
coincide pn a la semn cu minorul Mj11;:::;j k
;unde j1 j2 ::: jk sunt
indicii i1 ; i2 ; :::; ik ordonati n ordinea cresc atoare. Preciz am acum ce semn
1 ;:::; n
trebuie luat n fata minorului Mi1 ;:::;in , pentru a obtine n nal dispunerea
normal a (care coincide cu cea a coloanelor n ns asi matricea A). Pentru
;:::; n
ecare permutare a dou a coloane vecine, minorul Mi11;:::;i n
si schimb a sem-
nul; pe de alt a parte, num arul de inversiuni n permutarea indicilor i1 ; i2 ; :::; in
se modic a cu o unitate. Deoarece n dispunerea nal a a coloanelor, indicii
inferiori se aa n ordinea natural a, f ar
a inversiuni, atunci num arul schim-
b
arilor succesive de semn este egal cu num arul inversiunilor din permutarea
indicilor i1 ; i2 ; :::; in (se presupune c a n ecare permutare a indicilor, indicele
mai mic se aa naintea celui mai mare si prin aceasta num arul inversiunilor
se micsoreaz a exact cu o unitate). Not am acest num ar prin N (i): Atunci
expresia (2.6.5) cap at
a forma urm atoare
;:::; k
( 1)N (i) bi1 1 bi2 2 :::bik k Mi11;:::;i k
(A) : (2.6.6)
Pentru a obtine m arimea lui M trebuie adunate toate expresiile de forma
(2.6.6). Adun am mai nti expresiile avnd indicii i1 < ::: < ik : Factorul
1 ;:::; k
comun Mi1 ;:::;ik (A) poate separat si n parantez a se va aa m arimea
P N (i) i1 ;:::;ik
( 1) bi1 1 bi2 2 :::bik k ; care n mod evident este minorul M 1 ;:::; k (B) :
n nal se obtine formula
;:::; k
X ;:::; k
M 11;:::; k
(AB) = Mi11;:::;i k
(A) M i11;:::;ik
;:::; k (B) : (2.6.7)
nsumarea se face aici dup a toate sistemele de indici i1 < ::: < ik , care sunt
numere variind ntre 1 si n. Num arul total al termenilor din aceast a suma
este egal cu Cnk = k!(nn! k)! : Formam rezultatul obtinut sub forma urm atoarei
teoreme.
Teorema 2.6.1. Fiecare minor de ordin k al matricii AB poate
exprimat cu ajutorul minorilor de acela si ordin din matricile A si B, dup a
formula (2.6.7).
2.7 Domeniul de valori

si spa
tiul nul.
Presupunem c a A este un operator liniar actionnd de la un spatiu vectorial
X la un spatiu vectorial Y, A : X ! Y.
2.7. DOMENIUL DE VALORI SI SPATIUL
NUL. 47
Fie n dimensiunea spatiului X si m dimensiunea spatiului Y; alegem o

baza oarecare e1 ; e2 ; :::; en n X si f1 ; f2 ; :::; fm n Y. Atunci operatorului A i
(j)
se asociaz
a o m n-matrice A = ai ; i = 1; 2; :::; m; j = 1; 2; :::; n: Not am
cu T (A) domeniul valorilor operatorului A, adic a multimea tuturor vecto-
rilor y = Ax; x 2 X (uneori T (A) se mai noteaz a Im A si este numit imaginea
operatorului A). Ne punem problema de a calcula dimensiunea subspatiului
Pn Pn
T (A) al lui Y. Punnd x = k ek se ob tine y = Ax = k Aek : A
sadar,
k=1 k=1
domeniul valorilor operatorului A coincide cu acoperirea liniar a a vecto-
rilor Ae1 ; Ae2 ; :::; Aen . Dimensiunea acoperirii liniare L (Ae1 ; Ae2 ; :::; Aen )
este egal a cu num arul maxim de vectori liniar independenti din sistemul
Ae1 ; Ae2 ; :::; Aen . S tim c a n coloanele matricii operatorului A sunt scrise co-
ordonatele vectorilor Aei relativ la baza f1 ; f2 ; :::; fm ;astfel, problema num aru-
lui maxim de vectori liniar independenti n sistemul Aej (j = 1; 2; :::; n) se
reduce direct la cea a num arului maxim de coloane liniar independente ale
matricii operatorului A. Asadar, dimensiunea domeniului de valori al unui
operator A actionnd de la un spatiu n-dimensional X la un spatiu m-
dimensional Y, este egal a cu rangul matricii operatorului liniar A n orice
baza e1 ; e2 ; :::; en a spatiului X si orice baz
a f1 ; f2 ; :::; fm a lui Y.
Se poate observa c a alegerea bazelor din spatiile X si Y nu inuenteaz a
rezultatul (c aci subspatiul T (A) depinde numai de A), deci rangul matricii
operatorului A nu depinde de alegerea bazelor, ci numai de operatorul A
nsusi. n cele ce urmeaz a vom numi rangul matricii operatorului A (n orice
baza) rang al operatorului A nsusi si l vom nota rA :
Not am cu N (A) subspatiul nul al operatorului A (numit si nucleul lui A
si care se mai noteaz a cu ker A), adic a multimea tuturor vectorilor x 2 X
pentru care Ax = 0: Ne punem problema s a calcul am dimensiunea subspati-
(j)
ului N (A) ; utiliznd matricea A = ai al operatorului (ntr-o
1 i m;1 j n
pereche de baze, ca mai nainte).
Pn
Fie x = i ei 2 N (A). Atunci sistemul (2.3.3) de la scrierea matricial
a
i=1
a operatorilor liniari, cap ata forma
8
(1) (2) (n)
>
> a1 1 + a1 2 + ::: + a1 n = 0;
>
< (1) (2) (n)
a2 1 + a2 2 + ::: + a2 n = 0;
(2.7.1)
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (1) (2) (n)
am 1 + am 2 + ::: + am n = 0:
Este evident ca si invers, orice vector x 2 X ale c arui coordonate satisfac
sistemul (2.7.1) apartine subspatiului nul al operatorului A. Astfel, problema
dimensiunii lui N (A) este echivalent a cu cea a dimensiunii subspatiului de
VECTORIALE.
solutii ale sistemului (2.7.1).Dimensiunea nA a acestui subspatiu este egal a

cu num arul n r, unde r este rangul matricii coecientilor sistemului, sau
ceea ce este acelasi lucru, rangul operatorului A; astfel, nA = n rA :
n acest mod, am ar atat ca dimensiunea subspatiului nul al unui operator
A este egal a cu diferenta ntre dimensiunea spatiului X (pe care este denit
operatorul A) si rangul operatorului A, adic a
dim N (A) = dim X dim T (A) :
n particular, daca morsmul A : X ! Y este un epimorsm, atunci T (A) =

Y si rA = m. Dac a morsmul A : X ! Y este monomorsm, atunci
N (A) = 0 si n acest caz, rA = n: Sunt adev arate si armatiile inverse.
Anume, dac a rangul matricii A este egal cu num arul m al liniilor sale, atunci
dimensiunea T (A) coincide cu dimensiunea lui Y si cum T (A) Y , rezult a
c
a T (A) = Y. Asadar, morsmul A este epimorsm dac asi numai dac a
rA = m. Dac a rangul matricii A este egal cu num arul n al coloanelor ei,
atunci vectorii Ae1 ; Ae2 ; :::; Aen sunt liniar independenti si deci operatorul
A este monomorsm. De aceea, morsmul A este monomorsm dac a si nu-
mai daca rA = n:
Are loc urm atoarea proprietate reciproc a.
Teorema 2.7.1. Fie X un spa tiu n-dimensional si Y un spa tiu oarecare.
Oricare ar subspa tiile R X si T Y avnd suma dimensiunilor egal a cu
n, exist
a un operator liniar A : X ! Y astfel nct N (A) = R; T (A) = T .
Demonstra tie. Not am dimensiunile lui R si T respectiv prin k si
m = n k: n subspatiul T alegem m vectori liniar independenti f1 ; f2 ; :::; fm :
Alegem de asemenea o baz a oarecare e1 ; e2 ; :::; en n spatiul X astfel nct
primii k vectori ai bazei s a e situati n subspatiul R.
Denim operatorul A prin conditiile
Aei = 0 (i = 1; 2; :::; k)
(2.7.2)
Aek+j = fj (j = 1; 2; :::; m) :
Aratam c
a operatorul A satisface conditiile cerute n enunt.
Mai nti, este usor de observat c a T (A) este acoperirea liniar
a a vecto-
rilor fj (j = 1; 2; :::; m) si coincide deci cu subspatiul T . Apoi, orice vector
al subspatiului R apartine evident lui N (A) : R amne sa ar
at
am ca orice
vector din N (A) apartine lui R.
Pn
Admitem pentru aceasta c a pentru x = i ei am avea Ax = 0: Folosind
i=1
conditiile (2.7.2) rezult
a
0 = Ax = A ( 1 e1 + ::: + n en ) = k+1 f1 + ::: + n fm :

2.7. DOMENIUL DE VALORI SI SPATIUL
NUL. 49
Deoarece vectorii f1 ; f2 ; :::; fm sunt liniar independenti, rezult a atunci c a

k+1 = ::: = n = 0: Dar atunci x = 1 e1 + ::: + k ek ; deci x 2 R, ceea
ce trebuia dovedit.
Are loc urm atoarea proprietate.
Teorema 2.7.2. Rangul produsului AB a dou a matrici A si B nu
depase
ste rangul ec aruia dintre factori.
Demonstra tie. Se subntelege c a am presupus c a numarul coloanelor
matricii A coincide cu num arul liniilor matricii B (altfel nu ar avea sens
produsul AB). Presupunem c a A este o m n-matrice, iar B este o n
p-matrice. Fie spatiile vectoriale X ; Y; Z de dimensiune respectiv n; m; p.
n spatiul X consider am o baz a e1 ; e2 ; :::; en , n spatiul Y baza f1 ; f2 ; :::; fm
si n Z baza g1 ; g2 ; :::; gp : n aceste conditii, matricea A poate pus a n
corespondenta cu un operator liniar A : X ! Y, iar matricea B cu un
operator liniar B : Z ! X . Produsului AB al matricilor A; B i corespunde
operatorul liniar AB : Z ! Y. Domeniul de valori al operatorului AB este
conform ns asi denitiei lui, continut n domeniul de valori al operatorului
A. Deoarece dimensiunea domeniului de valori al unui operator este egal cu
rangul matricii corespunz atoare, rezult a c a rangul produsului a dou a matrici
nu dep aseste rangul primului factor. Pentru a demonstra c a el nu dep aseste
nici rangul celui de al doilea factor, aplic am operatia de transpunere; obtinem
rang (AB) = rang (AB)t = rangB t At rangB t = rangB;

Rangul produsului a dou a matrici poate mai mic dect rangul ec aruia
1 0 0 1
dintre factori. De exemplu, matricile A = ;B = au ran-
0 0 0 0
0 0
gul egal cu 1, iar produsul lor AB = are rangul zero. Urm atoarea
0 0
teorema prezint a interes, deoarece ea d a o evaluare a rangului produsului a
doua matrici n sens opus (minorate si nu majorate).
Teorema 2.7.3. Fie A o m n-matrice de rang rA si B o n p-
matrice de rang rB : Atunci rangul m p-matricii AB este cel pu tin egal cu
rA + rB n, adic a rAB rA + rB n:
Demonstra tie. Ar at
am mai nti c a orice operator A : X ! Y de
rang r transform a orice subspatiu k-dimensional X 0 X ntr-un subspatiu
Y0 Y a c arui dimensiune nu este mai mic a dect r (n k). Alegem
o baza e1 ; e2 ; :::; en n X astfel nct primii k vectori ai bazei s a e situati
n subspatiul X 0 . Coordonatele vectorilor Ae1 ; Ae2 ; :::; Aek care genereaz a
0
subspatiul Y ocup a n matricea A primele k coloane. Conform ipotezei, n
matricea A exist a r coloane liniar independente. mp artim aceste coloane n
VECTORIALE.
doua grupe: n prima grup a consideram coloanele care au numere de ordine

de la 1 la k, iar n cea de a doua, coloanele care au numerele de ordine de
la k + 1 la n. Coloanele din grupa secund a sunt cel mult n k; asadar
prima grup a cuprinde cel putin r (n k) coloane. Astfel, subspatiul Y 0
are cel putin r (n k) vectori liniari independenti, ceea ce s-a armat.
Fie acum A : X ! Y si B : Z ! X operatori liniari corespunznd ma-
tricilor considerate. Evaluarea rangului matricii operatorului AB conform
domeniului de valori si subspatiul nul (nucleul) al unui operator liniareste
de fapt o evaluare a dimensiunii domeniului de valori al acestui operator.
Operatorul B transform a ntreg spatiul Z n subspatiul T (B) X avnd
dimensiunea rB . Conform celor ar atate anterior, operatorul A transform a
subspatiul T (B) ntr-un subspatiu a c
arui dimensiune nu este mai mic a dect
rA (n rB ) = rA + rB n. Asadar, dimensiunea domeniului de valori al
operatorului AB si n acelasi timp rangul matricii AB are m arimea nu mai
mica dect rA + rB n, ceea ce trebuia demonstrat.
Corolar 2.7.1. Dac a una din matricile A si B, unde A este o m n-
matrice, iar B este o n p-matrice, are rangul n, atunci rangul produsului
este egal cu rangul celeilalte matrici.
Demonstra tie. Conform teoremei 2.7.2. are loc
rang (AB) rang (A) (= rA )
si
rang (AB) rang (B) (= rB ) :
Conform teoremei 2.7.3. este adev
arat
a inegalitatea
rang (AB) rA + rB n:
Consider am c a rang (B) = n (= rB ) : Din ultima inegalitate rezult a c

a
rang (AB) rA , dar la nceputul demonstratiei am ar atat c
a rang (AB)
rA , deci rang (AB) = rA , adic a ceea ce trebuia demonstrat.
Fie A : X ! Y un operator liniar ntre spatiile vectoriale X si Y. Un
operator liniar B : Y ! X care transform a Y n X se numeste invers la
stnga al lui A dac a BA = E, adic a BA coincide cu operatorul identic al
spatiului X . n acest caz se mai spune ca operatorul A este invers la dreapta
al lui B. n ce caz operatorul A are invers la stnga ( B are invers la dreapta)
? Teorema care urmeaz a d
a un raspuns acestei ntreb
ari.
Teorema 2.7.4. Operatorul A : X ! Y are invers la stnga dac a
si numai dac a A este monomorsm. Operatorul B : Y ! X are invers la

dreapta dac asi numai daca B este epimorsm.
Demonstra tie. Presupunem c a A este monomorsm si c a T (A) Y,
este domeniul s au de valori. Pentru orice element y 2 T (A) exist a x 2
TI
2.8. PROPRIETA ALE SPATIILOR
IZOMORFE. 51
X astfel nct Ax = y, iar acest x este unic determinat (deoarece A este

monomorsm). Fie Q Y un subspatiu a c arui sum a direct
a cu T (A)
este egala cu ntreg spatiul Y. Denim operatorul B : Y ! X dup a regula
urm atoare: pentru y 2 T (A), elementul By este egal cu acel unic x astfel
nct Ax = y; pentru y 2 Q punem By = 0; pentru y = y1 + y2 , unde
y1 2 T (A) ; y2 2 Q punem By = By1 . Dup a cum se veric a imediat,
operatorul B este liniar si pentru orice x 2 X avem BAx = x, deci B este
invers la stnga pentru A. Dac a A nu este monomorsm, atunci exist a un
vector x 2 X , diferit de zero, astfel nct Ax = 0. Atunci pentru orice
B : Y ! X avem (BA) x = B (Ax) = B (0) = 0; deci nu exist a invers la
stnga pentru operatorul A.
Presupunem c a B : Y ! X este un epimorsm si c a N (B) Y este
nucleul (spatiul nul) al operatorului B, iar Q Y este un spatiu a c arui
sum a directa cu N (B) este egala cu ntreg spatiul Y. Deoarece X = B (Y) =
B (N (B) + Q) = B (Q), atunci aplicatia B : Q ! X este de asemenea
epimorsm si chiar izomorsm, deoarece nici un element y 2 Q diferit de zero
nu este aplicat n zero prin operatorul B. Denim operatorul A : X ! Y
prin urm atoarea regul a: pentru orice x 2 X vectorul Ax este acel vector
unic y 2 Q pentru care By = x. Operatorul A este liniar si pentru orice
x 2 X avem BAx = x, deoarece A este inversul la dreapta pentru B. Dac a
B : Y ! X nu este epimorsm, atunci pentru vectorul x 2 X care nu apartine
lui T (B) si pentru orice operator A : X ! Y avem BAx 6= x; astfel nct B
nu admite invers la dreapta. Teorema este astfel complet demonstrat a.
S
tim ca rezultatul nmultirii unei n m-matrici P cu o m n-matrice A
este o matrice p atratic
a de ordin n , S = P A:
Daca S este matricea unitate de ordin n, atunci P se numeste invers a la
stnga pentru matricea A. n mod analog, nmultind o m n-matrice A cu o
n m-matrice Q se obtine o matrice p atratic
a de ordin m , T = AQ si dac a
T este matricea unitate de ordin m, atunci Q se numeste invers a la dreapta
pentru matricea A:
Folosind rezultatele anterioare se poate reformula teorema 2.7.4. n ter-
meni de rang ai matricilor.
Teorema 2.7.5. O m n-matrice A are invers a la stnga dacasi numai
daca rangul ei este egal cu n; matricea A are invers a la dreapta dacasi numai
daca rangul ei este egal cu m:
2.8 Propriet
a
ti ale spa
tiilor izomorfe.
Teorema 2.8.1. Orice dou tii n-dimensionale K0
a spa si K00 (peste corpul
K) sunt K-izomorfe.
VECTORIALE.
Demonstra tie. Fie e01 ; e02 ; :::; e0n o baz a a spatiului K0 si e001 ; e002 ; :::; e00n o
baza a spatiului K00 . Cu ajutorul acestor sisteme de vectori se poate construi
morsmul asa dup a cum a fost prezentat n cadrul morsmelor de spatii
vectoriale, proprietatea 2.1.1.. Conform aceleiasi trimiteri, dar proprietatea
2.1.4. acest morsm este un izomorsm, ceea ce trebuia ar atat.
Corolar 2.8.1. Orice spa tiu vectorial n-dimensional peste un corp K
este K-izomorf cu spa tiul Kn (denit la spa tii vectoriale).
Ca un caz particular, orice spatiu complex n-dimensional este C-izomorf
cu spatiul Cn si orice spatiu real n-dimensional este R-izomorf cu spatiul Rn .
Alte propriet ati ale monomorsmelor si epimorsmelor.
0 00
Proprietatea 2.8.1. Fie $ : K ! K un morsm de spatii vectoriale.
Consider am multimea tuturor vectorilor $ (x0 ) 2 K00 cnd x0 parcurge ntreg
spatiul K0 . Aceast a multime constituie evident un subspatiu L00 K00 , numit
domeniul de valori al morsmului $ (sau imaginea lui $ si este notat uneori
Im $). Este clar c a aplicatia $ : K0 ! L00 este epimorsm si c a dac a
morsmul $ : K ! K este monomorsm, atunci morsmul $ : K ! L00
0 00 0
este un izomorsm.
Proprietatea 2.8.2. Fie $ : K0 ! K00 un morsm xat. Consider am
0 0 0 0
multimea L a tuturor vectorilor x 2 K pentru care $ (x ) = 0. Multimea
L0 este evident subspatiu al spatiului K0 , numit nucleul (sau spatiul nul) al
morsmului $ .Construim spatiul ct K0 =L0 . Toate elementele x0 care sunt
n aceeasi clasa X 0 2 K0 =L0 sunt duse prin morsmul $ ntr-unul si acelasi
element al spatiului K00 ; ntr-adev ar, pentru dou a astfel de elemente x0 si y 0
avem x0 y 0 = z 0 2 L0 , de unde
$ (x0 ) $ (y 0 ) = $ (z 0 ) = 0; $ (x0 ) = $ (y 0 ) :
Asociem oric arei clase X 0 2 K0 =L0 elementul x00 = $ (x0 ) 2 K00 , unde x0 2 X 0
este orice element xat; am v azut mai nainte c a x00 este denit n mod bine
determinat. Not am x00 = (X 0 ) : Aplicatia este un morsm de la spatiul
0 0 00
K =L n K ; el este monomorsm deoarece din faptul c a X 0 6= Y 0 ; x 2 X 0 ; y 0 2
Y 0 ; rezult
a
(X 0 ) (Y 0 ) = $ (x0 ) $ (y 0 ) = $ (x0 y 0 ) 6= 0:
Astfel, orice morsm $ : K0 ! K00 genereaz

a un monomorsm : K0 =L0 !
00
K . Dac a morsmul $ ar epimorsm, atunci monomorsmul ar epi-
morsm, deci un epimorsm $ : K0 ! K00 d a nastere unui izomorsm :
0 0 00
K =L ! K .
2.9. ENDOMORFISME ALE SPATIULUI
KN . 53
2.9 tiului Kn.

Endomorsme ale spa
Consider am un operator liniarA : X ! X care transform a spatiul X n el
nsusi (punnd n denitia general a a operatorului liniar Y = X ). Vom spune
atunci c a A este operator al lui X (operator actionnd n X sau, echivalent,
endomorsm al lui X ).
Deni tie 2.9.1. Fie X un spa tiu vectorial peste cmpul K. Endomor-
smul A : X ! X se nume ste:
1) automorsm dac a este bijectiv;
2
2) proiec tie dac
a A = A;
3) involu tie sau structur a produs dac a A2 = I, unde I este trans-
formarea identitate;
4) structur a complex a daca A2 = I;
5) endomorsm nilpotent de indice p dac a Ap = O, unde p =
2; 3; :::, iar O este transformarea zero. Un endomorsm nilpotent de indice
2si de rang maxim posibil se mai nume ste structur a tangent a.
Presupunem c a operatorul A actioneaz a n spatiul n-dimensional X =
Kn : Alegem n spatiul X o baz a e1 ; e2 ; :::; en si aceeasi baz
a este folosit
a si
n domeniul de valori al lui A, pentru a construi matricea operatorului A.
Matricea A a operatorului A se construieste prin formulele
X
n
(j)
Aej = ai ei ; (2.9.1)
i=1
(j)
astfel nct coecientii ai formeaz a de aceast
a dat
a o matrice p
atratica de
ordin n; aceasta se numeste matricea operatorului A n baza e1 ; e2 ; :::; en pe
care o vom simboliza prin B= fe1 ; e2 ; :::; en g :Vom nota uneori aceast a ma-
trice prin A (B). Formulele corespunz atoare pentru coordonatele vectorului
Pn P
n
y = Ax; y = j ej ; x = j ej ; au forma
j=1 j=1
X
n
(j)
i = ai j: (2.9.2)
j=1
Fixnd baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g se obtine o corespondenta biunivoc a ntre

toti operatorii liniari actionnd n spatiul Kn si toate matricile p
atratice de
ordin n avnd elementele din corpul K.
Exemplul 2.9.1. Operatorul care asociaz a oric
arui vector din spatiul
X vectorul nul, este evident liniar. El se numeste operatorul nul. Matricea
operatorului nul n orice baz a este matricea nul a.
VECTORIALE.
Exemplul 2.9.2. Operatorul identic E, care asociaz a oric

arui vector
x 2 X acelasi vector x. Matricea operatorului identic are forma
0 1
1 0 0 ::: 0
B 0 1 0 ::: 0 C
B C
E=B
B 0 0 1 ::: 0 C:
C
@ ::: ::: ::: ::: ::: A
0 0 0 ::: 1
Aceast
a matrice se numeste matricea unitate.
Exemplul 2.9.3. Operatorul A care transform a orice vector x n x,
unde este un num ar xat din corpul K, este liniar; el se numeste operatorul
de asemanare (cu coecientul ). n mod similar cu exemplul precedent,
operatorul de asem
anare n orice baza are matricea de forma:
0 1
0
::: 0
B 0 ::: 0 C
B C
@ ::: ::: ::: ::: A :
0 0 :::
Exemplul 2.9.4. n planul euclidian E2 vectorii pot determinati

prin coordonatele polare, x = f'; g :Operatorul A care transform a vectorul
x = f'; g n Ax = f' + '0 ; g cu '0 unghi xat, este un operator liniar
(ceea ce se probeaz a imediat). Acest operator se numeste operator de rotatie
cu unghiul '0 :Pentru construirea matricii operatorului de rotatie alegem n
planul E2 o baz a format a din doi vectori unitari perpendiculari e1 ; e2 : Dup
a
rotatia cu unghiul '0 vectorul e1 trece n vectorul (cos '0 ) e1 + (sin '0 ) e2 ,
iar vectorul e2 n vectorul ( sin '0 ) e1 + (cos '0 ) e2 : Asadar, matricea oper-
atorului de rotatie n oricare din bazele indicate anterior are forma
cos '0 sin '0

:
sin '0 cos '0
Exemplul 2.9.5. Fie e1 ; e2 ; :::; en o baza oarecare n spatiul n-dimensional

Pn Pm
Kn . Asociem vectorului x = k ek ; vectorul Px = k ek ; unde m < n:
k=1 k=1
Operatorul P este liniar; el se numeste operatorul de proiectie pe subspatiul
Km generat de vectorii e1 ; e2 ; :::; em : Pentru construirea matricii operatorului
de proiectie, observ am ca sub actiunea acestui operator vectorii e1 ; e2 ; :::; em
trec n ei nsisi, iar vectorii em+1 ; :::; en n zero. De aceea, matricea opera-
KN . 55
torului de proiectie n baza e1 ; e2 ; :::; en are forma

0 1
1 0 ::: 0 0 ::: 0
B 0 1 ::: 0 0 ::: 0 C
B C
B ::: ::: ::: ::: ::: ::: ::: C
B C
B 0 0 ::: 1 0 ::: 0 C:
B C
B 0 0 ::: 0 0 ::: 0 C
B C
@ ::: ::: ::: ::: ::: ::: ::: A
0 0 ::: 0 0 ::: 0
Exemplul 2.9.6. Fie e1 ; e2 ; :::; en o baz

a a spatiului n-dimensional
Kn si e n numere xate 1 ; 2 ; :::; n : Denim operatorul A pentru vectorii
bazei astfel: Ae1 = 1 e1 ; Ae2 = 2 e2 ; :::; Aen = n en si pentru orice alt
Pn Pn
vector x = k ek este natural s a denim prin liniaritate Ax = k k ek :
k=1 k=1
Operatorul obtinut se numeste operator diagonal relativ la baza e1 ; e2 ; :::; en ,
sau operator diagonalizabil. Matricea unui operator diagonal relativ la baza
e1 ; e2 ; :::; en are n aceast
a baz
a urmatoarea forma:
0 1
1 0 ::: 0
B 0 2 ::: 0 C
C
B
@ ::: ::: ::: ::: A :
0 0 ::: n
Elementele nenule se pot aa n aceast a matrice numai pe diagonala prin-

cipal a. Aceast a matrice se numeste diagonal a (de unde si denumirea oper-
atorului). Se poate observa cu usurinta c a este posibil ca ntr-o alta baza
f1 ; f2 ; :::; fn , matricea unui operator diagonal relativ la baza e1 ; e2 ; :::; en sa
nu mai e diagonal a.
Operatorii liniari actionnd n spatiul X pot adunati, nmultiti cu
numere, dup a regulile generale prezentate la operatii cu operatori liniari,
obtinndu-se noi operatori actionnd n X .
Egalit atile (2.4.2.-2) de la operatii asupra operatorilor liniari, arat a c
a
relativ la operatiile de adunare si nmultire cu numere, multimea tuturor
operatorilor actionnd n spatiul X este ea ns asi un spatiu vectorial peste
corpul K . n plus, pentru operatorii actionnd n spatiul X produsul (com-
punerea) este totdeauna denit, obtinndu-se ca rezultat un nou operator
actionnd n X . n particular, dac a B este un operator oarecare n X ,
atunci
(BE) x = B (Ex) = E (Bx) ;
astfel nct BE = EB = B:
VECTORIALE.
Denim puterile unui operator dat A : X ! X dup

a regulile
A1 = A;
A2 = AA;
A3 = A2 A = (AA) A = A (AA) = AA2 ;
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
An = An 1 A = AAn 1 :
Are loc formula

Am+n = Am An (m; n = 1; 2; :::) ; (2.9.3)
care se demonstreaz a prin inductie. Punem, de asemenea, prin denitie A0 =
E (operatorul identic).
Fix
am n spatiul X baza e1 ; e2 ; :::; en . Atunci, oricarui operator liniar A
actionnd n spatiul X i corespunde o matrice n aceast a baza. Conform
operatiilor corespunz atoare asupra matricilor, odat a cu operatorii, matri-
cile corespunz atoare se adun a, se nmultesc cu numere, se ridic a la putere.
n acest caz, se poate determina usor dimensiunea spatiului liniar al tuturor
matricilor de ordin n. Anume, matricile Ejk , avnd un singur element nenul
egal cu 1, situat pe linia j si coloana k, sunt liniar independente; pe de alt a
parte, ecare matrice de ordin n este combinatie liniar a a matricilor Ejk in-
dicate. Asadar, matricile Ejk constituie o baz a n spatiul tuturor matricilor
patratice de ordin n. Deoarece num arul matricilor Ejk este egal cu n2 , rezulta
ca dimensiunea spatiului vectorial al tuturor matricilor de ordin n este egal a
cu n2 . Aceeasi dimensiune n2 o are evident si spatiul tuturor operatorilor
liniari actionnd n spatiul Kn :
Exemplul 2.9.7. nmultirea cu num arul complex $ = + i este o
transformare liniar a C ! C; z ! z$ a planului complex (z = x + iy), care
poate scris a cu ajutorul unei matrici reale de ordinul doi. Din formulele
de nmultire ( + i ) (x + iy) = ( x y) + i ( x + y) rezult a ca n baza
f1; ig, matricea corespunz atoare are forma
e =
$ :
Astfel, numerele complexe $ = + i corespund biunivoc cu matricile reale

e de ordin doi; se observ
$ a cu usurinta c
a sumei si produsului de numere le
corespund suma si produsul matricilor corespunz atoare. Se spune ca matricile
e constituie o reprezentare a corpului numerelor complexe.
reale $
Exemplul 2.9.8. Not am cu Bk (k 0) operatorul de deplasare cu
k pasi; prin denitie, el transforma ecare vector din baz a, de exemplu
vectorul em n vectorul em k din baz a (daca m k > 0) si n vectorul nul
KN . 57
(dac
am k 0). Evident, B0 = E, Bk Br = Bk+r ; n particular, B1k = Bk .
Matricea operatorului B1 are forma
0 1
0 1 0 ::: 0
B 0 0 1 ::: 0 C
B C
B ::: ::: ::: ::: ::: C:
B C
@ 0 0 0 ::: 1 A
0 0 0 ::: 0
n cazul operatorului Bk matricea sa are forma (k < n)

0 1
0 ::: 1 0 ::: 0
B 0 ::: 0 1 ::: 0 C
B C
B ::: ::: ::: ::: ::: ::: C
B C:
B 0 ::: 0 0 ::: 1 C
B C
@ ::: ::: ::: ::: ::: ::: A
0 ::: 0 0 ::: 0
a) Determinantul produsului a dou a matrici. Fie A = (ajk ) si

B = (bjk ) dou
a n n-matrici oarecare si C = AB produsul lor. n virtutea
teoremei 2.6.1. din cadrul alte propriet ati legate de nmultirea matricilor
1;2;:::;n
aplicat
a minorului M1;2;:::;n (AB), adic
a nsusi determinantului matricii AB,
obtinem
det AB = (det A) (det B) :
Am demonstrat astfel urm atorul rezultat.

Teorema 2.9.1. Determinantul produsului a dou a n n-matrici este
egal cu produsul determinan tilor acestor matrici.
Observa tia 2.9.1. Exist a si demonstratii directe ale acestei teoreme
(care nu se bazeaz a pe teorema 2.6.1. de la alte propriet ati legate de n-
multirea matricilor). Iat
a una din aceste demonstratii. Consider am deter-
minantul cvasitriunghiular de ordin 2n
b11 ::: b1n ( 1) 0 ::: 0

b21 ::: b2n 0 ( 1) ::: 0
::: ::: ::: ::: ::: ::: :::
bn1 ::: bnn 0 0 ::: ( 1)
D= ;
0 ::: 0 a11 a12 ::: a1n
0 ::: 0 a21 a22 ::: a2n
::: ::: ::: ::: ::: ::: :::
0 ::: 0 an1 an2 ::: ann
VECTORIALE.
care are valoarea egal

a cu produsul determinantilor matricilor
0 1 0 1
a11 ::: a1n b11 ::: b1n
A = @ ::: ::: ::: A csi B = @ ::: ::: ::: A :
an1 ::: ann bn1 ::: bnn
Dar se poate obtine valoarea determinantului D si pe o alt a cale. Folosind

numerele 1 situate n primele n linii si ultimele n coloane ale determinan-
tului D se pot anula toate elementele situate n ultimele n linii si ultimele
n coloane ale determinantului D. Pentru aceasta, este sucient s a adun am
la linia n + 1 a determinantului D, prima linie nmultit a cu a11 , a doua n-
multit
a cu a12 , s.a.m.d. si linia n nmultit a cu a1n ; apoi adun am la linia n + 2
a determinantului D prima linie nmultit a cu a21 , a doua nmultit a cu a22
etc.; n nal adun am la linia de ordin 2n prima linie nmultit a cu an1 , a doua
nmultit
a cu an2 , s.a.m.d. linia n nmultit a cu ann . Ca rezultat se obtine
0 1
b11 ::: b1n 1 0 ::: 0
B b21 ::: b2n 0 1 ::: 0 C
B C
B :::::::::::::::::::::::::::::::: ::: :::::::::::::::::::::::::::::::: ::: ::: ::: ::: C
B C
B bn1 ::: b 0 0 ::: 1 C
D=B nn
B b11 a11 + ::: + bn1 a1n ::: b1n a11 + ::: + bnn a1n 0
C;
C
B 0 ::: 0 C
B b11 a21 + ::: + bn1 a2n ::: b1n a21 + ::: + bnn a2n 0 0 ::: 0 C
B C
@ :::::::::::::::::::::::::::::::: ::: :::::::::::::::::::::::::::::::: ::: ::: ::: ::: A
b11 an1 + ::: + bn1 ann ::: b1n an1 + ::: + bnn ann 0 0 ::: 0
si dezvoltnd determinantul D dup

a ultimele n linii, rezult
a
1 0 ::: 0
0 1 ::: 0
D = ( 1)1+:::+n :
::: ::: ::: :::
0 0 ::: 1
b11 a11 + ::: + bn1 a1n ::: b1n a11 + ::: + bnn a1n
: ::::::::::::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::::::::::::::::::::: =
b11 an1 + ::: + bn1 ann ::: b1n an1 + ::: + bnn ann
a11 b11 + ::: + a1n bn1 ::: a11 b1n + ::: + a1n bnn
= ::::::::::::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::::::::::::::::::::: = det (AB) :
an1 b11 + ::: + ann bn1 ::: an1 b1n + ::: + ann bnn
Comparnd acest rezultat cu cel obtinut la nceput, rezulta tocmai relatia

cerut
a. n particular, observam ca daca nmultim doua matrici p
atratice
nesingulare A si B (adic
a det A 6= 0; det B 6= 0), atunci matricea AB este
KN . 59
nesingular
a. Dac
a una din matrici, de exemplu A, este singular
a (det A = 0),
atunci det AB = 0.
b) Operatorul invers.
Un operator B actionnd n spatiul X se numeste invers la stnga al
unui operator A actionnd n acelasi spatiu X dac
a BA = E. n acest caz,
operatorul A se numeste invers la dreapta pentru operatorul B.
1) Este posibil ca operatorul A sa aiba mai multi inversi la stnga si nici
un invers la dreapta, sau invers, mai multi inversi la dreapta si nici unul la
stnga. Sa presupunem ca operatorul A admite un invers la stnga P si un
invers la dreapta Q; atunci are loc egalitatea
P = PE = P (AQ) = (PA) Q = EQ = Q: (2.9.4)
Fix
am Q; vedem c a orice operator invers la stnga P coincide cu Q si
n acest mod, P este unic determinat. n mod similar, n cazul considerat,
operatorul invers la dreapta Q este de asemenea unic determinat. Acest
operator P = Q unic determinat ca operator simultan invers la stnga si la
dreapta al operatorului A, se numeste operator invers al operatorului A si se
noteaza prin A 1 . Un operator A care admite invers, se numeste inversabil.
2) Consider am cazul unui operator A actionnd n spatiul n-dimensional
Kn . Fie A matricea operatorului A ntr-o anumit a baz
a xata e1 ; e2 ; :::; en .
Este posibil una din urm atoarele dou a situatii: sau det A 6= 0 sau det A = 0.
n primul caz, rangul matricii A este egal cu n si conform teoremei 2.7.5. din
Domeniul de valori si spatiul nul (nucleul) al unui operator liniar, matricea
A admite inversa si la stnga si la dreapta. n mod corespunz ator, operatorul
A admite invers la stnga si la dreapta. Conform punctului 1), operatorul
A este inversabil.
Dac
a det A = 0, atunci aplicnd din nou teorema 2.7.5., matricea A nu
admite nici invers a la stnga si nici invers
a la dreapta; deci operatorul A
corespunzator, actionnd n Kn , nu admite nici invers la stnga si nici invers
la dreapta.
c) Matricea operatorului invers.
Fie A un operator inversabil ntr-un spatiu n-dimensional X si B = A 1
operatorul invers al lui A. Alegem o baz a e1 ; e2 ; :::; en n X si not
am prin
(j) (j)
ai si bi matricile operatorilor A si B. C aut am expresia elementelor
(j) (j)
bi cu ajutorul elementelor ai . Fix am num arul i si scriind succesiv ele-
mentele liniei i din matricea E = AB, prin utilizarea formulelor (2.6.5) de la
VECTORIALE.
operatii corespunz
atoare asupra matricilor, rezult a
8
(1) (1) (n) (1)
>
> bi a1 + ::: + bi an = 0;
>
>
>
< ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
(1) (i) (n) (i)
bi a1 + ::: + bi an = 1;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (1) (n) (n) (n)
bi a1 + ::: + bi an = 0:
(1) (2) (n)
Necunoscutele bi ; bi ; :::; bi se determin a din acest sistem de ecuatii liniare
aplicnd regula lui Cramer, deoarece prin ipotez a det A 6= 0. Rezolvnd
sistemul si n solutiile respective, dezvoltnd determinantul de la num arator,
se obtine
(i)
(j) Aj
bi = ; (2.9.5)
det A
(i) (j)
unde Aj este complementul algebric al elementului ai din matricea A:
(j)
Astfel, elementul bi al matricii inverse A 1 este egal cu raportul dintre
(j)
complementul algebric al elementului ai al matricii A si determinantul lui
A. Am obtinut astfel urm atoarea teorem a.
(j)
Teorema 2.9.2. Pentru orice matrice nesingular a A = ai existasi
(j)
este unic
a o matrice invers
a B = bi pentru care
AB = BA = I (I este matricea unitate).

Elementul matricii B se calculeaz a dup a formulele (2.9.5).
Operatorul invers al unui operator A inversabil, se noteaz a cu A 1 . Apoi
k
(A 1 ) , pentru k natural, se noteaz a A k . Este usor de demonstrat prin
inductie c
a formula (2.9.3) are loc si pentru exponenti negativi.
Notatii similare se aplic
a pentru puterile matricii inverse. Extinderea
formulei (2.9.3) la puteri de matrici cu exponenti negativi rezult a direct din
justetea acestei extinderi pentru operatori.
2.10 Subspa
tii invariante.
ntr-un spatiu vectorial K presupunem dat un operator liniar A : K ! K.
Deni tia 2.10.1. Un subspa tiu K0 al lui K l vom numi invariant
relativ la operatorul A (sau A-invariant) dac a din faptul ca x 2 K0 , rezulta
0
Ax 2 K :
n particular, subspatiile banale-subspatiul nul si ntreg spatiul sunt in-
variante pentru orice operator liniar; ne vor interesa desigur subspatiile in-
variante nebanale.
2.10. SUBSPATII
INVARIANTE. 61
Exemplul 2.10.1. Operatorul nul si operatorul identic, au orice sub-

spatiu ca invariant.
Exemplul 2.10.2. Operatorul de rotatie cu unghiul '0 6= m (m ntreg)
nu admite subspatii invariante nebanale.
Exemplul 2.10.3. Operatorul de proiectie are de exemplu urm atoarele
0
Pm
subspatii invariante: subspatiul K al vectorilor x = k ek care nu se
k=1
P
n
a prin proiectie si subspatiul K00 al vectorilor y =
modic k ek care
k=m+1
sunt transformati n zero (spatiul K se presupune a n-dimensional, iar
e1 ; e2 ; :::; en o baz a n K).
Exemplul 2.10.4. Orice subspatiu generat de o parte din vectorii unei
baze e1 ; e2 ; :::; en este subspatiu invariant pentru un operator diagonal.
Presupunem c a un operator A ce actioneaz
a ntr-un spatiu n-dimensional
Kn , admite ca invariant un subspatiu m-dimensional Km . Alegem n Kn o
baz a e1 ; e2 ; :::; en astfel nct primii m vectori e1 ; e2 ; :::; em s
a e situati n
subspatiul Km . Atunci vom putea scrie
(1) (m)
Ae1 = a1 e1 + ::: + a1 em ;
:::::::::::::::::::::::::::::::
Aem = a(1)
m e1 + ::: + am em ;
(m)
si matricea operatorului A n baza indicat a va avea forma

0 (1) (1) (1) (1)
1
a1 ::: am am+1 ::: an
B ::: ::: ::: ::: ::: ::: C
B C
B (m) (m) (m) (m) C
A = B a1 ::: am am+1 ::: an C:
B (m+1) (m+1) C
@ 0 ::: 0 am+1 ::: an A
(n) (n)
0 ::: 0 am+1 ::: an
n primele m coloane toate elementele situate pe linia m + 1 si urm atoarele
sunt egale cu zero. Invers, dac a matricea unui operator liniar A are o astfel
de form a, atunci subspatiul generat de vectorii e1 ; e2 ; :::; em este A-invariant.
Presupunem c a spatiul Kn poate reprezentat sub forma unei sume di-
recte de subspatii invariante X1 ; X2 ; :::; Xp : Alegem o baz a a spatiului Kn
astfel nct vectorii e1 ; e2 ; :::; er s a apartina lui X1 ; f1 ; f2 ; :::; fs s
a apartin
a
lui X2 ,..., iar h1 ; h2 ; :::; ht s
a apartin
a lui Xp . Atunci matricea operatorului A
are forma cvasidiagonal a
0 1
Ae 0 ::: 0
B 0 Af ::: 0 C
A=B @ 0 0
C:
::: 0 A
0 0 ::: Ah
VECTORIALE.
Blocurile p atratice diagonale ale lui A sunt matrici formate cu elementele

(j) (j) (j)
ak ; bk ; :::; ck astfel nct
X
r
(j)
Aej = ak ek ;
k=1
Xs
(j)
Afj = bk fk ;
k=1
::::::::::::::
X t
(j)
Ahj = ck hk ;
k=1
si n afara elementelor blocurilor diagonale, toate elementele din A sunt nule.

