Sunteți pe pagina 1din 6

Boli infectioase anul 5 semestrul 2

BOLI ECVINE

1. ANEMIA INFECTIOASA ECVINA ( AIE )


Anemia infectioasa ecvina este o boala congatioasa a ecvinelor de toate varstele, produsa de un lentivirus cu
evolutie de lunga durata, precedata de episoade acute, ramanand uneori inaparenta pe toata durata vietii
animalului cu sfarsit letal si caracterizata anatomopatologic prin anemie, hemoragii, splenomegalie,
glomeruronefrita.

Etiologie
Fam. Retroviridae, subfam. Lentivirinae, genul Lentivirus
Caractere epidemiologice
Receptivitate: toate ecvinele, mai receptivi indivizii slabiti, parazitati sau debili.
Surse de infectie: animalele bolnave
Transmitere: insecte hematofage, instrumente nesterilizate, perioada intrauterina, colostru, saliva, urina
Patogeneza
Infectare organe populate cu celule macrofage si limfocite ( ficat, splina, limfonoduli, plamani si rinichi )
Tablou clinic
Incubatie 7-21 zile
Sindrom febril pronuntat, ataxie, slabiciune, anemie grava, icter, fecale cu sange, tahipnee si hemoragii pe
mucoase. Febra intermitenta, temperatura 41C-42C. Mucoase congestionate si edematiate, cu petesii prezenti
pe mucoasa conjunctivala si sublingual. In stadii terminale apare jetaj serosangvinolent. Produce avort.
80% din cazuri se produce moartea animalului in 10-14 zile sau trecere in forma acute sau subacute, boala
persistand pe durata intregii vieti a animalului. Boala poate deveni cronica, cu semne moderate, febra episodica
sau persistenta, cahexie, anemie si edeme decliva ducand la moarte. Animalele pot muri dupa un an de la debut,
iar supravietuitorii raman purtatori asimptomatici. Paraclinic anemie severa normocitara, prezenta siderocitelor
specifica AIE.
Morfopatologic
In formele acute: edeme in t. subcutanat, icter, echimoze si petesii, hemoragii subseroase. Ficat, splina,
limfonoduli mariti in volum. Maduva osoasa de culoare rosie.
In formele cronice: mucoase palide, depozite extravasculare de eritrocite si hemosiderina, necroza in cord, ficat
si rinichi, glomerulonefrita autoimuna, meningita si encefalomielita ( infiltratii plasmocitare-limfocitare ).
Diagnostic
Confirmare prin testul de dubla imunodifuzie Coggins ( depistati anticorpii )
Diferential: hemosporidioze, arterita virala ecvina, leptospiroza, ehrilichioza ecvina, boli parazitare,
trombocitopenia idiopatica, abcese metastatice, neoplasme, boli cronice inflamatorii.
Tratament
Specific inexistent, se poate face de sustinere a animalului dar complica situatia epidemiologica a efectivului.
Profilaxie si combatere
Vaccinare si masuri generale de profilaxie.

2. ARTERITA INFECTIOASA A CAILOR


Arterita ecvina virala ( AEV ) este o boala infectioasa foarte contagioasa acut, specific ecvinelor, produs de
un arterivirus, caracterizat clinic prin febr, stare tific, catar oculo-nazal, edeme ale tesutului conjunctiv
subcutanat si avort.