Invers, dac a matricea unui operator A ntr-o anumit a baza are structura
cvasidiagonal a, atunci spatiul Kn se descompune n sum a direct
a de subspatii
generate de grupele corespunz atoare ale elementelor bazei.
2.11 Vectori proprii

si valori proprii.
Un rol deosebit l joac
a subspatiile invariante de dimensiune 1 relativ la
un operator A ; ele se mai numesc directii invariante sau directii proprii.
Orice vector nenul apartinnd unei directii invariante (unidimensionale) a
unui operator liniar A se numeste vector propriu al operatorului A ; altfel
spus, un vector x 6= 0 se numeste vector propriu al unui operator A dac a
operatorul A transforma vectorul x ntr-un vector coliniar cu x
Ax = x: (2.11.1)
Num arul care gureaz a n aceast

a egalitate se numeste valoare proprie
(sau num ar propriu) pentru operatorul A, corespunznd vectorului propriu
x.
Exemplul 2.11.1. n cazul operatorului nul, operatorului identic sau
operatorului de asem anare, ecare vector nenul este vector propriu al oper-
atorului, corespunzator cu valorile proprii respectiv 0; 1; :
Exemplul 2.11.2. Operatorul de rotatie cu un unghi diferit de m , m
ind ntreg, nu are vectori proprii.
Exemplul 2.11.3. Operatorul de proiectie, prin ns asi denitia lui,
Pm P
n
admite vectori proprii de forma x = k ek
si y = k ek cu valorile
k=1 k=m+1
proprii egale cu 1 si respectiv 0. Se poate ar
ata c
a operatorul de proiectie nu
are alti vectori proprii.
2.11. VECTORI PROPRII SI VALORI PROPRII. 63
Exemplul 2.11.4. Operatorul diagonal admite, prin denitia lui, vec-

torii proprii e1 ; e2 ; :::; en cu valorile proprii 1 ; 2 ; :::; n respectiv.
Indic
am dou a propriet ati simple ale vectorilor proprii.
Lema 2.11.1. Orice vectori proprii x1 ; x2 ; :::; xm ai unui operator A
care corespund la valori proprii distincte dou a cte dou a 1 ; 2 ; :::; m sunt
liniar independen ti.
Demonstra tie. Aceast a lema se demonstreaz a prin inductie dup a m.
Evident, lema este adev arat a pentru m = 1. Admitem c a lema are loc pentru
orice m 1 vectori proprii ai operatorului A ; ar atam ca ea r
amne adev arat
a
si pentru orice m vectori proprii ai operatorului A. Presupunem contrariul,
admitem c a ntre m vectori proprii ai operatorului A ar exista o dependenta
liniar
a
1 x1 + 2 x2 + ::: + m xm = 0;
unde 1 6= 0 (de exemplu). Aplicnd acestei egalit

ati operatorul A se obtine
1 1 x1 + 2 2 x2 + ::: + m m xm = 0:
nmultim prima egalitate cu m si o sc

adem din cea de a doua; obtinem
1( 1 m )x1 + 2( 2 m )x2 + ::: + m 1( m 1 m )xm 1 = 0;
de unde, conform ipotezei de inductie, toti coecientii trebuie s a e nuli. n

particular, 1 ( 1 m ) = 0, ceea ce contravine condi tiilor 1 6= 0; 1 6= m .
Asadar, presupunerea f acut
a nu este adev arat
a si vectorii x1 ; x2 ; :::; xm sunt
liniar dependenti.
n particular, ntr-un spatiu n-dimensional, orice operator A nu poate
avea mai mult de n vectori proprii la valori proprii distincte.
Lema 2.11.2. To ti vectorii proprii ai unui operator liniar A corespun-
znd unei aceleia si valori proprii xate , formeaz a un subspa tiu K( ) K:
Demonstra tie. ntradev ar, daca Ax1 = x1 si Ax2 = x2 , atunci
A ( x1 + x2 ) = Ax1 + Ax2 = x1 + x2 = ( x1 + x2 ) si de aici
rezulta lema.
Subspatiul K( ) se numeste subspatiul propriu al operatorului A core-
spunznd valorii proprii .
Vom indica n continuare modul de calcul al coordonatelor vectorilor pro-
prii ai unui operator A, dat prin matricea sa ntr-o anumit a baz a e1 ; e2 ; :::; en
Pn
a spatiului Kn . Admitem c a vectorul x = k ek este vector propriu al op-
k=1
eratorului A, deci exist
a astfel nct Ax = x. Folosind formulele (2.3.3)
de la scrierea matricial
a a operatorilor liniari se pot scrie aceste relatii cu
VECTORIALE.
ajutorul coordonatelor:
(1) (2) (n)
1 = a1 1 + a1 2 + ::: + a1 n;
(1) (2) (n)
2 = a2 1 + a2 2 + ::: + a2 n ;
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
n = a(1) (2)
n 1 + an 2 + ::: + an
(n)
n;
sau 8
>
> a1
(1)
+ a1
(2)
+ ::: + a1
(n)
= 0;
>
> 1 2 n
>
< (1) (2) (n)
a2 1 + a2 2 + ::: + a2 n = 0;
(2.11.2)
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
>
: a(1) (2) (n)
n 1 + an 2 + ::: + an n = 0:
Acest sistem liniar omogen de ecuatii relativ la m

arimile 1 ; 2 ; :::; n admite
o solutie nenul
a n acel si numai n acel caz cnd determinantul sistemului
este egal cu zero, adic
a:
(1) (2) (n)
a1 a1 ::: a1
(1) (2) (n)
a2 a2 ::: a2
( )= = 0: (2.11.3)
::::::::::: :::::::::::: ::: :::::
(1) (2) (n)
an an ::: an
Polinomul de grad n n aat n membrul stng al acestei ecuatii se nu-

meste polinom caracteristic al matricii A. Oric arei r
ad
acini 0 2 K a acestui
polinom i corespunde cel putin un vector propriu, care poate determinat
dup a nlocuirea lui cu 0 n relatiile (2.11.2), prin rezolvarea sistemului
compatibil obtinut relativ la 1 ; 2 ; :::; n .
Rezultatul obtinut arat a printre altele c a desi matricea operatorului A
depinde de alegerea bazei e1 ; e2 ; :::; en , totusi r
ad
acinile polinomului caracter-
istic al acestei matrici nu depind de alegerea bazei. n afara determinantilor,
exista si alte functii de elementele matricii unui operator care r amn neschim-
bate prin trecerea la o nou a baza. Pentru a construi astfel de functii, con-
sideram operatorul A E, unde este un parametru luat din corpul K.
Matricea acestui operator n baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g este evident matricea
A(B) I, iar n baza B= ff1 ; f2 ; :::; fn g-matricea A(B) I. Conform celor
demonstrate la transformarea matricii unui operator liniar, pentru orice
avem
det A(B) I = det A(B) I :
n ambii membrii se aa polinoame de grad n n . Deoarece aceste poli-
noame sunt egale, atunci coecientii diverselor puteri ale lui sunt aceiasi.
2.11. VECTORI PROPRII SI VALORI PROPRII. 65
Acesti coecienti sunt functii de elementele matricii operatorului considerat,

care ramn deci nemodicate la schimbarea bazei. Explicit am forma acestei
functii. Determinantul matricii A(B) I are forma
(1) (2) (n)
a1 a1 ::: a1
(1) (2) (n)
a2 a2 ::: a2 n n 1
= ( 1) + 1 + ::: + n 1 + n:
::::::::::: :::::::::::: ::: :::::
(1) (2) (n)
an an ::: an
(1)
Coecientul 1 al lui n 1 este egal cu suma elementelor diagonale a1 +
(2) (n)
a2 + ::: + an , luat a cu semnul ( 1)n 1 , asa cum se vede imediat folosind
denitia determinantului; acest num ar se numeste urma operatorului A. Co-
ecientul 2 al lui n 2 este suma tuturor minorilor diagonali de ordinul
2, luat a cu semnul ( 1)n 2 (un minor Mij11;i;j22;:::;i
;:::;jk
k
se numeste diagonal dac a
n k
i1 = j1 ; i2 = j2 ; :::; ik = jk ). n mod similar, coecientul k al lui este
suma tuturor minorilor diagonali de ordin k, luat a cu semnul ( 1)n k . n
sfrsit, coecientul n al lui 0 , adic a termenul liber, este egal chiar cu deter-
minantul operatorului. Asadar, polinomul det A(B) I care nu depinde
de alegerea bazei n spatiul vectorial, poart a numele de polinom caracteristic
al operatorului A. Distingem cteva posibilit ati care pot apare n rezolvarea
ecuatiei caracteristice (2.11.3).
a) Cazul cnd ecua tia nu are radacini n corpul K. Dac a ecuatia
( ) = 0 nu are r adacini n corpul K, atunci operatorul liniar A nu are
vectori proprii n spatiul Kn .
De exemplu, operatorul de rotatie cu unghiul '0 6= m (m = 0; 1; 2; :::)
n planul E2 nu are vectori proprii, asa dup a cum s-a observat deja. Acest
fapt evident geometric, se stabileste usor si pe cale algebric a. ntr-adevar,
ecuatia (2.11.3) pentru operatorul de rotatie se scrie
cos '0 sin '0

=0
sin '0 cos '0
si dup
a dezvoltare
2
1 2 cos '0 + = 0;
daca 0 6= m (m = 0; 1; 2; :::) aceast a ecuatie nu are rad
acini reale.
b) Dac a K = C este corpul numerelor complexe, atunci conform teo-
remei fundamentale a algebrei, ecuatia (2.11.3) are ntotdeauna o r ad acina
0 2 K. Astfel, n spa
tiul Cn orice operator liniar are cel putin un vector
propriu.
c) Cazul a n r
adacini distincte. Dac a toate cele n r
adacini 1 ; 2 ; :::; n
ale ecuatiei ( ) = 0 sunt situate n corpul K si sunt distincte, atunci n
VECTORIALE.
spatiul Kn se pot g asi n vectori proprii distincti ai operatorului A rezolvnd

sistemul (2.11.2) succesiv pentru = 1 ; 2 ; :::; n . Conform lemei 2.11.1.
vectorii proprii f1 ; f2 ; :::; fn vor liniar independenti. Consider
am baza for-
mat a din acesti vectori si construim matricea operatorului A n aceast a baz
a.
Deoarece
Af1 = 1 f1 ;
Af2 = 2 f2 ;
::::::::
Afn = n fn ;
matricea A(B) are forma

0 1
1 ::: 0 0
B 0 2 ::: 0 C
C
B (2.11.4)
@ ::: ::: ::: ::: A ;
0 0 ::: n
unde B= ff1 ; f2 ; :::; fn g.

Folosind denitia operatorului diagonalizabil, putem formula rezultatul
obtinut n forma urm atoare: n spatiul Kn orice operator liniar a carui matrice
(ntr-o baz a oarecare) are ca polinom caracteristic un polinom cu n r ad acini
distincte n corpul K este diagonalizabil; matricea acestui operator construit a
ntr-o baza format a cu vectorii proprii ai s ai este diagonal
a si elementele ei
diagonale sunt exact valorile proprii ale operatorului.
d) Pe de alt a parte, dac a operatorul A ntr-o anumit a baz a f1 ; f2 ; :::; fn
a spatiului Kn admite o matrice diagonal a (2.11.4) cu elemente nu neap arat
distincte 1 ; 2 ; :::; n , pe diagonala principal a, atunci vectorii f1 ; f2 ; :::; fn
sunt proprii, iar 1 ; 2 ; :::; n sunt valorile proprii corespunz atoare pentru A.
Arat
am c a operatorul A nu are n acest caz alte valori proprii distincte
de 1 ; 2 ; :::; n . ntr-adev ar, daca este valoare proprie corespunznd ! vec-
Pn Pn
torului propriu f = j fj , atunci din egalitatea Af = A j fj =
j=1 j=1
P
n P
n P
n P
n
j Afj = j j fj = f= j fj = j fj ; rezult
a
j=1 j=1 j=1 j=1
j = j (j = 1; 2; :::; n) : (2.11.5)
Printre numerele 1 ; 2 ; :::; n exist

a cel putin unul diferit de zero; de exem-
plu, 1 6= 0. Atunci din egalitatea (2.11.5) pentru j = 1, rezult a = 1 , ceea
ce trebuia ar
atat.
JORDAN.
2.12. FORMA CANONICA 67
e) Cazul unei r adacini multiple. Fie = 0 o r ad

acin
a a ecuatiei
(2.11.3) de multiplicitate r 1. Se pune urm atoarea problem a: care este
dimensiunea subspatiului propriu corespunz ator K( 0 ) sau, cu alte cuvinte,
cte solutii liniar independente admite sistemul (2.11.2) pentru = 0 ?
Cunoscnd rangul matricii sistemului, putem da un r aspuns precis la aceasta
ntrebare. Dar va util de legat acest r aspuns numai de multiplicitatea r a
r
adacinii 0 .
n exemplele 2.9.1-3. si 2.9.6. date la endomorsme, dup a cum se observa
( 0)
imediat, dimensiunea ec arui subspatiu propriu K coincide cu multiplic-
itatea valorii proprii corespunz atoare 0 ca r ad
acina a polinomului carac-
teristic al operatorului A. Totusi, n cazul general acest fapt nu are loc.
Consider am operatorul A n R2 dat prin matricea
0 0
A= ;
0
unde 6= 0 este arbitrar. Polinomul caracteristic este ( 0 )2 si admite

r
ad
acina dubl
a = 0 . Sistemul (2.11.2) are n acest caz forma
0 1+0 2 = 0;
1+0 2 = 0
si admite ca solutie 1 = 0; 2 = 1 (unic a pn

a la un factor numeric). Asadar,
subspatiul propriu al operatorului A corespunznd valorii proprii = 0 are
dimensiunea 1, deci mai mic a dect multiplicitatea rad
acinii 0 . Se poate
dovedi ca n general dimensiunea subspatiului propriu K( 0 ) nu dep aseste
multiplicitatea radacinii 0 , ns
a acest fapt este continut n cadrul rezultat-
ului pe care l vom prezenta n continuare.
2.12 Forma canonic

a Jordan.
Teorema 2.12.1. Dimensiunea unui subspa tiu propriu al endomorsmului
A : Kn ! Kn este cel mult egal a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii
corespunz atoare subspa tiului.
Demonstra tie. Fie 0 o valoare proprie multipl a de ordinul m si
( 0) ( 0)
K subspatiul propriu corespunz ator. Not am dim K = p < n: Fie
( 0)
fe1 ; e2 ; :::; ep g K o baza n subspatiul propriu. Complet am aceast
a baz
a
pn a la o baz a n Kn de forma fe1 ; e2 ; :::; ep ; fp+1 ; :::; fn g. ntruct vectorii ei ,
i = 1; 2; :::; p sunt vectori proprii corespunz atori la valoarea proprie 0 , avem
Pp
(j) Pn
(j)
Aei = ei , i = 1; 2; :::; p si Afj = ak ek + ak fk ; j = p + 1; :::; n.
k=1 k=p+1
VECTORIALE.
Matricea lui A n aceast

a baz
a este
0 (p+1) (n)
1
0 0 ::: 0 a1 ::: a1
B (p+1) (n) C
B 0 0 ::: 0 a2 ::: a2 C
B C
B ::: ::: ::: ::: ::::::::: ::: ::: C
A=B (p+1) (n) C
B 0 0 ::: 0 ap ::: ap C
B C
@ ::: ::: ::: ::: ::: ::: ::: A
(p+1) (n)
0 0 ::: 0 an ::: an
asa nct polinomul caracteristic al lui A are forma P ( ) = det (A I) =

p
( 0 ) ( ), unde ( ) este un determinant de ordinul n p (num arul
total al r adacinilor = 0 ale polinomului caracteristic P ( ) este m si deci
dac a ( 0 ) = 0 atunci din num arul total de r adacini m o parte se aa n
( 0 ) ) p < m; dac a ( 0 ) 6= 0 atunci toate r adacinile = 0 se reg asesc
p
din ( 0 )
si deci p = m). n concluzie, ( 0 ) = 0 implica p < m, iar
( 0 ) 6= 0 implic a p = m. Deci p m.
Teorema 2.12.2. Un endomorsm A : Kn ! Kn este diagonalizabil
dac a si numai dac a polinomul caracteristic are toate r adacinile n cmpul K
peste care este luat Kn si dimensiunea ec arui subspa tiu propriu este egal a
cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunz atoare.
Demonstra tie. Admitem c a A : Kn ! Kn este diagonalizabil. Rezult a
c
a exist a o baz a fe1 ; e2 ; :::; en g n Kn format a din vectorii proprii pentru A
fata de care matricea lui A este diagonal a.
m1 m2 mp
Fie P ( ) = ( 1) ( 2) ::: ( p) , adic a i ; i = 1; 2; :::; p
Pp
sunt valorile proprii ale lui A de multiplicit ati mi , cu mi = n. F ar
a a afecta
i=1
generalitatea, putem admite c a primii m1 vectori din baza fe1 ; e2 ; :::; en g core-
spund lui 1 , urm atorii m2 lui 2 etc. n concluzie, vectorii fe1 ; e2 ; :::; em1 g
K( 1 ) apartin subspatiului propriu corespunz ator valorii proprii 1 , ceea ce
nseamn a c a num arul lor m1 este mai mic sau cel mult egal cu dim K( 1 ) :
m1 dim K( 1 ) . Pe de alt a parte, conform teoremei 2.12.1. avem dim K( 1 )
m1 . n concluzie dim K( 1 ) = m1 . Analog, rezult a dim K( i ) = mi ; i =
1; 2; :::; p:
Reciproc, admitem c a dim K( i ) = mi ; i = 1; 2; :::; p: Atunci e B=
Pp
e1 ; e2 ; :::; em1 ; em1 +1 ; :::; em2 ; :::; emp 1 +1 ; :::; emp ; mi = n o multime de
i=1
vectori din Kn astfel nct primii m1 vectori s a constituie o baz a n K( 1 ) ,
urm atorii m2 s
a constituie o baza n K( 2 ) si asa mai departe. Utiliznd in-
ductia asupra lui p se dovedeste c
a B este o baz a a lui Kn . Fata de aceasta
JORDAN.
baz
a, matricea lui A : Kn ! Kn este
0 1
1 0 ::: 0 ::: 0 :::
::: 0
B 0 1 ::: 0 ::: 0 :::
::: 0 C
B C
B ::: ::: ::: ::: ::: ::: :::
::: ::: C
B C
B 0 0 ::: 1 ::: 0 :::
::: 0 C
B C
A=B B ::: ::: ::: ::: ::: ::: :::
::: ::: C
C
B 0 ::: ::: 0 ::: 0 ::: 0 C
B p C
B 0 ::: ::: 0 ::: 0 p ::: 0 C
B C
@ ::: ::: ::: ::: ::: ::: ::: ::: ::: A
0 ::: ::: 0 ::: 0 0 ::: p
adica o matrice diagonal a.

Consecin ta 2.12.1. Dac a A : Kn ! Kn este diagonalizabil, atunci
( 1) ( 2) ( p)
Kn = K K ::: K :
Practic, pentru diagonalizarea unui endomorsm A : Kn ! Kn proced am
n felul urm ator:
1) Fix am o baz a n Kn si determin am matricea A = (aij ) a lui A n
aceasta baz a;
2) Aam valorile proprii care sunt solutiile n K ale ecuatiei P ( ) = 0.
3) Dac a exista p (p n) valori proprii distincte 1 ; 2 ; :::; p cu ordinele
de multiplicitate m1 ; m2 ; :::; mp ; calcul am rangul ec arei matrice A j I,
( j)
j = 1; 2; :::; p: Dac a rang (A j I) = n mj ; j = 1; 2; :::; p, dim K =
dim N (A j E) (E este operatorul unitate) este num a rul de solu
tii indepen-
dente ale sistemului omogen (A j I) X = 0, j = 1; 2; :::; p, atunci conform
teoremei 2.12.2., A este diagonalizabil.
4) Se rezolv a cele p sisteme omogene (A j I) X = 0; j = 1; 2; :::; p. Un
sistem fundamental de solutii pentru un asemenea sistem reprezint a coordo-
natele vectorilor proprii corespunz atori valorii proprii j ( j = 1; 2; :::; p) :
5) Matricea lui A, n raport cu baza format a din vectorii proprii ai lui
A, are pe diagonal a elementele 1 ; :::; 1 ; :::; p ; :::; p ; adica valorile proprii.
6) Not am prin D 2 Mn n (K) matricea diagonal a atasata lui A n
raport cu baza format a din vectorii proprii ai lui A. Dac a C 2 Mn n (K)
este matricea ale c arei coloane sunt vectorii proprii care alc atuiesc noua baz a
a lui Kn , adic a matricea de trecere de la baza initial a din Kn (baza canonic a
n
n R ) la baza format a din vectorii proprii, atunci
1
D=C AC:
Forma Jordan
Fie Kn un spatiu vectorial peste cmpul K (R sau C) si A : Kn ! Kn un
endomorsm. Matricea A a endomorsmului A depinde de alegerea bazei n
VECTORIALE.
Kn . Uneori aceast a matrice poate diagonalizat a, alteori nu. Conditiile n

care matricea A se poate diagonaliza au fost date n punctul c) de la valori
si vectori proprii, precum si n teorema 2.12.2. Una dintre formele relativ
simple si utile, care se poate obtine n unele dintre cazurile cnd nu este
posibil
a diagonalizarea, este forma Jordan.
Fie 2 K. Matricile de tipul
0 1
0 1 1 0 ::: 0
1 0 B 0 1 ::: 0 C
1 B C
( ); @
; 0 1 A B
; :::; B ::: ::: ::: ::: ::: C
C;
0 @ 0 0 0 ::: 1 A
0 0
0 0 0 :::
se numesc celule Jordan atasate scalarului .
tie 2.12.1. Spunem c
Deni a endomorsmul A : Kn ! Kn este adus la
forma Jordan daca exist
a o baza n Kn fa
ta de care matricea
0 1
J1 0 ::: 0
B 0 J2 ::: 0 C
J =B @ ::: ::: ::: ::: A
C
0 0 ::: Js
s
a reprezinte pe A, unde J1 ; J2 ; :::; Js sunt celule Jordan ata sate vectorilor
proprii i ; i = 1; 2; :::; s ale endomorsmului A.
O celul a Jordan de tipul p atasat a unei valori proprii multipl a de or-
dinul s p, corespunde vectorilor liniar independenti e1 ; e2 ; :::; ep ; astfel nct
Ae1 = e1 ; Ae2 = e1 + e2 ; :::; Aep = ep 1 + ep : Vectorul e1 este propriu, iar
vectorii e2 ; :::; ep se numesc vectori principali.
Exist a endomorsme ale spatiilor vectoriale reale care nu pot aduse la
forma Jordan si anume acelea pentru care ecuatia caracteristic a nu are toate
r
adacinile n R. Discutia urm atoare va pune n evidenta ca endomorsmele
spatiilor vectoriale complexe pot aduse ntotdeauna la forma Jordan.
Observa tia 2.12.1. Forma diagonal a a unui endomorsm diagonalizabil
este un caz particular de form a canonic a Jordan si anume cazul cnd toate
celulele Jordan sunt de ordinul unu.
Observa tia 2.12.2. Forma canonic a Jordan nu este unic a, dar num arul
celulelor Jordan (egal cu num arul total de vectori proprii liniar independenti
ai lui A) ca si ordinul celulelor Jordan sunt unice pentru un endomorsm A,
dat.
Observa tia 2.12.3. Ordinea celulelor Jordan pe diagonala formei
canonice Jordan depinde de ordinea vectorilor din baz a.
Teorema 2.12.3. Fie Kn un spa tiu vectorial n-dimensional peste cm-
pul K (R sau C). Dac a A : Kn ! Kn este un endomorsm si 1 ; :::; p sunt
JORDAN.
P
p
valori proprii distincte ale lui A cu multiplicit
a
tile m1 ; :::; mp , mk = n,
k=1
atunci exist a p subspa tii vectoriale Kj Kn ; j = 1; 2; :::; p; invariante fata
de A, de dimensiuni mj j = 1; 2; :::; p; astfel nct Kn = K1 K2 ::: Kp ; iar
A=Kj = Nj + j Emj ; j = 1; 2; :::; p, unde Nj sunt endomorsme nilpotente
de diferite ordine ( un endomorsm A se nume ste nilpotent de indice p dac a
p
A = O, unde p = 2; 3; :::; iar O este transformarea zero. Un endomorsm
nilpotent de indice 2 si de rang maxim posibil se mai nume ste structura
tangent a).
n demonstratia acestei teoreme ne este util urm atorul rezultat.
Lema 2.12.1. Dac a A : Kn ! Kn este un endomorsm, atunci exist a
dou a subspa tii vectoriale K0 ; K00 Kn , invariante fa ta de A, astfel nct:
1) Kn = K0 K00 ;
2) restric tia A=K0 este nilpotent a;
3) restric tia A=K00 este inversabil a.
Demonstra tia lemei. Fie Nk = N Ak si Tk = T Ak ; k 2 N. Se
poate ar ata c
a Nk si Tk sunt subspatii invariante fata de A si c a exist
a un
p 2 N, minim, astfel nct N1 N2 ::: Np = Np+1 = ::: si T1 T2
::: Tp = Tp+1 = :::. ntr-adev ar, dac a x 2 Tk si y 2 Kn astfel nct Ak y = x,
k
atunci Ax = A (Ay) 2 Tk , adic a A (Tk ) Tk . Analog A (Nk ) Nk 1 Nk .
n continuare ar at
am c a dac
a Np = Np+1 , rezult a Np = Np+q ; oricare ar
q 2 N. ntr-adev ar, dac a x 2 Np+q ; rezult a A x = 0 sau Ap+1 (Aq 1 x) = 0
p+q
si ipoteza Np = Np+1 implic a A (A x) = 0 sau Ap+q 1 x = 0: Continund

p q 1
procedeul obtinem Ap x = 0, ceea ce nseamn a c

a x 2 Np ; deci Np+q Np :
Aceasta mpreun a cu Np Np+q ; implic a Np = Np+q : Analog se dovedeste
pentru Tp : Rezult a K0 = Np si K00 = Tp : Ar atam c a Kn = K0 K00 . Deoarece
dim Kn = dim Np + dim Tp (a se vedea faptul c a: dim N (A) = dim X
dim T (A) ) r amne s a dovedim c a K0 \ K00 = f0g : ntr-adev ar, dac
ax 2
0 00 0 00 p p
K \ K , rezult a x 2 K si x 2 K , adic a A x = 0 si x = A y; deci avem
2p
ca A y = 0 si cum N2p = Np+p = Np , rezult a ca Ap y = 0 ceea ce implic a
x = 0.
Dovedim n continuare c a A=K0 este nilpotent de indice p, iar A=K00
este inversabil. Deoarece Ap (Np ) = f0g rezult a A=K0 este nilpotent de
00
indice p. Apartenenta x 2 K d p
a x = A y, deoarece K00 = Tp : Relatia
Ax = 0 implic a A (Ap y) = 0 sau Ap+1 y = 0, adic a Ap y = 0 si deci x = 0.
00 00
Rezult a N (A=K ) = f0g, adic a A=K este inversabil (prin modul de denire
00
A=K este surjectiv si r amne de ar atat c a A=K00 este injectiv, ceea ce este
echivalent cu N (A=K00 ) = f0g).
Demonstra tia teoremei 2.12.3. Pentru j 2 f1; 2; :::; pg xat, consid-
eram endomorsmele Gj = A jE si aplicnd lema precedent a, se obtin
subspatiile Kj si Wj astfel nct Gj =Kj este un endomorsm nilpotent, iar
VECTORIALE.
Gj =Wj este nesingular. Deoarece Kj este invariant fata de Gj , el este invariant

si fata de endomorsmul Gj + j E = A . Fie A=Kj si A=Wj restrictiile lui A la
subspatiile Kj si Wj ; deci unica valoare proprie a lui A=Kj este j care nu este
valoare proprie si pentru A=Wj (deoarece A j E este nesingular pe Kj , iar
det (A j E) = det (A=Kj j E1 ) det (A=Wj j E2 )). Rezult
a dim Kj =
mj si Kj \ Kh = f0g ; pentru j 6= h, astfel nct Kn = K1 K2 ::: Kp
P p
(stim prin ipotez a ca mk = n). n plus, din A = Gj + j E rezult a
k=1
A=Kj = Gj =Kj + j Emj = Nj + j Emj , cu Nj nilpotent, deoarece Gj =Kj este
nilpotent prin constructie.
Teorema Jordan.
Fie Kn un spa tiu vectorial n-dimensional peste cmpul K (R sau C).

Daca endomorsmul A : Kn ! Kn are valori proprii (n K) si daca suma
multiplicit
a
tilor acestor valori proprii este n, atunci exist
a o baza n Kn fa
ta
de care matricea lui A are forma Jordan.
Demonstra tie. Fie j ; j = 1; 2; :::; p, valorile proprii ale lui A (n
P
p
K) de multiplicit ati mj ; j = 1; 2; :::; p, mj = n: Construim subspatiile
j=1
mj
Kj = N (A j E) , j = 1; 2; :::; p. Conform teoremei anterioare avem
Kn = K1 K2 ::: Kp .
Not
am Nj = A=Kj j Emj endomorsmele nilpotente Nj de indice hj .
Admitem c
a hj = mj , j = 1; 2; :::; p (cazul
n hj < mjo se trateaz
a analog).
Construim multimea de vectori S mj = f1j ; f2j ; :::; fm
j
j
din Kj , astfel nct
m 1 m 2
f1j= Nj j x; f2j = j
Nj j x; :::; fm j 1
j
= Nj x; fm j
= x; unde x 2 Kj . Din
mj
denitia lui Nj si a multimii S avem
Nj f1j = 0; Nj f2j = f1j ; :::; Nj fm

j
j
j
= fm j 1; (2.12.1)
deoarece Nj este prin constructie un endomorsm nilpotent de indice hj =

mj : Avnd n vedere denirea lui Nj , egalit
atile (2.12.1) devin
A=Kj f1j = j f1j ;

A=Kj f2j = f1j + j f2j ;
:::::::::::::::::::::::::::::::::::: (2.12.2)
j j j
A=Kj fm j
= fm j 1 + j fmj :
Dovedim n continuare c a vectorii multimii S mj sunt liniar independenti.

mj
P
Pentru aceasta, e ecuatia ki fij = 0, ki 2 K si aplic
am endomorsmul
i=1
JORDAN.
mj
P mj
P
Nj , succesiv de mj 1 ori. Obtinem Nj ki fij = ki N fij = 0, sau
i=1 i=1
dac a tinem cont de egalit atile (2.12.1), k2 f1j + k3 f2j + ::: + kmj fm j
j 1
= 0:
Aplicnd nc a o dat a Nj si folosind egalit atile (2.12.1) obtinem c a k3 f1j +
k4 f2j + ::: + kmj fmj
j 2
= 0: Prin aplicarea succesiv a a lui Nj de mj 2 ori,
j j
obtinem kmj 1 f1 + kmj f2 = 0: Aplicnd Nj din nou (deci n total de mj 1
ori) avem kmj f1j = 0: Deoarece f1j 6= 0, deducem kmj = 0. Aceasta implic a
j
kmj 1 f1 = 0 si deci kmj 1 = 0. Analog, din celelalte egalit ati, obtinem
kmj 2 = kmj 3 = ::: = k3 = k2 = k1 = 0. n concluzie, vectorii multimii S mj
sunt liniar independenti. ntruct dim Kj = mj , rezult a S mj este baz
a c a n
Kj ; aceasta este o baz a Jordan n Kj datorit a egalitatilor (2.12.2). n raport
cu aceast a baz
a matricea restrictiei lui A la Kj , este
0 1
j 1 0 ::: 0
B 0 j 1 ::: 0 C
Jj = B C
@ ::: ::: ::: ::: ::: A 2 Mmj mj (K) :
0 0 0 ::: j
S
p
Datorit
a egalit
atii Kn = K1 K2 ::: Kp , multimea S mj este baza
j=1
c
autata n Kn , numit
a baza Jordan fata de care matricea lui A este de tip
Jordan.
Concluzii. Num arul de submultimi S mj din baza Jordan este egal
cu num arul vectorilor proprii independenti ai lui A. Num arul de vectori
principali care corespund unei valori proprii j este egal cu mj hj .
Presupunem hj mj , unde hj este indicele de nipotenta al endomors-
mului Nj = A=Kj j Emj . Pentru a g asi baza Jordan este necesar s a se
urmareasca problemele urm atoare:
1) Fixarea unei baze n Kn si explicitarea matricei A atasat a endomor-
smului A : Kn ! Kn .
2) Determinarea valorilor proprii distincte j , j = 1; 2; :::; n, respectiv
multiple de ordinul mj , j = 1; 2; :::; p prin rezolvarea ecuatiei caracteristice;
P p
pentru continuare este sucient ca mj = n:
j=1
3) G asirea vectorilor proprii liniar independenti corespunz
atori ec
arei
valori proprii.
4) Calcularea num arului de celule Jordan
dim K( j)
= dim Kn rang (A j I) =n rj :
5) Rezolvarea sistemului
mj
(A j I) X = 0;
VECTORIALE.
pentru ecare j = 1; 2; :::; p: Pentru j xat, solutiile nenule genereaz a sub-

spatiul Kj :
n cazul matricilor de ordin relativ mic, putem ocoli unele din etapele
precedente tinnd seama de observatia c a la o celul
a Jordan corespunde
un singur vector propriu. Pentru g asirea vectorilor din baz
a corespunz atori
celulei de ordinul p, atasat
a valorii proprii j , se determina solutia general
a
pentru Aej = j ej , apoi se impun conditii de compatibilitate si se determin a
solutii pentru
Ae2 = e1 + j e2 ; :::; Aep = ep 1 + j ep :
Daca not
am prin C matricea care are pe coloane coordonatele vectorilor
din baza Jordan, atunci
J = C 1 AC:
2.13 Spa
tiul dual al unui spa
tiu vectorial dat.
Teorema 2.13.1. Mul timea formelor liniare denite pe Kn formeaz a un
n
spa
tiu vectorial cu n-dimensiuni, notat cu K si numit dualul spa tiului Kn .
Demonstratia rezult a din faptul c a multimea operatorilor liniari A :
Kn ! Km , notat a cu L (Kn ; Km ) formeaz a un spatiu vectorial izomorf cu
n
Mm n (K), c aci K = L (Kn ; K1 )are dimensiunea egal a cu n si doua spatii
nit dimensionale ce au aceeasi dimensiune sunt izomorfe.
Pn
Fie n Kn baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g si x = i ei ; pentru operatorul liniar
i=1
P
n P
n
L : Kn ! K1 avem L (x) = L i ei = i Lei . Deci a da forma L
i=1 i=1
revine la a da valorile ei pentru baza B, deci a da
Lei = ai ; i = 1; 2; :::; n (2.13.1)
(asa cum de altfel se ntmpla si la operatorii liniari). Avem deci
X
n
Lx = ai i : (2.13.2)
i=1
Teorema 2.13.2. Sistemul de forme liniare B = fL1 ; L2 ; :::; Ln g de-

nite prin
1 , i = j (i; j = 1; 2; :::; n)
Li ej = ij = (2.13.3)
0 , i 6= j
a n K n , numit
constituie o baz a baza dual
a a bazei B.
2.13. SPATIUL
DUAL AL UNUI SPATIU
VECTORIAL DAT. 75
P
n
tie. Dac
Demonstra a ar exista o combinatie liniar
a de tipul i Li =0
i=1
(n ambii membrii avem forme liniare), aplicnd-o unui vector ej din B, dup
a
(2.13.3) avem
X
n
i ij = 0; de unde j = 0; pentru j = 1; 2; :::; n;

i=1
deci relatia precedent

a exist
a numai pentru 1 ; 2 ; :::; n egali cu zero, adic
a
sistemul B este independent. Orice form a L se poate descompune n baza
B :
Xn
L= i Li : (2.13.4)
i=1
Vom arata acum c a i = ai din formula (2.13.1). ntr-adev

ar, aplicnd
forma (2.13.4) unui vector ej din B avem:
X
n
Lej = i Li (ej ) ;
i=1
P
n
sau dup
a (2.13.1) si (2.13.3) avem aj = i ij = j: Deci putem scrie
i=1
X
n
L= ai Li ; (2.13.5)
i=1
scalarii a1 ; a2 ; :::; an numindu-se coordonatele formei L n baza B . ! Evi-

P
n
dent, Li x = i , c aci dup
a formula (2.13.3) are loc: Li x = Li j ej =
j=1
P
n P
n
j Li ej = j ij = i, adic
j=1 j=1
Teorema 2.13.3. Dac a n Kn se trece de la baza B la baza Bprin
matricea A, atunci de la baza B (duala bazei B) la baza B (duala bazei
t
B) se trece prin matricea (A 1 ) .
Aceasta teorema poate vizualizat
a prin diagrama:
Kn ! K n
B ! B
t
# # (A 1 )
B ! B
VECTORIALE.
Demonstra tie.Fie B= fe1 ; e2 ; :::; en g, B= fe01 ; e02 ; :::; e0n g cu leg

atura
P
n
e0k = akj ej ; e de asemenea B = fL1 ; L2 ; :::; Ln g, B = fL01 ; L02 ; :::; L0n g
j=1
P
n
cu L0h = ih Li .
i=1
Conform (2.13.3) aplicat a bazelor Bsi B are! loc: kh = L0h (e0k ) =
P
n
0
Pn
0
Pn Pn Pn P
n
L
ih i ek = L
ih i (ek ) = L
ih i a e
kj j = ih akj Li (ej ),
i=1 i=1 i=1 j=1 i=1 j=1
P
n P
n P
n P
n
adic
a kh = ih akj ji = ih aki = aki ih .
i=1 j=1 i=1 i=1
Trecnd la scrierea matricial
a avem: I = A , de unde rezult a =A 1
a c
(prin am notat matricea de elemente ij , i; j = 1; 2; :::; n).
Dar matricial, trecerea de la baza B la B se scrie L0 = t L, adica L0 =
t
(A 1 ) L, adica ceea ce trebuia demonstrat.
Aceasta teorema permite sa se calculeze coordonatele unei forme liniare
n diverse baze. 0 1
a1
Notam cu a = @ ::: A. Formula (2.13.2) se va reprezenta matricial
0an 1
1 P
n
Lx = at X; unde X = @ ::: A, iar x = i ei .
i=1
n
Daca n baza B forma L are coordonatele at = (a1 :::an ), iar n baza B
are coordonatele (a0 )t = (a01 :::a0n ), atunci folosind formulele de trecere de la
o baza la alta n acelasi spatiu vectorial avem n scrierea matricial a forme
n
liniare ca vectori din K :
a0 = Aa; sau a = A 1 a0 :
n relatiile de dualitate dintre Kn si K n se introduc urm atoarele den-

umiri: un element x din Kn se numeste vector contravariant, coordonatele
sale notndu-se cu indicii sus i , indicii de sus de la coordonate se numesc
indici de contravarianta; un element L din K n se numeste vector covariant,
coordonatele sale notndu-se cu indicii ai , deci indicii de jos de la coordonate
se numesc indici de covarianta.
Capitolul 3
Forme biliniare.Forme
p
atratice.
3.1 Forme biliniare.

n cele ce urmeaz a vom studia functii liniare numerice de dou a argumente vec-
toriale. Spre deosebire de cazul functiilor liniare numerice de o variabil a, teo-
ria functiilor numerice de dou a variabile si n special teoria formelor biliniare,
au un bogat continut geometric. Lund n expresia unei forme biliniare al
doilea argument egal cu primul, se obtine o nou a clasa importanta de functii
de o variabil a, neliniare-formele p atratice.
Deni tia 3.1.1. O func tie numeric a A (x; y) de dou a argumente vec-
toriale x; y dintr-un spa tiu vectorial K, A : K K ! K se nume ste functie
biliniar
a sau form a biliniar
a, dac a ea este func tie liniara de x pentru ecare
y xat si functie liniar
a de y pentru ecare x xat.
Altfel spus, A (x; y) este o form a biliniar a de x si y dac a pentru orice
x; y; z 2 K si pentru orice 2 K au loc relatiile
8
>
> A (x + z; y) = A (x; y) + A (z; y) ;
<
A ( x; y) = A (x; y) ;
(3.1.1)
>
> A (x; y + z) = A (x; y) + A (x; z) ;
:
A (x; y) = A (x; y) :
Primele dou a din aceste egalitati exprim
a liniaritatea functiei A (x; y) n
primul argument, iar ultimele dou a-liniaritatea n cel de al doilea argument.
Din denitia formei biliniare, folosind relatiile (3.1.1), se obtine imediat
formula general
a
!
Xk X
m Xk Xm
A i xi ; j yj = i j A (xi ; yj ) ; (3.1.2)
i=1 j=1 i=1 j=1
77
78
CAPITOLUL 3. FORME BILINIARE.FORME PATRATICE.
n care x1 ; x2 ; :::; xk ; y1 ; y2 ; :::; ym sunt vectori arbitrari din spatiul K, iar

1 ; 2 ; :::; k ; 1 ; 2 ; :::; m sunt orice numere din K.
Formele biliniare date n spatii innit-dimensionale se numesc functionale
biliniare.
Exemplul 3.1.1. Dac a L1 (x) si L2 (x) sunt dou a forme liniare, atunci
A (x; y) = L1 (x) L2 (y) este evident o form a biliniara de x si y.
Exemplul 3.1.2. ntr-un spatiu vectorial n-dimensional cu o baz a xat
a
B= fe1 ; e2 ; :::; en g un exemplu de form a biliniar
a l constituie functia denit
a
prin
Xn X n
A (x; y) = aik i k ,
i=1 k=1
P
n P
n
unde x = i ei ; y= k ek , sunt vectori oarecare si aik (i; k = 1; 2; :::; n)
i=1 k=1
sunt numere xate.
a) Forma general a a unei forme biliniare ntr-un spa tiu vectorial
n-dimensional.
Presupunem c a ntr-un spatiu vectorial n-dimensional Kn o baz a oarecare
B= fe1 ; e2 ; :::; en g. Notam A (ei ; ek ) = aik (i; k = 1; 2; :::; n).
Pn P n
Atunci pentru orice x = i ei ; y = k ek , conform formulei (3.1.2),
i=1 k=1
avem
P n Pn
A (x; y) = A i ei ; k ek =
i=1 k=1 (3.1.3)
Pn Pn Pn P n
= i k A (e ;
i ke ) = a ik i k :
i=1 k=1 i=1 k=1
Asadar, n exemplul 3.1.2. a fost indicat a reprezentarea cea mai general aa

unei functii biliniare ntr-un spatiu vectorial n-dimensional. Coecientii aik
formeaza o matrice p atratic
a
0 1
a11 a12 ::: a1n
B a21 a22 ::: a2n C
A = A(B) = B C
@ ::: ::: ::: ::: A = (aik )1 i;k n
an1 an2 ::: ann
pe care o numim matricea formei biliniare A (x; y) n baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g.

b) Forme biliniare simetrice.
Deni tia 3.1.2. O forma biliniar

a A (x; y) se nume
ste simetric
a dac
a
pentru orice vectori x
si y
A (x; y) = A (y; x) :
3.1. FORME BILINIARE. 79
Arma tia 3.1.1. Dac

a forma biliniar
a A (x; y) n spa
tiul n-dimensional
Kn este simetric
a atunci
aik = A (ei ; ek ) = A (ek ; ei ) = aki ;
a
sadar, matricea A(B) a unei forme biliniare simetrice n orice baz a B=
t
fe1 ; e2 ; :::; en g a spatiului Kn coincide cu matricea transpus
a A(B) :
Are loc si armatia invers a.
Arma tia 3.1.2. Dac a ntr-o anumit
a baz a B= fe1 ; e2 ; :::; en g avem
At(B) = A(B) , atunci forma A (x; y) este simetric a.
Pn
Demonstra tie. ntr-adev
ar, n acest caz A (y; x) = aik i k =
i;k=1
P
n P
n
aki i k = aik i k = A (x; y), ceea ce trebuia demonstrat.
i;k=1 k;i=1
n particular, se obtine urmatorul rezultat.
Arma tia 3.1.3. Dac a matricea unei forme biliniare A (x; y), calculat
a
ntr-o anumita baz a, coincide cu transpusa ei, atunci n orice alt a baza a
spatiului Kn matricea acestei forme coincide de asemenea cu transpusa.
Reamintim c a o matrice p atratic
a care coincide cu transpusa sa se nu-
meste matrice simetric a.
c) Transformarea matricii unei forme biliniare prin trecerea la
o nou a baza.
Prin trecerea la o nou a baz a, matricea formei biliniare se modic a si vom

indica n ce mod. Fie A(B) = (aji )1 j;i n matricea unei forme biliniare A (x; y)
ntr-o baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g si A(B) = (bik )1 i;k n matricea aceleiasi forme
n baza B= ff1 ; f2 ; :::; fn g (i; j; k = 1; 2; :::; n) si presupunem c
a formulele de
trecere de la o baza la alta au forma
X n
(i)
fj = pj ej (i = 1; 2; :::; n)
j=1
(i)
cu matricea de trecere P = pj . n acest caz
1 i;j n
!
P
n
(i) P
n
(k)
bik = A (fi ; fk ) = A pj ej ; pl el =
j=1 l=1
P
n
(i) (k) P
n
(i) (k)
= pj pl A (ej ; el ) = pj pl ajl :
j;l=1 j;l=1
Formula obtinut
a se scrie
X
n X
n
(j)
t
(k)
bik = pi ajl pl ; (3.1.4)
j=1 l=1
80
t
(j) (i)
unde pi = pj este elementul matricii P t , transpusa lui P ( pentru a
Pn
(i) (k)
determina elementul n forma (3.1.4) pornim de la bik = pj pl ajl =
j;l=1
!
P (k) P (i)
n n P (i)
n
pl pj ajl , not
am pj ajl = cil ; n aceste conditii expresia lui
l=1 j=1 j=1
P
n
(k) P
n
(l)
t n P
P n
(i) (l)
t
bik este dat
a de bik = pl cil = cil pk = pj ajl pk =
l=1 l=1 l=1 j=1
P
n
(j)
t
(k)
pi ajl pl ).
j;l=1
Asadar formula (3.1.4) se scrie matricial astfel
A(B) = P t A(B) P: (3.1.5)
(bik scris sub form a matricial a (3.1.4) asigur

a ndeplinirea conditiei pentru
produsul matricilor).
Observa tia 3.1.1. Deoarece matricile P si P t sunt nesingulare si con-
form teoremelor ce se refer a la rangul produsului a dou a matrici (a se vedea
teoremele 2.7.2.-3. si corolarul 2.7.1.), rangul matricii A(B) este egal cu ran-
gul matricii A(B) ; asadar, rangul matricii unei forme biliniare nu depinde de
alegerea bazei. De aceea are sens notiunea de rang al unei forme biliniare,
denit ca rangul matricii acestei forme n oricare din bazele spatiului vectorial
K.
Daca forma biliniar a A (x; y) are rangul n, egal cu dimensiunea spatiului
Kn , atunci acea form a se numeste nesingular a sau nedegenerat a.
Teorema 3.1.1. Fie A (x; y) o form a nesingular a. Pentru orice vector
x0 6= 0 exist
a un vector y0 2 Kn pentru care A (x0 ; y0 ) 6= 0.
Demonstra tie. Presupunem contrariul, adic a A (x0 ; y) = 0 pentru
orice y 2 Kn . Construim o baz a B= fe1 ; e2 ; :::; en g n spatiul Kn astfel
nct e1 = x0 : Atunci n matricea formei A (x; y) n aceast a baz a vom avea
a1m = A (e1 ; em ) = A (x0 ; em ) = 0, pentru orice m = 1; 2; :::; n; adic a prima
linie a matricii respective are toate elementele nule. n acest caz, rangul
matricii este strict mai mic dect n, ceea ce contrazice presupunerea c a forma
este nedegenerat a. Armatia este astfel dovedit a.
Observa tia 3.1.2. Forma A (x; y) nesingular a pentru ntreg spatiul K
poate sa devina singulara pentru un subspatiu K0 K. Astfel, n spatiul R2 ,
unde x = ( 1 ; 2 ) ; y = ( 1 ; 2 ), forma
A (x; y) = 1 1 2 2
a; totusi pe subspatiul R02

este nesingular R2 denit de prima bisectoare
unde 1 = 2 (si 1 = 2 ) ea este identic nul a.
3.1. FORME BILINIARE. 81
Observa tia 3.1.3. Pentru determinantii matricilor considerate se obtine,

aplicnd teorema relativ la determinantul unui produs de matrici, relatia
det A(B) = det A(B) : (det P )2 : (3.1.6)
d) Forme p
atratice.
Deni tia 3.1.3. Prin form a patratic

a ntr-un spa
tiu vectorial K se
n
telege orice functie A (x; y) de un argument vectorial x 2 K, care se ob tine
dintr-o forma biliniara oarecare A (x; y), nlocuind y cu x.
ntr-un spatiu vectorial n-dimensional Kn cu o baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g,
orice forma patratica se scrie, conform (3.1.3), n modul urmator:
X
n X
n
A (x; x) = aik i k; (3.1.7)
i=1 k=1
unde 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele vectorului x relativ la baza B.

Arma tia 3.1.4. Dac a este dat
a o func
tie A (x; x) de vector x, denit
a
n baza B prin formula (3.1.7), atunci aceast a functie reprezint
a o forma
p
atratic
a de vector x.
Demonstra tie. ntr-adevar, se poate introduce forma biliniara
X
n X
n
B (x; y) = aik i k;
i=1 k=1
unde 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele vectorului y relativ la baza B; atunci

este evident ca forma patratic
a B (x; x) coincide cu functia A (x; x) :
Observa tia 3.1.4. n suma dubl a (3.1.7) se pot reduce unii termeni
asemenea; pentru i 6= k avem
aik i k + aki k i = (aik + aki ) i k = bik i k;
unde
bik = aik + aki :
Pentru i = k punem bii = aii : Atunci suma dubla se poate scrie cu mai putini
termeni
Xn Xn
A (x; x) = bik i k :
k=1 i k
P
n
De aici rezult
a c
a dou
a forme biliniare distincte A (x; y) = aik i k si
i;k=1
P
n
C (x; y) = cik i k pot coduce, prin nlocuirea lui y cu x, la una si aceeasi
i;k=1
82
forma patratic
a; este sucient, pentru aceasta, sa aiba loc relatiile aik + aki =
cik + cki pentru orice i si k.
Asadar, n general, pentru o form a patratic
a data, pot exista mai multe
forme biliniare genernd forma p atratic
a considerata.
Arma tia 3.1.5. Exist a un caz important n care forma biliniar a poate
determinat a cunoscnd forma p atratic
a asociata: anume, cazul cnd forma
biliniar
a este simetrica.
Demonstra tie. ntr-adev ar, daca aik = aki , atunci din relatiile aik +
aki = bik (pentru i 6= k) coecientii aik sunt bine determinati
bik
aik = aki = (3.1.8)
2
si pentru i = k
aii = bii ;
si odat
a cu coecientii aik , este bine determinat a ntreaga forma biliniar
a.
Aceasta armatie poate demonstrat a si f
ar
a a utiliza coordonate; anume,
prin denitia unei forme biliniare, avem
A (x + y; x + y) = A (x; x) + A (x; y) + A (y; x) + A (y; y)
si n ipoteza de simetrie
A (x; y) = 21 [A (x; y) + A (y; x)] =
= 21 [A (x + y; x + y) A (x; x) A (y; y)] ;
asadar, valoarea formei biliniare A (x; y) este bine determinat a, pentru orice
pereche de vectori x; y, cunoscnd valorile formei p atratice asociate ei pe
vectorii x; y si x + y.
Arma tia 3.1.6. Pe de alt a parte, pentru a obtine din formele biliniare
toate formele p atratice posibile, este sucient s a ne restrngem la forme
biliniare simetrice.
Demonstra tie. ntr-adev ar, dac a A (x; y) este o forma biliniar
a oare-
care, atunci
1
A1 (x; y) = [A (x; y) + A (y; x)]
2
este o form a biliniar
a simetrica si
1
A1 (x; x) = [A (x; x) + A (x; x)] = A (x; x) ;
2
adica formele p
atratice A1 (x; x) si A (x; x), denite de A1 si A, coincid.
Observa tia 3.1.5. Conform acestor consideratii, n utilizarea formelor
biliniare pentru studiul formelor p atratice este sucient s
a ne m arginim la
A UNEI FORME PATRATICE.
forme biliniare simetrice si la matrici simetrice corespunz

atoare (ajk )1 j;k n ;
ajk = akj .
Deni tia 3.1.4. O matrice simetric a A = (ajk )1 j;k n a unei forme
biliniare simetrice A (x; y) corespunznd unei forme p atratice A (x; x) se nu-
me ste matricea acelei forme p atratice.
Observa tia 3.1.6. La schimbarea bazei, matricea A a unei forme p atrat-
ice A (x; x) coincide cu matricea formei biliniare simetrice corespunz atoare
A (x; y) si se schimb
a ca aceasta din urm a:
A(B) = P t A(B) P;
unde P este matricea de trecere de la baza B la baza B.

Observa tia 3.1.7. Rangul matricii unei forme p atratice nu depinde
de alegerea bazei. De aceea se poate vorbi despre rangul formei p atratice
A (x; x), subntelegnd prin aceasta rangul matricii acestei forme n orice
baza a spatiului Kn . Orice forma p
atratic
a de rang n, egal cu dimensiunea
spatiului, se numeste nesingular
a.
3.2 Forma canonic

a a unei forme p
atratice.
Consider
am o form a patratic
a oarecare A (x; x) ntr-un spatiu vectorial n-
dimensional.
Teorema 3.2.1. n spa tiul Kn exista o baza B= ff1 ; f2 ; :::; fn g n
Pn
care pentru orice vector x = k fk valoarea formei p
atratice A (x; x) se
k=1
calculeaz
a dup
a formula
2 2 2
A (x; x) = 1 1 + 2 2 + ::: + n n; (3.2.1)
unde 1 ; 2 ; :::; n sunt numere xate.

Orice baz a care are aceast
a proprietate se va numi baz a canonica a lui
A (x; x); n particular, numerele 1 ; 2 ; :::; n vor numite coecientii canon-
ici ai formei A (x; x).
Demonstra tie. Fie B= fe1 ; e2 ; :::; en g o baza a spatiului Kn ; dac
a
Pn
x= k ek , atunci forma A (x; x) se reprezint a astfel
k=1
X
n X
n
A (x; x) = bik i k: (3.2.2)
k=1 i k
84
Armatia f
acut
a va demonstrat
a dac
a se pot scrie formulele
8
>
> = p11 1 + p12 2 + ::: + p1n n ;
1
<
2 = p21 1 + p22 2 + ::: + p2n n ;
(3.2.2)
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
n = pn1 1 + pn2 2 + ::: + pnn n ;
(acest sistem se obtine din egalarea componentelor lui x scris n baza B

Pn P
n
si respectiv B anume x = k ek ; x = k fk
si cunoscnd legatura
k=1 k=1
P
n P
n P
n
ntre vectorii celor dou
a baze ek = pik fi , asadar x = k pik fi =
i=1 k=1 i=1
P
n P
n P
n
k pik fi si deci i = k pik , pentru i = 1; 2; :::; n) cu matricea de
i=1 k=1 k=1
trecere P = (pik )1 i;k n nesingular a si astfel nct exprimnd coordonatele
f g n formula (3.2.2) prin m arimile f g, formula (3.2.2) se transform a n
(3.2.1). Demonstratia se va face prin inductie dup a num arul coordonatelor
care intr a efectiv n formula (3.2.2) (adic a cu coecientii diferiti de zero).
Presupunem c a orice forma care contine m 1 coordonate (de exemplu
;
1 2 ; :::; m 1 ) poate redus
a la forma canonic a (3.2.1) (cu n = m 1) printr-
o transformare (3.2.2), de asemenea pentru n = m 1. Dac a n formula
(3.2.2) intr a efectiv numai o coordonat a, de exemplu 1 , adic a formula (3.2.2)
se scrie A (x; x) = b11 21 , atunci aceast a presupunere se ndeplineste evident
(c
aci se poate lua p11 6= 0 arbitrar). Consider am acum o form a (3.2.2),
continnd efectiv m coordonate 1 ; 2 ; :::; m . Admitem mai nti c a printre
numerele b11 ; b22 ; :::; bmm exist
a un num ar diferit de zero; presupunem de
exemplu c a bmm 6= 0. Separ am n forma (3.2.2) grupul de termeni care
contine coordonata m ; acest grup se scrie
2
b1m 1 m + b2m 2 m + ::: + bm 1m m 1 m + bmm m =
2 (3.2.3)
= bmm b1m
2bmm 1
+ b2m
2bmm 2
+ ::: + b2b
m 1m
mm m 1 + m + A1 (x; x) ;
unde prin A1 (x; x) se noteaz a forma patratic

a depinznd numai de marimile
1 ; 2 ; :::; m 1 . Consider
am urmatoarea transformare de coordonate:
8
>
> 1 = 1;
>
>
< 2 = 2;
:::::::::::::::::::
>
>
>
> m 1 = m 1;
: b1m b2m bm 1m
m = 2bmm 1 + 2bmm 2
+ ::: + 2bmm m 1
+ m:
Matricea acestei transform

ari este
0 1
1 0 ::: 0 2bb1mmm
B 0 1 ::: 0 2bb2m C
B mm C
M =B B ::: ::: ::: ::: ::::::: C
C:
@ 0 0 ::: 1 b2bm 1m A
mm
0 0 ::: 0 1
Matricea M este nesingular a (determinantul ei ind egal cu 1). n noile
coordonate, forma A (x; x) se scrie n mod evident astfel
2
A (x; x) = B (x; x) + bmm m;
unde forma p atratic a B (x; x) depinde numai de m arimile 1 ; 2 ; :::; m 1. n

virtutea ipotezei de inductie exist a o nou a transformare
8
>
> = p11 1 + p12 2 + ::: + p1m 1 m 1 ;
< 1
2 = p21 1 + p22 2 + ::: + p2m 1 m 1 ;
(3.2.4)
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
m 1 = pm 11 1 + pm 12 2 + ::: + pm 1m 1 m 1 ;
cu matricea nesingular
a P = (pij )1 i;j n care reduce forma B (x; x) la forma
canonic
a
B (x; x) = 1 21 + 2 2
2 + ::: + 2
m 1 m 1:
Daca ad
augam la egalit atile (3.2.4) egalitatea m = m , atunci se obtine o
transformare nesingular a a coordonatelor 1 ; 2 ; :::; m n raport cu coordo-
natele 1 ; 2 ; :::; m dup
a care forma A (x; x) se scrie astfel
2 2 2 2 2
A (x; x) = B (x; x) + bmm m = 1 1 + 2 2 + ::: + m 1 m 1 + bmm m:
Trecerea direct a de la coordonatele f g la coordonatele f g se realizeaz a cu

ajutorul matricii egale cu produsul matricilor de trecere de la coordonatele
f g la coordonatelef g cu matricea de trecere de la coordonatele f g la
coordonatele f g. Deoarece ambele matrici sunt m m-matrici nesingulare,
atunci si m m-matricea produs este de asemenea nesingular a.
Ramne de considerat cazul cnd n forma A (x; x) cu m coordonate
1 ; 2 ; :::; m toate numerele a11 ; a22 ; :::; amm sunt egale cu zero. Consider am
unul din termenii aij i j cu coecientul aij diferit de zero; de exemplu, pre-
supunem c a a12 6= 0. Efectu am urm atoarea transformare de coordonate
(pentru comoditate scriem trecerea de la noile coordonate la cele vechi):
8
>
> = 01 + 02 ;
< 1 0 0
2 = 1 2;
(3.2.5)
>
> :::::::::::::::::::::
: 0
j = j (j = 3; :::; m) :
86
Determinantul transform
arii (3.2.5) este egal cu ( 2), deci aceast
a transfor-
mare este din nou nesingulara. Termenul a12 1 2 se transform a n modul
urm
ator
a12 1 2 = a12 021 a12 02
2;
de aceea n forma transformat a apar din nou dou a p

atrate ale coordonatelor
cu coecienti nenuli (este evident c a aceste p atrate nu pot asemenea cu
ceilalti termeni, deoarece acestia contin coordonatele 0i cu i > 2). Astfel, n
coordonatele 0i formei (3.2.2) i se poate aplica metoda inductiv a anterioar
a.
Asadar, forma (3.2.2) cu orice num ar m n de coordonate efective j ,
se reduce la forma (3.2.1) prin transformarea (3.2.2), nlocuind n cu m.
Ad augnd eventual egalit atile m+1 = m+1 ; :::; n = n , putem completa
sistemul (3.2.2) pn a la sistemul cerut din n ecuatii cu matricea nesingular a
P = (pij )1 i;j n si demonstratia se ncheie.
Ideea demonstratiei-separarea succesiv a de p atrate-poate aplicat a si
pentru reducerea efectiv a a unei forme p atratice dat a, la forma canonica.
Observa tia 3.2.1. Nici baza canonic a, nici forma canonic a a unei forme
patratice nu sunt unic determinate. De exemplu, orice permutare de vectori
ai unei baze canonice conduce la o alt a baza canonic a. n cele ce urmeaz a
vom ar ata ntre altele c
a pentru o form a patratica data se poate construi o
baza canonic a lund primul vector al acestei baze n mod arbitrar (cu unele
exceptii).
Apoi dac a forma este scris a canonic
2 2 2
A (x; x) = 1 1 + 2 2 + ::: + n n
( 1 ; 2 ; :::; n ind coordonatele vectorului x), atunci transformarea coordo-

natelor
1 = 1 1; 2 = 2 2 ; :::; n = n n
( 1 ; 2 ; :::; n ind numere xate, toate nenule, iar 1 ; 2 ; :::; n noile coordo-
nate) reduce forma A (x; x) la o nou a form
a, de asemenea canonic a, dar cu
alti coecienti
2 2 2 2 2 2
A (x; x) = 1 1 1 + 2 2 2 + ::: + n n n:
De aceea se pune problema descrierii tuturor formelor canonice care pot re-
duse la o forma p
atratic
a dat
a. Aceast
a problema va precizata restrngnd
denitia formei canonice sau restrngnd clasa transform arilor admisibile de
coordonate.
Observa tia 3.2.2. n general, num arul coecientilor canonici nenuli
este egal cu rangul matricii formei patratice n baza canonic a corespunza-
toare. Deoarece rangul matricii unei forme p atratice nu depinde de alegerea
bazei, num arul coecientilor canonici nenuli ai unei forme p atratice nu de-
pinde de alegerea bazei canonice. Acest num ar coincide cu rangul formei
p
atratice (a se vedea teoremele 2.7.2.-3. si corolarul 2.7.1.). Cunoscnd ma-
tricea unei forme p atratice A (x; x) ntr-o baz a B, putem prevedea num arul
coecientilor canonici nenuli ai acestei forme; acest num ar este chiar rangul
formei A (x; x), care se poate calcula ca rangul formei A (x; x) n baza B. n
particular, pentru o form a patratic
a nedegenerat a (nesingulara) n orice baza
canonica toti coecientii ei canonici sunt diferiti de zero.
a) Baz a canonic a a unei forme biliniare.
Denitia 3.2.1. Un vector x1 se nume

ste conjugat cu vectorul y1 relativ
la o form
a biliniar
a A (x; y) dac
a:
A (x1 ; y1 ) = 0:
Conditia de conjugare a vectorilor x1 si y1 se scrie

X
n
A (x1 ; y1 ) = ajk j k = 0;
j;k=1
unde (ajk )1 j;k n este matricea formei biliniare A (x; y) reprezentat

a ntr-o
P
n P
n
baz
a B= fe1 ; e2 ; :::; en g, iar x1 = j ej
si y1 = k ek .
j=1 k=1
Teorema 3.2.2. Dac a vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt conjuga ti cu vectorul
y1 atunci orice vector al subspa tiului L (x1 ; x2 ; :::; xk )-acoperirea liniara a
vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk este de asemenea conjugat cu y1 .
Demonstra tie. ntr-adev ar, conform propriet atilor unei forme biliniare,
A( 1 x1 + ::: + k x k ; y1 ) = 1 A (x1 ; y1 ) + ::: + k A (xk ; y1 ) = 0:
Dac a un vector y1 este conjugat cu orice vector al unui subspatiu K0 K,

atunci vom numi acest vector conjugat subspatiului K0 . Multimea K00 a
tuturor vectorilor y1 2 K conjugati subspatiului K0 este evident un subspatiu
al lui K. Acest subspatiu K00 va numit conjugatul lui K0 .
Deni tia 3.2.2. O baz a B= fe1 ; e2 ; :::; en g a spatiului K se nume ste
baza canonic a pentru forma biliniar a A (x; y) dac a vectorii bazei sunt conju-
gati doi cte doi: A (ei ; ej ) = 0 pentru i 6= j.
Matricea unei forme biliniare ntr-o baz a canonic a are forma diagonal a,
deoarece aij = A (ei ; ej ) = 0 pentru i 6= j. O matrice diagonal a coincide cu
transpusa ei, de aceea orice form a biliniara avnd baz a canonica trebuie sa
e simetric a.
88
Are loc urm atorul rezultat.

Teorema 3.2.3. Orice form a biliniar
a simetrica A (x; y) admite baz a
canonica.
Demonstra tie. Consider am forma p atratica A (x; x) care corespunde
unei forme biliniare A (x; y). Este cunoscut c a n spatiul K exista o baz
a
B= fe1 ; e2 ; :::; en g relativ la care forma p atratica A (x; x) se scrie sub forma
canonica
Xn
2
A (x; x) = i i:
i=1
Forma biliniar
a simetric
a corespunz
atoare A (x; y) are forma canonic
a
X
n
A (x; y) = i i i; (3.2.6)
i=1
P
n
unde y = i ei , iar aij = aji (i; j = 1; 2; :::; n); matricea ei este asadar
i=1
diagonala. Dar aceasta nseamn a c
a baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g este canonic a
pentru forma A (x; y).
Observa tia 3.2.3. Fie B= fe1 ; e2 ; :::; ek g baza canonic a a formei
0
A (x; y)ntr-un subspatiu k-dimensional K K. Fie "1 ; "2 ; :::; "k coecientii
canonici corespunzatori. Exprim am numerele A (x; ei ) prin coordonatele vec-
torului x 2 K0 . Avem
!
Pk Pk
A (x; ei ) = A e ;
j j ie = j A (ej ; ei ) =
j=1 j=1
= i A (ei ; ei ) = "i i ;
astfel c
a numerele A (x; ei ) determina n mod univoc coordonatele vectorului
x. Dac a forma A (x; y) este nesingular a n subspatiul K0 , atunci numerele "i
sunt diferite de zero; n acest caz, are loc si armatia invers
a, anume, valorile
formei A (x; ei ) determina univoc coordonatele vectorului x.
b) Construirea unei baze canonice prin metoda Jacobi.
Metoda de construire a unei baze canonice prezentat a anterior prezint a

inconvenientul c a nu ofera posibilitatea exprimarii directe, n functie de ele-
mentele matricii A(B) a unei forme biliniare simetrice A (x; y) ntr-o baz a B=
ff1 ; f2 ; :::; fn g a coecientilor i si coordonatele vectorilor bazei canonice.
Metoda Jacobi expus a n cele ce urmeaza ne va permite sa determin am acesti
coecienti si coordonatele vectorilor bazei canonice c autate. Pentru aceasta
impunem matricii A(B) urm atoarea conditie suplimentar a: toti minorii din
colturile din stnga sus ai matricii A(B) pn a la ordinul n 1 inclusiv, adic a
a11 a12 ::: a1n 1

a11 a12 a21 a22 ::: a2n 1
1 = a11 ; 2 = ; :::; n 1 = s
a e
a21 a22 :::::::: :::::::: ::: :::::::::::
an 11 an 12 ::: an 1n 1
diferiti de zero.
Vectorii e1 ; e2 ; :::; en sunt construiti dup
a formulele
8
>
> e1 = f1 ;
>
> (1)
>
> e2 = 1 f1 + f2 ;
>
>
> (2)
< e3 = 1 f1 + 2 f2 + f3 ;
(2)
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: (3.2.7)
>
> (k) (k) (k) (k)
>
> ek+1 = 1 f1 + 2 f2 + 3 f3 + ::: + k fk + fk+1 ;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (n 1) (n 1) (n 1) (n 1)
en = 1 f1 + 2 f2 + 3 f3 + ::: + n 1 fn 1 + fn ;
(k)
unde coecientii i (i = 1; 2; :::; k; k = 1; 2; :::; n 1) sunt deocamdat a nede-
terminati. Observ am mai ntu c a trecerea de la vectorii f1 ; f2 ; :::; fk la vec-
torii e1 ; e2 ; :::; ek se efectueaz
a cu ajutorul matricii
0 1
1 0 0 ::: 0 0
B (1) 1 0 ::: 0 0 C
B 1 C;
@ ::::::::: :::::::: :::::::: ::: :::::::: ::: A
(k 1) (k 1) (k 1) (k 1)
1 2 3 ::: k 1 1
avnd determinantul egal cu 1; de aceea pentru k = 1; 2; :::; n, vectorii

f1 ; f2 ; :::; fk pot exprimati liniar prin e1 ; e2 ; :::; ek si prin urmare acoperirea
liniar a L (f1 ; f2 ; :::; fk ) coincide cu acoperirea liniar a L (e1 ; e2 ; :::; ek ).
(k)
Impunem coecientilor i (i = 1; 2; :::; k) conditia ca vectorul ek+1 s a e
conjugat subspatiului L (e1 ; e2 ; :::; ek ). Pentru aceasta este necesar si sucient
s
a aib a loc egalit atile
A (ek+1 ; f1 ) = 0; A (ek+1 ; f2 ) = 0; :::; A (ek+1 ; fk ) = 0: (3.2.8)
ntr-adev
ar, din conditiile (3.2.8) rezult a ca vectorul ek+1 este conjugat
cu acoperirea liniar a a vectorilor f1 ; f2 ; :::; fk care coincide conform celor ar a-
tate cu acoperirea liniar a a vectorilor e1 ; e2 ; :::; ek . Invers, dac
a vectorul ek+1
este conjugat spatiului L (e1 ; e2 ; :::; ek ), atunci el este conjugat ec arui vector
al acestui subspatiu si n particular cu vectorii f1 ; f2 ; :::; fk , de aceea se n-
deplinesc egalitatile (3.2.8). nlocuind n (3.2.8) expresia (3.2.7) a lui ek+1 si
folosind denitia formei biliniare, se obtine sistemul liniar de ecuatii relativ
90
(k)
la m
arimile i (i = 1; 2; :::; k):
8
> (k) (k)
> A (ek+1 ; f1 ) = 1 A (f1 ; f1 ) + 2 A (f2 ; f1 ) + :::+
>
>
> (k)
>
> + k A (fk ; f1 ) + A (fk+1 ; f1 ) = 0;
>
>
> (k) (k)
< A (ek+1 ; f2 ) = 1 A (f1 ; f2 ) + 2 A (f2 ; f2 ) + :::+
(k)
+ k A (fk ; f2 ) + A (fk+1 ; f2 ) = 0; (3.2.9)
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
>
>
(k) (k)
A (ek+1 ; fk ) = 1 A (f1 ; fk ) + 2 A (f2 ; fk ) + :::+
>
>
: + (k) A (f ; f ) + A (f ; f ) = 0:
k k k k+1 k
Acest sistem neomogen de ecuatii cu coecientii A (fi ; fj ) = aij , unde i; j =

1; 2; :::; k; are prin ipotez a determinantul diferit de zero si prin urmare este
(k)
compatibil si determinat; asadar se pot determina m arimile i si n acelasi
timp se poate construi vectorul c autat ek+1 . Pentru determinarea tuturor
(k)
coecientilor i si a tuturor vectorilor ek este necesar ca pentru ecare k s a
e rezolvat sistemul corespunz ator (3.2.9), adica un sistem de n 1 ecuatii
liniare.
Not am coordonatele vectorului x n baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g cu 1 ; 2 ; :::; n
si coordonatele lui y n aceeasi baz a prin 1 ; 2 ; :::; n .
Forma biliniar a A (x; y) se scrie n aceast
a baz a
X
n
A (x; y) = i i i: (3.2.10)
i=1
Pentru a calcula coecientii i vom rationa n modul urm ator. Consid-

er
am forma biliniara A (x; y) restrns
a la subspatiul Lm = L (e1 ; e2 ; :::; em ),
unde m n. Forma A (x; y) admite relativ la baza f1 ; f2 ; :::; fm a subspati-
ului Lm , matricea 0 1
a11 a12 ::: a1m
B a21 a22 ::: a2m C
B C
@ :::: :::: ::: :::: A ;
am1 am2 ::: amm
iar n baza e1 ; e2 ; :::; em , matricea
0 1
1 0
::: 0
B 0 2 ::: 0
C
B C
@ ::: ::: ::: ::: A :
0 0 ::: m
Matricea de trecere de la baza f1 ; f2 ; :::; fm la baza e1 ; e2 ; :::; em , corespun-

znd formulelor de trecere (3.2.7) are determinantul egal cu 1.
n virtutea formulei det A(B) = det A(B) (det P )2 , unde P este matricea
de trecere de la o baz
a la alta, trebuie s
a avem
0 1 0 1
a11 a12 ::: a1m 1 0 ::: 0
B a21 a22 ::: a2m C B 0 2 ::: 0 C
det B C B
@ :::: :::: ::: :::: A = det @ ::: ::: :::
C;
::: A
am1 am2 ::: amm 0 0 ::: m
sau utiliznd notatiile pentru minorii din coltul din stnga sus
m = 1 2 ::: m (m = 1; 2; :::; n) : (3.2.11)

Din formulele (3.2.11) rezult
a direct c
a
1 = 1 = a11 ;
2 = 2
1
;
3 = 2;
3
(3.2.12)
:::::::::::::::::::::::::
n = n 1
n
Formulele (3.2.12) permit determinarea coecientilor unei forme biliniare

ntr-o baz
a canonica, f
ar
a a calcula baza ns
asi.
Teorema 3.2.4. Dac a un vector f nu apar tiu K0 K
tine unui subspa
pe care forma A (x; y) este nesingulara, atunci exista o descompunere unic
a
f = g + h; (3.2.13)
unde g 2 K0 , iar h este conjugat spa
tiului K0 .
Demonstra tie. Consideram cea de-a k formul
a din sistemul (3.2.7), pe
care o scriem astfel:
(k) (k)
fk+1 = 1 f1 ::: k fk + ek+1 = gk + ek+1 :
n aceast a formul a vectorul gk apartine subspatiului L (f1 ; f2 ; :::; fk ), iar ek+1
(k) (k) (k)
este conjugat acestui subspatiu. Coecientii 1 ; 2 ; :::; k se determin a
n mod unic din sistemul (3.2.9) n ipoteza c a det (A (fi ; fj ))1 i;j k sau, c a
forma A (x; y) este nesingular a pe subspatiul L (f1 ; f2 ; :::; fk ). Deoarece
vectorul fk+1 a fost ales arbitrar, atunci notnd f = fk+1 ; g = gk ; h =
ek+1 ; L (f1 ; f2 ; :::; fk ) = K0 K, teorema este complet demonstrat a.
Observa tia 3.2.4. Not am prin K subspatiul conjugat subspatiului K0
00
relativ la forma A (x; y). Descompunerea unic a de tipul (3.2.13) arat a c

a
0 00
ntreg spatiul K este suma direct a a subspatiilor K si K . Asadar, avnd un
subspatiu K0 K pe care forma A (x; y), denit a pe ntreg spatiul K, este
nesingular a, are loc o descompunere direct a K = K0 + K00 , unde subspatiul
K00 este conjugat cu K0 relativ la forma A (x; y).
92
3.3 Semnul unei forme p

atratice.
Faptul ca n multimea numerelor rele exist a numere pozitive si numere neg-
ative, face ca teoria formelor biliniare si a formelor p
atratice n spatii reale
s
a aib
a unele aspecte specice, care nu se ntlnesc n cazul unui corp oare-
care de scalari. Conform teoremei privind reducerea unei forme p atratice la
forma canonic a, orice form
a patratic
a A (x; x) se reduce ntr-o anumit a baza
la forma canonic a
A (x; x) = 1 21 + ::: + n 2n :
Printre numerele reale 1 ; 2 ; :::; n exist a attea numere nenule ct rangul
matricii formei A (x; x). Ele sunt pozitive sau negative. Num arul coe-
cientilor canonici pozitivi si num arul coecientilor canonici negativi nu se
modic a prin schimbarea bazei canonice asa cum rezult a din teorema urm a-
toare.
Teorema 3.3.1. (Legea inertiei pentru forme p atratice a lui Sylvester)
Num arul coecien tilor pozitivi si num arul coecien tilor negativi n forma
p
atratic a A (x; x) sunt invarian ti ai formei (adic
a nu depind de alegerea bazei
canonice).
Demonstra tie. Fie A (x; x) o form a p
atratica dat a. ntr-o anumita
baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g ea are forma
X
n
A (x; x) = aik i k;
i;k=1
unde 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele vectorului x relativ la baza B: Admitem

c
a alegem dou a baze canonice B= ff1 ; f2 ; :::; fn g si B= fg1 ; g2 ; :::; gn g.
Not
am prin 1 ; 2 ; :::; n coordonatele vectorului x n baza Bsi 1 ; 2 ; :::; n
coordonatele lui x n baza B. Formulele corespunz atoare de transformare a
coordonatelor vor de forma:
8
>
> 1 = b11 1 + b12 2 + ::: + b1n n ;
>
>
>
> 1 = c11 1 + c12 2 + ::: + c1n n ;
>
>
< 2 = b21 1 + b22 2 + ::: + b2n n ;
2 = c21 1 + c22 2 + ::: + c2n n ; (3.3.1)
>
>
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
>
> = bn1 1 + bn2 2 + ::: + bnn n ;
: n
n = cn1 1 + cn2 2 + ::: + cnn n :
n baza Bforma A (x; x) se scrie

2 2 2 2
A (x; x) = 1 1 + ::: + k k k+1 k+1 ::: m m; (3.3.2)

3.3. SEMNUL UNEI FORME PATRATICE. 93
iar n baza B
2 2 2 2
A (x; x) = 1 1 + ::: + p p p+1 p+1 ::: q q: (3.3.3)
Numerele 1 ; 2 ; :::; m ; 1 ; 2 ; :::; q se presupun pozitive. Vom ar ata cak=

p; m = q. Egalnd membrii din dreapta ai egalit atilor (3.3.2) si (3.3.3) si
trecnd termenii negativi n ceilalti membrii, rezulta
2 2 2 2
1 1 + ::: + k k + p+1 p+1 + ::: + q q =
2 2 2 2 (3.3.4)
= k+1 k+1 + ::: + m m + 1 1 + ::: + p p :
Presupunem k < p. Consider

am atunci vectorii x satisf
acnd conditiile
1 = 0; 2 = 0; :::; k = 0;
(3.3.5)
p+1 = 0; :::; q = 0; q+1 = 0; :::; n = 0:
Aceste conditii sunt n num ar mai mic dect n (deoarece k < n). n-
locuind expresiile lui 1 ; :::; k ; p+1 ; :::; n prin coordonatele f g dup a for-
mulele (3.3.1), obtinem un sistem de ecuatii liniare omogene cu num arul
de ecuatii mai mic dect num arul necunoscutelor si, prin urmare, acest sis-
tem omogen admite o solutie nenul a x = f 1 ; 2 ; :::; n g. Pe de alta parte,
orice vector x satisf
acnd conditia (3.3.5) satisface conform egalit atii (3.3.4)
conditiile
1 = 2 = ::: = p = 0:
Vectorul pentru care 1 = 2 = ::: = p = p+1 = ::: = n = 0, este n mod

necesar vectorul nul si pentru el toate coordonatele f g trebuie de asemenea
s
a e egale cu zero. Contradictia obtinuta arat
a c
a ipoteza k < p nu poate
ndeplinit
a. Din rolul simetric al numerelor k si p rezulta c
a nici ipoteza
p < k nu poate avea loc. Asadar, k = p. Mai departe, considernd conditiile
1 = 0; 2 = 0; :::; p = 0;
k+1 = 0; :::; m = 0; m+1 = 0; :::; n = 0;
prin aceeasi metod a ipotezele m < q si q < m conduc la contradictie si se

obtine n nal k = p si m = q, adica ceea ce trebuia dovedit.
Observa tia 3.3.1. Teorema inertiei demonstrat a anterior pentru forme
p
atratice se formuleaz a n mod direct si pentru formele biliniare simetrice si
anume: num arul coecientilor canonici pozitivi si al celor negativi n expresia
Pn
A (x; y) = i i i , a unei forme biliniare A (x; y) nu depinde de alegerea
i=1
P
n P
n
bazei canonice (x = i ei ; y = i ei ).
i=1 i=1
94
Observa tia 3.3.2. p se numeste indicele pozitiv de inertie, iar (q p)

se numeste indicele negativ de inertie, iar num arul s = p (q p) se numeste
signatura formei p atratice A (x; x).
Deni tia 3.3.1. O form a p
atratica se numeste pozitiv (negativ) denita,
daca A (x; x) > 0 (A (x; x) < 0) pentru orice x 2 K; forma A (x; x) se nume ste
pozitiv (negativ) semidenit a daca A (x; x) 0 (A (x; x) 0) pentru orice
x 2 K (exist a cel putin un x1 2 K astfel nct A (x1 ; x1 ) = 0).
Observa tia 3.3.3. Forma A (x; x) se numeste nedenit a dac a exist
a
x1 2 K astfel nct A (x1 ; x1 ) > 0 si exist
a x2 2 K nct A (x2 ; x2 ) < 0.
Dup a legea de inertie, notiunile denite anterior sunt invariante, deci
independente de expresia bazei n care se exprim a forma patratica.
Capitolul 4
Spa
tii vectoriale euclidiene.
4.1 Spa
tiul vectorial real.
O mare varietate de fapte din geometrie decurg din posibilitatea diverselor
masurari, n esenta posibilitatea m asur arii lungimilor segmentelor si unghi-
urilor ntre drepte. ntr-un spatiu vectorial oarecare nu exist a mijloace pentru
descrierea unor astfel de m asurari, ceea ce restrnge domeniul de studiu.
Pentru a extinde n mod natural metodele legate de existenta m asurilor
uzuale din geometrie la spatii vectoriale generale, apel am la notiunea de
produs scalar a doi vectori.
ntr-un spatiu vectorial general va usor s a introducem mai nti notiunea
de produs scalar a doi vectori si apoi s a denim lungimile vectorilor si unghiul
dintre vectori pe baza acestei notiuni.
Este util s
a vedem ce propriet ati ale produsului scalar uzual pot utilizate
pentru construirea unei m arimi similare ntr-un spatiu vectorial general. Ne
vom limita la cazul spatiului real cu observatii relativ la comportarea pro-
dusului scalar n spatii generale.
Deni tia 4.1.1. Un spa tiu vectorial real R se nume ste euclidian daca:
1) exist a o regul a care permite s a asociem oric arei perechi ordonate de
vectori x; y din R un num ar real numit produsul scalar al vectorilor x; y,
notat (x; y);
2) sunt n plus satisf acute urm atoarele condi tii:
a) (x; y) = (y; x) (comutativitate);
b) (x; y + z) = (x; y) + (x; z) (distributivitate);
c) ( x; y) = (x; y) ; pentru orice 2 R;
d) (x; x) > 0, pentru x > 0 si (x; x) = 0, pentru x = 0.
Axiomele a)-d) se pot formula spunnd c a produsul scalar este o form a
biliniar
a b)-c), simetric a a) si pozitiv denit a d). Invers, orice form a ce
95
VECTORIALE EUCLIDIENE.
satisface aceste proprietati poate luata ca produs scalar n R.

Deoarece produsul scalar al vectorilor x; y este o form a biliniar
a, atunci
forma ei generala este
!
Xk X
m Xk X m
i xi ; j yj = i j (xi ; yj ) : (4.1.1)
i=1 j=1 i=1 j=1
Aici x1 ; x2 ; :::; xk ; y1 ; y2 ; :::; ym sunt vectori arbitrari ai spatiului euclidian R,

1 ; 2 ; ::: k ; 1 ; 2 ; :::; m sunt numere reale arbitrare.
Observa tia 4.1.1. n cazul spatiului vectorial complex C spunem c a
este spatiu unitar dac a:
1) oric arei perechi de vectori x; y din C i se asociaz a un num ar complex
notat (x; y); satisf acnd conditiile:
2) a) (x; y) = (y; x) pentru orice x; y 2 C, iar (y; x) reprezint a conjugatul
lui (x; y);
b) (x; y + z) = (x; y) + (x; z), pentru orice x; y; z 2 C;
c) (x; y) = (x; y), pentru orice x; y 2 C si 2 C;
d) (x; x) > 0, pentru orice x 6= 0; (0; 0) = 0.
Din axiomele a)-c) rezult a formula general
a
p q
! p q
X X X X
j xj ; k yk = j k (xj ; yk ) ;
j=1 k=1 j=1 k=1
pentru orice x1 ; x2 ; :::; xp ; y1 ; y2 ; :::; yq din C si pentru orice numere complexe

1 ; 2 ; ::: p ; 1 ; 2 ; :::; q :
Exemplul 4.1.1. n spatiul Rn introducem produsul scalar al vectorilor
x = ( 1 ; 2 ; :::; n ) ; y = ( 1 ; 2 ; :::; n ) astfel:
(x; y) = 1 1 + 2 2 + ::: + n n: (4.1.2)
Aceast a formul a generalizeaz

a denitia binecunoscut
a a expresiei produsu-
lui scalar al vectorilor din spatiul tridimensional prin coordonatele facto-
rilor, ntr-un sistem ortogonal de coordonate. Se verica imediat ndeplinirea
conditiilor a)-d).
Trebuie observat c a formula (4.1.2) nu reprezint
a unicul mod de denire
a unui produs scalar n Rn . Toate modurile posibile de denire a unui produs
scalar (adica a unei forme biliniare simetrice pozitiv denite) n spatiul Rn
denesc un produs scalar.
Exemplul 4.1.2. n spatiul R (a; b) al functiilor reale continue pe seg-
mentul [a; b] se poate introduce produsul scalar al functiilor x (t) ; y (t) dup
a
4.2. NOTIUNI
METRICE FUNDAMENTALE. 97
formula
Zb
(x; y) = x (t) y (t) dt: (4.1.3)
a
Este usor de ar
atat, prin aplicarea regulilor de baz a ale integr
arii c
a sunt
ndeplinite conditiile a)-d). n cele ce urmeaz a, vom nota spatiul R (a; b)
nzestrat cu produsul scalar (4.1.3), prin R2 (a; b) :
Exemplul 4.1.3. n spatiul n-dimensional Cn introducem produsul
scalar al vectorilor x = ( 1 ; 2 ; :::; n ) ; y = ( 1 ; 2 ; :::; n ) dupa formula
(x; y) = 1 1 + 2 2 + ::: + n n:
ndeplinirea propriet
atilor a)-d) se veric
a cu usurinta.
Exemplul 4.1.4. n spatiul C (a; b) al functiilor continue pe segmentul
[a; b] cu valori complexe, denim produsul scalar al functiilor x (t) si y (t)
prin formula
Zb
(x; y) = x (t) y (t)dt:
a
ndeplinirea axiomelor a)-d) rezult a din propriet atile fundamentale ale inte-
gralei (si n cazul exemplului 4.1.3. si n cazul 4.1.4. este vorba de axiomele
a)-d) din observatia 4.1.1.).
4.2 No
tiuni metrice fundamentale.
Avnd denit un produs scalar, putem indica denitia altor notiuni metrice
de baz
a-lungimea vectorilor si unghiul a doi vectori.
a) Lungimea vectorilor.
Lungimea unui vector x ntr-un spatiu euclidian R este prin denitie

num
arul real pozitiv p
jxj = (x; x): (4.2.1)
Aceasta denitie r
amne valabil
a si pentru un vector x ntr-un spatiu euclid-
ian C.
Din axioma d) rezult
a c
a pentru orice vector x dintr-un spatiu euclidian R
exist
a o lungime; pentru orice vector x 6= 0 lungimea este pozitiva si vectorul
nul are lungimea egala cu zero. Egalitatea
p p p
j xj = ( x; x) = 2 (x; x) = j j (x; x) = j j jxj (4.2.2)
arata c
a m
arimea absolut a a unui multiplicator real poate scoasa factor din
expresia lungimii unui vector. Acelasi lucru r amne
p valabil si n cazul cnd
multiplicatorul este complex, cu mentiunea c a = j j.
Orice vector x de lungime 1 se numeste normat. Orice vector nenul y
poate normat, adic a nmultit cu un num ar astfel nct ca rezultat s a se
obtin
a un vector normat. ntr-adev ar, ecuatia j yj = 1 relativ la are de
1
exemplu solutia = jyj .
O multime F R se numeste m arginit
a daca lungimile tuturor vectorilor
x 2 F sunt m arginite de o constant a xata. Exemple de multimi m arginite
sunt: bila unitate a spatiului R, adic a multimea tuturor vectorilor x 2 R
cu lungimea mai mic a dect 1 si sfera unitate-multimea tuturor vectorilor
x 2 R avnd lungimea egal a cu 1. n cazul spatiului euclidian complex C, ca
exemplu de multime m arginita se poate da bila unitate a spatiului C, adica
multimea tuturor vectorilor x 2 C cu jxj 1.
b) Unghiul dintre doi vectori.
Se numeste unghi neorientat ntre doi vectori nenuli x; y acel unghi cuprins
ntre 00 si 1800 al c
arui cosinus este egal cu raportul
(x; y)
:
jxj jyj
Pentru ca aceast a denitie s
a poat
a aplicata ntr-un spatiu euclidian
oarecare, este necesar de ar
atat c a raportul indicat mai nainte este cuprins
ntre 1 si 1 pentru orice vectori nenuli x; y, adic a valoarea absoluta a ra-
portului s
a e cel mult egal
a cu 1.
Pentru a demonstra acest fapt, consider am vectorul x y, unde este
un num ar real arbitrar xat. Conform axiomei d), pentru orice , avem
( x y; x y) 0: (4.2.3)
Folosind formula (4.1.1) putem scrie aceast

a inegalitate astfel
2
(x; x) 2 (x; y) + (y; y) 0: (4.2.4)
n membrul stng al inegalitatii (4.2.4) se aa un trinom de gradul doi relativ

la cu coecienti constanti. Acest trinom nu poate avea r ad
acini reale
distincte, deoarece n acest caz nu ar putea avea semn constant pentru toate
valorile lui . De aceea discriminantul (x; y)2 (x; x) (y; y) al acestui trinom
nu poate pozitiv, deci
(x; y)2 (x; x) (y; y) :

4.2. NOTIUNI
METRICE FUNDAMENTALE. 99
De aici rezult
a c
a
j(x; y)j jxj jyj ; (4.2.5)
ceea ce trebuia aratat. Inegalitatea (4.2.5) se numeste inegalitatea Cauchy-
Buniakovski-Schwartz.
Observa tia 4.2.1. Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz n cazul
a doi vectori x; y 2 C se demonstreaz a dup a aceeasi schem
a ca cea de mai
nainte, dar cu o anumit a precautie n utilizarea numerelor complexe. Dac a
(x; y) = 0, atunci inegalitatea (4.2.5) este evident a. Pentru (x; y) 6= 0 ob-
servam c
a ( x y; x y) 0 pentru orice complex.
Dezvoltnd membrul stng, rezult a
j j2 (x; x) (x; y) (x; y) + (y; y) 0: (4.2.6)
Vom considera c a variaza pe dreapta -simetric a fata de axa realaa

dreptei denita de origine si de num arul complex (x; y); asadar, = tz0 ,
unde t este real si z0 este num
ar complex de modul 1 care determin a directia
(x;y)
dreptei , z0 = j(x;y)j : Atunci (x; y) = t j(x; y)j este real si (x; y) = (x; y).
Inegalitatea (4.2.6) devine
t2 (x; x) 2t j(x; y)j + (y; y) 0: (4.2.7)
Acum rationnd ca si n cazul spatiului euclidian real obtinem inegalitatea

Cauchy-Buniakovski-Schwartz c autata.
Daca inegalitatea (4.2.5) se reduce la o egalitate, atunci trinomul din
membrul stng al inegalit atii (4.2.7) are o unic
a r
ad
acin
a real
a t0 . nlocuind
tz0 cu , rezult a c
a trinomul din membrul stng al relatiei (4.2.6) are r ad
acina
0 = tz0 , unde ( 0 x y; 0 x y) = 0 si y = 0 x astfel c a vectorii x si y difer
a
doar printr-un factor complex.
Ne propunem s a vedem n ce caz inegalitatea (4.2.5) se reduce la o egali-
tate. Dac a vectorii x; y sunt coliniari, atunci exista 2 R astfel nct y = x
si, evident
j(x; y)j = j(x; x)j = j j (x; x) = j j jxj2 = jxj jyj :
Arat
am ca si invers, dac
a inegalitatea (4.2.5) se reduce la o egalitate
pentru o pereche de vectori nenuli x; y, atunci acesti vectori sunt coliniari.
Daca are loc egalitatea
j(x; y)j = jxj jyj ;
atunci discriminantul trinomului de gradul doi (4.2.4) este egal cu zero si,
prin urmare, trinomul are o unic
a r
ad
acin
a real
a 0.
Obtinem astfel:
2
0 (x; x) 2 0 (x; y) + (y; y) = ( 0 x y; 0x y) = 0;
de unde conform axiomei d) rezult a c

a 0 x y = 0 sau y = 0 x.
Asadar, valoarea absolut
a a produsului scalar a doi vectori este egal a cu
produsul lungimilor lor dac
a si numai dac
a acesti vectori sunt coliniari.
Exemplul 4.2.1. Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz n spatiul
Rn are forma v v
X uX u n
n
u n 2 uX
j j
t j
t 2
j;
j=1 j=1 j=1
aceasta ind adev arata pentru orice pereche de vectori x = ( 1 ; 2 ; :::; n ) ; y =

( 1 ; 2 ; :::; n ) sau, ceea ce este acelasi lucru, pentru orice dou a sisteme de
numere reale 1 ; 2 ; :::; n si 1 ; 2 ; :::; n .
Exemplul 4.2.2. n spatiul R2 (a; b) inegalitatea Cauchy-Buniakovski-
Schwartz are forma
v v
u b u b
Zb uZ uZ
u u
x (t) y (t) dt t x (t) dtt y 2 (t) dt:
2
a a a
4.3 Ortogonalitate.
Deni tia 4.3.1. Vectorii x si y se numesc ortogonali dac a unghiul neori-
0
entat dintre ei este egal cu 90 (adic a x?y).
Notiunea de ortogonalitate a vectorilor x si y coincide cu cea de conjugare
a acestor vectori relativ la forma biliniar a (x; y).
Dac a x 6= 0 si y 6= 0, atunci din aceast a denitie, tinnd seama si de
denitia general a a unghiului neorientat a doi vectori, rezult a ca x si y
formeaz a un unghi de 900 . Vectorul nul este ortogonal la orice vector x 2 R.
Observa tia 4.3.1. ntr-un spatiu unitar nu se introduce notiunea de
unghi ntre vectori. Se consider a totusi conditia de ortogonalitate a doi vec-
tori x si y; ca n cazul real aceasta revine la ndeplinirea egalit atii
(x; y) = 0:
n acest caz avem evident (y; x) = (x; y) = 0.