Etiologie
Fam. Arteriviridae, genul Arterivirus, sensibil la variatii de pH, este distrus la temp. de 56C n 20 minute.
Caractere epidemiologice
Receptivitate: caii de toate varstele, tineretul mai sensibil.
Focarele apar de obicei in urma aglomerarilor ( expozitii, competitii sportive )
Transmiterea: pe cale respiratorie, sexuala sau transplacentara.
Surse de infectie: tesuturile avortonilor, placentele, lichidele fetale si secretiile genitale ale iepelor infectate,
materialul seminal al armasarilor infectati. Armasarii raman purtatori pe termen lung.
Patogeneza
Virusul se multiplica in macrofagele alveolare limfonodulii bronhici sange organism. Virusul se
concentreaza in glandele sexuale anexe ale masculilor, tubii seminiferi, tiroida, rinichi si ficat. Se multiplica in
citoplasma celulelor.
Tablou clinic
Poate evolua clinic sau asimptomatic.
Incubatie 3-14 zile, debut prin febra intensa ( peste 41C ), anorexie, abatere profunda, fotofobie, conjunctivita,
epifora, blefarita si edeme periorbitare ( pinkeye), dermatita urticariforma, mai pronuntate la nivelul ochilor,
abdomenului, a organelor genitale externe ( inclusiv mamela ), si a membrelor posterioare, toate pe fondul unei
leucopenii evidente. In unele cazuri mucoasele aparente subicterice/icterice.Principala manifestare clinica este
avortul dupa 10-30 zile de la infectie, sau, daca infectia are loc mai tardiv, manjii se pot naste slabi, predispusi
la imbolnavire.
Se termina cu vindecare sau rar moarte din cauza rezistentei scazute la tineret si a animalelor batrane. Moarte de
la pneumonii, hepatite, nefrite, infectii bacteriene pe fondul leucopeniei.
Tabloul morfopatologic
Edeme, congestii si hemoragii pe mucoase, limf., pulmon, t. conjunctiv, subcutanat, mai ales in reg.
subabdominala, a membrelor, la nivelul cavitatilor seroase si prin acumularea de lichide transsudate in pericard,
spatiul interpleural si in abdomen. Fetusii avortati partial autolizati, edematiati, hemoragii. Microscopic,
leziunea caracteristica o reprezinta vasculita micilor vase.
Diagnostic
Prezumtiv cu ajutorul datelor epidemiologice, tabloului clinic si morfopatologic.
Confirmare prin examen virusologic, serologic si histologic.
Profilaxie
Masuri generale de prevenire, armasarii de reproductie controlati periodic.
Tratament
Vaccinare recomandat la varsta de 6-8 luni.

3. RINOPNEUMONIA INFECTIASA A CAILOR ( Avortul cu virus al iepelor )


Este o boala infectocontagioasa virotica, specifica ecvinelor, cu evolutie acuta, caracterizata clinic prin tulburari
respiratorii ( mai frecvente la tineret ) si avort, iar morfopatologic prin leziuni de tip septicemic si inflamatii ale
aparatului respirator, respectiv ale membranelor fetale si avortonilor.

Etiologie
Produsa de Herpesvirus equin 1 si 4, fam. Herpesviridae, subfam. Alphaherpesvirinae, genul Varicello-virus.
Caractere epidemiologice
Receptivitate: Afecteaza calul si magarul, mai receptiv tineretul pana la 2 ani, care fac forma respiratorie,
femele forma abortigena.
Surse de infectie: animalele in perioada de incubatie, bolnave, convalescente sau trecute prin boala, secundar
apa, furajele, asternutul si obiectele contaminate, avortonii, membrane si lichide fetale.
Transmiterea: direct de la animalul bolnav, indirect prin intermediul elementelor contaminate.
Virusul patrunde pe cale respiratorie, conjunctivala si genitala.
Patogeneza
Virusul se multiplica la poarta de intrare, apoi patrunde in sange. Dupa faza de viremie (hipertermie si
leucopenie ), virusul afecteaza aparatul respirator, alte tesuturi si organe incluziv uterul, anexele fetale si chiar
fetusul, producand avort. In forma respiratorie apare o imunitate timp de 4-5 luni, in forma abortigena imunitate
cativa ani.
Tabloul clinic
2 forme: rinopneumonia si avortul cu virus al iepelor.
Forma respiratorie: incubatie 2-10 zile pana la 1-2 luni, debut cu invazie virala, fara semne caracteristice:
hipertermie 40-41C, abatere, inapetenta, congestia mucoaselor oculare si nazale, uneri subicterica, sofranie.
Dupa 2-3 zile apare rinita catarala (jetaj bilateral abundent, mucos apoi mucopurulent, limfonodita submaxilara)
Se termina de regula prin vindecare spontana completa daca animalele sunt depistate si tinute in conditii de
igiena corespunzatoare. Daca nu se vindeca, poate progresa, generand pneumonie lobulara apicala,
bronhopneumonie, pleuropneumonie, ducand chiar la moarte.
Avortul cu virus al iepelor: apare la iepele gestante de cel putin 120 de zile de cand au facut forma respiratorie
si survine in ultimele 3 luni de gestatie. Avort spontan, fara semne prodromale. Iapa poate fi din nou montata,
ducand gestatia la bun sfarsit.
Tabloul morfopatologic
Forma respiratorie: leziuni de tip septicemic, exsudat mucopurulent in trahee, congestie si edem pulmonar,
pneumonie lobara sau lobulara, pleuropneumonie fibrinoasa, degenerescenta miocardica si hepatica, nefrita
purulenta, exsudate in cavitati, limfonodite.
Forma abortigena: iapa prezinta endometrita, fara alte leziuni deosebite. Avortonii apar edematiati, icter, copite
si mucoase galbene, exsudat serohemoragic in cavitati, hemoragii sub seroase, pe ficat, splenomegalie, edem
pulmonar, timusul si nodulii mediastinali hipertrofiati, congestionati si hemoragii.
Diagnostic
Pe baza datelor epizootologice, clinice, anatomopatologice si a ex. de laborator (RFC, IF, ELISA, PCR)
Diferential: influenta ecvina, pleuropneumonia contagioasa a calului, arterita ecvina, avortul salmonelic
Prognostic
Favorabil si rezervat sau grav daca apar complicatii.
Tratament
Simptomatic asociat cu antibiotice si chimioterapice, se asigura conditii de zooigiena si repaus absolut.
Profilaxie si combatere
Achizitii de cai din unitati libere de boala. Imunoprofilaxie satisfacatoare prin vaccinare ( in Ro. ERINVAC )