Exemplul 4.3.1. n spatiul Rn conditia de ortogonalitate a vectorilor
x = ( 1 ; 2 ; :::; n ) si y = ( 1 ; 2 ; :::; n ) are forma
1 1 + 2 2 + ::: + n n = 0.
4.3. ORTOGONALITATE. 101
Vectorii e1 = (1; 0; 0; :::; 0) ; e2 = (0; 1; 0; :::; 0) ; :::; en = (0; 0; 0; :::; 1) sunt

ortogonali doi cte doi.
Exemplul 4.3.2. n spatiul R2 (a; b) conditia de ortogonalitate a vec-
torilor x = x (t) si y = y (t) are forma
Zb
x (t) y (t) dt = 0:
a
Se poate verica prin calcul direct al integralelor corespunz atoare, c

a n
spatiul R2 ( ; ) orice doi vectori distincti ai sistemului trigonometric
f1; cos t; sin t; cos 2t; sin 2t; :::; cos nt; sin nt; :::gsunt ortogonali.
Lema 4.3.1. Vectorii nenuli ortogonali doi cte doi x1 ; x2 ; :::; xk sunt
liniar independen ti.
Demonstra tie. Presupunem c a acesti vectori sunt liniar dependenti;
atunci are loc egalitatea
C1 x1 + C2 x2 + ::: + Ck xk = 0;
unde, de exemplu, C1 6= 0. nmultim aceast a egalitate scalar cu x1 ; n

virtutea ipotezei de ortogonalitate obtinem C1 (x1 ; x1 ) = 0; de aici rezult a
(x1 ; x1 ) = 0, adica x1 = 0, ceea ce contrazice ipoteza f acuta.
Rezultatul acestei leme va folosit sub urm atoarea forma: daca suma
unor vectori ortogonali doi cte doi este nul a, atunci ecare din termeni este
egal cu zero.
Lema 4.3.2. Dac a vectorii y1 ; y2 ; :::; yk sunt ortogonali vectorului x,
atunci orice combina tie liniar
a 1 y1 + 2 y2 + ::: + k yk este de asemenea
ortogonal a lui x.
Demonstra tie. ntr-adev ar
( 1 y1 + 2 y2 + ::: + k yk ; x) = 1 (y1 ; x) + 2 (y2 ; x) + ::: + k (yk ; x) = 0;
prin urmare vectorul 1 y1 + 2 y2 + ::: + k yk este ortogonal vectorului x, asa

cum s-a armat.
Multimea tuturor combinatiilor liniare 1 y1 + 2 y2 + ::: + k yk formeaz a
un subspatiu L = L (y1 ; y2 ; :::; yk ) ; acoperirea liniar
a a vectorilor y1 ; y2 ; :::; yk .
Asadar, vectorul x este ortogonal ec arui vector al spatiului L.
n astfel de cazuri vom spune c a vectorul x este ortogonal subspatiului
L. n general, dac a F R este o multime oarecare de vectori n spatiul
euclidian R, atunci vom spune c a vectorul x este ortogonal multimii F dac a
el este ortogonal oric
arui vector din F .
Multimea G a tuturor vectorilor x ortogonali multimii F formeaz a ea
ns
asi conform lemei 4.3.2. un subspatiu al spatiului R. Adeseori aceast a
situatie se ntlneste n cazul cnd F nsusi este un subspatiu si atunci sub-

spatiul G se numeste complementul ortogonal al subspatiului F .
a) Teorema lui Pitagora

si generalizarea ei.
Fie doi vectori ortogonali x; y; atunci prin analogie cu geometria ele-

mentara vectorul x + y poate numit ipotenuza triunghiului dreptunghic
construit pe vectorii x; y. nmultind scalar x + y cu el nsusi si folosind
ortogonalitatea vectorilor x; y obtinem
jx + yj2 = (x + y; x + y) = (x; x) + 2 (x; y) + (y; y) =
= (x; x) + (y; y) = jxj2 + jyj2 :
Am demonstrat astfel c a n orice spatiu euclidian are loc teorema lui Pitagora:
p
atratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma p atratelor lungimilor catetelor.
Aceasta teorema se poate generaliza la cazul oric arei sume nite de vectori.
Anume, e vectorii x1 ; x2 ; :::; xk doi cte doi ortogonali si z = x1 +x2 +:::+xk ;
atunci
jzj2 = (x1 + x2 + ::: + xk ; x1 + x2 + ::: + xk ) =
(4.3.1)
2 2 2
= jx1 j + jx2 j + ::: + jxk j :
b) Inegalit
a
tile triunghiului.
Daca x si y sunt vectori oarecare, atunci prin analogie cu geometria ele-

mentar a, vectorul x+y poate numit cea de a treia latura a triunghiului con-
struit pe vectorii x si y. Folosind inegalitatea Cauchy-Buniacovski-Schwartz
obtinem
jx + yj2 = (x + y; x + y) = (x; x) + 2 (x; y) + (y; y) ;
de unde avem c
a
jx + yj2 jxj2 + 2 jxj jyj + jyj2 = (jxj + jyj)2
si
jx + yj2 jxj2 2 jxj jyj + jyj2 = (jxj jyj)2 ;
sau
jx + yj jxj + jyj ; (4.3.2)
jx + yj jxj jyj : (4.3.3)
Inegalitatile (4.3.2), (4.3.3) se numesc inegalitatile triunghiului. Geomet-

ric, ele exprim a faptul ca lungimea oric
arei laturi a unui triunghi nu este mai
mare dect suma lungimilor celorlalte dou a laturi si lungimea oricarei laturi
nu este mai mic a dect valoarea absolut a a diferentei lungimilor celorlalte
dou a laturi.
c) Baza ortogonal
a.
Teorema 4.3.1. ntr-un spa tiu euclidian n-dimensional Rn exist a o

baz a format a din n vectori nenuli ortogonali doi cte doi.
Demonstra tie. Pentru forma biliniar a (x; y) si de altfel pentru orice
form a biliniar a simetrica n spatiul n-dimensional, exist a o baz a canonic a
y1 ; y2 ; :::; yn . Conditia (yi ; yk ) = 0, pentru i 6= k, satisf acuta de o baz a
canonic a, revine n cazul considerat la ortogonalitatea vectorilor yi si yk ;
asadar, baza canonic a y1 ; y2 ; :::; yn este formata din n vectori ortogonali doi
cte doi. Teorema este astfel demonstrat a.
Vectorii y1 ; y2 ; :::; yn ai unei baze ortogonale pot normati usor, mp artind
ecare dintre ei prin lungimea lui. Se obtine atunci n spatiul R o baz a ortog-
onal a si normat a (care uneori se numeste ortonormat asau ortonormal a).
Fie e1 ; e2 ; :::; en o baza ortogonal a normata n spatiul euclidian Rn . Orice
vector x 2 Rn poate scris sub forma
x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ; (4.3.4)
unde 1 ; 2 ; :::; n sunt coordonatele vectorului x. Numim aceste coordonate

coecientii Fourier ai vectorului x relativ la baza ortonormat a e1 ; e2 ; :::; en .
nmultind scalar relatia (4.3.4) cu ei , g
asim expresia coecientului i :
i = (x; ei ) (i = 1; 2; :::; n) : (4.3.5)
Daca y = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en este orice alt vector al spatiului Rn , atunci

aplicnd formula pentru produsul scalar obtinem
(x; y) = 1 1 + 2 2 + ::: + n n: (4.3.6)
Asadar, n orice baz

a ortonormal
a produsul scalar a doi vectori este egal cu
suma produselor coordonatelor lor corespunz atoare (adic
a suma produselor
coecientilor Fourier).
n particular, punnd y = x se obtine
jxj2 = (x; x) = 2
1 + 2
2 + ::: + 2
n: (4.3.7)
Observa tia 4.3.2. n cazul spatiilor euclidiene complexe, pentru vec-

torii ortogonali, r amn adev arate armatiile analoage lemelor 4.3.1.-2. si
teorema lui Pitagora.
Observa tia 4.3.3. Inegalit a
tile triunghiului pentru cazul com-
plex. Dac a x si y sunt doi vectori ntr-un spatiu unitar C, atunci conform
inegalit
atii Cauchy-Buniacovski-Schwartz avem
jx + yj2 = (x + y; x + y) = (x; x) + (x; y) + (x; y) + (y; y) ;

jx + yj2 (x; x) + 2 j(x; y)j + (y; y) (jxj + jyj)2 ;
jx + yj2 (x; x) 2 j(x; y)j + (y; y) (jxj jyj)2 ;
de unde
jx + yj jxj + jyj ;
(4.3.8)
jx + yj jxj jyj :
Inegalit
atile (4.3.8) se numesc, ca si n cazul real, inegalit
atile triunghiului.
d) Problema perpendicularei.
Consider am n spatiul euclidian R un subspatiu nit-dimensional R0 si un

vector f care n general s a subspatiului R0 . Ne punem problema
a nu apartin
de a g
asi o descompunere
f = g + h; (4.3.9)
unde g apartine subspatiului R0 , iar h este ortogonal acestui subspatiu.
Deni tia 4.3.2. Vectorul g din descompunerea (4.3.9) se nume ste
proiectia vectorului f pe subspa tiul R0 , iar h este vectorul perpendicular
pe R0 dus din extremitatea vectorului f .
Solutia acestei probleme a fost dat a de fapt n cadrul Formei canonice a
unei forme p atratice(teorema 3.2.4), pentru orice form a biliniar
a simetrica
0
nesingular a pe un subspatiu R . Deoarece forma pozitiv denit a (x; y) este
nesingular a pe orice subspatiu R0 R, solutia problemei noastre mpreun a
cu unicitatea rezult a din acelasi paragraf Forma canonic a a unei forme p a-
tratice (teorema 3.2.4), iar prezenta unei descompuneri de tip (4.3.9) (asa
dup a cum s-a v azut din acelasi paragraf amintit anterior-observatia 3.2.4.)
arata c
a ntreg spatiul R este suma direct a a subspatiului R0 si a comple-
00
mentului s au ortogonal R .
O sum a direct
a ai c
arei termeni sunt ortogonali se numeste sum a directa
ortogonal a; am construit astfel descompunerea lui R n suma direct a a lui
R0 si R00 . Daca dimensiunea spatiului R este egal a cu n, iar dimensiunea lui
R0 este egal a cu k, atunci dimensiunea lui R00 este egal a cu n k, deoarece
dimensiunea sumei directe este suma dimensiunilor termenilor.
Observ am c a problema se rezolv a si n cazul cnd vectorul f apartine

0
subspatiului R . n acest caz solutia are forma
f = f + 0:
O alt
a solutie evident nu exist a am avea h = g + h, g 2 R0 , h 2 R00 ,
a; dac
atunci am avea de asemenea h = f g 2 R0 , de unde h = 0; g = f:
Aplicnd descompunerii (4.3.9) teorema lui lui Pitagora, obtinem
jf j2 = jgj2 + jhj2 ; (4.3.10)
de unde rezult
a c
a are loc inegalitatea
0 jhj jf j ; (4.3.11)
care geometric exprim a faptul ca lungimea perpendicularei nu dep aseste
lungimea oricarei oblice.
Subliniem cazurile cnd n vreuna din inegalitatile (4.3.11) are loc semnul
de egalitate. Conditia 0 = jhj este echivalent
a conditiei f = g + 0 = g, care
nseamn a c
a g = 0, conform teoremei lui Pitagora si, prin urmare
f = 0 + h = h;
asadar, f este ortogonal la subspatiul R0 . Astfel, egalitatea jhj = 0 nseamn a
a vectorul f apartine subspatiului R0 ; egalitatea jhj = jf j revine la aceea
c
c
a vectorul f este ortogonal acestui subspatiu. Pentru orice alt a asezare a
vectorului f , lungimea vectorului h va o m arime pozitiv a mai mic a dect
lungimea vectorului f .
Pk
Fie e1 ; e2 ; :::; ek o baz a n subspatiul R0 si e g =
a ortonormal aj ej .
j=1
Atunci, conform punctului c) Baze ortogonale(relatia (4.3.7))
2
X
k
jgj = a2j :
j=1
a valoare jgj2 n egalitatea (4.3.10) obtinem

nlocuind aceast
2 2
X
k
jf j = jhj + a2j :
j=1
n particular, pentru orice sistem ortonormal nit e1 ; e2 ; :::; ek si pentru orice

vector f obtinem inegalitatea
X
k
a2j jf j2 ;
j=1
care se numeste inegalitatea lui Bessel. Sensul ei geometric este: p atratul

lungimii vectorului f nu este mai mic dect suma p atratelor proiectiilor sale
pe orice k directii ortogonale dou a cte doua.
n aplicatii este necesar
a solutia efectiv
a a problemei perpendicularei cnd
0
n subspatiul R este dat a o anumit a baza B= fb1 ; b2 ; :::; bk g nu neaparat
ortogonala sau normat a.
Pentru a obtine aceast a solutie, descompunem vectorul c autat g astfel
g= 1 b1 + 2 b2 + ::: + k bk
si aam 1 ; 2 ; :::; k din conditia ca vectorul h = f g s a e ortogonal cu

toti vectorii b1 ; b2 ; :::; bk . Vom obtine urm atorul sistem de ecuatii:
8
>
> (h; b1 ) = (f g; b1 ) = (f; b1 ) 1 (b1 ; b1 )
>
>
>
> 2 (b ;
2 1b ) ::: k (b ;
k 1b ) = 0;
>
>
< (h; b2 ) = (f g; b2 ) = (f; b2 ) 1 (b1 ; b2 )
2 (b2 ; b2 ) ::: k (bk ; b2 ) = 0;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
>
> (h; bk ) = (f g; bk ) = (f; bk ) 1 (b1 ; bk )
:
2 (b2 ; bk ) ::: k (bk ; bk ) = 0;
cu determinantul
(b1 ; b1 ) (b2 ; b1 ) ::: (bk ; b1 )
(b1 ; b2 ) (b2 ; b2 ) ::: (bk ; b2 )
D= :
:::::::::::: :::::::::::: ::: ::::::::::::
(b1 ; bk ) (b2 ; bk ) ::: (bk ; bk )
Determinantul D, ca determinant al matricii formei pozitiv denite (x; y) n

baza fb1 ; b2 ; :::; bk g este diferit de zero. Rezolvnd sistemul dup
a regula lui
Cramer, obtinem expresiile pentru coecientii j (j = 1; 2; :::; n):
(b1 ; b1 ) ::: (bj 1 ; b1 ) (f; b1 ) (bj+1 ; b1 ) ::: (bk ; b1 )

1 (b1 ; b2 ) ::: (bj 1 ; b2 ) (f; b2 ) (bj+1 ; b2 ) ::: (bk ; b2 )
j = :
D :::::::::::: ::: :::::::::::::::: ::::::::: :::::::::::::::: ::: ::::::::::::
(b1 ; bk ) ::: (bj 1 ; bk ) (f; bk ) (bj+1 ; bk ) ::: (bk ; bk )
Problema perpendicularei poate pus a nu numai pentru spatii dar si pentru

hiperplane. n acest caz ea se formuleaza astfel: ntr-un spatiu euclidian R
este dat un hiperplan R00 obtinut prin translatie paralela a unui subspatiu
0
R cu un vector f ; trebuie ar
atat c
a exist
a si este unic
a o descompunere
f = g + h; (4.3.12)
unde vectorul g apartine hiperplanului R00 , iar h este ortogonal subspatiu-

lui R0 (geometric, vectorul g are extremitatea situata n hiperplanul R00 , iar
originea ca de obicei n originea coordonatelor, nu trebuie considerat c
a vec-
00
torul g are suportul situat n hiperplanul R ). Sensul geometric al acestei
descompuneri este claricat n gura de mai jos.
n descompunerea (4.2.12) termenii nu sunt n general ortogonali. Aceast a

problem a se reduce la problema perpendicularei pentru subspatii ale spatiului
euclidian R. ntr-adev a n hiperplanul R00 este xat un vector oarecare
ar, dac
f0 si sc
adem acest vector din ambii termeni ai egalit atii (4.3.12), atunci
obtinem problema descompunerii vectorului f f0 n termenii g f0 si h,
primul apartinnd subspatiului R0 , iar cel de al doilea ind ortogonal acestui
subspatiu (a se vedea gura care urmeaz a).
n virtutea problemei perpendicularei pentru subspatii ale spatiului euclid-

ian R, exist a o astfel de descompunere; asadar, exist a si descompunerea
(4.3.12). Ramne de stabilit unicitatea descompunerii (4.3.12).
n cazul prezentei a dou
a descompuneri de tipul indicat
f = g1 + h1 = g2 + h2 ;
am avea
0 = (g1 g2 ) + (h1 h2 ) :
Aici g1 g2 apartine subspatiului R0 , iar h1 h2 este ortogonal acestui
subspatiu. De aici, g1 g2 = h1 h2 = 0, ceea ce era necesar.
4.4 Teorema general

a a ortogonaliz
arii.
Pentru construirea sistemelor ortogonale ntr-un spatiu euclidian, o valoare
deosebita o are urm atoarea teorem a general a.
Teorema ortogonaliz arii. Fie x1 ; x2 ; :::; xk ; ::: un
sir de vectori ai unui
spatiu euclidian R (nit sau innit). Not am prin Lk = L (x1 ; x2 ; :::; xk )
acoperirea liniar a a primilor k vectori ai acestui sistem. Atunci exist a un
sistem de vectori y1 ; y2 ; :::; yk ; ::: avnd urm atoarele propriet ati:
1) pentru orice k natural, acoperirea liniar a L0k a vectorilor y1 ; y2 ; :::; yk
coincide cu subspa tiul Lk ;
2) pentru orice k natural, vectorul yk+1 este ortogonal subspa tiului Lk .
0
Demonstra tie. Punem y1 = x1 . Evident L1 = L1 . Vom demonstra
apoi teorema prin inductie; presupunem c a vectorii y1 ; y2 ; :::; yk sunt deja
construiti, satisf
acnd conditiile puse si construim vectorul yk+1 astfel nct
el s
a satisfaca de asemenea propriet atile cerute.
Spatiul Lk este nit-dimensional si de aceea n virtutea paragrafului rel-
ativ la problema perpendicularei are loc descompunerea
xk+1 = gk + hk ; (4.4.1)
unde vectorul gk apartine subspatiul Lk , iar vectorul hk este ortogonal acestui

subspatiu. Punem yk+1 = hk . Veric am ndeplinirea conditiilor teoremei de
ortogonalitate pentru vectorul yk+1 astfel determinat.
Subspatiul Lk contine vectorii y1 ; y2 ; :::; yk , conform ipotezei de inductie;
de aceea si subspatiul Lk+1 contine acesti vectori (Lk Lk+1 ). n plus, din
formula (4.4.1) rezulta c
a Lk+1 contine vectorul hk = yk+1 . Astfel, subspatiul
Lk+1 contine toti vectorii y1 ; y2 ; :::; yk+1 si odat a cu ei ntreaga acoperire
0 0
liniar
a Lk+1 . Dar si invers, subspatiul Lk+1 contine vectorii x1 ; x2 ; :::; xk ,
iar din (4.4.1) el contine si vectorul xk+1 ; de aici rezult a L0k+1 contine
a c
A ORTOGONALIZARII.
4.4. TEOREMA GENERALA 109
ntreg subspatiul Lk+1 . Asadar, L0k+1 = Lk+1 si prima conditie a teoremei

de ortogonalitate este ndeplinit a. ndeplinirea celei de a doua conditii este
evidenta conform constructiei vectorului yk+1 = hk .
Inductia este realizat
a si teorema este complet demonstrat a.
Inegalitatea (4.3.11) cap at
a n cazul considerat forma
0 jyk+1 j jxk+1 j : (4.4.2)
Asa cum s-a mai ar atat anterior, egalitatea 0 = jyk+1 j revine la faptul c a
vectorul xk+1 apartine subspatiului Lk , deci este liniar dependent de vec-
torii x1 ; x2 ; :::; xk . Cealalt a egalitate jyk+1 j = jxk+1 j nseamn a ca vectorul
xk+1 este ortogonal subspatiului Lk , deci este ortogonal ec aruia din vectorii
x1 ; x2 ; :::; xk .
Observa tia 4.4.1. Orice sistem de vectori z1 ; z2 ; :::; zk ; ::: satisf
acnd
conditiile teoremei de ortogonalitate, coincide pn a la factori multiplicativi
cu sistemul y1 ; y2 ; :::; yk ; ::: construit n demonstratia acestei teoreme.
ntr-adev ar, vectorul zk+1 trebuie s a apartin
a subspatiului Lk+1 si prin
urmare, el este ortogonal subspatiului Lk . Prima din aceste conditii conduce
la existenta unei descompuneri:
zk+1 = c1 y1 + c2 y2 + ::: + ck yk + ck+1 yk+1 = yek + ck+1 yk+1 ;
unde yek = c1 y1 + c2 y2 + ::: + ck yk 2 Lk , iar ck+1 yk+1 este ortogonal la Lk .

A doua conditie conduce la armatia c a yek = 0, deci
zk+1 = ck+1 yk+1 ;
ceea ce trebuia ar
atat.
a) Polinoame Legendre.
Consider am n spatiul euclidian R2 ( 1; 1) sistemul de functii x0 (t) =

1; x1 (t) = t; :::; xk (t) = tk ; ::: si aplic
am acestuia teorema de ortogonalizare.
Evident, subspatiul L = L 1; t; t ; :::; tk coincide n acest caz cu multimea
2
tuturor polinoamelor de grad cel mult k. Functiile x0 (t) ; :::; xk (t) sunt liniar
independente si de aceea functiile y0 (t) ; y1 (t) ; ::: obtinute prin ortogonalizare
sunt toate diferite de zero. Prin constructie, yk (t) trebuie s a e polinom de
grad k n t. n particular, calculul direct dup a metoda expus a n teorema de
ortogonalizare d a succesiv
1 3
y0 (t) = 1; y1 (t) = t; y2 (t) = t2 ; y3 (t) = t3 t etc.
3 5
Aceste polinoame au fost introduse n 1785 de matematicianul francez Legen-

dre n legatur
a cu probleme din teoria potentialului. Formula general a pentru
polinoamele Legendre a fost descoperit a de Rodrigues n 1814. Anume, el
a aratat c a pna la un factor multiplicativ, polinomul yn (t) este egal cu
polinomul
dn n
pn (t) = n t2 1 (n = 0; 1; 2; :::) : (4.4.3)
dt
Pentru demonstratia acestui fapt folosim observatia anterioar a. Anume,
ar
atam c a polinomul pn (t) satisface conditia teoremei de ortogonalizare; n
virtutea observatiei facute vom avea pentru ecare n 0 egalitatea pn (t) =
cn yn (t), ceea ce era necesar.
Teorema 4.4.1. Acoperirea liniar a a vectorilor p0 (t) ; p1 (t) ; :::; pn (t),
coincide cu mul timea tuturor polinoamelor de grad n.
Demonstra tie. ntr-adev ar, asa cum se vede din formulele (4.4.3),
polinomul pk (t) este n mod evident polinom de grad k n t; n particular
8
>
> p0 (t) = a00 ;
>
>
>
> p 1 (t) = a10 + a11 t;
>
>
< p2 (t) = a20 + a21 t + a22 t2 ;
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: (4.4.4)
>
> k
>
> pk (t) = ak0 + ak1 t + ::: + akk t ;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
pn (t) = an0 + an1 t + ::: + ann tn ;
unde coecientii termenilor de grad superior a00 ; a11 ; :::; ann sunt diferiti de
zero.
Astfel, toate polinoamele p0 (t) ; p1 (t) ; :::; pn (t) apartin acoperirii liniare
a functiilor 1; t; t2 ; :::; tn , care este tocmai multimea Ln a tuturor polinoamelor
de grad cel mult n. Deoarece matricea relatiilor liniare (4.4.4) are determi-
nantul a00 a11 :::ann , diferit de zero, atunci si invers, functiile 1; t; t2 ; :::; tn pot
exprimate liniar prin p0 (t) ; p1 (t) ; :::; pn (t); de aceea acoperirea liniar a
L ( p0 (t) ; p1 (t) ; :::; pn (t)) coincide cu acoperirea liniar a L (1; t; t2 ; :::; tn ) si
prin urmare, coincide cu multimea Ln , adic a ceea ce trebuia dovedit.
Teorema 4.4.2. Vectorul pn (t) este ortogonal subspa tiului Ln 1 .
Demonstra tie. Este sucient de vericat c a polinomul pn (t) este
ortogonal n R2 ( 1; 1) functiilor 1; t; t2 ; :::; tn 1 . Pentru demonstratie vom
utiliza formula de integrare prin p arti pe un interval dat, cunoscut a din
analiza elementar a. Derivatele care apar n aceast a formula pentru polinoame
sunt aceleasi derivate cu cele cunoscute uzual. n particular, polinomul
n
t2 1 = (t 1)n (t + 1)n
A ORTOGONALIZARII.
4.4. TEOREMA GENERALA 111
are derivate egale cu zero de ordin 0; 1; :::; n 1 n punctele t = 1. Vom

calcula produsul scalar al functiilor tk si pn (t). Integrnd prin p
arti, obtinem
R1 n (n)
tk ; pn (t) = tk (t2 1) dt =
1
n (n 1) R1 n (n 1)
= tk (t2 1) = 1
1 k tk 1
(t2 1) dt:
1
Primul termen, cel neintegrat al expresiei obtinute, este egal cu zero, conform
celor spuse anterior. Integrala r
amasa poate din nou calculat a prin p
arti
si continu
am acest proces pn a ce exponentul lui t ajunge la zero:
n (n 2)
tk ; pn (t) = ktk 1 (t2 1) = 11 +
R1 n (n 2)
+k (k 1) tk 2 (t2 1) dt =
1
= :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: =
R1 2 n (n k) n (n k 1)
= k! (t 1) dt = k! (t2 1) = 11 = 0;
1

Astfel, am ar
atat c
a pentru orice n, polinomul pn (t) coincide pn
a la un
factor numeric cu polinomul
n (n)
pn (t) = t2 1 :
n
Calcul am functiilor (t2
am valoarea pn (1). Pentru aceasta, aplic 1) =
n n
(t + 1) (t 1) regula derivatei de ordin n a unui produs:
(n)
[(t + 1)n (t 1)n ] =
(n) 0 (n 1)
= (t + 1)n [(t 1)n ] + Cn1 [(t + 1)n ] [(t 1)n ] + ::: =
n 1 n 1
= (t + 1) n! + Cn n (t + 1) n (n 1) :::2 (t 1) + :::
nlocuind aici t = 1 toti termenii acestei sume sunt nuli ncepnd cu al doilea.
Asadar, pn (t) = 2n n!.
Pentru motive calculatorii, este comod ca functiile ortogonale considerate
s
a e egale cu 1 pentru t = 1. Pentru a realiza acest lucru, introducem
factorul
1
n
:
2 n!
Polinoamele astfel obtinute se numesc polinoame Legendre; polinomul Legen-
dre de grad n se noteaz a prin Pn (t), deci
1 n (n)
Pn (t) = t2 1 :
2n n!
b) Determinantul Gram.
Denitia 4.4.1. Fie x1 ; x2 ; :::; xk vectori oarecare din spa

tiul euclidian
R. Se numeste determinant Gram, orice determinant de forma
(x1 ; x1 ) (x1 ; x2 ) ::: (x1 ; xk )

(x2 ; x1 ) (x2 ; x2 ) ::: (x2 ; xk )
G (x1 ; x2 ; :::; xk ) = :
:::::::::::: :::::::::::: ::: ::::::::::::
(xk ; x1 ) (xk ; x2 ) ::: (xk ; xk )
Este cunoscut c a n cazul vectorilor liniar independenti x1 ; x2 ; :::; xk , acest

determinant este pozitiv (matrice simetric a).
Are loc urm atorul rezultat.
Teorema ( relativ la determinantul Gram). Determinantul Gram
al vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk este nul dac a acesti vectori sunt liniar dependen ti
si este pozitiv dac a vectorii sunt liniar independen ti; el este egal cu produsul
patratelor lungimilor vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk dac a ei sunt ortogonali doi cte
doi, n caz contrar el este mai mic dect aceast a marime.
Demonstra tie. Pentru calculul determinantului Gram aplic am vec-
torilor x1 ; x2 ; :::; xk procesul de ortogonalizare. Fie de exemplu y1 = x1 si
vectorul y2 = 1 y1 + x2 ortogonal lui y1 . nlocuim n toate locurile n deter-
minant vectorul x1 prin y1 . Apoi ad aug am coloanei a doua, prima coloan a
a determinantului Gram nmultit a cu 1 (atribuind 1 celui de al doilea fac-
tor al produselor scalare) si apoi ad augam la cea de a doua linie elementele
primei linii a determinantului nmultite cu 1 (atribuind 1 primului factor
al produselor scalare). n rezultat, pe toate acele locuri ale determinantului
unde se aa x2 , se va g asi acum vectorul y2 .
Fie apoi y3 = 1 y1 + 2 y2 + x3 ortogonal la y1 si la y2 ; ad aug am la
coloana a treia prima coloan a nmultita cu 1 si a doua nmultit a cu 2 ;
aceeasi operatie este efectuat a pentru linii. Ca rezultat, x3 apare n toate
locurile nlocuit cu y3 . Continu am acest procedeu pn a la ultima coloan a.
Deoarece operatiile noastre nu au modicat valoarea determinantului, vom
obtine ca rezultat
(y1 ; y1 ) 0 ::: 0
0 (y2 ; y2 ) ::: 0
G (x1 ; x2 ; :::; xk ) = =
:::::::::::: :::::::::::: ::: ::::::::::::
(4.4.5)
0 0 ::: (yk ; yk )
= (y1 ; y1 ) (y2 ; y2 ) ::: (yk ; yk ) :

4.5. ENDOMORFISME SIMETRICE. 113
Conform inegalit
atii (4.4.2) rezult
a urm
atoarea inegalitate
0 G (x1 ; x2 ; :::; xk ) (x1 ; x1 ) (x2 ; x2 ) ::: (xk ; xk ) : (4.4.6)
S
a vedem acum n ce conditii m arimea G (x1 ; x2 ; :::; xk ) poate lua valori
extreme 0 sau (x1 ; x1 ) (x2 ; x2 ) ::: (xk ; xk ).
Din expresia (4.4.5) a determinantului Gram rezult a ca el este nul dac
a si
numai dac a unul din vectorii y1 ; y2 ; :::; yk este nul. n conformitate cu cele re-
latate n demonstratia inegalit atii (4.4.2), aceasta echivaleaz a cu dependenta
liniar
a a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk . Pe de alt a parte, egalitatea determinan-
tului Gram cu membrul drept al inegalit atii (4.4.6) este posibil a conform
formulelor (4.4.5) si (4.4.2), numai n cazul cnd vectorii x1 ; x2 ; :::; xk sunt
ortogonali. Astfel, teorema este complet demonstrat a.
4.5 Endomorsme simetrice.

Fie C1 si C2 doua spatii vectoriale complexe si euclidiene al c
aror produs
scalar l vom nota la fel ca n paragrafele anterioare. Fie A : C1 ! C2 o
transformare liniara.
Deni tia 4.5.1. Transformarea liniar a A : C2 ! C1 denit a prin
(Ax; y) = (x; A y) ; 8x 2 C1 ; 8y 2 C2
se numeste adjuncta lui A.

Un endomorsm A 2 L (C; C) se nume ste:
1) hermitian dac aA=A ;
2) antihermitian dac aA= A :
Teorema 4.5.1. Endomorsmul A 2 L (C; C) este hermitian dac a
si
numai dac a produsul scalar (Ax; x) este real, pentru orice x 2 C.
Demonstra tie. Dac a A = A , atunci (Ax; x) = (x; A x) = (x; Ax) =
(Ax; x) (bara nseamn a conjugatul complex). Deci (Ax; x) este real pentru
orice x 2 C.
Reciproc, daca (Ax; x) este real, atunci (Ax; x) = (Ax; x) = (x; A x) =
(A x; x). Asadar, ((A A ) x; x) = 0, pentru orice x 2 C si deci A = A .
Teorema 4.5.2. Fie A; B 2 L (C; C) hermitieni si k 2 R. Atunci
1) kA + B este hermitian;
2) daca A este inversabil, atunci si A 1 este hermitian;
3) AB este hermitian dac asi numai dac a AB = BA.
Demonstra tie. 1) armatia este usor de vericat deoarece (A + B) =
A + B si (kA) = kA .
2) rezulta din (A 1 ) = (A ) 1 = A 1 .
3) AB hermitian implic a (AB) = AB. Dar (AB) = B A = BA

deoarece B si A sunt hermitieni. Deci are loc AB = BA. Reciproc, (AB) =
B A , dar A si B sunt hermitieni, deci (AB) = BA = AB, adic a ceea ce
trebuia demonstrat.
Deni tia 4.5.2. O transformare liniar a A : C1 ! C2 se nume
ste unitar
a
dac a pastreaza produsul scalar, adic
a (Ax; Ay) = (x; y) pentru orice x; y 2
C1 .
Teorema 4.5.3. Transformarea liniar a A : C1 ! C2 este unitara dac
a
si numai dac a kAxk = kxk, pentru orice x 2 C1 .

Demonstra tie. Daca A este unitara, atunci (Ax; Ay) = (x; y), pentru
orice x; y 2 C1 ; n particular pentru y = x, avem (Ax; Ax) = (x; x), adic a
2 2
kAxk = kxk si deci kAxk = kxk. Reciproc, dac a kAxk = kxk, pentru orice
x 2 C1 , atunci folosind egalitatea
1
(x; y) = kx + yk2 kx yk2 + i kx + iyk2 i kx iyk2 ;
4
avem
(Ax; Ay) = 1
4
kA (x + y)k2 kA (x y)k2 +
+ 41 i kA (x + iy)k2 i kA (x iy)k2 = (x; y) :

Deci A este unitar a.
Observa tia 4.5.1. Conditia (Ax; Ay) = (x; y) este echivalent a cu
AA = A A = I (I este transformarea identic a); deci putem spune c a
A este unitar dac a si numai daca AA = A A = I.
Teorema 4.5.4. Orice transformare unitar a A : C1 ! C2 este injectiv a.
Demonstra tie. Daca A este unitar a are loc kAxk = kxk. Deci
(Ax; Ax) = (x; x) si dac a Ax = 0 rezult a (Ax; Ax) = 0, adic a (x; x) = 0
care implic a x = 0. Rezult a ker A = f0g si deci A este injectiva.
Presupunem c a C1 si C2 sunt n-dimensionale si c a n ecare s-a xat o
baz
a ortonormat a. Transform arii liniare A : C1 ! C2 i se atasaza matricea
t
A. Matricea A = A atasat a lui A se numeste adjuncta matricei A.
t
Dac a A = A , atunci matricea p atratic
a A se numeste hermitica, iar dac a
t
A = A , atunci matricea p atratica A se numeste antihermitica. O matrice
cu proprietatea AA = I, unde I este matricea unitate, se numeste matrice
unitar
a.
Teorema 4.5.5. Un endomorsm A : Cn ! Cn este hermitian dac asi
numai dac a matricea lui ntr-o baz a ortonormata este hermitica.
Demonstra tie. Fie B= fe1 ; e2 ; :::; en g Cn baza ortonormat a fata de
care matricea lui A este A = (aij )1 i;j n . Fie c a A este hermitian. Din Aej =
Pn P
n
akj ek , prin nmultire scalara cu ei , obtinem (Aej ; ei ) = akj (ek ; ei ) =
k=1 k=1
4.5. ENDOMORFISME SIMETRICE. 115
aij si analog (A ej ; ei ) = aij . Dar (Aej ; ei ) = (ej ; A ei ) = (ej ; Aei ) = aji .

t
Deci aij = aji si cum A = A rezult a aij = aji , adicaA=A.
t
Reciproc, dac
a A = A , avem
!
P
n P
n
(Ax; x) = xj Aej ; xj ej =
j=1 j=1
P
n Pn Pn
= jxj j2 (Aej ; ej ) = jxj j2 akj ek ; ej =
j=1 j=1 k=1
P
n P
n P
n P
n P
n
= jxj j2 akj (ek ; ej ) = jxj j2 ajk (ek ; ej ) = jxj j2 ajj = (Ax; x);
j=1 k=1 j=1 k=1 j=1
adic
a (Ax; x) 2 R si deci A este hermitian.
Conditia ca baza s
a e ortonormat a este esential
a si vom ilustra acest
lucru prin exemplul urm ator.
Exemplul 4.5.1. Fie A : R2 ! R2 denit prin matricea
1 0
A=
2 3
t 1 2
n baza f1 = (1; 0) ; f2 = (1; 1). Deoarece A = 6= A, matricea A
0 3
nu este hermitic
a si totusi A este hermitian.
Sa g
asim matricea lui A n baza canonic a a lui R2 , e1 = (1; 0) ; e2 = (0; 1)
care este o baz
a ortonormat a. Avem
f1 = e1 ;
f2 = e1 + e2 :
1 1
Deci C = este matricea de trecere astfel nct matricea lui A n
0 1
baza canonic
a, pe care o not
am prin B, este
1 1 2 t
B=C AC = =B:
2 1
Observatia 4.5.2. Un endomorsm A : Cn ! Cn este unitar dac a si

numai dac
a matricea lui n raport cu o baz
a ortonormat
a a spatiului Cn este
unitar
a.
Exemplul 4.5.2. Endomorsmul A : C2 ! C2 denit prin
A (x) = (x1 cos x2 sin ; x1 sin + x2 cos ) ; x = (x1 ; x2 ) ; 2 [0; 2 ]

este un endomorsm unitar deoarece matricea lui A n baza canonic

a orto-
normat a e1 = (1; 0) ; e2 = (0; 1) este unitar
a.
ntr-adev
ar,
cos sin
A= ;
sin cos
iar
cos sin
A =
sin cos
si deci
1 0
AA = = I:
0 1
n continuare presupunem c a R1 si R2 sunt dou a spatii vectoriale reale
si euclidiene al c
aror produs scalar l not
am ca si pna acum cu (:; :). Fie
A : R1 ! R2 o transformare liniar a.
Deni tia 4.5.3. Transformarea liniar a A : R2 ! R1 denit a prin
(Ax; y) = (x; A y) ; 8x 2 R1 ; 8y 2 R2
se nume ste transpusa lui A.

Endomorsmul A 2 L (R1 ; R2 ) se nume ste:
1) simetric dac aA=A ;
2) antisimetric dac aA= A .
Deni tia 4.5.4. Transformarea liniar a A : R1 ! R2 se nume ste
ortogonal a dac a p
astreaza produsul scalar, adic a (Ax; Ay) = (x; y), pentru
orice x; y 2 R1 echivalent a cu condi tia ca kAxk = kxk, pentru orice x 2 R1 .
Daca admitem c a R1 si R2 sunt nit dimensionale si c a n ecare s-a
xat o baz a ortonormat a, atunci transform arii A : R1 ! R2 i se atasaz a
t
matricea A, iar lui A matricea A = A . Unui endomorsm simetric i core-
spunde o matrice simetric a, iar unui endomorsm antisimetric i corespunde
o matrice antisimetric a. Unui endomorsm ortogonal i corespunde o matrice
ortogonal a.
Observa tia 4.5.3. Transform arile simetrice respectiv antisimetrice, au
proprietati analoage propriet atilor transform arilor hermitiene, respectiv anti-
hermitiene. Transform arile ortogonale au propriet ati analoage propriet
atilor
transform arilor unitare.
Capitolul 5
Tensori.
5.1 Tensori.
Coordonatele unui vector, coecientii unei forme liniare, elementele matricii
unui operator liniar, sunt exemple de m arimi geometrice numite tensori.
nainte de a trece la denitia corespunz atoare, rationaliz
am putin sistemul
de notatii adoptat.
Vectorii unei baze ntr-un spatiu n-dimensional Kn vor notati ca si pn a
acum, prin simboluri e1 ; e2 ; :::; en (cu indicii inferiori). Coordonatele vecto-
rilor x; y; ::: vor notate respectiv prin simbolurile 1 ; 2 ; :::; n ; 1 ; 2 ; :::; n ; :::
(cu indicii superiori). Coecientii unei forme liniare L (x) vor notati cu
l1 ; l2 ; :::; ln (cu indici inferiori).
Elementele matricii unui operator liniar vor notate prin aji ; indicele
superior arat a num arul liniei, iar cel inferior arat a num arul coloanei (spre
deosebire de notatiile uzuale aij ).
Utilizarea unei astfel de plas ari a indicilor se aa n urm
atoarea conventie
de nsumare: dac a avem o sum a de n monoame, astfel nct indicele de
sumare i se ntlneste n termenul general al sumei de dou a ori, o data sus
si o dat a jos, atunci simbolul sum a va omis (conventia de sumare a lui
Einstein). De exemplu, dezvoltarea unui vector x n baza B= fe1 ; e2 ; :::; en g
va scris a sub forma
x = i ei
(simbolul sum a dupa i este omis, dar este subnteles). Expresia unei forme
liniare L (x) cu ajutorul coordonatelor vectorului si coecientilor formei este
L (x) = li i :
Rezultatul aplic
arii operatorului A vectorului ei are forma urm
atoare
Aei = aji ej
117
118 CAPITOLUL 5. TENSORI.
(nsumare dupa j). Coordonatele j ale vectorului Ax se exprim

a atunci prin
coordonatele vectorului x n modul urmator:
j
= aji i
(nsumare dup a i).

Marimile care se refer a la un nou sistem de coordonate vor notate prin
aceleasi simboluri, dar cu accente pe indici. Astfel, vectorii noii baze vor no-
0 0 0
tati e10 ; e20 ; :::; en0 , noile coordonate ale vectorului x sunt notate 1 ; 2 ; :::; n
etc.
Elementele matricii de trecere de la baza ei la baza ei0 , le not am cu pii0 ,
deci
ei0 = pii0 ei (5.1.1)
(nsumare dup a i).
0
Coecientii matricii trecerii inverse vor notati prin qii :
0
ei = qii ei0 (5.1.2)
0
a i0 ). Matricea qii este inversa matricii pii0 , ceea ce poate
(nsumare dup
scris astfel
0 0; pentru i 6= j;
pii0 qji = (5.1.3)
1; pentru i = j;
sau prin egalitatea
0 0; pentru i0 =
6 j 0;
pii0 qij = (5.1.4)
1; pentru i = j 0 :
0
Pentru prescurtarea scrierii, m arimea depinznd de indicii i si j, egal

a cu
0 pentru i 6= j si cu 1 dac a cu ij (simbolul lui Kronecker);
a i = j se noteaz
relatia (5.1.3) se scrie echivalent
0 i
pii0 qji = j ; (5.1.5)
iar relatia (5.1.4) se scrie

0
i0
pii0 qij = j0 : (5.1.6)
Pentru a ar ata avantajele utiliz
arii noilor notatii, deducem din nou for-
mulele de transformare a coordonatelor unui vector, a coecientilor unei
forme liniare si a elementelor matricii unui operator prin trecerea la o nou a
baza.
0 0
Fie acum x = i ei = i ei0 . nlocuind ei prin qii ei0 , conform (5.1.2) se
obtine
0 0
x = i qii ei0 = i ei0 .
5.1. TENSORI. 119
Deoarece ei0 constituie o baz

a, rezult
a coordonatele vectorului x n aceast
a
baz
a sunt unic determinate si deci
i0 i i0
= qi : (5.1.7)
Aceasta este tocmai formula de transformare a coordonatelor unui vector.
Fie acum o form a liniar a L (x). Numerele li0 se determin a ca de obicei
i
prin egalit
atile li0 = L (ei0 ). nlocuind ei0 prin pi0 ei , conform (5.1.1) se obtine
li0 = L pii0 ei = pii0 L (ei ) = pii0 li :
Astfel,
li0 = pii0 li ; (5.1.8)
adic
a tocmai formula c autat
a.
n sfrsit, e A un operator. Elementele matricii sale ntr-o nou
a baz
a se
determina din egalitatile 0
Aei = aji0 ej 0 :
nlocuind aici ei0 (respectiv ej 0 ) prin formulele pii0 ei (respectiv pjj 0 ej ), folosind
(5.1.1) rezult
a
0
pii0 Aei = aji0 pjj 0 ej :
Dar Aei = aji ej si prin urmare
0
pii0 aji ej = aji0 pjj 0 ej :
Deoarece ej constituie o baz
a, rezult
a
0
pii0 aji = aji0 pjj 0 :
0
Pentru a obtine de aici aji0 , nmultim ambii membri ai acestei egalit
ati cu
k0
qj si nsum
am dupa j. Conform formulei (5.1.6) vom obtine
0 0
0 0 k0
pii0 aji qjk = aji0 pjj 0 qjk = aji0 j0 :
0
arimilor kj 0 si nsumnd dup
Conform denitiei m a j 0 , trebuie retinut numai
0
termenul care corespunde valorii j 0 = k 0 . n acest caz kk0 = 1 si, prin urmare,
are loc
0 0
aki0 = pii0 qjk aji ; (5.1.9)
care este tocmai formula c autata.
Se veric a f
ar
a dicultate c a toate cele trei formule de transformare
obtinute mai nainte, coincid cu formulele obtinute anterior pe cale obis-
nuita ( a se vedea capitolul spatii vectoriale, paragraful legat de schimbarea
coordonatelor unui vector la o schimbare a bazei).
Formulele (5.1.7-9) exprim a mai multe propriet ati comune. n primul

rnd, aceste formule sunt liniare relativ la m arimile care se transform
a. Apoi
coecientii acestor formule sunt e elemente ale matricii de trecere de la baza
veche la baza nou a, e elemente ale matricii inverse de trecere, e si una si
alta.
n continuare vom prezenta ca un caz particular notiunea de tensor de
ordinul al doilea.
Relatia (5.1.7) ne arata c
a dac
a se face o schimbare de baze, componentele
vectorului x se transform a dupa legile
i0 0 i0
= qii isi i
= pii0 (i; i0 = 1; 2; 3) : (5.1.10)
Aceste relatii corespund faptului c a x are un sens intrinsec, independent de

baza ales a.
n mecanic a se ntlnesc si alte entit ati care, ntr-o baza data, sunt car-
acterizate prin mai multe numere, acestea transformndu-se la o schimbare
a bazei dup a o anumit a lege. Ne vom limita aici la considerarea tensorilor
de ordinul al doilea.
Dup a cum un vector x n spatiul euclidian tridimensional este caracterizat
prin trei componente i (i = 1; 2; 3), un tensor de ordinul al doilea, pe care l
vom nota prin T , este caracterizat ntr-o baz a B format a din trei elemente
ij
prin componentele (i; j = 1; 2; 3), iar ntr-o baz a Bprin componentele
i0 j 0
(i0 ; j 0 = 1; 2; 3). ntre aceste componente se impun, prin generalizarea lui
(5.1.10), relatiile
0
i0 j 0 0
= qii qjj ij (i0 ; j 0 = 1; 2; 3) (5.1.11)
(nsumare dup a i = 1; 2; 3 si j = 1; 2; 3).
Din (5.1.11) se deduc usor componentele ij n functie de componentele
0
ij 0
(i0 ; j 0 = 1; 2; 3). ntr-adev a nmultim n (5.1.11) cu psi0 ptj 0 obtinem
ar, s
0
i0 j 0 0
psi0 ptj 0 = psi0 ptj 0 qii qjj ij
;
conform (5.1.5) se obtine

i0 j 0 s t ij
psi0 ptj 0 = i j ;
adic
a
i0 j 0
ij
= pii0 pjj 0 (i; j = 1; 2; 3) : (5.1.12)
Prin urmare, un tensor T de ordinul al doilea este o entitate matematic a
de componente ij (i; j = 1; 2; 3) n baza B si care la schimbarea ei n B,
0 0
primeste componentele i j (i0 ; j 0 = 1; 2; 3) legate de cele din prima baz
a prin
relatiile (5.1.11) sau (5.1.12).
5.1. TENSORI. 121
Notiunea de tensor de ordinul al doilea a ap arut n mecanica mediilor

continue deformabile; ea a fost introdusa de A.L.Cauchy (1789-1857), care a
pus bazele acestui capitol al mecanicii.
Utiliznd notatia matricial
a, un tensor de ordinul al doilea T poate
reprezentat ntr-o baz
a B format a din trei elemente prin matricea
ij
X= 1 i;j 3
;
iar n baza Bformat

a tot din trei elemente prin matricea
i0 j 0
X0 = ;
1 i0 ;j 0 3
leg
atura ntre aceste matrici ind dat
a de
X 0 = AXAt = AXA 1
; (5.1.13)
0
unde A = (pii0 )1 i;i0 3 , iar A 1
= qii 1 i;i0 3
. De asemeni, leg
atura invers
a
este dat
a de
X = A 1 XA : (5.1.14)
Relatiile (5.1.13) si (5.1.14) reprezint
a transcrierea matricial
a a relatiilor
(5.1.11) si (5.1.12).
Exemple de tensori de ordinul al doilea.
Exemplul 5.1.1. Fie vectorii x si y cu componentele 1 ; 2 ; 3 si

1 2 3
; ; ntr-o baz a B formata din trei elemente. Componentele ij = i j
(i; j = 1; 2; 3) denesc n baza B un tensor T . Componentele acestui ten-
0 0 0 0
sor ntr-o alt a baza B formata tot din trei elemente vor i j = i j
(i0 ; j 0 = 1; 2; 3).
ntr-adev ar, avem
i0 j 0 i0 j 0 0 i j0 j 0 0 0 0
i0 j 0
= = qii qj = qii qjj i j
= qii qjj :
Tensorul T astfel obtinut va denumit produsul tensorial al vectorilor x

si y (considerati ca tensori de ordinul nti). Se va scrie
T =x y:
Exemplul 5.1.2. Tensorul W = y x are ntr-o baz

a B format
a din
trei elemente componentele
ij i j
= (i; j = 1; 2; 3) :
n general x y este diferit de y x.

Exemplul 5.1.3. Tensorul E, numit tensorul unitate, are n baza B (cu
trei elemente) componentele ij = ij (i; j = 1; 2; 3). n baza Bformat a si
i0 j 0 i0 j 0 0 0
ea tot din trei elemente, tensorul are componentele = (i ; j = 1; 2; 3)
dup a cum se constata usor.
Se poate acum trece la denitia propriu zis a a notiunii de tensor n gen-
eral. Tensorii se mpart n covarianti, contravarianti si micsti. n plus, orice
tensor are un ordin bine determinat (num arul de indici deneste ordinul ten-
sorului).
ncepem cu denitia tensorului covariant de ordinul trei.
Presupunem c a exist
a o regul
a care permite ca n ecare sistem de coor-
donate dintr-un spatiu n-dimensional Kn s a se construiasc a n3 numere Tijk
(componentele tensorului), ecare ind denit pentru indicii i; j; k xati ntre
1 si n. Aceste numere Tijk formeaz a, prin denitie, un tensor covariant de
ordinul trei daca transformarea m arimilor i; j; k prin trecerea la o nou a baz a
se realizeaz
a prin formula
Ti0 j 0 k0 = pii0 pjj 0 pkk0 Tijk :
n mod analog se denesc tensorii covarianti de orice ordin; un tensor de

ordin m are nm componente (si nu n3 ) si n formula de transformare se aa
nu trei factori de forma pii0 ci m astfel de factori.
Coecientii unei forme liniare, care se transform a, asa cum am vazut,
dupa formula (5.1.8), ofer a un exemplu de tensor covariant de ordinul nti.
Dam acum notiunea de tensor contravariant de ordinul trei. Presupunem
c
a exista o regula care permite ca n ecare sistem de coordonate s a se con-
3 ijk
struiasca n numere T , ecare din ele ind denit pentru indicii i; j; k
cuprinsi ntre 1 si n. Aceste numere T ijk formeaz a un tensor contravariant
ijk
de ordin trei dac a transformarea m arimilor T prin schimbarea bazei are
loc dupa formula
0 0 0 0 0 0
T i j k = qii qjj qkk T ijk :
n mod analog se denesc tensori contravarianti de orice ordin. n partic-

ular, coordonatele unui vector x formeaz a un tensor contravariant de ordinul
nti.
Termenii covariantsi contravariant, introdusi mai nainte, se explica
n modul urm ator. Covariantnseamn a care se schimb a la felcu vectorii
i
unei baze, adica prin utilizarea coecientilor pi0 . Contravariantnseamn a
0
care se schimb a prin utilizarea coecientilor qii :
a invers, adic
Se pot de asemenea considera tensori micsti. De exemplu, n3 numere
Tijk date n ecare sistem de coordonate, formeaz a un tensor mixt de ordinul
5.2. OPERATII
CU TENSORI. 123
trei, de dou
a ori covariant si o dat
a contravariant, dac
a transformarea acestor
marimi prin trecerea la o nou a baz
a se realizeaz
a dup
a formula
0 0
Tik0 j 0 = pii0 pjj 0 qkk Tijk :
n mod analog se denesc tensori micsti de l ori covarianti si de m ori

contravarianti.
De exemplu, elementele matricii unui operator liniar formeaz a un tensor
mixt de ordin doi, o dat a covariant si o dat
a contravariant. Trebuie notat c
a
pozitia indicilor permite indicarea caracterului unui tensor.
5.2 Opera
tii cu tensori.
a) Egalitatea. Spunem c a doi tensori T si W sunt egali dac asi numai
daca componentele lor sunt egale.
Exemplul 5.2.1. Fie T si W tensori de ordinul al doilea. Spunem
c
a T = W dac a ij = ij (i; j = 1; 2; 3), unde ij si ij sunt componentele
tensorilor T si respectiv W .
b) Adunarea (sc aderea) a doi tensori de aceeasi structur a. Pen-
k k
tru comoditate consider am doi tensori Tij si Sij (de doua ori covarianti si o
data contravarianti) de ordinul al treilea, dar operatia n sine ramne vala-
k
bil
a pentru tensori de orice ordin. Suma lor va un tensor Qij de aceeasi
structura; n orice sistem de coordonate, prin xarea lui i; j; k; componentele
sumei reprezint a suma componentelor corespunz atoare. Faptul c a marimile
k
Qij formeaz a ntr-adevar un tensor (de aceeasi structur a cu a termenilor),
rezult
a din urm atoarele egalit
ati:
0 0 0 0 0
Qki0 j 0 = Tik0 j 0 + Sik0 j 0 = pii0 pjj 0 qkk Tijk + pii0 pjj 0 qkk Sijk =
0 0
= pii0 pjj 0 qkk Tijk + Sijk = pii0 pjj 0 qkk Qkij :
c) Produsul unui tensor cu un scalar. Pentru exemplicare con-

am un tensor de ordinul al doilea T de componente ij (i; j = 1; 2; 3) si
sider
un scalar. Prin T cu componentele ij ntr-o baz a B (format
a din trei
elemente) se deneste un nou tensor, numit produsul tensorului T cu scalarul
. Caracterul tensorial al obiectului obtinut este imediat
0 0
i0 j 0 0 0
= qii qjj ij
= qii qjj ij
:
d) Opera tia de nmul tire a doi tensori. Aceast a operatie este

aplicat
a tensorilor de orice structur
a. De exemplu, nmultim un tensor Tij
cu un tensor Sk . Acesta va un tensor Qlijk de ordinul 4; n ecare sistem de
l
coordonate, pentru i; j; k xate, componenta respectiv a este chiar produsul

componentelor corespunz atoare ale factorilor. Caracterul tensorial n cazul
lui Qlijk se veric
a n modul urmator:
0 0 0
Qil0 j 0 k0 = Ti0 j 0 Skl 0 = pii0 pjj 0 Tij pkk0 qll Skl =
0 0
= pii0 pjj 0 pkk0 qll Tij Skl = pii0 pjj 0 pkk0 qll Qlijk :
e) Contrac tia. Se aplica tensorilor pentru care exist

a cel putin un indice
covariant si unul contravariant. De exemplu, e tensorul Tijk , caruia i aplic
am
contractia indicilor k si i, care consta n a considera m arimile Tiji , unde i
este indice de nsumare si se nsumeaz a dupa i; marimile Tj = Tiji depind
numai de indicele j. Se obtine astfel un nou tensor, al c arui ordin este cu
doua unitati mai mic dect cel initial. Arat
am caracterul tensorial al lui Tj
din exemplul anterior. Avem
0 0 0
Tj 0 = Tii0 j 0 = pii0 pjj 0 qki Tijk = pii0 qki pjj 0 Tijk =
= ik pjj 0 Tijk :
Aici prin nsumare este sucient s

a ne m
arginim la valoarea k = i (nsumare
i
dupa k); deoarece i = 1 , obtinem
Tj 0 = pjj 0 Tiji = pjj 0 Tj ;
ceea ce trebuia ar atat.

Teorema 5.2.1. Prin contrac tia unui tensor de ordinul al doilea se
ob tine un invariant, adic
a un scalar independent de sistemul de referin
ta.
j0
Demonstra tie. Pornim de la reprezentarea tensorului ai0 n functie de
aji . Avem
0 0
aii0 = pii0 qji aji = ij aji = aii ;
prin urmare scalarul
0 0 0
a110 + a220 + a330 = a11 + a22 + a33
este un invariant fata de schimbarea bazei considerate, adic a tocmai ce tre-

buia demonstrat.
Exemplul 5.2.2. Matricea cji a produsului a doi operatori cu matricile
corespunzatoare aki si bjl este un tensor mixt de rangul doi, care se obtine
prin contractia tensorului de rangul patru aki bjl dup
a indicii k si l.
Partea II
Geometrie analitic
a
125
Capitolul 6
Vectori liberi.
6.1 No
tiunea de vector liber.
!
Fie E3 spatiul punctual tridimensional al geometriei elementare si AB un
segment orientat. A se numeste originea, iar B se numeste extremitatea seg-
mentului. n cazul cnd originea si extremitatea coincid se obtine segmentul
orientat nul. Dreapta determinat a de punctele A si B se numeste dreapta
!
suport a lui AB si se noteaz a cu AB. Aceast a dreapt a este unic determinat a
numai dac a A 6= B; dreapta suport a segmentului orientat nul este nede-
terminat a. Dou a segmente orientate se numesc coliniare, respectiv paralele,
daca dreptele lor suport sunt egale, respectiv paralele.
Deni tia 6.1.1. Dou a drepte din E3 au aceea si direc
tie daca sunt
paralele sau egale.
Teorema 6.1.1. Relatia binara aceea si directie este o rela tie de
echivalen ta pe multimea dreptelor din spatiu.
Demonstra tie. Relatia aceeasi directie este reecsiv a, simetric a si
tranzitiva. Reexivitatea este tot una cu egalitatea. Simetria rezult a din
reexivitatea si din simetria paralelismului ntre drepte: DkD0 ) D0 kD.
Tranzitivitatea decurge din faptul c a doua drepte paralele cu o a treia sunt
egale sau paralele.
Pentru relatia aceeasi directie clasa de echivalenta determinat a de o
dreapt a se numeste directia dreptei respective. Altfel spus, o directie este
o familie de drepte paralele, ecare dreapt a din aceast a familie ind un
reprezentant al directiei din care face parte.
Un segment orientat nenul determin a unic dreapta suport. De aceea
directia dreptei suport se poate atasa direct segmentului orientat care deter-
mina dreapta.
Deni tia 6.1.2. Dou a segmente orientate nenule au aceea si directie
127
128 CAPITOLUL 6. VECTORI LIBERI.
dac a dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.

Teorema 6.1.2. Rela tia binar a aceea si direc
tiepentru segmente ori-
entate nenule este o rela tie de echivalen ta pe mul timea segmentelor orientate
nenule.
Demonstratia este analoag a cu cea a teoremei precedente, cu mentiunea
c
a n locul dreptelor se vor utiliza segmente orientate.
Pentru segmentele orientate nenule, directiile sunt clasele de echivalenta
ale dreptelor suport relativ la relatia aceeasi directie. Admitem c a directia
unui segment orientat nul este nedeterminat a.
Pe o dreapt a se pot stabili dou a si numai dou a sensuri de parcurs (ordini
ale punctelor dreptei, consecinte ale axiomelor de ordine) pe care le not am
prin s ageti. O dreapt a mpreun a cu o alegere a unui sens de parcurs se nu-
meste dreapt a orientat a. Indicarea unui sens de parcurs pe una din dreptele
paralele, ce denesc o directie, deneste un sens pe toate dreptele familiei
respective. O directie pentru care este dat un sens de parcurs pe dreptele
familiei care o denesc se numeste directie orientat a. Un segment orientat
!
nenul AB determin a unic dreapta AB si sensul de parcurs pe aceast a dreapt a
este sensul de la A c atre B.
Deni tia 6.1.3. Dou a segmente orientate nenule coliniare auacela si
sensdac a sensurile determinate pe dreapta suport coincid (suportul comun).
Dou a segmente orientate nenule paralele au acelasi sens dac a extrem-
it
atile lor se aa n acelasi semiplan determinat de dreapta care uneste orig-
inile segmentelor n planul dreptelor suport paralele.
Teorema 6.1.3. Rela tia binar a acela si sens, pentru segmente orien-
tate nenule de aceea si direc tie, este o rela tie de echivalen ta.
Pentru demonstratie se va vedea demonstratia dat a teoremei 6.1.1.
Relatia acelasi sens implic a relatia aceeasi directie. De aceea exist a
numai dou a clase de echivalenta relativ la relatia acelasi sens. Convenim
s
a numim aceste clase sensuri: sensul impus de un segment orientat nenul
xat si opusul s au. De asemenea admitem c a sensul unui segment orientat
nul este nedeterminat.
O directie mpreun a cu unul dintre cele dou a sensuri posibile este o di-
rectie orientat a.
!
Lungimea (norma sau modulul) unui segment orientat AB se deneste
ca ind lungimea segmentului neorientat [AB], adic a distanta de la punctul
A la punctul B. Un segment orientat are lungimea zero dac a si numai dac a
el este segmentul nul. Dou a segmente neorientate care au aceeasi lungime se
numesc segmente congruente.
Deni tia 6.1.4. Dou a segmente orientate au aceea si lungime dac a
segmentele neorientate corespunz atoare sunt congruente.
6.1. NOTIUNEA
DE VECTOR LIBER. 129
Teorema 6.1.4. Rela tia binar a aceea si lungime pentru segmente

orientate, este o rela tie de echivalen ta.
Demonstra tie. Relatia de congruenta este o relatie de echivalenta.
Relatiile aceeasi directie, aceeasi sens, aceeasi lungimepentru seg-
mente orientate genereaz a o noua relatie peste segmentele orientate. utilizat a
pentru denirea notiunii de vector liber.
Deni tia 6.1.5. Dou a segmente orientate nenule se numesc echipolente
daca au aceea si directie, aceea si sens si aceea si lungime.
! ! ! !
Dac a AB este echipolent cu CD, atunci vom scrie AB CD .
! ! ! !
Se dovedeste cu usurinta c a AB CD ) AC BD. Deoarece relatia
acelasi sensimplic a relatia aceeasi directie, echipolenta este sinonim pen-
tru acelasi senssi aceeasi lungime. Exist a nsa suciente probleme con-
crete care impun explicitarea unei directii f ara a interesa sensul. De aceea
am preferat denitia clasic a pentru echipolenta desi contine si elemente su-
perue.
Teorema 6.1.5. Relatia de echipolen ta pentru segmente orientate
nenule este o rela tie de echivalen ta.
Demonstratia se bazeaz a pe teoremele 6.1.2.-4.
Prelungim relatia de echipolenta si la segmentele orientate nule: admitem
c
a toate segmentele orientate nule sunt echipolente ntre ele. Astfel, obtinem
o relatie de echipolenta pe multimea tuturor segmentelor orientate din spatiu
care este o relatie de echivalenta.
Deni tia 6.1.6. Clasele de echivalen ta ale segmentelor orientate relativ
la relatia de echipolen ta se numesc vectori liberi. Direc tia, sensul
si lungimea
care sunt comune segmentelor orientate ce denesc un vector liber se numesc
directia, sensul si lungimea vectorului liber.
Nota tia 6.1.1. Vectorii liberi se noteaz a prin a; b; c; ::: n general, iar
n desen prin unul dintre segmentele orientate echipolente ce denesc clasa
!
numit a vector liber, de exemplu AB; CD; :::, evident AB 2 AB si ecare
segment orientat din clasa numit a vector liber este un reprezentant al clasei.
Nota tia 6.1.2. Pentru lungimea (norma) unui vector liber a sau AB
se va folosi notatia kak, AB sau d (a; b).
Un vector liber de lungime unu se numeste versor sau vector unitate si se
noteaz a n general cu e.
Vectorul liber care are lungimea zero se numeste vector nul si se noteaz a
!
cu 0. Acest vector este reprezentat de segmentul orientat AA.
Vectorii liberi care au aceeasi directie se numesc coliniari. Doi vectori
coliniari care au aceeasi lungime dar sensuri opuse se numesc vectori opusi
(a are opusul pe a).
Doi vectori liberi a si b sunt egali si se scrie a = b dac a reprezentantii lor
sunt echipolenti.
Fie V multimea tuturor vectorilor liberi din spatiul E3 . Alegem n E3 un
punct O numit origine. La orice punct M din E3 i corespunde un vector si
!
numai unul r 2 V al c arui reprezentant este OM . Reciproc, la orice vector
!
r corespunde un punct si numai unul M , astfel nct OM s a reprezinte pe
r. Rezulta c
a multimile E3 si V sunt n corespondenta biunivoc a, bijectia
ind unic determinat a de xarea originii. Vectorul liber r = OM se numeste
vectorul de pozitie al punctului M fata de originea O.
6.2 Opera
tii cu vectori liberi.
a) Adunarea.
Multimea V a vectorilor din spatiu se poate organiza ca un grup aditiv
comutativ, denind adunarea prin regula triunghiului (regula paralelogramu-
lui).
!
Deni tia 6.2.1. Fie a si b doi vectori liberi. Fie OA un reprezentant al
!
vectorului a
si AB un reprezentant al vectorului b. Vectorul liber c reprezen-
!
tat de segmentul orientat OB se nume ste suma vectorilor a si b
si se noteaz
a
c = a + b sau OB = OA + AB (regula triunghiului).
Vectorii a; b si c = a + b sunt vectori coplanari.
Adunarea vectorilor liberi \ + " : V V ! V , a; b ! a + b este o lege de
compozitie intern a bine denita deoarece vectorul liber c = a + b nu depinde
de alegerea punctului O.
Teorema 6.2.1. Adunarea vectorilor liberi are urm atoarele proprieta
ti:
1. asociativitatea, adic a
8a; b; c 2 V; a + b + c = a + b + c;
2. 0 este vectorul neutru, adic

a
8a 2 V; a + 0 = 0 + a = a;
3. opusul lui a este simetricul lui a, adic

a
8a 2 V; a + ( a) = ( a) + a = 0;
4. comutativitatea, adic
a
8a; b 2 V; a + b = b + a:
tie. Cazurile specice coliniarit

Demonstra atii pot vericate cu usur-
inta.
6.2. OPERATII
CU VECTORI LIBERI. 131
1. Tinem
seama de denitie si de urm
atoarea gur
a:
! !
OB este segmentul reprezentativ al sumei a + b, iar OC este segmentul
!
reprezentativ al sumei a + b + c; AC este segmentul reprezentativ al sumei
!
b + c, iar OC este segmentul reprezentativ al sumei a + b + c . Rezult
a
a+b +c=a+ b+c :
n mod analog se demonstreaz

a si propriet
atile 2.-4.
Comutativitatea adun arii conduce la o nou
a regula pentru determinarea
sumei a doi vectori necoliniari, numit
a regula paralelogramului: se reprezint
a
! !
AB 2 a; AD 2 b si se xeaz a punctul C ca intersectia dintre paralela la AB
!
dus
a prin D si paralela dus a la AD prin B; segmentul orientat AC este
reprezentantul lui a + b.
Asociativitatea adunarii permite generalizarea regulii triunghiului la reg-
ula poligonului strmb, potrivit
a adunarii a n 3 vectori.
Propriet
atile 1.-3. arat
a c
a adunarea deneste pe V o structur
a de grup,
iar proprietatea 4. arat a c
a acest grup este comutativ.
n grupul V ecuatia b + x = a are o solutie unic
a x = a + b pe care o
not
am x = a b si pe care o numim diferenta dintre vectorul a si vectorul b.
! !
Daca AB este reprezentantul lui a, iar AD este reprezentantul lui b, atunci
!
reprezentantul lui a b este DB.
b) nmul
tirea unui vector cu un scalar.
Fie R corpul numerelor reale (corpul scalarilor) si V grupul aditiv comu-

tativ al vectorilor liberi. Vom introduce o lege de compozitie extern a, adica
o functie denita pe R V cu valori n V numit a nmultirea unui vector liber
cu un scalar.
Deni tia 6.2.2. Fie t 2 R si a 2 V. Prin ta ntelegem un vector liber
denit astfel:
1. dac a a 6= 0
si t 6= 0, atunci ta este vectorul care are aceeasi directie
cu a dac a t > 0, sens contrar lui a dacat<0 si lungimea egala cu jtj kak;
2. dac a t = 0 sau a = 0, atunci ta = 0.
Se observa c
a ta este coliniar cu a.
Teorema 6.2.2. nmul tirea vectorilor liberi cu scalari are urm
atoarele
propriet
a
ti:
1. 8a 2 V; 1a = a;
2. 8s; t 2 R; 8a 2 V; s (ta) = (st) a;
6.2. OPERATII
3. distributivitatea fa
ta de adunarea scalarilor
si anume
8s; t 2 R; 8a 2 V; (s + t) a = sa + ta ;
4. distributivitatea fa
ta de adunarea vectorilor, mai precis
8t 2 R; 8a; b 2 V; t a + b = ta + tb:
Demonstra tie. Pentru propriet

atile 1.-3. se utilizeaz
a conditia de
egalitate a doi vectori liberi.
! !
4. Fie OA reprezentantul vectorului a si AB reprezentantul vectorului b.
!
Atunci OB este reprezentantul vectorului a + b.
! !
Presupunem t > 0 si not am cu OA0 reprezentantul vectorului ta si OB 0
reprezentantul vectorului t a + b . Se observ a c
a OAB OA0 B 0 , avnd
un unghi comun si laturile (care determin a acest unghi) proportionale.Astfel
! 0 !0 ! ! !
ABkA B si A0 B 0 = tAB, adic a A0 B 0 este reprezentantul vectorului tb. Deci
!0
OB este reprezentantul sumei ta + tb; adic a t a + b = ta + tb.
Cazul t < 0 se trateaz a analog.
Proprietatile adun
arii vectorilor liberi si propriet
atile nmultirii vectorilor
liberi cu scalari arata c
a V este un spatiu vectorial peste cmpul numerelor
reale.
c) Coliniaritate
si coplanaritate.
Fie V un spatiu vectorial real al vectorilor liberi. Presupunem cunoscute

notiunile de subspatiu vectorial, dependenta si independenta liniar
a, baza si
dimensiune, coordonate si izomorsme de spatii vectoriale.
Teorema 6.2.3. Fie a; b 2 V. Dac aa si b sunt coliniari
si a 6= 0, atunci
exista un num ar real t unic, astfel nct b = ta.
1
Demonstra tie. a = kak a0 a0 este versorul lui a, a0 = kak a , iar b =
1
b b0 b0 este versorul lui b, b0 = b . Dac
a a si b sunt coliniari ) a0 si
kbk
kbk kbk
b0 sunt egali sau opusi. Pentru a0 = b0 are loc b = kak
a, deci t = kak
. Pentru
kbk kbk
a0 = b0 avem b = kak a, deci t = kak .
Consecin ta 6.2.1. Mul timea
V1 = b 2 V j 9t 2 R;astfel nct b = ta; a 6= 0
a tuturor vectorilor coliniari cu un vector nenul a, este un spa tiu vectorial

unudimensional.
Teorema 6.2.4. Vectorii a; b; c sunt coplanari dac asi numai dac a ei
sunt liniar dependen ti.
Demonstra tie. a a; b; c sunt liniar dependenti, adic
Presupunem c a
9r; s; t 2 R cu r2 + s2 + t2 6= 0 astfel nct ra + sb + tc = 0. Pentru
t 6= 0 relatia se transcrie c = a + b, unde = rt si = st , rezult a
! ! ! !
c
a reprezentantii OA; OB; OC, ai vectorilor a; b; c satisfac relatia OC =
! ! ! ! ! !
OE + OF = OA + OB, adic a OC se aa n planul determinat de OA si
!
OB.
Rationamentul reciproc este imediat.

Consecinta 6.2.2. Mul timea
V2 = c 2 V j 9r; s 2 R; c = ra + sb; a; b necoliniari ;
a tuturor vectorilor coplanari cu doi vectori necoliniari a si b, este un spatiu

vectorial bidimensional.
Demonstra tie. V2 este un subspatiu vectorial al lui V, iar a; b este
o multime liniar independent a care genereaza pe V2 . Deoarece dependenta
liniar
a a trei vectori liberi este echivalent
a cu coplanaritatea, rezult a c
a trei
vectori liberi necoplanari sunt independenti.
Teorema 6.2.5. Spa tiul vectorial real al vectorilor liberi din E3 are
dimensiunea 3.
Demonstra tie. n V exist a trei vectori liniar independenti si anume
oricare trei vectori necoplanari a; b; c. Arat
am ca acestia genereaz a pe V.
6.2. OPERATII
! ! ! !
Fie d un al patrulea vector si OA; OB; OC; OD reprezentantii vectorilor
a; b; c; d.
! ! ! ! ! ! !
Se observa c
a OD = OD1 + OD2 + OD3 = rOA + sOB + tOC si deci d =
ra + sb + tc. Daca a; b; c este o baz
a xat
a n V3 si r; s; t sunt coordonatele
lui d n raport cu aceasta baz
a.
Cu prec adere n practic
a se foloseste scrierea d (r; s; t) sau identicarea
d = (r; s; t). n acest context pentru di = (ri ; si ; ti ) 2 V3 ; i = 1; 2; 3 avem:
1. d1 = d2 , r1 = r2 ; s1 = s2 ; t1 = t2 ;
2. d1 + d2 = (r1 + r2 ; s1 + s2 ; t1 + t2 );
3. kd1 = (kr1 ; ks1 ; kt1 );
4. d1 este coliniar cu d2 dac
a si numai dac
a coordonatele lor sunt
proportionale;
5. vectorii d1 ; d2 ; d3 sunt coplanari dac
a si numai dac
a coordonatele
unuia sunt combinatii liniare de coordonatele celorlalti doi: de exemplu
r3 = r1 + r2 ; s3 = s1 + s2 ; t3 = t1 + t2 .
d) Proiec
tia ortogonal
a.
!
Fie D o dreapta si AB 2 a un vector liber. Prin A si B ducem planele P
si Q respectiv perpendiculare pe D. Not am fA0 g = D\P, fB 0 g = D \ Q.
!
Teorema 6.2.6. Vectorul liber A0 B 0 nu depinde de segmentul orientat
!
AB ce reprezinta pe a.
! !
Demonstra tie. Fie CD un alt reprezentant al lui a si C 0 D0 construit
! ! !
dupa procedeul lui A0 B 0 . Ar
at a A0 B 0 C 0 D 0 .
am c
Dac a se construieste o dreapt a D0 prin A si o dreapt a D00 prin C; ast-

fel nct att D0 ct si D00 sunt paralele cu D. n aceste conditii avem c a
!
0 0
!
0 0
segmentele A B si C D au:
1. aceeasi directie, deoarece ambele sunt situate pe dreapta D;
2. au acelasi sens deoarece punctele B 0 ; C 0 si D0 se g asesc n aceasta
ordine pe semidreapta determinat a de A0 pe dreapta D;
3. au aceeasi lungime deoarece ABM CDN
! ! ! ! !
AM CN A0 B 0 ; AB CD si n plus triunghiurile sunt drep-
tunghice.
Teorema este astfel demonstrat a.
!
Deni tia 6.2.3. Vectorul liber A0 B 0 se nume ste proiectia ortogonalaa
vectorului a pe dreapta D si se noteaz a D (a).
Teorema 6.2.7. Dac a D1 si D2 sunt drepte paralele, atunci D1 (a) =
D2 (a).
Proiectia ortogonal a a unui vector liber pe o dreapt a D depinde numai
de directia lui D. Dac a u este un vector nenul care d a directia lui D, atunci
putem vorbi de proiectia ortogonal a a lui a pe u pe care o not am cu u (a).
Aratam ca este o transformare liniar a.
Teorema 6.2.8. Fie u 2 V3 n 0 . Pentru orice a; b 2 V3 si oricare
scalar t 2 R avem:
u a + b = u (a) + u b ;
u (ta) = t u (a).
Demonstratia acestei teoreme este imediat a.
Not am cu u un vector liber nenul si u0 versorul s au, adic a u = kuk u0 ,
ku0 k = 1. Pentru orice a, vectorul u (a) este coliniar cu u0 si deci exist a un
num ar real pru a astfel nct
u (a) = (pru a) u0
6.2. OPERATII
Denitia 6.2.4. Num arul real pru a denit prin rela

tia precedent
a se
nume
ste marimea algebric
a a proiectiei ortogonale u (a).
Propriet
atile lui implic
a:
pru a + b = pru a + pru b ;

pru (ta) = tpru a :
! !
Fie a si b 2 V3 n 0 si OA; OB segmentele orientate reprezentative.
!
Unghiul orientat (care se obtine m
aturnd planul cu vectorul OA c
atre
! ! !
OB) ' 2 [0; ] determinat de OA si OB se numeste unghiul dintre vectorii
a si b.
Denitia unghiului nu depinde de punctul O. Dac a cel putin unul dintre

vectorii a si b este 0, atunci unghiul ' 2 [0; ] dintre a si b este nedeterminat.
Vectorii a si b se numesc ortogonali dac a unghiul dintre ei este 2 . Accept am
a 0 este ortogonal pe orice vector. Astfel:
c
pru a = kak cos ' ; unde ' = (u; a) :
n mod analog cu proiectia unui vector a pe o dreapt a D se obtine si

proiectia aceluiasi vector a pe un plan P, cu mentiunea c a planele perpen-
diculare construite initial n denitia 6.2.3. vor transformate acum n drepte
perpendiculare pe P. Aceast a proiectie se noteaz
a cu P (a) si se arat
a c
a si
ea este o transformare liniar a.
e) Produs scalar.
Notiunea de produs scalar o presupunem cunoscut a de la partea de alge-

br
a liniar
a.
Fie V3 spatiul vectorilor liberi si a; b 2 V3 . Pentru a 6= 0 si b 6= 0, not
am
cu ' 2 [0; ] unghiul neorientat dintre a si b.
Teorema 6.2.9. Func

tia (:; :) : V3 V3 ! R denit
a prin
kak b cos 'pentru a 6= 0si b 6= 0

a; b =
si/sau b = 0;
0pentru a = 0
este un produs scalar pe V3 .

Demonstra tie. Trebuie s a vericam comutativitatea, distributivitatea
fata de adunare si pozitivitatea functiei (:; :).
Dovedim numai distributivitatea fata de adunare a; b + c = a; b +
(a; c).
Cazul a = 0 este imediat. Pentru a verica proprietatea n ipoteza a 6= 0
ne folosim de notiunea de m arime algebric a a unei proiectii ortogonale. Fie
e un versor si b un vector oarecare. Are loc pre b = e; b . Exprim am pe
a 6= 0 n forma a = kak e; kek = 1. Relatia pre b + c = pre b + pre c
se rescrie e; b + c = e; b + (e; c) : nmultind cu kak si tinnd seama de
omogenitate avem kak e; b + c = kak e; b +(kak e; c), adic a ceea ce trebuia
demonstrat.
Observa tia 6.2.1. V3 este un spatiu vectorial euclidian.
Observa
p tia 6.2.2. Relatia (a; a) = kak2 0 este echivalent a cu
kak = (a; a), ceea ce ne permite calculul lungimii vectorului liber a dac a
se cunoaste produsul scalar (a; a).
Observa tia 6.2.3. Relatia jcos 'j 1 implic
a inegalitatea Cauchy-
Buniakovski-Schwartz
a; b kak b .
Observa tia 6.2.4. Doi vectori liberi sunt ortogonali dac
a si numai dac a
produsul lor scalar este nul.
Fie a; b; c o baz a n V3 si u = r1 a + s1 b + t1 c; v = r2 a + s2 b + t2 c:
Propriet
atile produsului scalar implic
a
(u; v) = r1 a + s1 b + t1 c; r2 a + s2 b + t2 c = ::: =
= r1 r2 (a; a) + r1 s2 a; b + r1 t2 (a; c) + ::: + t1 t2 (c; c) :
Deci produsul scalar (u; v) este cunoscut dac

a se d
a urm
atorul tabel:
(:; :) a b c
a (a; a) a; b (a; c)
b b; a b; b b; c
c (c; a) c; b (c; c)
Pentru calcule este avantajos s

a alegem baze pentru care tabelul anterior
s
a e ct mai simplu. Un exemplu l constituie baza ortonormat a a c
arei
6.2. OPERATII
existenta n V3 este usor de observat. O baz a n V3 format a din versori

ortogonali se numeste baz a ortonormata si se noteaza i; j; k . Coordonatele
unui vector n raport cu o baz a ortonormat a se numesc coordonate euclidiene
(:; :) i j k
i 1 0 0
j 0 1 0
k 0 0 1
Dac a a = r1 i + s1 j + t1 k; b = r2 i + s2 j + t2 k. Tabelul precedent ne conduce la
a; b = r1 r2 + s1 s2 + t1 t2 , unde a si b sunt vectori liberi din V3 . n particular
a; i = r1 ; a; j = s1 ; a; k = t1 ; astfel coordonatele euclidiene ale unui
vector a sunt de fapt m arimile algebrice ale proiectiilor ortogonale ale lui a
pe cele trei axe de coordonate.
Dac a se cunosc coordonatele euclidiene ale unui vector a, atunci norma
sa este p q
kak = (a; a) = r12 + s21 + t21 .
Unghiul a doi vectori nenuli a si b este dat de
a; b r1 r2 + s1 s2 + t1 t2
cos ' = =p p ;
kak b r12 + s21 + t21 r22 + s22 + t22
unde ' 2 [0; ]. Astfel avem c
a a ? b dac
a si numai dac
a r1 r2 +s1 s2 +t1 t2 = 0.
f) Produs vectorial.
Fie V3 spatiul vectorilor liberi si a; b 2 V3 . Pentru a 6= 0 si b 6= 0, not

am
cu ' 2 [0; ] unghiul orientat dintre a si b.
Deni tia 6.2.5. Vectorul
kak b sin ' e; pentru a si bnecoliniari
a b=
0; pentru a; bcoliniari,
unde e este un versor perpendicular pe a
si b
si cu sensul dat de regula minii
drepte pentru tripletul a; b; e ; se nume
ste produsul vectorial dintre a si b.
Produsul vectorial este o aplicatie biliniar a denit a pe V3 V3 cu valori

n V3 .
Teorema 6.2.10. Pornind de la deni tia produsului vectorial se deduc
urm atoarele propriet ati:
1. a b = b a 8a; b 2 V3 (anticomutativitate datorat a tocmai orientarii
unghiului dintre cei doi vectori);
2. t a b = (ta) b = a tb ; 8t 2 R si 8 a; b 2 V3 ;
3. a b + c = a b + a c 8a; b; c 2 V3 (distributivitatea produsului
vectorial fata de adunarea vectorilor);
4. a 0 = 0, a a = 0 8a 2 V3 ;
2 2 2
5. a b = kak2 b a; b (identitatea lui Lagrange);
6. produsul vectorial a doi vectori nenuli a; b 2 V3 este nul dac asi numai
daca vectorii a si b sunt coliniari; dac aa si b nu sunt coliniari atunci norma
!
a b reprezint a aria paralelogramului construit pe reprezentan tii OA si
!
OB.
Demonstra tie. Propriet atile 1,2,4,6, se demonstreaz a far
a dicultate
folosind denitia produsului vectorial. Pentru a demonstra proprietatea 3.
ne folosim de 2. si de propriet atile nmultirii unui vector cu un num ar. F
ar
a
a restrnge generalitatea, presupunem c a a este un versor; e P un plan
!
perpendicular pe a si b un vector reprezentat de segmentul orientat OB, a
c
arui directie face un unghi orientat ' cu directia lui a:
!
Fie B 0 proiectia lui B pe planul P. Vectorul reprezentat de OB 0 l not
am
cu P b . Este cunoscut faptul c a daca b; c 2 V3 are loc P b + c =
P b + P (c). Not am cu R rotatia de unghi 2 n jurul axei lui a. Oricare
ar vectorii v si w din planul P, R (v + w) = R (v) + R (w). Din gura
anterioara se observ a ca a b = R P b (func tia vectorial
a P b ).
Adev arat, a b = R P b = b sin ', iar tripletul a; b; R P b
este orientat dup a regula minii drepte.
6.2. OPERATII
Analog a c = R P (c) si a b + c = R P b + c . Avnd n vedere

propriet
atile proiectiei ortogonale, are loc
R P b +R P (c) = R P b+c
si deci proprietatea este demonstrat a.
Pentru a obtine identitatea Lagrange pornim de la egalitatea sin2 ' =
2
1 cos2 ', pe care o nmultim cu kak2 b .
n raport cu baza i; j; k vectorii a si b admit descompunerea a =
r1 i + s1 j + t1 k; b = r2 i + s2 j + t2 k. Folosind denitia produsului vector-
ial si propriet
atile 1,2,3,6, se obtine
i j k
i 0 k j
j k 0 i
k j i 0
care ne conduce la
a b = (s1 t2 s2 t1 ) i + (r2 t1 r1 t2 ) j + (r1 s2 r2 s1 ) k
sau simbolic
i j k
a b= r1 s1 t1 :
r2 s2 t2
g) Dublul produs vectorial.
Fiind dati vectorii a; b; c, vectorul w = a b c este dublul produs

vectorial al acestor vectori. Folosind baza ortonormat a i; j; k precum si
propriet
atile produsului scalar si vectorial, are loc
a b c = b (a; c) c a; b :
Aceast
a relatie pune n evidenta coplanaritatea vectorilor w; b; c, unde d =
b c si w ? a; w ? d:
Observa tia 6.2.5. a b c 6= a b c.

Observa tia 6.2.6. Expresia dublului produs vectorial se retine mai
usor scris
a sub forma determinantului simbolic
b c
a b c = :
a; b (a; c)
h) Produs mixt.
Fiind dati vectorii liberi a; b; c, numarul a; b c se numeste produsul

mixt al acestor vectori. Dac a a; b; c sunt necoplanari, atunci modulul pro-
dusului mixt reprezint a volumul paralelipipedului ce se poate construi pe
reprezentantii cu originea comun a ai celor trei vectori
Dac a notam cu unghiul dintre directiile vectorilor b si c si cu ' unghiul

dintre directiile vectorilor a si b c; atunci
a; b c = a; d = kak d cos ' = b c prd a = Vparalelipipedului :
Teorema 6.2.11. Au loc urm atoarele propriet ati:

1. a; b c = c; a b = b; c a 8a; b; c 2 V3 ;
2. a; b c = a; c b 8a; b; c 2 V3 ;
3. ta; b c = a; tb c = a; b tc 8t 2 R si 8 a; b; c 2 V3 ;
4. a1 + a2 ; b c = a1 ; b c + a2 ; b c 8 a1 ; a2 ; b; c 2 V3 ;
(a; c) a; d
5. a b; c d = 8a; b; c; d 2 V3 (identitatea lui La-
b; c b; d
grange);
6. a; b c = 0, dac asi numai daca:
i) cel putin unul dintre vectorii a; b; c este nul;
ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
iii) vectorii a; b; c sunt coplanari.
DE REPERE CARTEZIENE.
6.3. SCHIMBARI 143
Demonstr am proprietatea 5, restul putnd demonstrate cu usurinta

folosind denitiile si propriet
atile produsului scalar, produsului vectorial si
nmultirea unui vector cu un scalar. Not am cu m = c d si proprietatea 5.
devine
a b; c d = a b; m = m; a b = b; m a =
= a; b m = a; b c d = a; c b; d d b; c =
(a; c) a; d
= (a; c) b; d a; d b; c = :
b; c b; d
Dac
a
a = r1 i + s1 j + t1 k; b = r2 i + s2 j + t2 k; c = r3 i + s3 j + t3 k;
n coordonate produsul mixt se scrie

r1 s1 t1
a; b c = r2 s2 t2 :
r3 s3 t3
Astfel, propriet atile produsului mixt se pot justica cu ajutorul proprietatilor
determinantilor. Baza vectorial a a; b; c se numeste orientat
a pozitiv (neg-
ativ) dac a produsul a; b c este pozitiv (negativ). Prin urmare, baza
ortonormat a i; j; k este orientat a pozitiv ntruct i; j k = 1, unde
i = (1; 0; 0) ; j = (0; 1; 0) ; k = (0; 0; 1).
6.3 Schimb
ari de repere carteziene.
Deni tia 6.3.1. O func
tie surjectiv
a F : V ! V care p
astreaz
a distan
ta
euclidian
a, adic
a
d (F (x) ; F (y)) = d (x; y) 8x; y 2 V
se nume ste izometrie.

Multimea izometriilor formeaz a grup, cu ajutorul c aruia introducem n
spatiul punctual E3 notiunea de congruenta a gurilor.
Izometriile de baz a sunt rotatia, simetria n raport cu un plan, simetria
n raport cu un punct si translatia.
Rotatiile si simetriile se mai numesc si transformari ortogonale, ele ind
aplicatii liniare date prin matrici ortogonale.
Orice izometrie este de forma I = T O, unde T este o translatie, iar O
este o transformare ortogonal a.
Fie I = T O o izometrie determinat a de reperele R = O; i; j; k si

0 0 0 0 0
R = O ; i ; j ; k . Izometria I se numeste pozitiv a (deplasare) dac a baza
0 0 0
i ; j ; k este orientat
a pozitiv si negativ
a (antideplasare) n caz contrar.
Principalele izometrii pozitive sunt translatiile si rotatiile, iar principalele
izometrii negative sunt simetria n raport cu un plan si simetria n raport cu
un punct.
a) Transla
tia.
Deni tia 6.3.2. Transla tia unui sistem de axe de coordonate Oxyz
este deplasarea sistemului astfel ca axele noului sistem O0 x0 y 0 z 0 s
a r
amn
a
paralele cu axele vechi
si de acela
si sens.
Prin urmare reperul O; i; j; k supus translatiei T devine O0 ; i0 ; j 0 ; k 0 ,

unde O0 (a; b; c) si O0 = T (O) ; i0 = T i = i; j 0 = T j = j; k 0 = T k = k.
Ne propunem s a stabilim relatiile ntre coordonatele x; y; z ale punctului M
raportat la sistemul Oxyz si coordonatele x0 ; y 0 ; z 0 ale aceluiasi punct raportat
la sistemul translatat O0 x0 y 0 z 0 .
! ! !
Se observ a ca OM = OO0 + O0 M . Scris a n coordonate, aceast a relatie
vectorial
a devine
xi + yj + zk = ai + bj + ck + x0 i + y 0 j + z 0 k ;
de unde
x0 = x a;
y0 = y b;
z0 = z c:
6.3. SCHIMBARI 145
Scrierea matricial
a a acestor relatii este
0 0 1 0 10 1 0 1
x 1 0 0 x a
@ y0 A = @ 0 1 0 A@ y A @ b A:
z0 0 0 1 z c
Evident translatia este o izometrie pozitiv
a.
a de relatiile x0 = x
Caz particular. Translatia n planul xOy este dat a;
0
y = y b:
b) Rota
tia.
a repere carteziene O; i; j; k , O0 ; i0 ; j 0 ; k 0 care au originea

Fie n E3 dou
comuna O.
Cunoscnd coordonatele versorilor i0 ; j 0 ; k 0 fata de baza B= i; j; k si

coordonatele (x; y; z) ale punctului M n raport cu primul reper, ne propunem
s
a g asim coordonatele (x0 ; y 0 ; z 0 ) ale punctului M n raport cu al doilea reper.
Se observ a c
a o asemenea schimbare de repere n E3 este echivalent a
cu trecerea de la baza ortonormat a B= i; j; k la baza ortonormat a B=
i0 ; j 0 ; k 0 din V3 . n baza rezultatelor anterioare avem
i0 = O i = i0 ; i i + i0 ; j j + i0 ; k k;
j 0 = O j = j 0 ; i i + j 0 ; j j + j 0 ; k k;
k 0 = O k = k 0 ; i i + k 0 ; j j + k 0 ; k k:
Not am a11 = i0 ; i ; a21 = i0 ; j ; a31 = i0 ; k ; a12 = j 0 ; i ; a22 =

j 0 ; j ; a32 = k 0 ; i ; a13 = k 0 ; i ; a23 = k 0 ; j ; a33 = k 0 ; k si
0 1
a11 a12 a13
A = @ a21 a22 a23 A :
a31 a32 a33
Matricea A este matricea de trecere de la baza B= i; j; k la baza B=

i0 ; j 0 ; k 0 si este o matrice ortogonal ar, i0 ; j 0 ; k 0 ind versori
a. ntr-adev
(coordonatele lor sunt cosinusuri directoare) reciproc ortogonali, deducem
At A = I.
Ultima relatie implic a (det A) (det At ) = 1, deci (det A)2 = 1, adic a
t t 1
det A = 1. De aceea relatia A A = I este echivalent a cu A = A .
Rezult a ca trecerea de la baza ortonormat a B= i; j; k la baza ortonor-
mat a B= i0 ; j 0 ; k 0 se face cu ajutorul matricii ortogonale A, iar trecerea
inversa se face cu At . Pentru a stabili relatia de legatur
a ntre coordonatele
x; y; z ale punctului M raportat la sistemul Oxyz si coordonatele x0 ; y 0 ; z 0 ale
! !
aceluiasi punct raportat la sistemul Ox0 y 0 z 0 , observ
am ca OM = OM sau
echivalent
xi + yj + zk = x0 i0 + y 0 j 0 + z 0 k 0 :
De aceea
0 1 0 10 0 1
x a11 a12 a13 x
@ y A = @ a21 a22 a23 A @ y 0 A
z a31 a32 a33 z0
sau
0 1 0 0 1
x x
@ y A = A @ y0 A :
z z0
Invers, avem
0 1 0 1
x0 x
@ y 0 A = At @ y A :
z0 z
Aceste relatii caracterizeaz a o izometrie care pastreaz

a originea. O astfel de
izometrie dat a de relatiile anterioare se numeste transformare ortogonala si se
noteaza cu O. Deoarece i0 ; j 0 k 0 = det A, rezult a c
a o asemenea izometrie
este pozitiva daca det A = +1 (rotatie) si negativ a dac
a det A = 1 (rotatie
si simetrie).
Exemplul 6.3.1. Rotatia n jurul lui Oz. n reperul cartezian O; i; j; k
consider
am rotatia R de ax
a Oz si de unghi .
6.3. SCHIMBARI 147
i0 = R i = cos i + sin j ,
j 0 = R j = sin i + cos j ,
k0 = R k = k .
Astfel din relatia xi + yj + zk = x0 i0 + y 0 j 0 + z 0 k 0 , g

asim
8
< x = x0 cos y 0 sin ,
y = x sin + y 0 cos ,
0
:
z = z0 .
Matricea lui R este

0 1
cos sin 0
A= @ sin cos 0 A;
0 0 1
iar det A = +1 si deci R este o izometrie pozitiv a.

n particular, o rotatie n planul xOy, de unghi , n jurul originii este
caracterizat
a prin
x = x0 cos y 0 sin ,
y = x0 sin + y 0 cos .
Dintre izometriile n plan retinem roto-translatia caracterizat

a prin
x = x0 cos y 0 sin + a ,
y = x0 sin + y 0 cos + b .
Exemplul 6.3.2. Simetria fata de un plan. Fie reperul ortonormat

O; i; j; k si S simetria n raport cu planul O; i; j :
8
< i0 = S i = i ;
j0 = S j = j ;
: 0
k =S k = k:
Astfel, din xi + yj + zk = x0 i0 + y 0 j 0 + z 0 k 0 , g
asim S : x = x0 ; y = y 0 ; z = z0,
sau scris matriceal
0 1 0 10 0 1
x 1 0 0 x
@ y A = @ 0 1 0 A @ y0 A :
z 0 0 1 z0
Determinantul matricii lui S este 1 si deci S este o izometrie negativ

a.
Capitolul 7
Dreapta
si planul.
7.1 Reper cartezian.