4. INFLUENTA ECVINA
Influenta ecvina ( IE ) sau gripa calului este o orthomixoviroza specifica solipedelor, cu mare contagiozitate,
caracterizata clinic in principal prin evolutie acuta si febrila, cu tulburari respiratorii si evolutie clinica mai mult
sau mai putin severa, dependent de receptivitatea solipedelor din teritoriu si de virulenta tulpinii infectante.

Etiologie
In trecut Influenza A/equine-1 (H7N7) si in prezent Influenza A/equine-2 (H3N8)
Caractere epidemiologice
Receptivitate: numai solipedele, evolutie mai grava a bolii la tineretul de pana la 2 ani
Surse de infectie: animalele bolnave, convalescente sau trecute prin boala ( elimina cateva luni virusul prin
secretii si excretii ); surse secundare mai putin ( apa, furaje, obiecte contaminate)
Patogeneza
Virusul patrunde in organism pe cale respiratorie, digestiva, transcutanata ( artropode hematofage )
Congagiozitate deosebit de mare, evolutie de tip epidemic sau chiar pandemic. Trecerea prin boala urmata de o
imunitate de 10-12 ani.
Tabloul clinic
Incubatie 1-10 zile. Debut cu abatere, oboseala, disorexie. Creste temperatura la 40-41,5C timp de 24-48 ore.
Inapetenta, prostratie, adinamie, tahipnee, tahicardie, uneori frisoane, tuse care poate persista 1-3 sapt. ca
urmare a catarului cailor respiratorii apoi apare jetaj seromucos, mucopurulent. Limfonodulii submandibulari la
palpare prezinta durere. Vindecare completa in 1-2 saptamani fara tramament. Pot aparea complicatii.
Modificari morfopatologice
In cazurile rare de moarte, animalul prezinta catarul cailor respiratorii, pleurita si pneumonie interstitiala,
limfadenita regionala, edem al tesutului subcutan, epansamente in cavitatile seroase, hemoragii pe mucoase si
seroase, miocardita intestitiala.
Diagnostic
Pe baza semnelor clinice, ex. de laborator.
Diferential: rinopneumonia ecvin, arterita ecvin, pleuropneumonia contagioas a calului, adenovirozele
ecvine, dar si gurma si bronhopneumonia mnjilor.
Tratament
Nu exista tratament specific. Repaus 1-2 saptamani, igiena si dieta corespunzatoare, supraveghere zilnica a
animalului.
Profilaxie si combatere
Masuri generale si specifice. In intervalele dintre valuri se evita introducerea in tara a sopiledelor care provin
dintr-o zona unde a evoluat IE in ultima vreme. Asigurarea unor conditii de igiena si alimentatie
corespunzatoare.

5. BOALA DE BORNA
Boala de borna mai este cunoscuta si sub denumirile de encefalomielita enzootica a calului sau
encefalomielita simpla ecvina. Este o boala infectioasa virala, care afecteaza in primul rand solipedele si se
manifesta prin simptome nervoase de meningoencefalita, datorata inflamatiei nesupurative a creierului si
maduvei spinarii.