Este cunoscut faptul c a spatiile E3 si V3 sunt n corespondenta biunivoc a,
bijectia ind unic determinat a prin xarea originii, iar spatiile vectoriale V3
si E3 sunt izomorfe, izomorsmul ind unic determinat prin xarea bazelor
n cele dou a spatii.
ntr-adev ar, n ipoteza ca am xat un punct O numit originea n E3 si
o baz a ortonormat a i; j; k n V3 , ec arui punct M din E3 i corespunde
n mod unic un vector r = OM numit vector de pozitie al punctului M ;
aceluiasi vector i corespunde n mod unic tripletul ordonat de numere reale
(x; y; z) 2 R3 numite coordonatele euclidiene ale vectorului OM n raport cu
baza i; j; k ; se scrie OM = xi + yj + zk.
Ansamblul riguros orientat (n sensul c a pentru determinarea vectorilor
lui se aplica regula burghiului) O; i; j; k se numeste reper cartezian n E3 .
Punctul O se numeste originea reperului, iar i; j; k se numeste baza repe-
rului. Coordonatele euclidiene (x; y; z) ale vectorului de pozitie r = OM
se numesc coordonatele carteziene ale punctului M fata de reperul ortonor-
mat O; i; j; k ; x = i; r = pri r =abscisa, y = j; r = prj r =ordonata,
z = k; r = prk r =cota.
Bijectia dintre E3 si R3 determinat a prin xarea reperului cartezian se
numeste sistem de coordonate cartezian si se noteaz a prin M (x; y; z).
Bijectiile mentionate anterior permit deseori identicarea spatiilor E3 ; V3
si R3 .
Versorilor ortogonali i; j; k le atasam axele de coordonate Ox; Oy; Oz care
au acelasi sens cu sensul pozitiv al acestor vectori.
Coordonatele carteziene ale punctului M reprezint a m arimile algebrice
ale proiectiilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate.
149
150 CAPITOLUL 7. DREAPTA SI PLANUL.
Axele sunt caracterizate respectiv prin ecuatiile

y=0 x=0 x=0
Ox : Oy : Oz : :
z=0 z=0 y=0
Cele trei axe determin
a trei plane xOy; xOz; yOz numite plane de coordo-
nate. Ele sunt caracterizate respectiv prin
xOy : z = 0; yOz : x = 0; zOx : y = 0:
Cele trei plane de coordonate mpart spatiul n opt regiuni numite octante.
Uneori reperul cartezian este indicat prin notatia Oxyz, prin aceasta
ntelegndu-se ca s-a xat originea O si axele reciproc ortogonale Ox; Oy; Oz.
Evident versorii reciproc ortogonali i; j; k rezult a din context.
n cele ce urmeaz a presupunem cunoscute din geometria euclidian a noti-
unile elementare ca punct, dreapt a, plan, perpendicular a etc.; de asemenea
presupunem c a V3 este raportat la baza ortonormat a i; j; k , iar E3 la repe-
rul cartezian O; i; j; k .
7.2 Dreapta n spa

tiu.
O dreapt a n spatiu poate determinat
a de:
i) un punct si un vector nenul;
ii) dou a puncte;
iii) intersectia a dou
a plane.
a) Dreapta determinat
a de un punct
si un vector nenul.
Fie punctul xat M0 (x0 ; y0 ; z0 ) ; r0 = x0 i + y0 j + z0 k si e un vector nenul

a (l; m; n) din V3 si D o dreapta care trece prin M0 si are directia lui a.
7.2. DREAPTA N SPATIU.
151
Punctul M (x; y; z) apartine dreptei D determinat

a de M0 si a dac
a si
numai dac
a vectorii M0 M si a sunt coliniari, adic
a
(r r0 ) a = 0.
Aceasta ecuatie n V3 se numeste ecuatia vectorial

a a dreptei denit a de un
punct si o directie. Vectorul a (l; m; n) 6= 0, care d a directia dreptei D se
numeste vector director, iar coordonatele sale l; m; n se numesc parametrii
directori ai dreptei.
Se observa c
a orice vector ka, k 6= 0 joaca acelasi rol cu a.
Coliniaritatea vectorilor r r0 si a se pune n evidenta si prin relatia
r r0 = ta, t 2 R sau
r = r0 + ta; t 2 R:
Aceast
a ecuatie vectorial a cu trei ecuatii n R3 ;
a este echivalent
x = x0 + tl; y = y0 + tm; z = z0 + tn; t 2 R
numite ecuatiile parametrice ale dreptei D. Aceste ecuatii se pot nlocui cu

a ecuatii carteziene n R3 ;
dou
x x0 y y0 z z0
= = ;
l m n
cu conventia ca dac
a un numitor este nul, atunci num ar
atorul respectiv tre-
buie egalat cu zero.
Deoarece a (l; m; n) 6= 0 (0; 0; 0), cel mult dou
a dintre numerele l; m; n se
pot anula.
Observa tia 7.2.1. Dac a l = 0; mn 6= 0, atunci ecuatiile carteziene sunt
echivalente cu
y y0 z z0
x = x0 ; =
m n
si reprezint
a o dreapta paralela cu planul yOz:
Observatia 7.2.2. Dac

a l = m = 0; n 6= 0, atunci ecuatiile carteziene
se reduc la
x = x0 ; y = y0
si reprezint
a o dreapt
a paralel
a cu Oz:
b) Dreapta determinat
a de dou
a puncte.
Doua puncte distincte M1 (x1 ; y1 ; z1 ) si M2 (x2 ; y2 ; z2 ) determin

a o dreapt
a
D si numai una.
Pentru a scrie ecuatiile acestei drepte ne folosim de cazul precedent;
anume vom considera dreapta ca ind determinat a de punctul M1 si de vec-
torul director a reprezentat de M1 M2 .
Astfel ecuatiile carteziene ale dreptei D sunt

x x1 y y1 z z1
= = :
x2 x1 y2 y1 z2 z1
c) Dreapta orientat
a.
Fie D o dreapt a n spatiu. Pe D se pot stabili dou

a sensuri de parcurs,
corespondente relatiilor de ordine pe multimea punctelor dreptei, pe care
convenim sa le not
am cu (+) si ( ).
O dreapt a D mpreun a cu o alegere a unui sens de parcurs se numeste
dreapt
a orientata. Dac a a este vectorul director al dreptei D, atunci se
accept
a ca sens pozitiv pe D sensul vectorului a si vom nota acest sens cu
+. Acest lucru va admis n continuare.
Fie M0 2 D, n ipotezele f acute, multimea
D0 = M j M0 M = ka; k 0
se numeste partea pozitiv
a a dreptei D, iar multimea
D00 = M j M0 M = sa; s 0
7.2. DREAPTA N SPATIU.
153
se numeste partea negativ

a a lui D.
Axele de coordonate Ox; Oy; Oz sunt exemple de drepte orientate.
Dac
a O este originea, atunci
M j OM = ti; t 0
este semiaxa pozitiv

a Ox, iar
M j OM = ti; t 0
este semiaxa negativ

a Ox. Vectorului director a 6= 0 al dreptei D i se poate
atasa versorul
a
e= ;
kak
numit versor director sau directie orientat
a.
Prin urmare, dreapta D poate exprimat a n forma
D = M j M0 M = te; t 2 R :
Versorul director e formeaz

a cu axele de coordonate unghiurile ; ; numite
unghiuri directoare ale dreptei D.
Coordonatele lui e se numesc cosinusurile directoare ale dreptei D. Putem

scrie
e = e; i i + e; j j + e; k k
sau
e = cos i + cos j + cos k:
a cos2
ntruct kek = 1, rezult + cos2 + cos2 = 1.
7.2.1. Unghiul dintre dou

a drepte orientate.
Fie D1 si D2 dou
a drepte orientate prin vectorii directori a si b. Prin
unghiul dintre dreptele orientate D1 si D2 se va ntelege unghiul dintre a si
b, adic
a unghiul denit prin
a; b
cos ' =
kak b
sau
a b
sin ' = , ' 2 [0; ] :
kak b
7.2.2. Pozi
tia relativ
a a dou
a drepte orientate.
Constatam echivalentele:
i) D1 ? D2 dac a si numai daca a; b = 0;
ii) D1 kD2 daca si numai daca a b = 0 (echivalenta se realizeaz
a si dac
a
D1 = D2 )
Observa tia 7.2.3. Fie D1 6= D2 .
Are loc D1 \ D2 6= dac
a si numai dac
a unghiul ' dintre cele dou a
drepte este cuprins ntre 0 si .
7.2.3. Distan
ta de la un punct la o dreapt
a.
Fie dreapta D de ecuatii

x x0 y y0 z z0
= = ;
l m n
aceasta dreapt
a contine punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si are drept vector director pe
a (l; m; n).
Fie A un punct din E3 si A0 proiectia sa pe dreapta D.
Lungimea segmentului jAA0 j este distanta de la punctul A la dreapta D si

se noteaz
a cu d (A; D). Din formula care d a aria paralelogramului construit
7.3. PLANUL N SPATIU.
155
pe reprezentantii vectorilor a si M0 A obtinem
a M0 A
d (A; D) = :
kak
7.3 Planul n spa

tiu.
Un plan n spatiu este determinat de conditii geometrice ca: trei puncte
necoliniare, dou
a drepte concurente, dou a drepte paralele, o dreapta si un
punct exterior ei, un punct si un vector normal (perpendicular) la plan. Ne
propunem s a stabilim ecuatia planului sub forma vectorial
a sau cartezian a,
impunnd anumite conditii geometrice care l determin a.
a) Planul determinat de un punct

si un vector normal nenul.
Fiind data o dreapt a D = N j M0 N = tn; t 2 R care trece prin punc-

tul M0 si care are directia vectorului n, exist
a un singur plan P perpendicular
pe D n M0 .
Observa tia 7.3.1. M 2 P dac

a si numai dac
a M0 M ? n. De aceea,
planul P este multimea
P = M j M0 M ; n = 0 : (7.3.1)
Dreapta D se numeste normala la planul P, vectorul n se numeste vectorul

normal al planului, punctul M care poate genera planul l vom numi punct
curent al lui P.
Teorema 7.3.1. Orice plan P care con tine un punct curent M (x; y; z)
si are un vector normal nenul n = (a; b; c) care trece prin M0 (x0 ; y0 ; z0 ),

M0 2 P, este caracterizat de ecua
tia:
ax + by + cz + d = 0; a; b; c; d 2 R: (7.3.2)
Demonstra tie. M0 M = (x x0 ) i + (y y0 ) j + (z z0 ) k; conditia de
ortogonalitate a vectorilor M0 M si n scris
a n baza produsului scalar este
a (x x0 ) + b (y y0 ) + c (z z0 ) = 0; (7.3.3)
numit a ecuatia cartezian a a planului ce trece prin M0 si este perpendicular
pe n.
Dac a prelucr am membrul stng al ecuatiei precedente si not am ax0 +
by0 + cz0 = d, obtinem ecuatia cerut a de teorem a.
Teorema 7.3.2. Reciproc, orice ecua tie de forma (7.3.2) caracterizeaz a
un plan, dac a a; b; c nu se anuleaz
a simultan.
Demonstra tie. ntr-adev ar, daca (x0 ; y0 ; z0 ) este o solutie a ecuatiei
(7.3.2), atunci ax0 +by0 +cz0 +d = 0, adic a d = ax0 by0 cz0 si renlocuind
n (7.3.2) obtinem a (x x0 ) + b (y y0 ) + c (z z0 ) = 0;care reprezint a
ecuatia unui plan ce contine punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si este perpendicular pe
vectorul nenul n = (a; b; c) :
Ecuatia ax + by + cz + d = 0 n R3 , pentru care a2 + b2 + c2 6= 0, se
numeste ecuatia cartezian a general
a a unui plan.
Observa tia 7.3.2. Ecuatia ce caracterizeaz a un plan n spatiu este
nucleul unei functii liniare ane f : R3 ! R, f (x; y; z) = ax + by + cz + d,
cu a; b; c; d 2 R, cel putin trei nenule.
Plane particulare.
Exemplul 7.3.1. Planul xOy este caracterizat de ecuatia z = 0 si

vectorul normal k = (0; 0; 1) : Orice plan paralel cu xOy este dat de ecuatia
z = c:
157
Analog x = 0 reprezint a ecuatia planului yOz al c

arui vector normal este
i = (1; 0; 0) : Un plan paralel cu yOz are ecuatia x = a. Ecuatia planului
xOz este y = 0; normala acestui plan are directia vectorului j = (0; 1; 0); un
plan paralel cu xOz are ecuatia y = b.
Exemplul 7.3.2. Ecuatiile planelor perpendiculare pe planele de co-
ordonate xOy; yOz; zOx sunt respectiv ax + by + d = 0; by + cz + d = 0;
ax + cz + d = 0:
Exemplul 7.3.3. Ecuatiile planelor care trec prin axele de coordonate
Ox; Oy; Oz sunt respectiv by + cz = 0; ax + cz = 0; ax + by = 0:
Exemplul 7.3.4. Ecuatia planului care trece prin origine este ax + by +
cz = 0.
b) Planul determinat de trei puncte necoliniare.
Pentru a stabili ecuatia ce caracterizeaz a planul determinat de punctele

necoliniare Mi (xi ; yi ; zi ) ; i = 1; 2; 3 proced
am n felul urm ator:
b.1. folosim ecuatia general a a planului (7.3.2) si ecuatiile obtinute prin
nlocuirea coordonatelor punctelor Mi n aceast a ecuatie
ax + by + cz + d = 0;
axi + byi + czi + d = 0; i = 1; 2; 3:
a; b; c reprezint
a coordonatele vectorului normal la planul respectiv determi-
nat de cele trei puncte necoliniare.
S-a obtinut un sistem de ecuatii liniar omogen n necunoscutele a; b; c; d

cu solutii nebanale, deoarece a; b; c nu se pot anula simultan. Conditia care
asigur
a acest lucru este
x y z 1
x1 y1 z1 1
=0 (7.3.4)
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
si care reprezinta ecuatia cartezian a a planului. ntr-adev
ar, ecuatia prece-
denta este o ecuatie de gradul nti n x; y; z si oricare din punctele Mi ;
i = 1; 2; 3 de coordonate xi ; yi ; zi o satisface.
Ca un caz particular, putem gasi ecuatia planului prin t aieturi. nlocuind

coordonatele punctelor A (a; 0; 0) ; B (0; b; 0) ; C (0; 0; c) n ecuatia (7.3.4),
g
asim
x y z
+ + 1 = 0:
a b c
De asemenea ecuatia cartezian a a planului determinat de punctele Mi ;

i = 1; 2; 3 ne ajut
a s
a stabilim conditia de coplanaritate a patru puncte din
spatiu.
b.2. Fie M un punct care poate genera planul, al c arui vector de pozitie
este OM = xi + yj + zk. Obtinem ecuatia vectorial a a planului P impunnd
conditiile de coplanaritate a vectorilor M1 M ; M1 M2 ; M1 M3 , adic
a
M1 M ; M1 M2 M1 M3 = 0:
Daca Mi (ri ) ; ri = xi i + yi j + zi k, relatia anterioar

a este echivalent
a cu
ecuatia vectoriala
(r r1 ; (r2 r1 ) (r3 r1 )) = 0;
sau
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0:
x3 x1 y3 y1 z3 z1
Am obtinut ecuatia cartezian a a planului determinat de trei puncte necol-
iniare, ecuatie echivalent
a cu cea de la b.1.
c) Planul determinat de un punct

si doi vectori necoliniari.
Fie u = (l1 ; m1 ; n1 ) si v = (l2 ; m2 ; n2 ) doi vectori necoliniari, adic

a u v 6=
0 si un punct cunoscut M0 . Cele trei elemente M0 ; u; v determin a un plan
unic P.
159
Construim reprezentantii vectorilor u si v ca ind M0 M1 respectiv M0 M2 .

Un punct M 2 E3 apartine planului dac a si numai daca vectorii M0 M ; M0 M1
si M0 M2 sunt coplanari. Coplanaritatea acestor vectori o exprim am astfel:
c.1. M0 M = ru+sv; care scris a n coordonate, aceast a relatie vectorial
a
este echivalent
a cu
x = x0 + rl1 + sl2 ;
y = y0 + rm1 + sm2 ; r; s 2 R
z = z0 + rn1 + sn2 ;
numite ecuatiile parametrice ale planului P, iar r si s se numesc parametri.

c.2. M0 M ; u v = 0; scris a n coordonate aceast a ecuatie vectorial
a
conduce la ecuatia cartezian
a
x x0 y y0 z z0
l1 m1 n1 = 0:
l2 m2 n2
Precizam c a toate ecuatiile carteziene obtinute pentru plan sunt echivalente

cu ecuatia general a (7.3.2). Se observ
a c
a un plan depinde de patru parametri
neesentiali a; b; c; d si trei parametri esentiali. Dac
a a 6= 0, atunci cei trei
parametri esentiali sunt
b c d
; ; :
a a a
Preciz am ca indiferent de forma ecuatiei carteziene a planului, coecientii
lui x; y; z reprezint a coordonatele vectorului normal n: Vectorul n este unic
pentru un plan dat, abstractie f acnd de un factor scalar nenul. Ecuatiile
normalei la plan care trece prin M0 sunt
x x0 y y0 z z0
= = :
a b c
7.3.1. Reuniunea
si intersec
tia a dou
a plane.
Fie P1 si P2 dou a plane de ecuatii a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, respectiv

a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0:
Atunci reuniunea celor dou a plane este dat a de multimea
L = f(x; y; z) j (a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) (a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0g :
Va trebui s a ar
at
am c a P1 [ P2 = L. Fie un punct (p; q; r) 2 P1 [ P2 adic a
(p; q; r) 2 P1 sau (p; q; r) 2 P2 , ceea ce este echivalent cu a1 p+b1 q+c1 r+d1 =
0 sau a2 p + b2 q + c2 r + d2 = 0.
n ambele cazuri (a1 p + b1 q + c1 r + d1 ) (a2 p + b2 q + c2 r + d2 ) = 0, deci
(p; q; r) 2 L. Am ar atat ca P1 [ P2 L. Invers, e (p; q; r) 2 L, ceea ce
este echivalent cu (a1 p + b1 q + c1 r + d1 ) (a2 p + b2 q + c2 r + d2 ) = 0 si deci cel
putin un factor este zero, e c a a1 p + b1 q + c1 r + d1 = 0; rezult a (p; q; r) 2
P1 P1 [ P2 . Deci L P1 [ P2 si n nal rezult a egalitatea L = P1 [ P2 .
Observa tia 7.3.3. Reuniunea a dou a plane reprezint a o cuadric a de-
generat a.
Presupunem c a planele P1 si P2 nu sunt paralele sau confundate. Inter-
sectia P1 \ P2 este o dreapt a pe care o not a cu D, ale c arei ecuatii sunt
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
; (7.3.5.)
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
a1 b 1 c 1
unde rang = 2:
a2 b 2 c 2
Observa tia 7.3.4. Daca P1 nu este perpendicular pe P2 ; atunci n1 2
= P2
si n2 2
= P1 , iar daca P1 ? P2 , are loc n1 2 P2 si n2 2 P1 :
Sistemul de ecuatii liniare prin care este reprezentata dreapta D este

simplu nedeterminat; sistemul admite o innitate de solutii care sunt tocmai
punctele dreptei.
161
Un punct M0 al dreptei D se obtine ca intersectia planelor P1 ; P2 cu

unul din planele de coordonate sau cu un plan paralel cu unul din planele
de coordonate. Directia dreptei D este dat a de directia vectorului n1 n2 ,
unde n1 (a1 ; b1 ; c1 ) ; n2 (a2 ; b2 ; c2 ) :
b1 c1
Astfel parametrii directori l; m; n; ai dreptei D sunt l = ,m=
b2 c2
c 1 b1 a1 b 1
;n= :
c 2 b2 a2 b 2
a1 b 1
Dac
a presupunem c
a 6 0; atunci sistemul care d
= a ecuatiile
a2 b 2
dreptei de intersectie a dou
a plane se reduce la
x = az + p
y = bz + q
(solutiile se obtin din rezolvarea sistemului (7.3.5) cu z necunoscut

a secun-
dara) care sunt ecuatiile canonice ale dreptei D.
Din aceste ecuatii constat am ca o dreapta n spatiu este exprimat a cu
ajutorul a doua ecuatii care depind de patru parametri esentiali a; b; p; q:
Prin urmare, pentru determinarea unei drepte sunt suciente dou a conditii.
Pentru a determina pozitia relativ a a unor drepte sau plane se alc atuieste
sistemul format de ecuatiile lor, se rezolva algebric acest sistem si se inter-
preteaz
a geometric rezultatul. De asemenea preciz am c a din punct de vedere
topologic, dreptele si planele sunt respectiv submultimi nchise n spatiu.
7.3.2. Unghiul dintre dou

a plane orientate.
Fie planele P1 si P2 avnd ecuatiile a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, respectiv

a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0:
Planele sunt paralele dac a si numai dac a vectorii normali n1 (a1 ; b1 ; c1 ) ;
n2 (a2 ; b2 ; c2 ) sunt coliniari, adic a n1 n2 = 0 sau (a1 ; b1 ; c1 ) = k (a2 ; b2 ; c2 ) ;
k 2 Rn f0g si d1 6= d2 . Cele dou a ecuatii reprezinta acelasi plan dac a si
numai dac a (a1 ; b1 ; c1 ) = k (a2 ; b2 ; c2 ) ; k 2 Rn f0g si d1 = kd2 :
Doua plane neparalele si neconfundate se intersecteaz
a dup
a o dreapt
aD
si determina un unghi diedru.
Unghiul diedru format de cele dou a plane este m asurat prin unghiul plan
', care se obtine sectionnd planele P1 si P2 cu un plan P3 perpendicular pe
D. Prin denitie, unghiul diedru dintre cele dou a plane este unghiul dintre
cei doi vectori normali n1 si n2 determinat prin
(n1 ;n2 )
cos ' = kn1 kkn2 k
=
a1 a2 +b1pb2 +c1 c2
=p ; ' 2 [0; ] :
a21 +b21 +c21 a22 +b22 +c22
n particular planele P1 si P2 sunt perpendiculare dac a si numai dac

a pro-
dusul scalar (n1 ; n2 ) = 0 sau coordonatele a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0:
7.3.3. Fascicule de plane.
n 7.3.1. am v azut cum se poate cerceta o dreapt a determinat a de

intersectia a dou a plane. Reciproc, dac a se da o dreapta, atunci prin ea
trec o innitate de plane. Multimea tuturor planelor care trec printr-o
dreapta D se numeste fascicul de plane. Dreapta D se numeste axa fas-
ciculului. Consider am planele de ecuatii P1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 si
P2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 care determina dreapta D. Deoarece orice vec-
tor nenul n perpendicular pe D se scrie n forma n = rn1 + sn2 ; r2 + s2 6= 0,
rezult
a ca ecuatia unui plan oarecare din fasciculul de ax a D are ecuatia
r (a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + s (a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0; r2 + s2 6= 0:
Multimea planelor caracterizate de ecuatii de forma
a1 x + b 1 y + c 1 z + =0
se numeste fascicul de plane paralele (cu P1 ).

163
Folosind fasciculele de plane putem justica si n acest mod ecuatiile

exemplelor de plane particulare 7.3.1-4. Astfel, stiind c
a axa absciselor este
y=0
Ox : , ecuatia unui plan care trece prin Ox este by + cz = 0, iar
z=0
ecuatia unui plan paralel cu acesta este by + cz + d = 0:
7.3.4. Distan
ta de la un punct la un plan.
Fie planul P de ecuatie ax + by + cz + d = 0, al c arui vector normal

este n (a; b; c). Fie M0 (x0 ; y0 ; z0 ) un punct din E3 exterior planului si e
M1 (x1 ; y1 ; z1 ) proiectia lui M0 pe planul P.
Lungimea M1 M0 este distanta de la punctul M0 la planul P si se

noteaz
a cu d (M0 ; P).
Folosind produsul scalar al vectorilor n si M1 M0 g
asim
n; M1 M0 = a (x0 x1 ) + b (y0 y1 ) + c (z0 z1 ) =

p
= a2 + b2 + c2 d (M0 ; P) :
Deoarece M1 2 P rezult
a c
a ax1 + by1 + cz1 + d = 0: nlocuind n relatia
precedent
a se obtine
jax0 + by0 + cz0 + dj

d (M0 ; P) = p :
a2 + b 2 + c 2
Observatia 7.3.5. Coordonatele punctului M1 nu au nici un rol n

valoarea nal
a a distantei de la M0 la P, ci numai un rol intermediar.
7.3.5. Unghiul dintre o dreapt

a orientat
asi un plan.
Presupunem c a dreapta D intersecteaz

a planul P (altfel dac a dreapta
D este paralel
a sau inclus
a n planul P unghiul cautat este egal cu zero) si
presupunem cunoscute de asemenea pe n (a; b; c) si a (l; m; n).
Fie D0 proiectia dreptei D pe planul P. Unghiul c autat este unghiul

dintre dreapta D si D . ntruct vectorul director al dreptei D0 este greu de
0
g
asit, vom calcula unghiul complementar
(n; a)
cos ' =
2 knk kak
sau
al + bm + cn
sin ' = p p :
a2 + b 2 + c 2 l 2 + m 2 + n 2
Paralelismul sau incluziunea dreptei D cu planul P este echivalent

a cu (n; a) =
0 sau al + bm + cn = 0:
Dreapta D este perpendicular a pe plan dac
a si numai dac
an a = 0 sau
(a; b; c) = k (l; m; n) ; k 2 Rn f0g :
7.3.6. Perpendiculara comun

a a dou
a drepte oarecare din
spa
tiu.
Dou a drepte din spatiu pot confundate, paralele, concurente sau oare-
care. Pentru dou a drepte D1 si D2 care admit pe a1 respectiv a2 ca vectori
directori, exist
a o directie normal
a comuna unic
a daca si numai daca dreptele
D1 si D2 sunt oarecare sau concurente. n acest caz exist a o dreapt
a si numai
una care se sprijina simultan pe cele dou a drepte avnd directia n = a1 a2
numit a perpendiculara comun a a dreptelor D1 si D2 .
165
Pentru a stabili ecuatiile perpendicularei comune D, observ am ca aceast

a
dreapt a apare ca intersectia a dou
a plane: planul P1 , care contine pe D1 si
n si planul P2 care contine pe D2 si n. Presupunnd c a dreptele D1 si D2
trec respectiv prin punctele M1 si M2 si ca N este punctul curent n P1 , iar
M este punctul curent n P2 , ecuatiile perpendicularei comune sunt
8
< M 1 N ; a1 n =0
D:
:
M 2 M ; a2 n = 0:
7.3.7. Distan
ta dintre dou
a drepte.
Fie dou a drepte D1 si D2 descrise respectiv de punctele M si N . Num arul

inf d (M; N ) se numeste distanta dintre dreptele D1 si D2 si se noteaz a cu
d (D1 ; D2 ) : Din considerente geometrice rezult a c
a d (D1 ; D2 ) se aa astfel:
1. dac
a dreptele D1 si D2 sunt concurente, atunci d (D1 ; D2 ) = 0;
2. daca D1 k D2 , atunci prin M0 2 D1 se duce un plan perpendicular pe
D1 care taie pe D2 n N0 si avem d (D1 ; D2 ) = d (M0 ; N0 );
3. daca D1 si D2 sunt oarecare, d (D1 ; D2 ) = AB , punctele A si B
ind pe perpendiculara comun a D (M1 2 D1 si M2 2 D2 sunt puncte cu
coordonatele cunoscute).
Aceasta distanta se mai poate aa astfel: prin dreapta D1 ducem un plan

P paralel cu dreapta D2 .
Atunci d (D1 ; D2 ) = d (M2 ; P), unde M2 este un punct cunoscut al dreptei
D2 . Figura anterioar a arat
a c
a aceasta distanta este lungimea n
altimii
paralelipipedului construit pe vectorii M1 M2 ; a1 ; a2 :
Din semnicatia produsului mixt rezult a
M 1 M 2 ; a1 a2
d (D1 ; D2 ) = :
ka1 a2 k
Capitolul 8
Cuadrice (Conice).
8.1 Cuadrice-deni
tie. Centrul unei cuadrice.
n E3 consider
am reperul cartezian O; i; j; k si forma p
atratic
a an
ag :
E3 ! R denit a prin
g (x; y; z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy+

+2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 ;
cu a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a223 6= 0:

Deni tia 8.1.1. Mul timea de nivel constant zero dat a de ecuatia
X
= g 1 (0) = M (x; y; z) j (x; y; z) 2 R3 ; g (x; y; z) = 0 ;
se nume ste cuadric

P a sau suprafa ta algebric
a de ordinul al doilea.
Se noteaz a : g (x; y; z) = 0.
Prin trecerea de la reperul cartezian O; i; j; k la un reper cartezian
adecvat orientat pozitiv (reperul canonic) fata de care ecuatia g (x; y; z) =P0
s
a aiba forma cea mai simpl a posibila (ecuatia canonica), se dovedeste c
a
este congruent a cu una din multimile: sfer a, elipsoid, hiperboloid cu o pnz a,
cu dou a pnze, paraboloid eliptic, hiperbolic, con, cilindru circular, eliptic,
hiperbolic, parabolic, pereche de drepte secante, pereche de plane paralele,
confundate, dreapt a, multime care contine un singur punct, multime vid a.
Fata de transform arile ortogonale, ecuatia g (x; y; z) = 0 are urm atorii
invarianti
= det A; = det A; I = trA;
a11 a12 a11 a13 a22 a23

J= + + ;
a21 a22 a31 a33 a32 a33
167
168 CAPITOLUL 8. CUADRICE (CONICE).
unde
a11 a12 a13 a10
a11 a12 a13
a21 a22 a23 a20
A= ;A = a21 a22 a23 ;
a31 a32 a33 a30
a31 a32 a33
a01 a02 a03 a00
cu aij = aji ; i 6= j i; j = 0; 1; 2; 3:
Felul cuadricei se poate stabili cu ajutorul invariantilor. De exemplu
Natura cuadricei
= 0 degenerat
a (8.1)
6= 0 nedegenerat
a
Dintre cuadricele nevide, sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii sunt
cuadrice nedegenerate; conul, cilindrii si perechile de plane se numesc cuadrice
degenerate.
Sfera este o cuadric a n care a11 = a22 = a33 = m 6= 0; a12 = a13 =
a10 2 a20 2 2
a23 = 0 si m + m + am30 0. Centrul sferei este de coordonate
q
a10 a10 2 2 2
m
; am20 ; am30 si raza sferei r = m
+ am20 + am30 a00
m
:
Centrul cuadricei.
P
Exist
a cuadrice : g (x; y; z) = 0 care admit centru de simetrie. Acesta
este de fapt originea reperului canonic. Pentru a g asi relatiile ce conduc la
centrul unei cuadrice, efectu am translatia x = x0 + x0 ; y = y0 + y 0 ; z = z0 + z 0 :
Ecuatia cuadricei fata de sistemul translatat n C (x0 ; y0 ; z0 ) va
g (x0 + x0 ; y0 + y 0 ; z0 + z 0 ) = 0:
Aplicnd formula Taylor, aceast
a ecuatie se transcrie
1 @g @g @g
g (x0 ; y0 ; z0 ) + 1!
x0 @x0
+ y 0 @y0
+ z 0 @z0
+
@ g 2 2 2
02 @ g 02 @ g
+ 2!1 x02 @x2 + y @y 2 + z @z 2 +
0 0 0
2 2 2
+ 2!1 2x0 y 0 @x@0 @y
g
0
+ 2x0 z 0 @x@0 @z
g
0
+ 2y 0 z 0 @y@0 @z
g
0
= 0;
unde
@g
@x
= 2a11 x + 2a12 y + 2a13 z + 2a10 ;
@g
@y
= 2a21 x + 2a22 y + 2a23 z + 2a20 ;
@g
@z
= 2a31 x + 2a32 y + 2a33 z + 2a30 ;
8.1. CUADRICE-DEFINITIE.
CENTRUL UNEI CUADRICE. 169
si unde n plus
@2g @ g 2 @ g 2
@x2
= 2a11 ; @y 2 = 2a22 ; @z 2 = 2a33 ;
@2g @ g 2 @ g 2
@x@y
= 2a12 ; @x@z = 2a13 ; @y@z = 2a23 :
0 0 0
Teorema si ( x0 ; y 0 ; z 0 ) sunt simultan pe
P 8.1.1. Punctele (x ; y ; z )
suprafa
ta dac
asi numai dac
a punctul (x0 ; y0 ; z0 ) satisface relatiile:
@g @g
@x0
= @x
(x0 ; y0 ; z0 ) = 0;
@g @g
@y0
= @y
(x0 ; y0 ; z0 ) = 0;
@g @g
@z0
= @z
(x0 ; y0 ; z0 ) = 0:
P
De aceea, dac a cuadrica are centru, atunci coordonatele sale sunt n mod
necesar solutia sistemului
1 @g
2 @x
= a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0;
1 @g
2 @y
= a21 x + a22 y + a23 z + a20 = 0;
1 @g
2 @z
= a31 x + a32 y + a33 z + a30 = 0:
Pot interveni urm atoarele situatii:

1. Dac a det A = 6= 0, sistemul liniar este compatibil unic determinat,
deci cele trei plane ai1 x + ai2 y + ai3 z + ai0 = 0 ; i = 1; 2; 3; se intersecteaz
a
ntr-un punct unic; prin urmare cuadrica admite un singur centru la distanta
nita. Este cazul sferei, elipsoidului, hiperboloidului cu o pnz a, cu doua
pnze si conului.
a a
2. Dac a = 0; 11 12 6= 0 si unicul determinant caracteristic al
a21 a22
sistemului este nenul, sistemul este incompatibil. Cele trei plane formeaz ao
prism a triunghiulara. Este cazul paraboloidului eliptic si hiperbolic.
a a
3. Dac a = 0; 11 12 6= 0 si unicul determinant caracteristic al
a21 a22
sistemului este nul, sistemul liniar este compatibil simplu nedeterminat. Cele
trei plane se intersecteaz a dup a o dreapt a numit
a dreapt a de centre. Este
cazul cilindrilor circulari, eliptici si hiperbolici.
4. Dac a = 0 si rangul sistemului este unu si cei doi determinanti
caracteristici nu sunt nuli, sistemul este incompatibil. Planele sunt paralele.
Este cazul cilindrului parabolic.
5. Dac a = 0 si rangul sistemului este unu, iar cei doi determinanti

caracteristici sunt nuli, atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat.
Cele trei plane sunt confundate. Cuadrica are un plan de centre. Este cazul
planelor paralele distincte sau confundate.
8.2 Forma canonic

a a unei cuadrice.
Pentru stabilirea ecuatiei canonice a cuadricei se poate proceda astfel:
i) Dac a a12 = a13 = a23 = 0, se face translatie.
ii) Daca cel putin unul din numerele a12 ; a13 ; a23 este nenul, atunci tipul
cuadricei de ecuatie
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz+
+2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0;

este determinat de expresia termenilor de gradul al doilea, adic
a de forma
p
atratic
a
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz:
Matriceal aceast
a form
a p
atratic
a se scrie
0 10 1
a11 a12 a13 x
x y z @ a21 a22 a23 A @ y A ;
a31 a32 a33 z
unde a12 = a21 ; a13 = a31 ; a23 = a32 sau
0 1
x
x y z A@ y A;
z
A ind matrice simetric a.
Pentru matricea A se determin a valorile proprii 1 ; 2 ; 3 si vectorii pro-
prii corespunz atori care sunt ortogonali. Prin normare obtinem versorii
e1 ; e2 ; e3 . Se noteaz a cu R matricea ce contine pe coloane coordonatele
versorilor e1 ; e2 ; e3 ; avnd n vedere posibilitatea nlocuirii unuia dintre ver-
sorii e1 ; e2 ; e3 prin opusul sau sau posibilitatea renumerotarii valorilor proprii,
putem presupune det R = 1: Rotatia
0 1 0 0 1
x x
@ y A = R @ y0 A
z z0
8.3. INTERSECTIA
UNEI CUADRICE CU O DREAPTA. 171
reduce forma p atratic

a la forma diagonal a 1 x02 + 2 y 02 + 3 z 02 . Directi-
ile noilor axe de coordonate sunt date de directiile versorilor proprii e1 ; e2 ,
respectiv e3 . n nal, dac
a este cazul, se face o translatie.
8.3 Intersec
tia unei cuadrice cu o dreapt
a.
a) Intersec
tia dintre o dreapt
asi o cuadric
a.
Fie D o dreapt
a de ecuatii
x = x0 + tl; y = y0 + tm; z = z0 + tn; t 2 R

P P
si o cuadric a de ecuatie g (x; y; z) = 0. Intersectia D \ corespunde
r
ad
acinilor t1 si t2 ale ecuatiei n R,
t2 ' (l; m; n) + t (l gx0 + mgy0 + ngz0 ) + g (x0 ; y0 ; z0 ) = 0; (8.3.1)
unde ' (l; m; n) = a11 l2 +a22 m2 +a33 n2 +2a12 lm+2a13 l n+2a23 mn; iar gx0 =
gx (x0 ; y0 ; z0 ) etc. (a se vedea scrierea ecuatiei g (x0 + tl; y0 + tm; z0 + tn) =
0).
Discu tie.
1. Fie ' (l; m; n) 6= 0: n acest caz ecuatia (8.3.1) este o ecuatie de gradul
al doilea.
Dac a q = (lgx0 + mgy0 + ngz0 )2 4' (l; m; n) g (x0 ; y0 ; z0 ) > 0; atunci
ecuatia are dou a r
Padacini reale distincte t1 si t2 . Astfel, dreapta D inter-
secteaz a cuadrica n doua puncte
P M1 ; M2 . Dac a q = 0, atunci t1 = t2 ;
corespunz ator, D va intersecta pe Pn doua puncte confundate. n acest
caz dreapta D se numeste tangent a la . Dac a q <P 0, atunci ecuatia (8.3.1)
nu are r ad acini reale si deci D nu intersecteaz a pe .
2. Fie ' (l; m; n) = 0. Atunci ecuatia (8.3.1) devine o ecuatie de gradul
nti. Dac a lgx0 + mg Py0 + ngz0 6= 0, atunci exist a o solutie unica si D in-
tersecteaz a cuadrica ntr-un singur punct. Dac a lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0
si g (x0 ; y0 ; z0 ) 6= 0, atunci relatia (8.3.1)
P este o imposibilitate. n aceste
conditii D nu intersecteaz a cuadrica . Dac a lgx0 + mgy0 + Pngz0 = 0 si
; z0 ) = 0, atunci (8.3.1) este o identitate si astfel D
g (x0 ; y0P . P
Fie o cuadric a dat a prin ecuatia g (x; y; z) = 0 si M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2
un punct n care cel putin unul din numerele gx0 ; gy0 ; gz0 este diferit de zero.
Teorema 8.3.1. P O dreapt a D de parametriiPdirectori (l; m; n) este
tangent a la cuadrica n punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 dacasi numai dac a
lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0:

Demonstra tie. IntersectiaPdintre dreapta D : x = x0 + tl; y = y0 + tm;

z = z0 + tn; t 2 R si cuadrica
P corespunde la r
ad
acinile t1 si t2 ale ecuatiei
(8.3.1). Deoarece M0 2 , avem g (x0 ; y0 ; z0 ) = 0. Ecuatia (8.3.1) va avea
r
adacina dubl
a t = 0 daca si numai dac
a lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0:
P
Teorema 8.3.2. Locul geometric al tuturor tangentelor la cuadrica
n punctul M0 este planul de ecua tie
(x x0 ) gx0 + (y y0 ) gy0 + (z z0 ) gz0 = 0:

P P
Acest plan se nume ste planul tangent la cuadrica n punctul M0 2 .
P
Demonstra tie. Dreapta D este tangent a n M0 la dac
a si numai
dac
a lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0. Eliminnd parametrii l; m; n; t; g
asim
(x x0 ) gx0 + (y y0 ) gy0 + (z z0 ) gz0 = 0:

P
Mention am ca ecuatia planului tangent ntr-un punct M0 2 se poate
obtine si prin dedublarea ecuatiei g (x; y; z) = 0 n punctul M0 .
Dreapta care trece prin M0 si este perpendicular a pe planul tangent se
numeste normal a si are ecuatiile:
x x0 y y0 z z0
= = ;
gx0 gy0 gz0
unde vectorul normal la planul tangent este n (gx0 ; gy0 ; gz0 ).
b) Intersec
tia dintre un plan
si o cuadric
a.
P
Intersectia dintre un plan P si o cuadric
a se obtine rezolvnd sistemul
8
< ax + by + cz + d = 0; a2 + b2 + c2 6= 0;
:
g (x; y; z) = 0:
n ipoteza c a c 6= 0, din ecuatia planului ob Ptinem pe z si nlocuim n

g (x; y; z) = 0. Astfel, g
asim ca intersectia P \ este o multime de puncte
din planul P caracterizat a printr-o ecuatie de forma
a011 x2 + 2a012 xy + a022 y 2 + 2a010 x + 2a020 y + a000 = 0:

P
Deci P \ este o conic
a.
8.4. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUATIA
CANONICA. 173
8.4 Studiul cuadricelor pe ecua

tia canonic
a.
a) Sfera.
Fie E3 un spatiu punctual euclidian real tridimensional raportat la un

reper cartezian O; i; j; k si punctele Mi (xi ; yi ; zi ) i = 1; 2: Expresia dis-
tantei de la M1 la M2 este
q
d (M1 ; M2 ) = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 + (z2 z1 )2 :
Deni tia 8.4.1. Fie C (x0 ; y0 ; z0 ) un punct xat si r un numar real

pozitiv xat. Sfera S de centru C
si raz
a r este mul
timea punctelor M (x; y; z)
cu proprietatea ca
d (C; M ) = r:
Teorema 8.4.1. Punctul M (x; y; z) apar tine sferei S care are centrul
n C (x0 ; y0 ; z0 )
si raza r dac
asi numai dac
a
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 :
Demonstra
q tie. Faptul c a M 2 S este echivalent cu d (C; M ) = r,
a (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r, asadar (x x0 )2 + (y y0 )2 +
adic
(z z0 )2 = r2 si deci
S = M (x; y; z) j (x; y; z) 2 R3 ; (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 ;
sau mai pe scurt
S : (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 :
Ecuatia (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 , (x; y; z) 2 R3 se numeste

ecuatia implicit
a a sferei S de centru (x0 ; y0 ; z0 ) si raz
a r.
Aceast a cu trei ecuatii parametrice n R3 si anume

a ecuatie este echivalent
8
< x = x0 + r cos u sin v;
y = y0 + r sin u sin v;
:
z = z0 + r cos v;
unde u 2 [0; 2 ] ; v 2 [0; ] cu u; v parametri, sau cu ecuatia
r = r0 + r cos u sin vi + sin u sin vj + cos vk n V3 .
Observa tia 8.4.1. Intersectam sfera S cu un plan paralel cu xOy ce

am cu P, P = (x0 Cy 0 ) si e M 2 S.
contine C, pe care l not
! !
CM1 = prP CM = r cos v = r sin v:
2
Alegem reperul Cx0 y 0 z 0 astfel: Cz 0 ? P; CT kOx (CT = Cx0 ) si construim
Cy 0 astfel nct Cy 0 ? Cx0 (versorii i; j; k r
amn neschimbati prin translatia
reperului n C). Avem c a
!
prCx0 CM1 = r cos u sin v;
! !
prCy0 CM1 = r sin v cos 2 u ; prCy0 CM1 = r sin v sin u;
!
prCz0 CM = r cos v:
Are loc:
! ! !
CM = CM1 + M1 M = r cos u sin vi + r sin v sin uj + r cos vk:
Folosind schimbarea de repere carteziene este adev

arat
a egalitatea vectorial
a:
! ! !
OM = OC + CM ;
CANONICA. 175
ceea ce este echivalent cu
xi + yj + zk = x0 i + y0 j + z0 k + r cos u sin vi + r sin v sin uj + r cos vk;
de unde se obtin ecuatiile parametrice ale sferei S de centru C si raza egal

a
cu r.
Se observ a (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 este un polinom de gradul
a c
doi n x; y; z; termenul de gradul doi ind x2 + y 2 + z 2 . Aceasta sugereaz
a s
a
cercet
am multimea
X
: x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0:
P
Deoarece ecuatia lui se transcrie
(x + a)2 + (y + b)2 + (z + c)2 = a2 + b2 + c2 d
rezult
a:
P
1. daca a2 + b2 + c2 d > 0,patunci este o sfer
a cu centrul x0 = a;
a r = a2 + b 2 + c 2 d ;
y0 = b; z0 = c si de raz
P
2. daca a2 + b2 + c2 d = 0, atunci = fa2 + b2 + c2 dg;
P
3. daca a2 + b2 + c2 d < 0, atunci = :
Ecuatia
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0;
cu a2 +b2 +c2 d > 0 se numeste ecuatia cartezian

a general
a a sferei. Evident
aceast
a ecuatie este echivalent
a cu
d (x2 + y 2 + z 2 ) + 2a1 x + 2b1 y + 2c1 z + d1 = 0; d 6= 0;

a21 + b21 + c21 dd1 > 0:
O sfer
a din spatiu este o multime m arginit
a si nchis
a, deci compact
a. Ea
are proprietatea ca separa spatiul n dou
a submultimi disjuncte: interiorul
lui S notat int (S) si exteriorul lui S notat ext (S). Acestea pot descrise
cu ajutorul functiei f : R3 ! R;
f (x; y; z) = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 r2 ;
unde (x0 ; y0 ; z0 ) este un punct xat, iar r > 0 (xat).

ntr-adev
ar,
int (S) = f(x; y; z) j f (x; y; z) < 0g ;

ext (S) = f(x; y; z) j f (x; y; z) > 0g :
Teorema 8.4.2. 1) Mul timea int (S)este convex

a;
2) 8 M1 2 int (S) ; 8 M2 2 ext (S) ; segmentul [M1 M2 ] taie S.
Demonstra tie. Presupunem c a x0 = y0 = z0 = 0: Fie Mi (xi ; yi ; zi )
i = 1; 2; doua puncte din spatiu. Segmentul [M1 M2 ] este caracterizat prin
ecuatiile parametrice
x = (1 t) x1 + tx2 ;
y = (1 t) y1 + ty2 ;
z = (1 t) z1 + tz2 ;
unde t 2 [0; 1].
1) Dac a f (xi ; yi ; zi ) = x2i + yi2 + zi2
a M1 ; M2 2 int (S), adic r2 < 0;
i = 1; 2; atunci
f (x; y; z) = f [(1 t) x1 + tx2 ; (1 t) y1 + ty2 ; (1 t) z1 + tz2 ] =

= [(1 t) x1 + tx2 ]2 + [(1 t) y1 + ty2 ]2 + [(1 t) z1 + tz2 ] r2
(1 t) f (x1 ; y1 ; z1 ) + tf (x2 ; y2 ; z2 ) < 0;
pentru orice t 2 [0; 1]. Pentru prezentarea nala a inegalit

atii anterioare ne-
2
am folosit de urm atoarea inegalitate [(1 t) x1 + tx2 ] (1 t) x21 + tx22 ; a
2 2
arei demonstratie este: (1 t) x1 + t x2 + 2t (1 t) x1 x2 (1 t) x21 + tx22 ;
c 2 2
adica (1 t) x21 ((1 t) 1) + tx22 (t 1) + 2t (t 1) x1 x2 0; iar aceasta se

poate scrie t (1 t) x21 t (1 t) x22 2t (1 t) x1 x2 0, de unde avem c a
t (1 t) (x21 + x22 2x1 x2 ) 0, sau t (1 t) (x1 x2 )2 0 si care este
adev arat
a n cazul n care t 2 [0; 1] :
Deci [M1 M2 ] int (S) :
CANONICA. 177
2) Fie M1 2 int (S), adic a f (x1 ; y1 ; z1 ) < 0 si M2 2 ext (S), adic

a
f (x2 ; y2 ; z2 ) > 0. Se consider
a functia continu a ' : [0; 1] ! R, denita
prin
' (t) = f [(1 t) x1 + tx2 ; (1 t) y1 + ty2 ; (1 t) z1 + tz2 ] =

= [(1 t) x1 + tx2 ]2 + [(1 t) y1 + ty2 ]2 + [(1 t) z1 + tz2 ] r2 ;
pentru t 2 [0; 1]. Se observ a c a ' (0) = f (x1 ; y1 ; z1 ) < 0; iar ' (1) =
f (x2 ; y2 ; z2 ) > 0, deci exist
a o valoare t0 2 [0; 1] astfel nct 0 = ' (t0 ) =
[(1 t0 ) x1 + t0 x2 ] +[(1 t0 ) y1 + t0 y2 ]2 +[(1 t0 ) z1 + t0 z2 ] r2 si deci punc-
2
tul de coordonate
P ((1 t0 ) x1 + t0 x2 ; (1 t0 ) y1 + t0 y2 ; (1 t0 ) z1 + t0 z2 ) este
situat pe , adic a ceea ce trebuia demonstrat.
Deni tia 8.4.2. Numim plan tangent la o sfer a n punctul M1 (x1 ; y1 ; z1 )
locul geometric al tuturor tangentelor la sfer a n punctul M1 .
P
Ecuatia planului tangent n punctul M1 2 se obtine prin dedublarea
ecuatiei sferei, adic
a
(x x0 ) (x1 x0 ) + (y y0 ) (y1 y0 ) + (z z0 ) (z1 z0 ) r2 = 0;
sau
xx1 + yy1 + zz1 + a (x + x1 ) + b (y + y1 ) + c (z + z1 ) + d = 0:
b) Elipsoid, hiperboloid, paraboloid.
tia 8.4.3. Cuadrica de ecua

Deni tie
X x2 y 2 z 2
: 2+ 2 + 2 1 = 0;
a b c
cu a; b; c > 0, se nume
ste elipsoid.
Aceasta suprafata este simetric

a fata de planele de coordonate, numite
planele principale ale elipsoidului. Suprafata este simetrica si fata de axele
de coordonate care se numesc axele suprafetei. Rezult a ca originea este
centrul de simetrie. Originea se numeste centrul elipsoidului. Punctele n
care axele nteap
a suprafata se numesc vrfuri. Numerele a; b; c se numesc
semiaxe. Intersectiile dintre planele de coordonate si elipsoid sunt respectiv
urmatoarele elipse:
2 y2
x2 x2 2 2
+ yb2
a2
1=0 + zc2
a2
1=0 + zc2
b2
1=0
(1) ; (2) ; (3) :
z=0 y=0 x=0
Intersectnd elipsoidul cu plane paralele cu xOy, obtinem elipsele

( 2
x2
a2 2 2)
+ b2 y2 2 1=0
(4) (c k (c k ) ; k 2 [ c; c]
c2 c2
z=k
care sunt asemenea cu elipsa (1).

Teorema 8.4.3. Elipsoidul este o mul time m arginit
a si nchisa (deci
compact a) n spa tiu.
2 2 2
Demonstra tie. Din ecuatia elipsoidului rezult a xa2 1; yb2 1; zc2 1
sau a x a; b y b; c z c. Astfel, toate punctele elipsoidului
sunt cuprinse P n interiorul unui paralelipiped cu laturile de lungimi nite.
Elipsoidul P este o multime nchis a n spatiu deoarece f1g este o multime
1
nchisa n R, = g (1), iar g : R ! R, este o functie continu a de forma
x2 y2 z2
g (x; y; z) = a2 + b2 + c2 .
2 2 2
Ecuatia cartezian a a elipsoidului xa2 + yb2 + zc2
a implicit 1 = 0 este
echivalent a cu ecuatiile parametrice
8
< x = a cos u sin v
y = b sin u sin v ;
:
z = c cos v
CANONICA. 179
unde u 2 [0; 2 ] ; v 2 [0; ] ; cu u; v parametrii.

Deni tia 8.4.4. Cuadrica de ecua tie
X x2 y 2 z2
: 2+ 2 1 = 0;
a b c2
cu a; b; c > 0, se numeste hiperboloid cu o pnz a.
Aceast a suprafa
P ta are aceleasi simetrii cu elipsoidul. Are patru vrfuri.
Intersectiile lui cu x = 0 si y = 0 sunt hiperbolele
y2 z2 x2 z2
b2 c2
1=0 a2 c2
1=0
; :
x=0 y=0
Intersectiile acestei suprafete cu planele z = k sunt elipsele asemenea,

reale oricare ar k 2 R
( 2
x2
a2 2 2
+ b2 y2 2 1=0
(c +k ) (c +k ) :
c2 c2
z=k
Se observ a c
a hiperboloidul cu o pnz a este o multime nem arginit
a si
nchis
a n spa
tiu.
P x2 y 2 z 2
Cuadrica : a2 + b2 c2 = 0 se numeste conul asimptot al hiperboloidului
cu o pnza.
Deni tia 8.4.5. Cuadrica de ecua tie
X x2 y 2 z2
: 2+ 2 + 1 = 0;
a b c2
cu a; b; c > 0; se nume ste hiperboloid cu dou a pnze.

Aceast a suprafata are aceleasi simetrii ca si hiperboloidul cu o pnz
a. Are
numai dou a vrfuri situate pe axa Oz.
P
Intersectiile lui cu planele x = 0 si y = 0 sunt hiperbolele
y2 z2 x2 z2
b2 c2
+1=0 a2 c2
+1=0
; :
x=0 y=0
P
Se observa c
a pentru c 2 ( c; c), nu are puncte. Intersectia suprafetei cu
planele z = k; jkj c, ne d a elipsele asemenea
( 2
x2
a2 2 2
+ b2 y2 2 1=0
(k c ) (k c ) :
c2 c2
z=k
HiperboloidulP cu dou a pnze este o multime nem

arginit
a si nchis
a n spatiu.
x2 y2 z2
Cuadrica : a2 + b2 c2 = 0, se numeste conul asimptot al hiperboloidu-
lui.
Denitia 8.4.6. Cuadrica de ecua tie
X x2 y 2
:z= + 2;
a2 b
cu a; b > 0, se nume
ste paraboloid eliptic.
CANONICA. 181
Planele de simetrie x = 0 si y = 0 se numesc plane principale. Oz este

axa de simetrie (ax
a principal
a) si nteap
a suprafata n origine. Acest punct
se numeste vrf.
Intersectiile suprafetei cu planele x = 0 si y = 0 sunt parabolele
2 2
z = yb2 z = xa2
;
x=0 y=0
P
si de aceea este nem
arginit
a. Aceast
a suprafata exist
a numai pentru
z 0.
P
Dac
a t
aiem suprafata cu planele z = k (k > 0) se obtin elipsele
2
x2
+ yb2 = k
a2 :
z=k
Paraboloidul eliptic este o multime nchis

a n spatiu.
Deni tie
X x2 y2
:z=
a2 b2
se nume
ste paraboloid hiperbolic sau
sa.
Aceast a suprafata are aceleasi simetrii ca si suprafata anterioar
a. Orig-
inea este vrf al suprafetei.
Intersectia suprafetei cu planul x = 0 d

a parabola
y2
z= b2 ;
x=0
care are concavitatea nspre sensul negativ al axei Oz. Intersectia suprafetei
cu planul y = 0 da parabola
2
z = xa2
;
y=0
care are axa de simetrie Oz si este dirijat

a n sensul pozitiv al acestei axe.
Intersect
am suprafata cu planele z = k (k > 0) si obtinem hiperbolele
2 y2
k = xa2 b2
z=k
care au axa transversal

a paralel
a cu Ox.
Intersect
am suprafata cu planele z = k (k < 0) si obtinem hiperbolele
2 y2
k = xa2 b2
z=k
care au axa netransversala paralel

a cu Ox.
Ca multime, saua este nemarginit
a si nchis
a.
CANONICA. 183
c) Cilindrul. Pereche de plane-concurente, paralele, confun-

date.Dreapt
a. Punct. Mul time vid a.
Deni tie
X x2 y 2
: 2+ 2 1=0
a b
se nume
ste cilindru eliptic.

Deni tie
X x2 y2
: 2 1=0
a b2
se nume
ste cilindru hiperbolic.

Deni tie
X
: y 2 = 2px
se nume
ste cilindru parabolic.
2 2
Pereche de plane concurente xa2 yb2 = 0;
pereche de plane paralele x2 a2 = 0;
pereche de plane confundate x2 = 0.
2 2
Dreapta xa2 + yb2 = 0;
2 2 2
punct xa2 + yb2 + zc2 = 0;
2 2 2 2 2
multimea vid a xa2 + yb2 + zc2 + 1 = 0 sau xa2 + yb2 + 1 = 0 sau x2 + a2 = 0.
Elipsoizii, hiperboloizii sau paraboloizii se numesc cuadrice nedegener-
ate. Hiperboloidul cu o pnz a si paraboloidul hiperbolic sunt suprafete
riglate deoarece pot generate prin miscarea unei drepte. Aceast a dreapta
face parte dintr-o familie de generatoare rectilinii, ecare dintre suprafetele
mentionate admitnd dou a familii de generatoare rectilinii, de ecuatii
x z y x z y x z
a
+ c
= 1+ b
pentru a c
6= 0; 1 + b
6= 0 a c
=0
D : x z y si D1 y ;
a c
=1 b
1+ b
=0
x
a
+ z
c
= 1 yb pentru x
a
z
c
6= 0; 1 y
b
6= 0 x
a
z
c
=0
D : si D1 y ;
x
a
z
c
= 1 + yb 1 b
=0
respectiv
x y y
a
+ b
= z pentru z 6= 0; xa b
6= 0 z=0
D : x y si D1 x y ;
a b
=1 a b
=0
x y y
a b
= z pentru z 6= 0; xa + b
6= 0 z=0
D : si D1 :
x
a
+ yb = 1 x
a
+ yb = 0
Partea III
Geometrie diferen
tial
a
185
Capitolul 9
Curbe.
9.1 Vectori tangen

ti. Cmpuri vectoriale.
a) Vectori tangen
ti. Cmpuri vectoriale.
Fie Rn spatiul vectorial (real) euclidian canonic care are dimensiunea

n. Ca orice spatiu vectorial euclidian, Rn este implicit un spatiu punctual
euclidian.
!
Fie P si Q dou a puncte oarecare din Rn si P Q vectorul tangent la Rn n
punctul P . Vectorul ! v = Q P se numeste partea vectorial a a vectorului
!
tangent si n loc de (P; Q) putem nota vP sau chiar v dac ! a punctul de
aplicatie se subntelege.
Doi vectori tangenti v! si w!
P Q se numesc egali dac a au aceeasi parte vec-
toriala, v = w si au acelasi punct de aplicatie P = Q. Doi vectori v!
! !
P si
!
wQ care au aceeasi parte vectorial a, !v =! w , dar care au puncte de aplicatie
diferite se numesc paraleli.
Fix am un punct P 2 Rn si consider am toti vectorii tangenti la Rn n P .
Multimea tuturor vectorilor tangenti la Rn n P se numeste spatiul tangent
la Rn n P si se noteaz a cu TP Rn . Acest spatiu se organizeaz a ca spatiu
vectorial cu operatiile de adunare a vectorilor si nmultire a lor cu scalari.
Astfel, ca spatiu vectorial TP Rn este izomorf cu Rn , izomorsmul ind dat
de corespondenta ! v ! v! P . Toate opera tiile cu vectori introduse n Rn se
n
transpun n mod identic n spatiul TP R .
! !
O functie V care asociaz a ec arui punct P al lui Rn un vector V (P )
tangent la Rn n P se numeste cmp vectorial.
!
Dac a functia V este constant a, atunci cmpul se numeste paralel. Cm-
! ! ! ! !
purile paralele U1 ; U2 ; :::; Un denite prin U1 (P ) = (1; 0; :::; 0)P ; U2 (P ) =
!
(0; 1; :::; 0)P ; :::; Un (P ) = (0; 0; :::; 1)P , se numesc cmpuri fundamentale, iar
187
188 CAPITOLUL 9. CURBE.
ansamblul lor se numeste cmpul reperului natural.

!
Teorema 9.1.1. Dac a V este cmp vectorial pe Rn , atunci exist
an
n
func
tii reale vi : R ! R, i = 1; n, astfel nct
! ! !
V = v1 U1 + ::: + vn Un :
!
Func tiile vi se numesc coordonatele euclidiene ale cmpului V .
Algebra cmpurilor vectoriale se construieste pe baza urm
atoarelor oper-
atii denite punctual:
! ! ! !
V + W (P ) = V (P ) + W (P ) ;
! !
f V (P ) = f (P ) V (P ) :
Se denesc de asemenea produsul scalar, produsul vectorial si produsul

mixt al cmpurilor vectoriale.
!
V se numeste diferentiabil daca coordonatele sale sunt diferentiabile.
n continuare presupunem c a folosim numai cmpuri vectoriale diferenti-
abile.
b) Derivata covariant
a.
Presupunem c a C 1 ).
a toate functiile utilizate sunt diferentiabile (de clas
n
1. Fie D o multime deschis a din R si f : D ! R o functie real a. Fie
!
P 2 D si v un vector tangent la D n punctul P . Fix am intervalul I si
alegem t 2 I astfel nct P + tV 2 D, unde V este punctul corespunz ator
!
vectorului v . Se observ a usor c
a aplicatia t ! P + tV reprezint a restrictia
ecuatiei unei drepte si dac
a f este diferentiabila, atunci functia compus a
t ! f (P + tV ) este tot diferentiabil
a.
Deni tia 9.1.1. Num arul
d
D!
v f (P ) = f (P + tV ) =t=0
dt
se numeste derivata lui f n raport cu ! v.
Numarul D v f (P ) indic
! a cantitativ schimbarea lui f (P ) cnd P se misc
a
n sensul lui !v . Dac a ! v este un versor, atunci D! v f poart
a numele de
derivata lui f dupa directia !v.
Lema 9.1.1. Dac a v!P = (v1 ; :::; vn )P , atunci
@f @f
D!
v f (P ) = v1 (P ) + ::: + vn (P ) = (!
v ; rf (P )) = df (P ) (!
v );
@x1 @xn
9.1. VECTORI TANGENTI.
CMPURI VECTORIALE. 189
unde rf este gradientul lui f , iar df este diferen

tiala lui f .
! !
Teorema 9.1.2. Fie f; g : D ! R, v ; w 2 TP D si a; b 2 R. Avem
Da! w f (P ) = aD!
v +b! v f (P ) + bD! w f (P ) ;
D!v (af + bg) (P ) = aD! v f (P ) + bD! v g (P ) ;
D v (f g) (P ) = g (P ) D v f (P ) + f (P ) D!
! ! v g (P ) :
2. Notiunea pe care o introducem n continuare generalizeaz a derivata

D!
vf (P ) si reprezint
a o operatie asupra cmpurilor vectoriale.
Observa tia 9.1.1. Functia D! v f se numeste derivata functiei f n raport
!
cu cmpul V si are aceleasi propriet ati ca D!
v f.
!
Fie W cmpul vectorial denit pe multimea deschis a D din Rn si ! v
un vector tangent la D n punctul P . Consider am functia compus a t !
!
W (P + tV ), unde t 2 I si este determinat de conditia P + tV 2 D.
Deni tia 9.1.2. Vectorul
! d!
v W (P ) =
D! W (P + tV ) =t=0
dt
!
tangent la D n punctul P se nume ste derivata covariant a a lui W n raport
cu !v.
Notiunea anterior introdusa se bucur a de aceleasi propriet ati ca cele din
teorema 9.1.2.
Aceasta notiune se poate extinde considernd derivata covariant a a unui
! !
cmp vectorial W n raport cu cmpul V . Rezultatul este un cmp vectorial
! !
care se noteaz
a cu D! V
W
si a c
arui valoare n P este D !
V (P )
W (P ).
Dac a
! ! !
W = w1 U1 + ::: + wn Un ;
atunci
! ! !
D! V
W = D ! w1 U1 + ::: + D! wn Un :
V V
!
n baza celor prezentate mai nainte, rezult a ca D! V
W are urm
atoarele
propriet
ati:
! ! !
Df ! ! Y = f D! Y + gD ! Y ;
V +g W V W
! ! ! !
D!V
a Y + b Z = aD! V
Y + bD! V
Z;
! ! !
D!V
f Y = D! V
f Y + f D! V
Y ;
! ! ! ! ! !
D!V
Y ; Z = D! V
Y ; Z + Y ; D! V
Z :
! !
Observa tia 9.1.2. n derivata covariant
a D!
V
W , rolul lui V este alge-
!
bric, iar W este cel care se deriveaz
a.
Observa tia 9.1.3. Derivatele covariante ale cmpurilor fundamentale

!
Ui , i = 1; n sunt nule.
9.2 Curbe. Deni

tii, exemple.
Fie Rn spatiul euclidian canonic cu n dimensiuni, TP Rn spatiul tangent n
punctul P la Rn si JP : Rn ! TP Rn izomorsmul canonic. Not am cu I un
interval deschis (alteori nchis, seminchis sau reuniune de intervale) din R.
Deni tia 9.2.1. O func tie diferen a : I ! Rn se nume
tiabil ste curb
a
parametrizat a (drum) si se noteaza cu (I; ) :
Imaginea (I) Rn se numeste suportul curbei parametrizate (a dru-
mului). se numeste parametrizare, iar t 2 I se numeste parametru. De
asemenea mention am ca desi consideratiile teoretice se fac n Rn imaginile
grace apartin lui Rn sau R3 .
Observa tia 9.2.1. Reperul (1; 0; :::; 0)P ; (0; 1; :::; 0)P ; :::; (0; 0; :::; 1)P se
numeste reper natural (canonic), iar coordonatele unui vector n raport cu
acest reper se numesc coordonate euclidiene.
Observnd compunerea marcat a anterior din care rezult a c a lui putem
s
a-i atasam o functie si numai una de tipul ! n
: I ! T0 R , ceea ce permite s a
privim multimea (I) ca ind descris a de extremitatea unui vector variabil
! cu originea xat a n originea O a lui Rn (a se vedea gurile urm atoare)
9.2. CURBE. DEFINITII,
EXEMPLE. 191
Din denitia lui (I) rezult

a echivalenta:
P 2 (I) , 9 t 2 I; P 2 (t) :
Daca raportam pe Rn la baza canonic a, atunci functiile si ! sunt carac-

terizate prin coordonatele lor euclidiene
(t) = (x1 (t) ; x2 (t) ; :::; xn (t)) ; t 2 I;

!
(t) = x1 (t) !
e1 + x2 (t) ! e2 + ::: + xn (t) !
en ; t 2 I:
n contextul n care este numit a curba parametrizat

a, relatiile x1 = x1 (t),
x2 = x2 (t),:::,xn = xn (t) se numesc ecuatiile parametrice ale curbei, iar
! = (t)!
se numeste ecuatia vectorial
a a curbei.
Deni tia 9.2.2. Un punct P al lui se nume ste simplu daca exist
a
o singura valoare t 2 I astfel ca (t) = P . Dac a exist
a mai multe valori
distincte t astfel ca (t) = P , atunci punctul P se nume ste multiplu.
De exemplu, dac a exista numerele t1 6= t2 si numai acestea (din I) pentru
care (t1 ) = (t2 ) = Q, atunci punctul Q se numeste dublu. Dac a exist
a
trei numere distincte t1 ; t2 ; t3 si numai acestea (din I) pentru care (t1 ) =
(t2 ) = (t3 ) = Q, atunci punctul Q se numeste triplu.
1
n general, cardinalul multimii (P ) se numeste multiplicitatea punc-
tului P .
Daca toate punctele unei curbe parametrizate (I; ) sunt simple, atunci
dupa denitiile anterioare, aplicatia este injectiv a. Admitem n acest caz
urm atoarea denitie.
Deni tia 9.2.3. Dac tia : I ! Rn este diferen
a func tiabil
asi injectiv
a,
atunci (I; ) se nume ste curba parametrizat a simpl
a.
Sa presupunem c a avem o functie de tipul : [a; b] ! Rn . Aceast a
functie se numeste diferentiabil a dac
a poate extins a diferentiabil la un
interval deschis ce contine [a; b].
Deni tia 9.2.4. Dac a pentru func tia diferen a : [a; b] ! Rn are
tiabil
loc (a) = (b), atunci (I; ) se nume ste curba parametrizat a nchis a.
Aceast a denitie nu are acelasi continut cu denitia topologic a a unei

multimi nchise. ntr-adev ar, pentru orice functie : [a; b] ! Rn , imaginea
([a; b]) este nchis a n Rn n sens topologic, deoarece este implicit o functie
continu a, dar aceasta nu are nici o leg atur a cu conditia (a) = (b).
O curb a parametrizat a nchisa pentru care restrictia la [a; b) este injectiv a
se numeste curb a parametrizat a simpl
a si nchis
a.
O curb a parametrizat a (I; ) se numeste periodic a dac
a exista un num ar
T > 0, astfel nct t + T 2 I; (t + T ) = (t) ; 8 t 2 I. Cel mai mic
num ar T care se bucur a de aceast a proprietate se numeste perioada lui .
Se poate demonstra c a imaginea unei curbe parametrizate nchise admite o
reprezentare parametric a periodic a.
Exemplul 9.2.1. Fie P = (p1 ; p2 ; :::; pn ) si Q = (q1 ; q2 ; :::; qn ) 6=
O (0; 0; :::; 0) doua elemente xate n Rn .
Curba parametrizat a (I; ), unde : R ! Rn , dat a de (t) = P + tQ =
(p1 + tq1 ; p2 + tq2 ; :::; pn + tqn ) ; se numeste dreapt a determinat a de punctul
P = (0) si directia Q. Cele n ecuatii parametrice xi = pi + tqi ; i = 1; n,
sunt echivalente cu n 1 ecuatii carteziene n Rn :
x1 p1 x2 p2 xn pn
= = ::: = ;
q1 q2 qn
cu conventia c
a daca un numitor este nul, atunci numaratorul respectiv tre-
buie egalat cu zero.
Hiperplanul ce trece prin punctul P si pentru care Q reprezinta o directie
normala este o submultime a lui Rn caracterizat a prin ecuatia cartezian a
Pn
implicit
a qi (xi pi ) = 0.
i=1
Exemplul 9.2.2. Gracul unei functii diferentiabile de tipul f : I ! R
este o curb
a parametrizat
a n plan, deoarece acest grac poate privit ca
imaginea functiei : I ! R2 , (t) = (t; f (t)). O curb a parametrizat a de
9.2. CURBE. DEFINITII,
EXEMPLE. 193
acest tip nu poate avea puncte multiple, nu poate periodic a si nici nchisa,
deoarece t1 6= t2 implic
a existenta punctelor (t1 ; f (t1 )) si (t2 ; f (t2 )) care nu
pot identice (au abscise diferite).
Prima gur
a reprezint
a gracul curbei parametrizate de ecuatie
(
0; jxj 1
y= 1 ;
e 1 x2 ; jxj 1
2
iar cea de a doua gur
a reprezint
a gracul Curbei lui Gauss, adic ay = e x .
x x
Urm atoarele dou antisor, y = a2 e a + e a si
a grace sunt ale functiilor L
respectiv Parabola cubic a, y = ax3 .
y = f (x) se numeste ecuatia cartezian a explicit

a a curbei parametrizate
(I; ) cu : I ! R2 , (t) = (t; f (t)) ; t 2 I.
n practica se ntlnesc si curbe parametrizate (I; ) , unde : I ! R2 ,
(t) = (g (t) ; t) ; t 2 I, c
arora le corespund ecuatiile carteziene explicite de
forma x = g (y).
Exemplul 9.2.3. Fie curba parametrizat a (I; ) cu : [0; 2 ] ! R2 ,
(t) = (cos t; sin t) ; t 2 [0; 2 ]. Deoarece (0) = (2 ) = (1; 0), curba
parametrizat a este nchis

a. Imaginea ([0; 2 ]) este cercul cu centrul n
origine si de raz
a unu.
Restrictia lui la [0; 2 ) este o functie injectiva si deci (I; ), pentru

2
: [0; 2 ) ! R este o curb a parametrizata simpla si nchis
a.
Sa consideram acum functia : R ! R2 , (t) = (cos t; sin t). Imaginea
(R) este tot cercul de raz
a unu si cu centrul n origine. Observ am ns
a c
a
n acest caz, (t) = (t + 2 ) si de aceea, cercul poate privit ca imaginea
unei curbe parametrizate periodice cu perioada T = 2 . n acest sens toate
punctele cercului sunt puncte multiple.
9.3 Tangenta. Planul normal.

Fie (I; ) o curb a, cu : I ! Rn . Not
a parametrizat am cu t o variabila
din I si (t) = P , (t + h) = Q; t + h 2 I. Construim derivata
! ! !
0
! (t + h) (t) PQ
(t) = lim = lim :
h!0 h h!0 h
!
Vectorul 0 (t) cu originea n (t) = P apare ca pozitie limit
a a vectorului
!
P Q, cnd Q 2 (I) se apropie de P si se numeste vector vitez
a.
!
a 0 (t) 2 T (t) Rn . Dac
Este vizibil c a raport am pe Rn la baza canonic
a,
atunci: !
(t) = x1 (t) !
e1 + x2 (t) !
e2 + ::: + xn (t) !
0 0 0 0
en :
9.3. TANGENTA. PLANUL NORMAL. 195
Deni tia 9.3.1. Un punct P = (t) al drumului suport al curbei

! !
parametrizate (I; ) n care 0 (t) 6= 0 se nume ste punct regulat (al curbei).
! !
Daca 0 (t) 6= 0 ; 8 t 2 I, atunci curba (I; ) se nume ste curba parametrizat a
regulata.
!
Dac a P este un punct regulat, atunci punctul P si vectorul 0 (t) deter-
mina o dreapt a care apare ca limita dreptei P Q cnd P = (t) este x, iar
Q tinde c atre P de-a lungul drumului suport al curbei.
Deni tia 9.3.1. Submul timea C Rn se nume ste curba (subvarietate
unu dimensional a) dac
a pentru orice M 2 C, exist a o curb a parametrizat a
regulata (I; ) al c arei suport (I) este o vecin atate deschis a a lui M n C,
iar aplicatia : I ! (I) este homeomorsm; curba parametrizat a (I; ) cu
aceasta proprietate se nume ste parametrizare local
a a curbei C n vecinatatea
punctului M ; dac a (I) = C, parametrizarea (I; ) se nume ste global
a, iar C
se nume ste curb a simpla ( (I) C se mai nume ste arc elementar de curb a).
Deni tia 9.3.2. Fie P un punct regulat al curbei parametrizate (I; ).
!
Dreapta care trece prin P si are ca vector director pe 0 (t) se nume ste
tangenta la drumul suport al curbei (I; ) n P (o vom numi n continuare
tangenta la curb a).
Deni tia 9.3.3. Hiperplanul care trece prin P si are drept vector
0
!
normal pe (t) se nume ste hiperplan normal la drumul suport al curbei
parametrizat a (I; ) n P (l vom numi n continuare hiperplan normal la
curba).
Pentru elementele descrise anterior avem urm

atoarele ecuatii:
tangenta
x1 x1 (t) x2 x2 (t) xn xn (t)

= = ::: = ;
x01 (t) 0
x2 (t) x0n (t)
hiperplanul normal
(x1 x1 (t)) x01 (t) + (x2 x2 (t)) x02 (t) + ::: + (xn xn (t)) x0n (t) = 0:
Un punct al unei curbe poate s a nu e regulat.

Deni tia 9.3.4. Un punct P = (t) 2 (I) corespunz ator unei valori
0
!
a lui t pentru care (t) = 0 se nume ste punct singular (al curbei).
!
Se observ a c
a dac 0
a (t) = 0; 8 t 2 J I, atunci ! = ! c ; 8 t 2 J si
astfel restrictia lui la J se reduce la un punct. n consecinta, dac a (I; )
admite puncte singulare si nu se reduce la constante pe portiuni, atunci aceste
! !
puncte sunt n general izolate. Dac a 9 m > 1 astfel ca 0 (t) = 00 (t) = ::: =
! ! ! !
(m 1)
(t) = 0 si (m) (t) 6= 0 , atunci punctul P corespunz ator se numeste
punct singular de ordinul m.
n vecinatatea unui punct singular de ordinul m formula lui Taylor ne d a
urm atoarea egalitate:
! ! hm (m)
! ! ! !
(t + h) = (t) + (t) + " (h) ; t + h 2 I cu lim " (h) = 0 :
m! h!0
Notnd P = (t) si Q = (t + h) avem:

! ! !
(t + h) (t) PQ !
(m)
lim m! = lim m! = (t):
h!0 hm h!0 hm
! ! ! !
Vectorii (t); (t + h) au originea xat a n O, iar vectorii 0 (t); 00 (t); :::; au
!
originea xat a n extremitatea lui (t). Formula lui Taylor are sens pentru
!
vectorii liberi corespunz atori celor legati. Vectorul (m) (t) se numeste vector
!
tangentla curba (I; ) n punctul singular P . Punctul P si vectorul (m) (t)
denesc o dreapt a care este limita dreptei P Q cnd P = (t) este x, iar Q
tinde catre P de-a lungul drumului suport al curbei.
Deni tia 9.3.5. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta de-
!
terminat a de punctul P si vectorul (m) (t) se nume ste tangenta la drumul
suport al curbei (I; ) n punctul P .
!
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe (m) (t) se
nume ste hiperplan normal la drumul suport al curbei (I; ) n P .
Sumarul denitiei 9.3.5. este urm atorul:
tangenta drumului suport al curbei n punctul P are ecuatia:
x1 x1 (t) x2 x2 (t) xn xn (t)
(m)
= (m)
= ::: = (m)
;
x1 (t) x2 (t) xn (t)
iar hiperplanul normal la drumul suport al curbei n punctul P are ecuatia:
(m) (m)
(x1 x1 (t)) x1 (t) + (x2 x2 (t)) x2 (t) + ::: + (xn xn (t)) x(m)
n (t) = 0:
Observa tia 9.3.1. Dac a (t) = P este un punct regulat, rezult a c

a
ntr-o vecinatate a lui P , este injectiv a. Dac a (t) = P este un punct
singular de ordinul m rezult a c
a nu este injectiv a ntr-o vecin
atate a lui P .
Observa tia 9.3.2. Un punct al unei curbe (I; ) poate simplu si
regulat sau simplu si singular sau multiplu si regulat sau multiplu si singular.
Observa tia 9.3.3. Fie (I; ) si (J; ) cu : I ! Rn ; : J ! Rn , dou a
curbe parametrizate astfel nct (I) \ (J) 6= si e P 2 (I) \ (J)
un punct regulat sau singular de ordinul m. Unghiul dintre vectorii tangenti
la drumurile suport a celor dou a curbe n P se numeste unghiul celor dou a
curbe. Dac a cei doi vectori sunt perpendiculari curbele se numesc ortogonale.
Daca unghiul dintre cei doi vectori este zero sau , atunci curbele se numesc
tangente.
Observa tia 9.3.4. n cinematic a o curb a este privit
a ca ind traiectoria
unui punct material n miscare. n acest caz variabila t se numeste timp,
!
(I) se numeste traiectorie, 0 (t) se numeste viteza curbei la momentul t,
!
iar 00 (t) se numeste acceleratia curbei la momentul t.
b) Planul osculator.
Fie C o curb a n R3 ; M (x; y; z) si M1 (x1 ; y1 ; z1 ) doua puncte pe drumul

suport al lui C si versorul tangentei la drumul suport al curbei n punctul
M.
Deni tia 9.3.6. Fie planul P ce con tine pe si M1 . Planul , ce
se obtine cnd M1 ! M , se nume ste planul osculator la drumul suport al
curbei C n punctul M (l vom numi plan osculator la curb a).
Observa tia 9.3.5. Din denitie rezult a ca este pozitia limit a a plan-
ului P ce trece prin M si M1 si contine , cnd M1 ! M .
Teorema 9.3.1. Dac a r = r (t) este ecua tia vectorial a a curbei C, iar
ecuatia tangentei n punctul t la drumul suport al curbei C este dat a vectorial
de R = r (t) + dr dt
; dr
dt
6
= 0, atunci ecua
tia planului osculator este dat
a de
produsul mixt
dr d2 r
R r ; = 0:
dt dt2
Demonstra tie. Fie r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k; t 2 I. Aplicnd

formula Taylor lui x (t) ; y (t) ; z (t) obtinem
t t1 (t t1 )2 00
x (t) = x (t1 ) + x0 (t1 ) + [x (t1 ) + "1 (t)] ;
1! 2!
cu "1 ! 0 cnd t1 ! t; avem si

t1 )2
y (t) = y (t1 ) + t 1!t1 y 0 (t1 ) + (t 2!
[y 00 (t1 ) + "2 (t)] ;
t1 )2
z (t) = z (t1 ) + t 1!t1 z 0 (t1 ) + (t 2!
[z 00 (t1 ) + "3 (t)] ;
cu "2 si "3 ! 0 cnd t1 ! t; dac a nmultim egalit

atile precedente cu i; j; k
obtinem
" #
t t1 dr (t1 ) (t t1 )2 d2 r (t1 )
r (t) = r (t1 ) + + +" ;
1! dt 2! dt2
cu j"j ! 0 cnd t1 ! t. Conform denitiei 9.3.6., ecuatia planului osculator

se obtine scriind c
a vectorul R r, situat n planul osculator, este
dr
lim (r1 r) ;
M1 !M dt
deci ecuatia se scrie

" ( )#!
2 2
dr t1 t dr (t1 t) dr
R r ; lim + +" =0;
M1 !M dt 1! dt 2! dt2
dr dr
deoarece j"j ! 0 cnd M1 ! M si dt dt
= 0, r
amne, nl
aturnd termenul
(t t1 )2 ;
dr d2 r
R r ; = 0:
dt dt2
2
Completare b.1. Din rezultatul obtinut rezulta c a vectorul ddt2r se
g
aseste n planul osculator.
Completare b.2. Dac a curba C este dat
a prin ecuatiile ei parametrice,
planul osculator este denit de
X x Y y Z z
0 0 0
x y z = 0;
x00 y 00 z 00
sau folosind numai diferentialele se obtine
X x Y y Z z
dx dy dz = 0:
d2 x d2 y d2 z
Completare b.3. Rationamentul de mai sus functioneaz a dac
a dr nu
este paralel cu d2 r. Sa ar
at am ca daca acest fapt se ntmpl
a, curba C are
drept suport geometric (drum suport) o dreapt a. Avem d2 r = dr, deci
x = x ; y = y ; z = z ; sau x = a1 + b1 e ; y = a2 + b2 e t ; z = a3 + b3 e t
00 0 00 0 00 0 t
sau
x a1 y a2 z a3
= = ;
b1 b2 b3
deci o dreapta.
Completare b.4. Dac a o curb
a are toate punctele suportului sau geo-
metric (drumul suport) situate n planul osculator, acesta este o curb a plan
a.
c) Binormala.
a n R3 si M (x; y; z) 2drumului suport al lui C.

Fie C o curb
Deni tia 9.3.7. Se nume ste binormala n punctul M la drumul su-
port al curbei C, dreapta B perpendicular a pe planul osculator (o vom numi
binormala la curb a).
Teorema 4.4.2. Ecua tiile binormalei B n punctul M la drumul suport
al curbei C sunt
X x Y y Z z
0 0
= 0 0
= :
y z z x x0 y 0
y 00 z 00 z 00 x00 x00 y 00
Demonstratia teoremei rezult
a imediat din denitia binormalei.
Completare c.1. Versorul binormalei este dirijat n asa fel nct
; ; formeaz a un triedru drept ( este versorul normalei principale).
Avem deci relatiile
= ; = ; = :
Completare c.2. Ecuatia vectorial

a a binormalei este
dr d2 r
R r= :
dt dt2
d) Normala principal
a.
Fie C o curb a strmba, M 2drumului suport al curbei C, versorul

tangentei, N planul normal si planul osculator la drumul suport al curbei
n punctul M .
Deni tia 9.3.8. Se nume ste normal a principal
a la drumul suport al
curbei C n punctul M , normala la drumul suport al curbei C, drum suport
situat n planul osculator dirijat dupa d2 r (o vom numi normala principal a
la curba).
Notam cu versorul normalei principale.
Teorema 9.3.3. Ecua tiile normalei principale sunt
X x Y y Z z
= = ;
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
m n n l l m
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
unde l = 00 00 ; m = 00 00 ; n = ; toate derivatele ind
y z z x x00 y 00
calculate n punctul M (x; y; z).
Demonstra tie. 1. Dac a r este un versor variabil r (t), atunci avem c
a
0 0
r (t); r (t) = 0, deci r (t) este perpendicular pe r (t).
ntr-adev
ar, din relatia r (t); r (t) = 1, obtinem prin derivare
d
r (t); r (t) = 2 r (t); r0 (t) = 0:
dt
2. Versorul al normalei principale este perpendicular pe versorul al

tangentei la drumul suport al curbei n M , ind situat n planul osculator,
unde se aa si vectorii dr si d2 r, el este perpendicular si pe produsul vectorial
d2 r
dr d2 r sau pe dr dt dt2
.
Din faptul c a dreapta Xa x = Y b y = Z c z (cu (a; b; c)), este perpendicu-
lar
a pe tangenta t, avem
ax0 + by 0 + cz 0 = 0 ;
2 d2 r
dac a si pe dr
a este perpendicular dt
d r
dt2
, obtinem ; dr
dt dt2
= 0;
adic
a
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
a 00 00 + b 00 00 + c 00 00 =0;
y z z x x y
care ne dau
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
a= ; b= ; c= :
m n n l l m
tia 9.3.6. Se alege pentru sensul lui sensul lui d2 r.

Observa
tia 9.3.7. Din relatiile ( ; ) = 0 si ; dr
Observa ds
= 0, rezult
a
d d2 r
= = ; > 0:
ds ds2
tia 9.3.8. Normala principal
Observa a n este intersectia ntre planul
normal
x0 (X x) + y 0 (Y y) + z 0 (Z z) = 0
si planul osculator
l (X x) + m (Y y) + n (Z z) = 0:
e) Planul recticant.
Fie C o curba n R3si M (x; y; z) 2drumului suport al curbei C.

Deni tia 9.3.9. Planul ce trece prin M si este perpendicular pe normala
principal
a se nume ste planul recticant n punctul M al drumului suport al
curbei C (sau plan recticator al curbei).
Teorema 9.3.4. Ecua tia planului recticant n punctul M este
X x Y y Z z
x0 y0 z0 = 0;
l m n
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
unde l = 00 00 ; m = 00 00 ; n = , toate derivatele ind
y z z x x00 y 00
calculate n punctul M .
Demonstratia rezulta din ecuatiile normalei principale.
Completare e.1. Planul normal N , planul osculator si planul rectif-
icant R formeaz a un sistem de trei plane rectangulare dou a cte dou
a.
Completare e.2. Ecuatia vectorial

a a planului recticant este
dr dr d2 r
R r; =0:
dt dt dt2
f) Elementul de arc al unei curbe n spa

tiu.
Elementul de arc al unei curbe C este dat de

p
ds = dx2 + dy 2 + dz 2 :
Teorema 9.3.5. 1. Dac a C este denit a printr-o reprezentare paramet-

ric
a
x = x (t) ; y = y (t) ; z = z (t) ; t 2 I;
atunci p
ds = x02 + y 02 + z 02 dt:
2. Dac
a C este denit
a vectorial r = r (t) ; t 2 I,
dr
ds = jdrj = dt:
dt
Demonstratia rezult a din denitia lui ds.

Observa tia 9.3.9. Dac a t = s; dr
ds
= este versorul tangentei la drumul
suport al curbei dirijat n sensul de crestere al arcelor; avem
dr
dr = ds sau = 1:
ds
Observa tia 9.3.10. Cosinusurile directoare ale tangentei t la drumul

suport al curbei sunt
dx dy dz
; ; :
ds ds ds
Din denitiile date anterior, rezult
a:
1. planul normal N este determinat de versorul normalei principale si
versorul binormalei ;
2. planul osculator este determinat de versorul tangentei si versorul
normalei principale ;
3. planul recticant (sau recticator) este determinat de versorii tangen-
tei si binormalei .
Triedrul format de ; ; se numeste triedrul Frenet.
TORSIUNE. FORMULELE LUI FRENET.
9.4. CURBURA. 203
9.4 Curbur
a. Torsiune. Formulele lui Frenet.
a) Curbur a.
Indicator sferic. Se consider a o curba C cu drumul suport situat n R3
si o sfer
a S de raz a 1, cu centrul n O. Fie M1 si M2 dou a puncte pe drumul
suport al lui C si e versorul tangentei la drumul suport al curbei C ntr-un
punct M situat pe arcul M1 M2 ntre cele dou a puncte. Fie 0 un versor cu
originea n O echipolent cu , deci cu extremitatea sa pe sfera S n punctul
M 0 . Cnd M parcurge arcul M1 M2 , de la M1 la M2 , punctul M 0 descrie pe
sfera un arc M10 M20 .
Deni tia 9.4.1. Arcul M10 M20 se nume ste indicator sferic al tangentelor
arcului M1 M2 de pe drumul suport al lui C.
Deni tia 9.4.2. Unghiul f acut de cele doua tangente n M1 si M2 este
\ 0
egal cu unghiul M1 OM2 0
si se numeste unghiul de contingen ta al tangentelor
n M1 si M2 .
Curbur a. Dac a not am cu sM2 sM1 lungimea arcului M1 M2 si M20 M10
0 0
lungimea arcului M1 M2 avem:
Deni tia 9.4.3. Raportul
M20 M10
Km =
sM 2 sM 1
se nume ste curbura medie a arcului M1 M2 .

Deni tia 9.4.4. Cnd M2 ! M1 = M , curbura Km are limita (dac a
exista) data de
d
K=
ds
si se nume ste curbura drumului suport al curbei C n punctul M (o vom numi

n continuare curbura curbei).
Deni tia 9.4.5. Inversa curburii
1
=
K
se numeste raza de curbur
a a drumului suport al curbei C n punctul M
(o vom numi n continuare raza de curbur a a curbei).
Teorema 9.4.1. Curbura curbei C ntr-un punct M al drumului s au
suport este dat
a de
1 d
= ;
K ds
unde d este diferentiala unghiului de contingen
ta al tangentelor.
Demonstra tie. Deoarece unghiul f acut de 1 cu 2 este unghiul f

acut
0 0
de vectorii echipolenti 1 cu 2 si cum raza sferei S este 1, rezult
a
M2 M1 = 2 1 ;
adic
b) Torsiune.
Indicatorul sferic al binormalelor la drumul suport al unei curbe C se

construieste n mod analog ca n cazul tangentelor. Dac a este versorul bi-
normalei la drumul suport al curbei C ntr-un punct M situat ntre punctele
M1 si M2 , e 0 un versor cu originea n O, echipolent cu , deci cu extrem-
itatea sa pe sfera S n punctul M 00 . Cnd M parcurge arcul M1 M2 de la M1
la M2 , punctul M 00 descrie pe sfer a un arc M100 M200 .
Deni tia 9.4.6. Arcul M1 M200 se nume
00
ste indicator sferic al binor-
malelor arcului M1 M2 de pe C.
Deni tia 9.4.7. Unghiul f acut de cele dou a binormale n M1 si M2 este
\00
egal cu unghiul M1 OM2 00
si se nume ste unghiul de contingenta al binormalelor
n M1 si M2 .
Dac a notam cu sM2 sM1 lungimea arcului M1 M2 si unghiul de contin-
genta '2 '1 al binormalelor, avem:
Deni tia 9.4.8. Raportul
1 '2 '1
=
Tm sM 2 sM1
se nume ste torsiunea medie a arcului M1 M2 .
Deni tia 9.4.9. Cnd M2 ! M1 = M , T1m are limita T1 (dac a exist
a)
data de
1 d'
= ;
T ds
care se nume ste torsiunea drumului suport al curbei C n punctul M (o vom
numi n continuare torsiunea curbei).
Deni tia 9.4.10. Inversa torsiunii n punctul M
ds
T =
d'
se nume
ste raza de torsiune a drumului suport al curbei C n punctul M (o
vom numi n continuare raza de torsiune a curbei).
c) Formulele lui Frenet.

9.4. CURBURA. 205
Fie C o curb a si M un punct situat pe drumul sau suport din R3 . Folosind

notatiile precedente, adic a reprezint a versorul tangentei, versorul nor-
malei principale, iar versorul binormalei, are loc urm atorul rezultat.
Teorema 9.4.2. ntre versorii triedrului Frenet, 1 si T1 exist
a urm a-
toarele relatii:
1. dds = ;
d
2. ds
= T
;
d
3. ds
= + T
;
numite formulele lui Frenet.
tie. 1. Avem
Demonstra
dr d d2 r d2 r
= ; = 2; = ; >0
ds ds ds ds2
(r = r (t) este ecuactia vectorial
a a curbei C), deci
d 1 d 1
= ; = ;
ds ds
pentru c
a j j = 1. Dar d este elementul de arc al indicatorului sferic al
tangentelor, rezult
a
d 1 1 d d d 1
= si = = = ;
ds ds d ds
d
de unde rezult
a c
a = ds
= 1 ; iar d
ds
= 1 deoarece jd j = d . Deci
d
= ;
ds
adic
2. Avem relatia = , pe care o deriv
am n raport cu s:
d d d d
= + = ;
ds ds ds ds
deoarece dds = 1
= 0, n conformitate cu punctul 1. al teoremei.
Avem si d
ds
= 0, deci dds = 0 + , de unde
d
= = ( > 0) ; (9.4.1)
ds
d d'
relatie care n modul este egal
a cu ds
= = ds
= T1 , deci
d
= :
ds T
3. Pornind de la relatia = , pe care o deriv
am n raport cu s si
obtinem
d d d
= + ;
ds ds ds
d d
ns
a ds
= T
; ds
= ; care ne dau
d
= + = ;
ds T T
adic
d) Aplica
tii ale formulelor Frenet.
d.1. Drumul suport al unei curbe C, situat n R3 este o dreapt

a dac
asi
numai dac
a
1
= 0:
Demonstra tie. ntr-adev

ar, pentru o dreapt
a unghiul de contingenta
este zero, deci
d 1
= = 0:
ds
d2
Reciproc, din 1 = 0, obtinem n prima formul
a Frenet d
ds
= 0 sau ds2
= 0,
deci r = s 0 + r0 care reprezint
a o dreapt
a
x = x0 + as; y = y0 + bs; z = z0 + cs;
sau
x x0 y y0 z z0
= =
a b c
si astfel teorema este complet demonstrat
a.
d.2. O curba este plan
adaca
si numai daca
1
= 0:
T
Demonstra tie. Dac a curba este plana, unghiul de contingenta al bi-
normalelor la drumul s
au suport este zero, deci d' = 0; din denitia torsiunii
d' 1
=
ds T
9.4. CURBURA. 207
rezult
a
1
= 0:
T
1
Reciproc, deoarece T
= 0, din a doua formul
a Frenet se obtine
d 1
= ; d = 0; = 0; ; = ; 0 = 0;
ds T
deoarece ? . Obtinem dr ds
; 0 = 0 si din faptul c
a 0 = ai + bj + ck
rezult
a a dx + b dy + c dz = 0, sau ax + by + cz = d, adica un plan, ecuatie
vericat
a de toate punctele drumului suport al lui C, deci C este o curb a
plana.
Observa tia 9.4.1. O curb a plan
a are drept plan osculator la drumul
s
au suport chiar planul acestuia. Torsiunea este nula, T1 = 0. n acest caz,
formulele Frenet devin
d d
= ; = :
ds ds
e) Expresia analitic
a a curburii.
d2 r d2 r
a a lui Frenet avem: dds = ; dds =
Din prima formul ds2
; deci = ds2
asadar
d2 r dr d2 r
= = = ; (9.4.2)
ds2 ds ds2
adic
a
1 dr d2 r
=
ds ds2
(lucru care se obtine lund modulul relatiei (9.4.2) si tinnd cont c
a = 1).
Observa tia 9.4.2. Curbura se mai scrie
" # 21
2 2 2
1 1 dy dz dz dx dx dy
= 3 + 2 + 2 :
ds d2 y d2 z d z d2 x d x d2 y
tia 9.4.3. Este cunoscut

Observa a formula pentru aria paralelogramului
de laturi
dr d2 r
si ;
ds ds2
anume
dr d2 r dr d2 r
= sin ;
ds ds2 ds ds2
dr dr d2 r
ns
a ds
= 1 si ds
? ds2
, deci = 2
si
" # 12
2 2 2 2 2 2
1 dx dy dz
= + + :
ds2 ds2 ds2
f) Expresia analitic
a a torsiunii.
Pornind de la a treia formul

a Frenet
d
= + ;
ds T
avem
d 1 1
; = ; ; :
ds T
Dar ; = 1 si ; = 0, rezult
a
d 1 dr
; = ; = = : (9.4.3)
ds T ds
dr d dr d2 r d d2 r d d d2 r d3 r
Avem = ds ds
= ds ds2
si = ds
= ;
ds2 ds
= ds ds2
+ ds3
.
d
nlocuind n (9.4.3) pe si ds
se obtine
dr d2 r d d2 r d3 r 1
; + =
ds ds2 ds ds2 ds3 T
care ne d
a expresia torsiunii.
Urm atoarele forme sunt echivalente:
dr d2 r d3 r
1 (dr; d2 r; d3 r) 1 ; ;
ds ds2 ds3
= ; =
T jdr d2 rj2 T dr d2 r 2
ds ds2
dx dy dz
d2 x d2 y d2 z
1 d3 x d3 y d3 z
= 2 2 2 ;
T dy dz dz dx dx dy
+ 2 + 2
d2 y d2 z d z d2 x d x d2 y
dr d2 r d3 r
1 ; ;
dt dt2 dt3
= ;
T dr d2 r 2
dt dt2
unde prin a; b; c s-a notat produsul mixt al vectorilor a; b si c.