Etiologie
Virus neurotrop, gen. Bornavirus, fam. Bornaviridae, ordinul Mononegavirales.
Caractere epidemiologice
Receptivitate: cabaline si ovine dar si alte animale, receptivitate mai mare la varsta de 2-4 ani.
Surse de infectie: caii bolnavi, animale cu forma latenta ( cai, ovine, bovine ), care elimina virusul prin saliva,
secretii nazale, lapte, urina, rozatoare.
Transmitere: respirator ( inhalarea de particule virulente ), digestiv. Nu se transmite prin contact direct.
Patogeneza
De la poarta de intrare, pe cale neurolimfatica, virusul se propaga catre SNC, invadeaza intregul nevrax, unde se
multiplica, determinand procese inflamatorii, infiltrative si incluzii nucleare specifice. Produce nevrita, se
difuzeaza centrifugseptinevrita
Tabolu clinic
Incubatie 3-4 saptamani. 2 faze:
Prodromala: abatere, oboseala, cascaturi repetate, prehensiune incetinita, apetit capricios, colici usoare,
neliniste, hiperestezie cutanata, tulb. gastrointestinale si de comportament.
Faza de stare: manifestari nervoase. Abatere, apatie, somnolenta, uneori animalele stau cu capul sprijinit de
jgheab sau de obiectele inconjuratoare. Deplasare nesigura, ataxica, alteori stari de excitatie ( animalele tresar,
se sperie, se agita, se strang langa perete, se reped, se izbesc si chiar isi produc rani grave. Spre sfarsit paralizii
ale buzelor, urechilor, ploapelor, limbii, faringe, membre care conduc catre moarte. In caz de vindecari,
animalele raman cu sechele.
S-au deschis si forme mielitice simple.
Tablou morfopatologic
Leziuni macroscopice necaracteristice. La nivelul creierului si meningelui pichetaj hemoragic, infiltratie
edematoasa sau hiperemie. Xantocromie ( coloratie galben pana la maro ). Histopat: leziuni de
meningoencefalomielita nepurulenta, incluzii oxifile intranucleare.
Diagnostic
Clinic, greu de stabilit.
Pentru precizie ex. de laborator ( virusologic, histopatologic, proba biologica, serologic ); metoda alternativa
infectia experimentala pe iepure.
Diferential: botulism, encefalomielita infectioasa americana, turbare, sindromul hepatoencefalic, listerioza,
miopatia mioglobinurica, diferitele intoxicatii
Prognostic
Defavorabil din cauza lipsei unui tratament eficace
Profilaxie
Masuri generale , imunoprofilaxie.
Combatere
Rezultate cu metenamina iv, solutie Lugol. Concomitent imbunatatirea conditiilor de igiena si alimentatie.

6. ENCEFALITELE INFECTIOASE ALE CAILOR

Encefalita ecvina de est (EEE), cunoscuta si sub numele de meningoencefalita de est, este o boala virotica
grava a ecvinelor, caracterizata prin febra, anorexie si manifestari neuropatologice, care conduc la o stare
depresiva severa si uneori la moartea animalului. Encefalita ecvina de este este produsa de virusul EEE, unul
dintre virusurile encefalitice americane transmise prin artropode ( tantari ) si care sunt clasificate in fam.
Togaviridae, genul Alphavirus. Boala afecteaza si oamenii, fiind considerata zoonoza.

Etiologie
Virus al genului Alphavirus din fam. Togaviridae ,transmis prin tantari.
Caractere epidemiologice si patogeneza
Rezervorul natural reprezentat de specii de pasari salbatice, unele mamifere si reptile care dezvolta forma
inaparenta a bolii. Vectorii virusului sunt tantarii hematofagi. Ecvinele si oamenii sunt gazde definitive.
Invadeaza SNC.
Tabloul clinic
Incubatie scurta, se instaleaza starea febrila, anorexie si depresie, apoi urmeaza simptome neurologice adica
anxietate, atitudine anormala a capului si buzelor, mers vaccilant, in manej, dromomanie, impingerea capului,
obstacole, fotofobie, disfagie, diplopie.
Tabloul morfopatologic
O usoara congestie meningeana, leziuni microscopice in intregul SNC, infiltrare perivasculata si interstitiala cu
celule limfocitare, necroza neuronala
Diagnostic
Se izoleaza virusul din probe de creier. Inoculare la soareci nou-nascuti.
Prognostic
Grav, boala evolueaza acut si frecvent sfarsit letal. La animalele care supravietuiesc raman sechele neurologice.
Profilaxie si combatere
Imunoprofilaxie cu vaccinuri preparate din culturi celulare.
La oameni produce o infectie caracterizata prin febra, cefalee, somnolenta, confuzie, urmate, in cazurile grave,
de spasme ale extremitatilor, convulsii, redoarea cefei, paralizii, coma si moarte. Supravietuitorii raman cu
sechele. Copiii sunt mai sensibili.