Capitolul 10
Suprafe
te.
10.1 No
tiunea de suprafa
ta
.
Deni tia 10.1.1. Se nume ste suprafata parametrizat a si se noteaz a cu

(D; r) = r (u; v) 2 E3 -numit modelul aritmetic al spa tiului euclidian asociat
lui R3 , o aplica tie r : D ! R3 care este o func tie vectoriala r (u; v) neted a
2
si regulata, cu domeniul D R .
Domeniul r (D) R3 se numeste imaginea sau suportul suprafetei para-
metrizate (D; r).
Deni tia 10.1.2. Suprafe tele parametrizate (D; r) si (D1 ; r1 ) se numesc
echivalente dac a exista difeomorsmul : D ! D1 nct r = r1 ; difeomor-
smul se nume ste schimbare de parametri (deoarece este difeomorsm
imaginile a dou a suprafe te parametrizate echivalente coincid).
Deni tia 10.1.3. Submul timea S E3 se nume ste suprafa ta (geomet-
ric
a=subvarietate 2-dimensional a n E3 ), daca 8M 2 S, exist a o vecin atate
a sa W S si o suprafa ta parametrizat a (D; r) astfel c a r (D) = W , iar
aplica
tia r : D ! W este homeomorsm; perechea (D; r) se nume ste para-
metrizare local a alui S ntr-o vecin atate a punctului M , iar r (D) = W se
nume ste domeniul parametriz arii.
Suprafata S denit a anterior se zice c a este o suprafata simpl a. n cazul
cnd r (D) = S se zice c a avem o parametrizare global a.
Deni tia 10.1.4. Fie func tia F (x; y; z) de clasa C (k) pe deschisul V
R3 , deci neted a; submul timea
S = f (x; y; z) 2 V j F (x; y; z) = 0 g
se numeste suprafa
ta de nivel a functiei F .
Ecuatia
F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V R3 (10.1.1)
209
210 CAPITOLUL 10. SUPRAFETE.

se numeste ecuatia implicit

a a suprafetei S.
n general S denit anterior nu este o suprafata n sensul denitiei 10.1.3.,
!
dar dac a n 8M 2 S, gradF (M ) = Fx0 ; Fy0 ; Fz0 6= 0, atunci S este o
suprafata (n izomorsmul E3 v R3 avem bijectia M ! (x; y; z)).
Deni tia 10.1.5. O suprafa a S 0 este gracul unei func
ta simpl tii netede
de dou a variabile, deci
S 0 = (x; y) 2 D R2 j z = f (x; y) 2 R3 v E3
Ecuatia
z = f (x; y) 2 R3 v E3 ; (x; y) 2 D R2 (10.1.2)
a a suprafetei S 0 .
se numeste ecuatia explicit
Un sistem de trei functii
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ; (10.1.3)
deneste tot o suprafata S 00 , printr-o reprezentare parametric a.

00
Deni tia 10.1.6. Ecua tia vectorial
a a unei suprafe
te S este dat
a de
r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ;
sau
r (u; v) = x (u; v) i + y (u; v) j + z (u; v) k; (u; v) 2 D R2 :
Observa tia 10.1.1. Nu orice suport de suprafata parametrizat a este o

suprafata simpla.
Observa tia 10.1.1. O suprafata se spune c a C (p) dac
a este de clas a
(p)
functiile ce intervin n denirea ei sunt de clas
aC .
Observa tia 10.1.2. n ecuatia F (x; y; z) = 0 se presupune ca n V
3
R , functia F ndeplineste conditiile din teorema de existenta a functiilor
implicite.
Observa tia 10.1.3. O suprafata S admite o innitate de reprezent ari
parametrice, ce se obtin din (10.1.3) printr-o transformare u = ( ; ) ; v =
' ( ; ) cu si ' regulate n R2 .
Generarea suprafe
telor.
Din denitiile date rezult

a c
a suportul unei suprafate se obtine (este gen-
erat):
1. de un punct M (x; y; z) care se misc
a n spatiu dup
a o lege care depinde
de doi parametri;
10.1. NOTIUNEA
DE SUPRAFAT
A. 211
2. de o curb
aC R3 ; al c
arei drum suport se misc
a dup
a o lege care
depinde de un parametru;
3. mai general, de o clasa de drumuri suport ale unor curbe C R3 ,
denit
a de
F1 (x; y; z; 1; 2 ; :::; p) = 0; F2 (x; y; z; 1; 2 ; :::; p) = 0; (10.1.4)
cu leg
aturile
'1 ( 1 ; 2 ; :::; p) = 0; :::; 'p 1 ( 1; 2 ; :::; p) = 0;
genereaz
a, cnd ( 1 ; 2 ; :::; p) 2 Rp ; (x; y; z) 2 D R3 , o suprafata S.
Curbe situate pe o suprafa

ta
.
Dac
a n ecuatia (10.1.1) a unei suprafete
F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V3 R3 ;
introducem o leg
atur
a ntre (x; y; z),
(x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V3 R3 ;
ansamblul celor doua ecuatii deneste o curb

a pe suprafata S sau altfel spus,
avnd suprafata S cu parametrizarea (D; r) si curba C cu parametrizarea
(I; ), se zice c
a C S dac a (I) r (D).
a) Suprafe te cilindrice.
Deni tia 10.1.7. Se nume ste suprafa ta cilindric
a, suprafa
ta S al c
arei
suport este generat de o dreapt a variabila D, care se mi sc
a paralel cu ea
ns
a
si, mi
scare ce depinde de un parametru.
Daca D este denita de ecuatiile a dou
a plane
Ax + By + Cz + D = 0; A0 x + B 0 y + C 0 z + D0 = 0; (10.1.5)
unde A0 ; B 0 ; C 0 ; D0 ; A; B; C; D depind de un parametru , dreapta D r amnnd

paralel
a cu ea ns asi, eliminnd pe ntre cele dou a ecuatii obtinem
(x; y; z) = 0;
care este ecuatia cilindrului.
b) Suprafe
te conice.

Deni tia 10.1.8. Se nume ste suprafa

ta conic
a, suprafa
ta S al c
arei
suport este generat de o dreapta variabil
a D ce trece printr-un punct x V ,
dreapt
a ce se mi
sc
a dupa o lege depinznd de un parametru.
Daca punctul V este denit de intersectia a trei plane
P1 = 0; P2 = 0; P3 = 0;
iar conditia cere ca dreapta D s

a se sprijine pe o curb
a C dat
a de
F1 (x; y; z) = 0; F2 (x; y; z) = 0
si conditia de incidenta cere ca sistemul
F1 (x; y; z) = 0 F2 (x; y; z) = 0
; ;
P1 = P2 P1 = P3
s
a e compatibil n x; y; z, eliminnd pe (x; y; z) ntre cele patru ecuatii
obtinem leg
atura ntre si :
F ( ; ) = 0;
iar ecuatia suprafetei conice este dat

a de
F (P1 =P2 ; P1 =P3 ) = 0:
Observa tia 10.1.4. Dac

a vrful V are coordonatele x0 ; y0 ; z0 , curba C
este denit
a de ecuatiile
F1 (x; y; z) = 0; F2 (x; y; z) = 0; (10.1.6)
dreapta variabil
a D este dat
a de
x x0 = (y y0 ) ; x x0 = (z z0 ) ; (10.1.7)
eliminnd pe x; y; z ntre cele patru ecuatii, obtinem leg

atura F ( ; ) = 0;
care conduce imediat la ecuatia suprafetei conice
x x0 x x0
F ; = 0:
y y0 z z0
c) Conoizi cu plan director.

Deni tia 10.1.9. Suprafa ta al c
arei suport este generat de o dreapta
mobila , paralela cu un plan x P si care se sprijin
a pe drumul suport al
unei curbe C
si o dreapt
a D, se numeste conoid cu plan director.
10.2. PLAN TANGENT. NORMALA LA O SUPRAFAT
A. 213
d) Suprafe te riglate.
Deni tia 10.1.10. Suprafe tele al c
aror suport este generat de o dreapt
a
variabil
a care se mi sc
a dupa o lege data, se numesc suprafete riglate.
Suprafetele cilindrice, suprafetele conice, conoizii cu plan director sunt
suprafete riglate.
e) Suprafe te de rota tie.

Deni tia 10.1.11. Suprafa ta al c arei suport este generat de drumul
3
suport al unei curbe C R care se rote ste, f
ar
a s
a alunece, n jurul unei
drepte xe D se nume ste suprafata de rota tie.
Dreapta D se numeste ax a de rotatie, curba C curb a generatoare, cercul
descris de ecare punct de pe C se numeste cerc generator.
Daca curba C este denita de relatiile (10.1.6), axa D este dat
a de ecuatiile
x x0 y y0 z z0
= = ; (10.1.8)
a b c
dreapta D ind normala la planul variabil P
P : ax + by + cz = ;
atunci ecuatia cercului se obtine intersectnd sfera variabil

a cu planul P
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = ;
(10.1.9)
ax + by + cz = :
Daca elimin am pe si ntre ecuatiile curbei C si ecuatiile cercului ,
obtinem o leg atur
a ntre si de tipul F ( ; ) = 0, iar ecuatia suprafetei
de rotatie este dat
a de
F ax + by + cz; (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = 0:
10.2 Plan tangent. Normala la o suprafa

ta
.
Curbe parametrice.
Fie o suprafata denit

a parametric de ecuatiile (10.1.1) astfel
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) , (u; v) 2 ;
sau vectorial
r = x (u; v) i + y (u; v) j + z (u; v) k; (u; v) 2 :


Suprafata S se numeste regulat a n punctul (u0 ; v0 ) dac

a derivatele de
ordinul nti ale functiilor x; y; z sunt continue si, n plus, determinantii
functionali
D (y; z) D (z; x) D (x; y)
A= ; B= ; C=
D (u; v) D (u; v) D (u; v)
nu se anuleaz
a simultan n , ceea ce este echivalent cu ru rv 6= 0, unde
@r @r
ru = ; rv = :
@u @v
Vom presupune c a la orice punct (x0 ; y0 ; z0 ) i corespunde (u0 ; v0 ) si
reciproc; u0 ; v0 se numesc coordonatele curbilinii ale punctului M0 pe S.
Deni tia 10.2.1. Se nume ste curb a parametric a u pe suprafa ta S,
curba denit a de
r = r (u; v0 ) ; (u; v0 ) 2 ;
deci v = v0 .
Deni tia 10.2.2. Se nume
ste curb
a parametric
a v pe suprafa
ta S,
curba denit a de
r = r (u0 ; v) ; (u0 ; v) 2 ;
deci u = u0 .
n general, o curb
a C trasat a pe o suprafata S este denit
a de ecuatiile
(10.1.4) astfel
r = r (u; v) ; ' (u; v) = 0; (u; v) 2 ;
anume la ecuatia suprafetei S se adaug
a o leg
atur
a ntre u si v.
Din ' (u; v) = 0 obtinem n conditiile teoremei de existenta a functiilor
implicite c
a v = (u) ; deci ecuatia curbei C se scrie
r = r (u; (u)) ; u 2 I R:
Prin ecare punct (u0 ; v0 ) 2suportului suprafetei S trece cte un drum suport
al unei curbe (sau linie) parametric a.
a) Plan tangent la o suprafa

ta
.
Deni tia 10.2.3. Se nume ste plan tangent (daca exist

a) la supor-
tul suprafetei S ntr-un punct M , planul determinat de tangentele la toate
drumurile suport ale curbele C ce trec prin punctul M , situate pe suportul
suprafe
tei S (n continuare acest plan l vom numi plan tangent la suprafa
ta
S n punctul M ).
10.2. PLAN TANGENT. NORMALA LA O SUPRAFAT
A. 215
Pentru o curb a parametrica u avem dr = ru du, deci ru este un vector

tangent la drumul suport al curbei u. Pentru curba parametric a v avem
dr = rv dv si rv este un vector tangent la drumul suport al curbei v.
Teorema 10.2.1. ntr-un punct regulat M0 al suportului unei suprafe te
S, este admis un plan tangent denit de
r = r0 + r u + rv ; ; 2 R:
tie. Fie r = r (u; (u))o curb

Demonstra a C trasat
a pe S, M0 un punct
pe C, deci
r0 = r (u0 ; (u0 )) :
Tangenta la curba C n punctul M0 este
r = r0 + dr
y y0
a: xx0 (t)
(a se vedea ecuatia tangentei la o curb x0
= y 0 (t)
= z z0
z 0 (t)
= ), dar n
cazul nostru avem
dr = ru du + rv 0 (u) du
@r @r @v 0
(deoarece v = (u) ; dr = @u du + @v @u
du; adic
a dr = ru du + rv (u) du) si
ecuatia tangentei la curb
a (arbitrar
a) C devine
r = r0 + r u + rv ,
unde am pus = du; = 0 (u0 ) du; prin urmare, tangenta la orice curb a
C situata pe suprafata si care trece prin punctul M0 se g
aseste n planul
determinat de ru si rv , daca ru rv 6= 0.
Daca ru rv = 0; acest plan nu este determinat.
Observa tia 10.2.1. Ecuatia planului tangent la suprafata se mai obtine
a vectorii r r0 ; ru si rv sunt coplanari:
scriind c
(r r 0 ; ru rv ) = 0:
tia 10.2.2. Ecuatia cartezian

Observa a a planului tangent la suprafata
S este
X x Y y Z z
x0u yu0 zu0 = 0;
0 0 0
xv yv zv
unde X; Y; Z este un punct curent pe plan si (x; y; z) punctul de tangenta.
Observa tia 10.2.3. Dac a suprafata este data prin ecuatia (10.1.1)
z = z (x; y) ; (x; y) 2 D;

ecuatia planului tangent la suprafata este
@z @z
Z z = (X x) + (Y y)
@x @y
si se obtine, punnd x = u; y = v; z = z (u; v),
X x Y y Z z
@z
1 0 @u
= 0:
@z
0 1 @v
tia 10.2.4. Dac

Observa a suprafata este dat
a implicit de (10.1.1), adic
a
F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V R3 ;
ecuatia planului tangent devine
(X x) Fx0 + (Y y) Fy0 + (Z z) Fz0 = 0:
b) Normala unei suprafe

te.
Fie S o suprafata, M un punct de pe suportul suprafetei n care S admite

plan tangent.
Deni tia 10.2.4. Normala la planul tangent n punctul M se nume ste
normala la suportul suprafe tei S n punctul M (n continuare o vom numi
normala la suprafata S n punctul M ).
Conform acestei denitii rezult
a:
b.1. versorul normalei n la suprafata S este dirijat dupa ru rv , deci
ru rv
n= :
jru rv j
b.2. Ecuatiile normalei N la suprafata sunt
X x Y y Z z
0
= 0
=
Fx Fy Fz0
cnd suprafata este dat

a prin ecuatia F (x; y; z) = 0;
ecuatia normalei devine
X x Y y Z z
= = ;
p q 1
PATRATIC
10.3. PRIMA FORMA A A UNEI SUPRAFETE.
217
cnd suprafata este dat

a explicit de z = z (x; y), iar
@z @z
p= ;q = :
@x @y
b.3. Ecuatia vectorial

a a normalei N la suprafata S n punctul M de
vector de pozitie r este
R = r + ru rv :
b.4. Ecuatia normalei la suprafata S, dat
a parametric, este
X x Y y Z z
= = :
A B C
Orientarea suprafe telor

Am ar atat ca orientarea unui spatiu vectorial se face prin orientarea
bazelor sale (multimea bazelor este mp artit
a n doua clase de echivalenta n
functie de semnul determinantului matricei de trecere- orientarea f acndu-se
prin xarea uneia dintre ele). Orientarea unui subspatiu vectorial se face tot
prin orientarea bazelor sale, orientare compatibil a cu cea a spatiului din care
provine (se aplic a principiul de completare a bazei).
Deni tia 10.1.12. Suprafa ta S E3 se nume ste orientata daca ecare
spatiu tangent TM S este orientat (8M 2 S)- ca subspa tiu vectorial euclidian
izomorf cu R3 . A sa cum am precizat anterior, orientarea lui TM S se face prin
alegerea versorului normal n (M ) (astfel ca baza (ru 0 ; rv 0 ; n), s a e pozitiv
orientata n R3 , unde (ru 0 ; rv 0 ) este baza natural a a lui TM S).
10.3 Prima form

a p
atratic
a a unei suprafe
te.
a) Elementul de arc.
Fie o curba al c
arei drum suport este trasat pe suportul unei suprafete
S. Elementul de arc al unei curbe r = r (t); t 2 I R, este dat de
dr
ds = jdrj = dt:
dt
Teorema 10.3.1. Elementul de arc ds al unei curbe trasate pe o

suprafa
ta S denit
a de
r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ;

este dat de
ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 ;
unde E = jru j2 ; F = (ru ; rv ) ; G = jrv j2 .
Demonstra tie. O curb a al c arei drum suport este trasat pe suportul
unei suprafete S este denit a de relatia
r = r (u; v) ; u = u (t) ; v = v (t) ; t 2 I R;
deci
du dv
dr = ru du + rv dv = ru + rv dt;
dt dt
ds2 = (dr; dr) = (ru du + rv dv; ru du + rv dv) =
= jru j2 du2 + 2 (ru ; rv ) dudv + jrv j2 dv 2 ;
adic
Observa tia 10.3.1. Pentru curbele parametrice u si v, elementul de arc
devine p p
ds = Edu; ds = Gdv:
Deoarece drumul suport al curbei este trasat pe suportul unei suprafete, u
si v nu sunt variabile independente, deci avem o leg
atur
a v = ' (u); prin
urmare, du si dv nu sunt independenti si
dv = '0 (u) du:
b) Prima form
a p
atratic
a.
tia 10.3.1. Expresia

Deni
1 (M ) = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
se numeste prima forma p

atratic
a fundamentala a suprafe
tei S.
Ar
at
am ca aceasta este ntotdeauna pozitiv denit
a. Are loc
4F 2 4EG = 4 (F 2 EG) =
= 4 (ru ; rv ) h jru j2 jrv j2 =
i
(ru ;rv )2
= 4 jru j2 jrv j2 jru j2 jrv j2
1 = 4 jru j2 jrv j2 (cos2 1) =
2 2 2
= 4 jru j jrv j sin = 4 jru rv j 0;
E 0; rezult
a c
a 1 (M ) este pozitiv denit
a.
PATRATIC
10.3. PRIMA FORMA A A UNEI SUPRAFETE.
219
Dac a S este data explicit prin z = z (x; y) ; (x; y) 2 D R2 ; atunci

x = u; y = v; z = z (x; y) si avem
E = 1 + p2 ; F = pq; G = 1 + q 2 ;
2 2 2 2
1 (M ) = (1 + p ) du + 2pqdudv + (1 + q ) dv :
c) Unghiul a dou
a curbe trasate pe o suprafa
ta
.
Fie si 0 dou a curbe cu drumurile suport trasate pe suportul suprafetei

S, date de r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 . Pe si 0 avem
dr = ru du + rv dv
si respectiv
r = ru u + rv v:
Este cunoscut c
a
0 (dr; r)
cos ( ; )= : (10.3.1)
jdrj j rj
Teorema 10.3.2. Unghiul $ a dou a curbe cu drumurile suport trasate
pe suportul suprafe
tei S este dat de
Edu u + F (du v + dv u) + Gdv v

cos $ = p p :
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 E u2 + 2F u v + G v 2
Demonstratia teoremei rezult
a direct din formula (10.3.1).
tia 10.3.2. Unghiul curbelor parametrice u; v este dat de
Observa
F
cos $ = p :
EG
tia 10.3.3. Sinusul unghiului $ este
Observa
p
(du v dv u) EG F 2
sin $ = :
jdrj j rj
tia 10.3.4. Curbele parametrice sunt ortogonale, dac

Observa a F = 0.
d) Elementul de arie al unei suprafe

te.
Fie o suprafata denit

a parametric de (10.1.1)
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ;


regulat
a n D si cu plan tangent. Fie
( ) u1 < u2 < ::: < un ; v1 < v2 < ::: < vm
o diviziune a domeniului D. Fiec arui punct de coordonate curbilinii (ui ; vj )

i corespund dou a curbe parametrice cu drumurile suport trasate pe suportul
suprafetei u = ui ; v = vj , astfel nct avem trasat a pe suportul suprafetei
o retea de drumuri suport ale curbelor parametrice care mpart suportul
suprafetei S n partile de suport de suprafata S1 ; S2 ; :::; Sp . Aria suportului
suprafetei S este prin urmare suma
p
X
= k ; k = aria Sk ; k = 1; 2; :::; p:
k=1
Presupunem c a punctele (ui ; vj ) ; (ui+1 ; vj ) ; (ui ; vj+1 ) ; (ui+1 ; vj+1 ), denesc

colturile suportului suprafetei Sk deci k este aria patrulaterului Sk mix-
tiliniu, astfel construit. Aria lui Sk o exprim am cu num arul
k = (ui+1 ui ) (vj+1 vj ) jru rv j ;
adic
a cu aria paralelogramului de laturi ru (ui+1 ui ) ; rv (vj+1 vj ) situat
n planul tangent. Deoarece
jru rv j = jru j jrv j sin q
; q
p F2 EG F 2
sin = 1 cos2 = 1 EG
= EG
p p
si pentru c
a jru j = E; jrv j = G; rezult
a
p
k = EG F 2 jui ;vj (ui+1 ui ) (vj+1 vj ) ;
iar aria suportului suprafetei S este exprimat

a de suma
X
n X
m
p
S = EG F 2 jui ;vj (ui+1 ui ) (vj+1 vj ) :
i=1 j=1
Deni tia 10.3.2. Se nume ste elementul de arie al suportului suprafe

tei
S (sau elementul de arie al suprafe
tei S), forma diferen
tial
a
p
d = EG F 2 dudv:
Deni
tia 10.3.3. Aria suportului suprafe
tei S este dat
a de integrala
dubl
a Z Z p
AS = EG F 2 dudv:
S
PATRATIC
10.4. A DOUA FORMA A A UNEI SUPRAFETE.
221
Observa tia 10.3.5. Dac a suprafata S este dat a explicit de z = f (x; y) ;

(x; y) 2 D R2 ; atunci
p E = 1 + p 2
; G = 1 + q 2
; F = pq; deci EG F 2 =
1 + q 2 + p2 si d = 1 + q 2 + p2 dxdy.
Observa tia 10.3.6. Dac a suprafata este dat a implicit prin F (x; y; z) =
0, deoarece
@z Fx0 @z Fy0
p= = 0;q = ;
@x Fz @y Fz0
avem s
2
Fx0 Fy0 2
d = 1+ + dxdy :
Fz0 Fz0
10.4 A doua form

a p
atratic
a a unei suprafe
te.
Fie S o suprafata de ecuatie vectorial
a r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 , r de
(2)
clas
a C ; cu element de arie.
Deni tia 10.4.1. Se nume ste a doua forma p atratica fundamental aa
unei suprafete orientate S ntr-un punct M (u; v) al suportului s au, produsul
scalar
ru rv 2
2 (M ) = ;d r :
jru rv j
Teorema 10.4.1. 1. Dac
a ecua
tia suprafe
tei S este dat
a vectorial, avem
2 (M ) = Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 ;
unde
(ru ; rv ruu ) (ru ; rv ruv ) (ru ; rv rvv )
L= ; M= ; N= :
jru rv j jru rv j jru rv j
2. Dac a ecua tia suprafe tei S este dat
a parametric de x = x (u; v) ; y =
2
y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 D R ; coecien tii L; M; N sunt da
ti de
x0u yu0 zu0

1
L= p
EG F 2
x0v yv0 zv0
x00uu 00
yuu 00
zuu
x0u yu0 zu0
1
M= p
EG F 2
x0v yv0 zv0
x00uv 00
yuv 00
zuv
x0u yu0 zu0
1
N= p
EG F 2
x0v yv0 zv0 :
x00vv yvv00 00
zvv

Demonstratia teoremei este imediat

a din denitia 10.4.1. n plus avem si
p p
jru rv j = A2 + B 2 + C 2 = EG F 2 ;
unde
D (y; z) D (z; x) D (x; y)
A= ;B = ;C = :
D (u; v) D (u; v) D (u; v)
tia 10.4.1. Deoarece
Observa
ru rv
n= ;
jru rv j
unde n este versorul normalei la suprafata S, rezult
a c
a
2 (M ) = n; d2 r :
Observa tia 10.4.2. Dac

a S este dat
a explicit de z = z (x; y) ; (x; y) 2
D R2 , atunci
1
2 (M ) = p rdx2 + 2sdxdy + tdy 2 ;
2
1+p +q 2
unde
@2z @2z @2z
r= ; s = ; t = :
@x2 @x@y @y 2
10.5 Curbura unei curbe trasat

a pe o suprafa
ta
.
Fie S o suprafata orientata (orientare precizat a de functia-versor normal n
2
) dat
a de r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R ; M 2suportului lui S si n versorul
normalei la suprafata n punctul M . Fie pe suportul lui S drumul suport al
unei curbe care trece prin punctul M si versorul normalei principale a
curbei n M . Avem
d d2 r
= = :
ds ds2
Daca este unghiul ntre si n, atunci
cos = (n; ) = n; d2 r ;
ds2
sau
cos Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
= :
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
n aceste conditii are loc urm
atorul rezultat.
PE O SUPRAFAT
10.5. CURBURA UNEI CURBE TRASATA
A. 223
Teorema 10.5.1. Curbura unei curbe cu drumul suport trasat pe

suportul suprafe tei orientate S este dat a de raportul 12 al celor dou a forme
1
p
atratice fundamentale nmul tite cu cos , unde este unghiul format de
normala la suprafa ta cu normala principal a la curba.
Deni tia 10.5.1. Se nume ste sec
tiune normal a a drumului suport a
curbei pe suportul suprafe tei orientate S n punctul M , drumul suport al
curbei 1 situat pe suportul lui S, avnd aceea si tangenta cu drumul suport
al lui n M , cu normala principal a n M - normala suportului suprafe tei n
punctul M (vom numi n continuare aceast a sectiune ca sectiunea curbei
pe S).
Observa tia 10.5.1. Sectiunea normal a a unei curbe situat a pe S este
drumul suport al curbei de intersectie cu suportul suprafetei S a planului de-
terminat de tangenta t la drumul suport al curbei si normala n la suportul
suprafetei S.
Pentru sectiunea normal a = 0, deci dac a 1 este curbura sectiunii nor-
n
male, avem relatia
1 Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
= :
n Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
ntre razele de curbur

a ale curbelor si 1, avem relatia
= n cos :
n aceste conditii are loc urm atorul rezultat.

Teorema lui Meusnier. Raza de curbur a a drumului suport a unei
curbe trasat a pe suportul suprafe tei orientate S este proiec tia pe planul
s
au osculator a razei de curbur a n a sec tiunii normale 1 .
Observa tia 10.5.2. Deoarece planul osculator al curbei contine tan-
genta si normala principal a, rezult
a c
a sectiunea normala 1 este sectiunea
pe S a planului osculator a curbei .
Observa tia 10.5.3. Toate curbele cu drumurile suport care trec prin
M , situate pe suportul suprafetei S, care au acelasi plan osculator, au aceeasi
raz a de curbura .
Observa tia 10.5.4. O alt a formulare a teoremei lui Meusnier: centrul
de curbur a al unei curbe trasat a pe suprafata S, este proiectia ortogonala
pe planul osculator al curbei a centrului de curbur a al sectiunii normale
1 .
Observa tia 10.5.5. Curbura 1 a sectiunii normale se numeste si cur-
n
bur a normala.
a) Curbur
a tangen
tial
a.

1
Denitia 10.5.2. Dac
a este curbura drumului suport al curbei n
punctul M , expresia
1 sin
=
t
se numeste curbura tangen tial
a sau geodezic
a a drumului suport a curbei
n punctul M (n continuare o vom numi curbur a tangential
a sau geodezic
a
a curbei n punctul M ).
Observa tia 10.5.6. Dac a T este planul tangent la suportul suprafetei
00
S n punctul M si este proiectia curbei pe T si t este raza de curbura
0
a lui , atunci t = T , deci
1 dr d2 r
=n ;
t ds ds2
unde n este versorul normalei la suprafata S n punctul M .
b) Curburi principale.
Fie S o suprafata orientata si M 2suportului suprafetei S, punctul M

ind regulat. Dac a R este raza de curbur
a a sectiunii normale, avem, n afara
de semn,
= ;
R Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
daca not
am
dv
m=
du
obtinem
1 L + 2M m + N m2
= :
R E + 2F m + Gm2
Se observa c
a pe suportul suprafetei orientate S curbura sectiunii normale
n punctul M depinde numai de m, deoarece L; M; N; E; F; G sunt constante
(depind numai de coordonatele lui M ).
Deni tia 10.5.3. Se numesc curburi principale ale suportului suprafe tei
orientate S n punctul M valorile extreme ale lui R1 cnd m variaz a (n
continuare le vom numi curburi principale ale suprafe tei S n punctul M ).
Deni tia 10.5.4. Inversele curburilor principale se numesc raze de
curbura principale.
Deni tia 10.5.5. Valorile lui m, care dau curburile principale, se
numesc direc tiile principale ale suportului suprafe tei orientate S n punc-
tul M (n continuare le vom numi direc tii principale ale suprafetei orientate
S n punctul M ).
PE O SUPRAFAT
A. 225
Teorema 10.5.2. Direc

tiile principale sunt denite de ecua
tia
E F G
L M N = 0:
dv 2 dudv du2
Demonstra tie. Valorile de extrem se g
asesc anulnd derivata nti a
functiei R1 :
d 1 (2M +2N m)(E+2F m+Gm2 )
dm R
= (E+2F m+Gm2 )2
(2F +2Gm)(L+2M m+N m2 )

(E+2F m+Gm2 )2
= 0;
deci (M + N m) (E + 2F m + Gm2 ) = (F + Gm) (L + 2M m + N m2 ) ; adic
a
M + Nm L + 2M m + N m2 L + Mm
= = ;
F + Gm E + 2F m + Gm2 E + Fm
ultima egalitate se obtine nmultind primul raport si sus si jos cu m, apoi
sc
aznd din al doilea raport pe primul numitor din numitor si num ar
ator din
num ar
ator. Ecuatia obtinut
a
M + Nm L + Mm
=
F + Gm E + Fm
este cea din enunt.
Observa tia 10.5.7. Ecuatia directiilor principale are numai r
ad
acini
reale. ntr-adev
ar, ecuatia se scrie
m2 (F N M G) + m (EN LG) + EM FL = 0 ; (10.5.1)
E EG F 2
f (0) = EM F L; f = (F L EM ) ;
F F2
deci
E EG F 2
f (0) f = (F L EM )2 < 0;
F F2
ceea ce este echivalent cu faptul c a ecuatia (10.5.1) admite ntotdeauna o
r
adacin
a reala n intervalul 0; EF
:
Observa tia 10.5.8. Directiile principale sunt ortogonale. Din ecuatia
lor
EN LG EM F L
m1 + m2 = ; m1 m2 =
FN MG FN MG
si din conditia de ortogonalitate, ecuatia
E + F (m1 + m2 ) + Gm1 m2 = 0

este satisf
acut
a, deoarece
E (F N M G) F (EN LG) + G (EM F L) = 0:
Teorema 10.5.3. Ecua

tia curburilor principale este
E F
L R
M R
F G = 0:
M R
N R
Demonstratia se obtine eliminnd pe m din ecuatiile

1 M + Nm 1 L + Mm
= ; = :
R F + Gm R E + Fm
c) Linii de curbur
a pe o suprafa
ta
.
Fie S o suprafata, un punct M 2suportului suprafetei S si m1 ; m2 di-

rectiile principale n punctul M pe suportul lui S.
Deni tia 10.5.6. Curbele trasate pe suprafa
ta, ce trec prin punctul M ,
solutii ale ecuatiei diferen
tiale
E F G
L M N = 0: (10.5.2)
dv 2 dv
du du
1
se numesc liniile de curbur

a ale suportului suprafetei S ce trec prin punctul
M (n continuare le vom numi linii de curbur a ale suprafetei S ce trec prin
punctul M ).
Observa tia 10.5.9. Ecuatia (10.5.2) se scrie
2
dv dv
(F N M G) + (EN LG) + EM FL = 0
du du
si este echivalent a cu dou a ecuatii diferentiale de ordinul nti. Conditia

cerut a s
a treaca prin punctul M este o problem a Cauchy.
Observa tia 10.5.10. Solutiile g asite sunt ortogonale. Ele determin a
pe S o retea de curbe ortogonale numit a reteaua liniilor de curbur
a.
Curbele parametrice sunt linii de curbur a daca sunt ortogonale, deci F =
0 si daca ecuatia (10.5.2) se reduce la dudv = 0, deci si M = 0.
d) Curbura total
a. Curbura medie.
PE O SUPRAFAT
A. 227
Fie S o suprafata, un punct M 2suportului suprafetei S si R11 ; R12 cur-

burile principale n punctul M .
Deni tia 10.5.7. Se nume ste curbura totala a suportului suprafe tei S
n punctul M num arul
1 1
K= :
R1 R2
(n continuare o vom numi curbur a totala a suprafe
tei S n punctul M ).
Deni tia 10.5.8. Se nume ste curbura medie a suportului suprafe tei S
n punctul M num arul
1 1 1
H= +
2 R1 R2
(n continuare o vom numi curbur a medie a suprafe tei S n punctul M ).
Teorema 10.5.4. Curbura total asi curbura medie sunt date de
LN M2 EN 2F M + GL
K= 2
; H= :
EG F 2 (EG F 2 )
Demonstratia rezult a din ecuatia care da R11 si R12 .
Deni tia 10.5.9. Un punct M 2suportului suprafe tei S se nume ste
eliptic dac
a K > 0 n M .
Deni tia 10.5.10. Un punct M 2 suportului suprafe tei S se numeste
hiperbolic dac a K < 0 n M .
Deni tia 10.5.11. Un punct M 2 suportului suprafe tei S se numeste
parabolic dac a K = 0 n M .
Observa tia 10.5.11. O suprafata cu toate punctele suportului s au
eliptice se numeste suprafata de tip eliptic (sfera este o suprafata de tip
eliptic).
Observa tia 10.5.12. O suprafata cu toate punctele suportului s au
hiperbolice se numeste suprafata de tip hiperbolic.
Observa tia 10.5.13. O suprafata cu curbura total a constant a se nu-
meste suprafata de curbura constanta.
Observa tia 10.5.14. O suprafata cu curbura medie nul a H = 0 se
numeste suprafata minim a.
Suprafetele minime au curbura total a negativ a, deoarece din
1 1
+ =0
R1 R2
rezulta
1 1
= ;
R1 R2
deci
1
K= < 0:
R2

10.6 Linii asimptotice.
a) Linii asimptotice
Fie S o suprafata si M un punct pe suportul lui S.
Deni tia 10.6.1. Fie o curb a al c
arei drum suport trece prin punctul
M si este trasat pe suportul suprafe tei S si t versorul tangentei la drumul
suport al lui n M . Dac a are curbura normal a nul
a, t dene
ste o direc
tie
asimptotica la suportul lui S n punctul M .
Teorema 10.6.1. Direc tiile asimptotice
dv
du
sunt date de ecua
tia
Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = 0:
tie. Avem
Demonstra
= ;
n Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
1
deci a Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = 0, sau
= 0 dac
n
2
dv dv
N + 2M + L = 0;
du du
adica ceea ce trebuia demonstrat.
Observa tia 10.6.1. Prin punctul M trec dou a directii asimptotice
2
distincte dac aM LN > 0, deci M este un punct hiperbolic.
Observa tia 10.6.2. Dac a M 2 LN = 0, directiile asimptotice n
punctul M sunt confundate. Punctul M este parabolic.
Observa tia 10.6.3. Dac a M 2 LN < 0, directiile asimptotice sunt
imaginar conjugate (nu sunt reale); punctul M este eliptic.
Deni tia 10.6.2. Curbele cu drumurile suport trasate pe suportul
suprafetei S care n ecare punct al lor sunt tangente la una din direc tiile
asimptotice ce trec prin acel punct, se numesc liniile asimptotice ale suprafetei
S.
Teorema 10.6.2. Determinarea liniilor asimptotice este o problem a
Cauchy pentru cele dou a ecuatii de ordinul nti deduse din
2
dv dv
L + 2M +N = 0: (10.6.1)
du du
10.6. LINII ASIMPTOTICE. 229
tie. Din ecuatia (10.6.1) obtinem

Demonstra
dv dv
= f1 (u; v) ; = f2 (u; v) (10.6.2)
du du
si determinarea liniilor asimptotice (dac a exista) se reduce la integrarea
ec arei ecuatii (10.6.2) n parte, cu conditia de a trece prin punctul v (u0 ) =
u0 .
Observa tia 10.6.4. Pentru o linie asimptotic a, planul osculator este
plan tangent la suportul suprafetei S. ntr-adev ar, n acest caz avem
1 1
cos = 0; cos = 0; = sau = 0; = 1;
2
si drumul suport al curbei este o dreapt
a pe suportul lui S; planul s
au oscu-
lator este nedeterminat.
Invers, din
1
cos = 0;
rezult
a ecuatia (10.6.1).
b) Linii geodezice.
Fie S o suprafata si n versorul normalei la suportul suprafetei S ntr-un

punct M .
Deni tia 10.6.3. O linie cu drumul suport trasat pe suportul suprafe-
tei S este o linie geodezic a a lui S dac a n ecare punct al drumului suport
al lui versorul n se g aseste n planul osculator al curbei .
Teorema 10.6.3. Dac a suprafata S este dat
a vectorial prin r = r (u; v),
ecuatia liniilor geodezice este dat a de
n dr d2 r = 0:
Demonstra tie. Se stie ca n planul osculator al curbei de ecuatie

r = r (u; v) ; cu (u; v) = 0, se g asesc vectorii dr si d2 r, deci conditia cerut
a
de liniile geodezice este ca n; dr si d2 r s
a e n acelasi plan.
Observa tia 10.6.5. Dac a
r (u; v) = x (u; v) i + y (u; v) j + z (u; v) k
este ecuatia lui S si
dr = idx + jdy + kdz; d2 r = id2 x + jd2 y + kd2 z ,


iar
ru rv
n= ; ru rv = Ai + Bj + Ck;
jru rv j
ecuatia liniilor geodezice este o ecuatie de ordinul doi
A B C
dx dy dz = 0: (10.6.3)
d2 x d2 y d2 z
Observa tia 10.6.6. Planul osculator al lui este determinat de si
(deoarece contine si pe n care este perpendicular pe ), rezult
a c
a vectorii n
si sunt coliniari; deci pe
d2 r d2 r
= n sau = ; = n;
ds2 ds2
adic
a
d2 x d2 y d2 z
= = ; (10.6.4)
A B C
unde
D (y; z) D (z; x) D (x; y)
A= ;B = ; C= :
D (u; v) D (u; v) D (u; v)
Observa tia 10.6.7. Dac a suprafata S este dat a prin F (x; y; z) = 0,
versorul n este dat de
@F @F @F
n= ; ; ;
@x @y @z
cu
1
= 1
Fx02 + Fy02 + Fz02 2
si pentru c
a
A B C
= =
Fx0 Fy0 Fz0
rezult
a din (10.6.4) c
a ecuatia geodezicelor n acest caz se scrie
d2 x d2 y d2 z
= = :
Fx0 Fy0 Fz0
Observa tia 10.6.8. Printr-un punct trec o innitate de linii geodezice.
ntr-adev
ar, ecuatia (10.6.3) este de ordinul doi, deci integrarea ei introduce
doua constante arbitrare. Punctul M si o directie prin M determin a cele
doua constante (sau dou a puncte M1 si M2 pe suportul lui S).
Se poate demonstra c a dac
a M1 ; M2 sunt dou a puncte pe suportul lui S,
lungimea arcului M1 M2 situat pe suportul lui S este minim a pentru arcul de
geodezic
a ce trece prin M1 si M2 .
10.6. LINII ASIMPTOTICE. 231
Bibliogra e
1. G. Marinescu, Spatii vectoriale topologice si pseudotopologice, Editura

Academiei, Bucuresti,1959.
2. D.K. Fadeev, I. Sominski, Sbornik zadaci po vssei algebre, Fizmatgiz,

Moskva, 1961.
3. A.G. Kuros, Lectii po obscei algebre, Fizmatgiz, Moskva, 1962.
4. I. Creang a, T. Luchian, Introducere n calculul tensorial, Editura Di-

dactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1963.
5. M. Stoka, Geometrie diferential

a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bu-
curesti, 1964.
6. G.E. S
ilov, Matematiceski analiz, Nauka, Moskva, 1969.
7. P. Stavre, Curs de geometrie diferential

a, Litograa Universit
atii din
Craiova, 1970.
8. I. Creang
a, C. Haimovici, Algebr
a liniar
a, Editura Didactic
a si Peda-
gogic
a, Bucuresti, 1970.
9. T. Luchian, Algebr
a abstract
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bu-
curesti, 1975.
10. R. Miron, Geometrie analitic

a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bu-
curesti, 1976.
11. C. N
ast
asescu si colectivul, Probleme de structuri algebrice, Editura
Academiei, Bucuresti,1988.
12. C. Iacob, Matematic

a aplicat
a n mecanic
a, Editura Academiei, Bu-
curesti,1989.
13. Gh. Murarescu, Curs de algebr a liniar

a si geometrie analitic
a, Repro-
graa Universit
atii din Craiova, 1991.
14. Gh. Mur arescu, Curs de Geometrie Diferential

a, Reprograa Univer-
sit
atii din Craiova, 1998.

Algebra Liniara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra Liniara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALGEBRA LINIARA, GEOMETRIE

Capitolul 2. Morsme de spa tii vectoriale.

Capitolul 3.Forme biliniare. Forme p atratice.

Capitolul 4. Spa tii vectoriale euclidiene.

Capitolul 7. Dreapta si planul.

C. Geometrie Diferen tial

Capitolul 10. Suprafe te.

construi un element u 2 K (numit produsul elementului x cu num arul si

ceea ce trebuia demonstrat.

b) Spatiul Kn : Elementele acestui spatiu sunt sistemele ordonate de n

( 1; 2 ; :::; n ) + ( 1; 2 ; :::; n) =( 1 + 1; 2 + 2 ; :::; n + n ); (1.1.1)

( 1; 2 ; :::; n ) =( 1; 2 ; :::; n ): (1.1.2)

se numeste combinatie liniar

Daca 1 = 2 = ::: = k = 0; atunci, n virtutea teoremei 1.1.3. rezult a

dependenta liniar a a vectorilor x1 ; x2 ; :::; xk , revine la existenta unor con-

El admite o solutie unic a si anume 1 = 2 = ::: = n = 0: Astfel, vectorii

1 x1 (t) + 2 x2 (t) + ::: + k xk (t) = 0;

unde constantele reale (complexe) 1 ; 2 ; :::; k nu sunt toate nule. De exem-

x1 (t) + x2 (t) x3 (t) = 0; oricare ar t 2 (a; b):

unde nu toate constantele 1 ; 2 ; :::; j sunt nule. Conform teoremei 1.1.3.

1 x1 + 2 x2 + ::: + j xj + 0xj+1 + ::: + 0xk = 0;

nu toate constantele i , i = 1; 2; :::; k sunt nule. S

( 1)x1 + 2 x2 + 3 x3 + ::: + k xk =0,

x= 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en j 2 K; j = 1; 2; :::; n (1.3.1)

n conditiile indicate, coecien

0=( 1 1 )e1 +( 2 2 )e2 + ::: + ( n n )en :

Conform ipotezei de independenta liniar a a vectorilor e1 ; e2 ; :::; en se obtine

1). Coordonatele 1 ; 2 ; 3 ale unui vector x relativ la aceast a baz a sunt

x= 1 (1; 0; :::; 0) + 2 (0; 1; :::; 0) + ::: + n (0; 0; :::; 1);

care demonstreaz a, mpreun a cu liniar independenta vectorilor e1 ; e2 ; :::; en ;

Folosind axiomele 1-8 rezult

x+y =x=( 1 + 1 )e1 +( 2 + 2 )e2 + ::: + ( n + n )en ;

adica ceea ce trebuia demonstrat.

se pot indica orict de multi vectori liniar independenti se numeste innit

unde coecientii 0 ; 1 ; :::; n nu sunt toti nuli. Coecientul 0 este diferit

(2) (2) (2)

Fie r rangul matricii A (r n) si x am un minor principal al lui A. Dac a

Exemplul 1.4.2. ntreg spatiul K poate privit ca un subspatiu al

Arm am c a (c1 ; c2 ; :::; cn ) este de asemenea solutie a sistemului (1.4.1). ntr-

Astfel, solutiile unui sistem liniar omogen cu coecienti ntr-un corp K

1 f1 + 2 f2 + ::: + l fl + l+1 fl+1 = 0;

formeaz a o baz a n K si n acest caz l + 1 = n, iar constructia cerut a este

1 g1 + ::: + k gk 2L; j 2 K ; j = 1; 2; :::; k

ceea ce ar implica relatiile 1 = 2 = ::: = k = 0; deoarece g1 ; g2 ; :::; gk sunt

l+1 fl+1 + l+2 fl+2 + ::: + n fn = 1 f1 + 2 f2 + ::: + l fl ;

exemplu h1 ; :::; hn l+1 , liniar independenti peste L, atunci n spatiul K ar

si dac a xj 2 Lj ; yj 2 Lj ; j = 1; 2; :::; m; atunci x1 = y1 ; x2 = y2 ; :::; xm = ym :

0 = (x1 y1 ) + ::: + (xm ym ) ;

si aplicnd b) se obtine x1 = y1 ; x2 = y2 ; :::; xm = ym : De fapt conditiile de

Demonstra tie. Folosim vectorii fl+1 ; :::; fn construiti n proprietatea

este nenul (altfel ar rezulta c

x= 1 e1 + ::: + l el + l+1 fl+1 + ::: + p fp 2 P;

iar din (1.5.2) rezult

x= l+1 gl+1 + ::: + q gq = 1 e1 + ::: + l el :

1.6 Acoperiri liniare.

Exemplul 1.6.2. Acoperirea liniar a a unei perechi de vectori (necol-

formeaza baza pentru L( x; y; :::).

1.7 Lema substitu

1 e1 + ::: + i 1 ei 1 + iy + i+1 ei+1 + ::: + n en = 0;

sistem liniar si omogen n 1 ; 2 ; :::; n:

Egalnd relatiile (1.7.2) si (1.7.3) se obtin relatiile cerute de conditia b).

Teorema nlocuirii. Fie B= fe1 ; :::; en g o baz a a spatiului Kn si sis-

1.8 Transformarea coordonatelor unui vector.