Encefalita de vest ( EEV), cunoscuta si sub numele de meningoencefalita ecvina de vest face parte din grupul
encefalitelor ecvine americane transmise prin tantari. Este o boala virotica de gravitate medie, produsa de un
virus din fam. Togaviridae, genul Alphavirus, care evolueaza la ecvine si la oameni.

Etiologie
Genul Alphavirus al fam. Togaviridae.
Caractere epidemiologice si patogeneza
Rezervorul natural reprezentat de pasarile salbatice, vectorii sunt tantarii hematofagi. Actiune asemanatoare cu
EEE dar cu viremie moderata si leziuni de o mai mica intensitate.
Tabloul clinic
Asemanatoare cu EEE, dar mai moderate. Febra urmata de simptomatologie neurologica. Cazurile grave
sfarsesc prin paralizie, accese convulsive, stare precomatoasa si moarte. Mortalitate mai scazuta fata de EEE si
de Venezuela.
Tabloul morfopatologic
Absenta leziuni macroscopice, tipica encefalitelor cu alfavirus. Histologic infiltratii limfocitare focale, leziuni
de encefalomielita nesupurativa cu edem interstitial, necroza neuronala.
Diagnostic
Izolare virus din sange in faza febrila a bolii. Inoculare pe soareci nou-nascuti. Identificare prin RFC.
Prognostic
Rezervat, recuperarea animalelor mai frecventa fata de EEE.
Profilaxie si combatere
Imunoprofilaxie specifica cu vaccin inactivat. Combatere la fel ca in EEE.
La oameni simptome asemanatoare ca la EEE.

Encefalita ecvina de Venezuela (EEVz) , sau meningoencefalita ecvina de Venezuela este o boala virotica
acuta, care afecteaza ecvinele, produsa de un virus din fam. Togaviridae, genul Alphavirus. Face parte din
grupul encefalitelor produse de virusuri ARN transmise prin artropode si care au caracter zoonotic. La ecvine,
boala imbraca forma unui sindrom encefalitic acut cu mortalitate ridicata.

Etiologie
Virusul EEVz incadrat in fam Togaviridae, genul Alphavirus.
Caractere epidemiologice
Rezervorul constituit din pasari salbatice, rozatoare, mamifere mici, vectorii fiind tantarii hematofagi.
Patogeneza
Virusul ajunge dupa intepaturi in limfonodulii regionali si splina, unde are loc viremia primara insotita de
hipertermie. Apoi, invadeaza tesuturile aparatului respirator, pancreas si ficat. Se continua cu invadarea SNC,
provoaca leziuni inflamatorii, perturbarea functiei neuronale si necroza neuropilului.
Tabloul clinic
Incubatie cateva zile pana la 3 saptamani. Poate imbraca fie aspectul unei infectii inaparente cu febra moderata
fie apar modificari sistemice acute severe: febra, anorexie, tahicardie si diaree. Manifestari asemanatoare ca in
EEE. Neliniste, dromomanie, pozitie nefireasca a capului, urechile cazute, buza inferioara penduleaza. In EEVz
este remarcata o alternanta intre starea de hiperexcitabilitate si agresivitate si cea de depresie, cand animalul
este apatic, somnolent, pastreaza mancarea intre buze.
Tabloul morfopatologic
Leziuni macroscopice absente. Histologic meningoencefalita nesupurativa, necroza neuronala, glioza, infiltratii
limfocitare.
Diagnostic
Confirmare prin ex. de laborator. Probele de sange sunt inoculate i.c. la soareci nou-nascuti. Se identifica prin
IF, IHA, RFC.
Prognostic
Depinde de evolutia bolii
Profilaxie si combatere
Imunoprofilaxie cu vaccin inactivat. Combaterea vectorilor.
La om simptome de encefalita, mai grav la copii, afecteaza femeile gravide prin avort sau mortalitate
embrionara. Simptome: febra, frison, cefalee, mialgii, fotofobie, greata si voma.

Encefalita japoneza (EJ), numita si encefalita japoneza B este o boala virotica evolutiva produsa de un virus
din fam. Flaviviridae, genul Flavivirus, transmis prin tantari. Virusul encefalitei japoneze este patogen pentru
ecvine si oameni, carora le produce leziuni si manifestari clinice de encefalita si pentru porcine, la care produce
cu precadere avort si mortalitate neonatala.

Etiologie
Virus din fam. Flaviviridae, genul Flavivirus
Caractere epidemiologice si patogeneza
Rezervorul natural pe pasari salbatice, mamifere, reptile si pe tantarii subgenului Culex.